848 matches
-
Constantin Țoiu (însemnări filozofice) Raportul imagine-gândire. Vezi Sartre: L'Imagination, - Sartre direct influențat de Husserl. Naivitatea gândirii pragmatice engleze: să crezi că în conștiința ta ar exista niște copii ale lucrurilor fizic percepute. Saltul gândirii husserliene cu a ei intenționalitate pură, care înseamnă punerea în paranteză a fenomenului perceput. Alianța Husserl-Sartre, implicarea literaturii moderne în teoria lor: amândoi atacă, deși din unghiuri diferite, metafizica naivă imanentistă a imaginii... Subiectul cunoaște direct obiectul nu prin intermediul unui clișeu, sau prin intermediul unei copii
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
dimpotrivă, un anume mod de a însufleți, intenționat, un anume conținut hyletic (obiect, materie, substanță generală). Realitatea psihică, concretă o vom numi noeză. Sensul, umplând realitatea, îl vom numi noemă. De reținut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoașterii fenomenologice. * Act noetic. Intenționalitate, capacitate a spiritului de a transforma lucrurile într-un sens diferit de materialitatea percepției, de fizica ei. Diferență dintre percepție și imagine. Diferența dintre imagine-ficțiune și percepție provine din structura profundă a sintezelor intenționale. Percepția se realizează prin-tr-o sinteză pasivă
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
lor fiind la fel de imprevizibil și inegal pentru diferiții observatori ca și electronii percepuți fie ca particule, fie ca unde. Observatorii informați activează rețeaua țesută în jurul unui text și declanșează alte strategii decodificatoare decât cititorii necunoscători ai relațiilor intertextuale. Primii percep intenționalitatea textului mereu altfel, dizolvând gradual semnificațiile în chiar teritoriul dintre texte, pentru ca ulterior să reafirme unitatea "atomului" în funcție de particulele ce îl constituie. Ceilalți rămân pe loc, alegând un singur model de lectură, articulat doar pe varianta închisă a textului. Ipoteza
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
întocmise notițele Arta pastișei, Erata... eratei și Primenirea limbii. În ultima, autorul din cotidianul central semnalează câteva „prețioase descoperiri" lexicale făcute de redactorii de la „Teatrul": „obsesivă în expresia «amintire obsesivă»" (Horia Deleanu); „intelectiv(ă)în expresia «capacitate intelectivă»" (Florian Potra); „intenționalitate - fără expresie, adică necitat de vreo expresie deosebită având el singur lunginea unei propozițiuni de 16 litere" (Al. P.[opovici]). Doinaș îl lasă corigent pe cârcotașul Lector, predându-i o lecție de vocabular, morfologie și filozofie, demonstrându-i că „nu
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
de lumini irizate. Obiectele mici, numeroase aici, și intitulate de autor Deal — vale sau Păsăăi, scot din realitate materia, trimițând cu gândul la Brâncuși, dar altfel, pentru că presiunea aerului descărnează orice iluzie de realitate și pare că nu putem sesiza intenționalitatea care se datorează numai gravitației. Un corp ciudat, ca un horn în cruce, vopsit în acea culoare albastră cu care se mai vopsesc arareori casele pe la țară și numită în popor sineală, este aici locuința unui duh care ține sub
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
vălie»; «buzele groase» «de lucrătoare» ale unei spectatoare de sex incert sunt acum «de vânzătoare»; alți lucrători primesc un statut social nou, de tejghetari, adică trec, ca și ceilalți, în categoria micii burghezii”. Multe din coafările textelor relevă fără echivoc intenționalitatea ironică a scriitorului. În Cartea nunții, Mussolini e înlocuit tacit cu Atatürk, activistul Talaleu din Scrinul negru devine, în lungul drum al manuscrisului către publicare, pur și simplu Leu etc. Mai grave sunt, însă, cazurile când modificările din rațiuni ideologice
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
și nuanțe, interferențe și disocieri care au scăpat altora, care ți-au scăpat ție însuți la o primă citire. Devii un exeget cel puțin potențial. Nu o dată dai peste factori ce par a fi scăpat nu doar criticii, ci și intenționalității ori conștiinței auctoriale, în măsură a plasa opera în raporturi inedite. Contemplația face loc unei investigații lăuntrice a operei, fără a se suspenda, intelectualizîndu-se, apelînd la sistemele culturale pentru o mai precisă înțelegere a ei. Acesta e, în esență, rolul
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
ele se structurează în sensul unei imagini, pe care memoria o acceptă și o recunoaște în sistemul ei de referință, sau trimite semnale neidentificabile, este, în esență, același lucru. Chestiunea se definește prin felul în care se manipulează limbajul în funcție de intenționalitatea artistului, iar artistul folosește acest limbaj în două sensuri oarecum distincte: ca mijloc și ca scop. Atunci cînd limbajul este scop, avem de-a face cu o opacizare a tabloului. Tabloul ne oprește, ne blochează în suprafața lui, și el
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
element al unui construct deschis esențial către un alt orizont decât cel al referențialității exact circumscrise la existența și biologia ființei-autor. Ceea ce variază sunt calitatea și intensitatea acestei, în fond, corespondențe prea puțin semnificative literar, corespondență care ne vorbește despre intenționalitate și/sau despre resorturile intime ale momentului creator. "Întoarcerea autorului", despre care scria un critic literar, este doar o metaforă a vizibilității, deloc una a realității de fapt. Mai mult, știm încă de la Paul Ricoeur că teoria receptării s-a
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
de epocă născute nu neapărat din dorința de a înfrunta regimul, ci din datoria față de memorie. În această ultimă categorie — pe care aș numi-o „literatură de scrin”, nu doar ca omagiu lui G. Călinescu, ci și pentru că nu exista intenționalitatea propriu-zisă a publicării ei, fiind vorba, în multe cazuri, de scrieri de familie, adresate unui cerc restrâns de cititori — se numără o „recuperare” de ultimă oră, datorată doamnelor Rodica }abic și Adriana Popescu. Mamă și fiică, cele două editoare ne
Literatura de scrin by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6571_a_7896]
-
metodologice, profesorul de la Freiburg și-a urmat marota: știință cu orice preț, chiar cu prețul sterilizării filosofiei. E drept, în ciuda eșecului suferit, de pe urma lui Husserl au rămas cîteva expresii care au făcut modă în domeniul speculativ: de pildă termenul de „intenționalitate”, potrivit căruia conștiința omului e mereu orientată către ceva, neexistînd nici un moment în care să putem spune că mintea e neutră, adică atinsă de indolența atenției, cu gînduri posace de indiferență cognitivă, apoi relația dintre „noema” (obiect al gîndirii) și
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
amnezie îmi trădau superficialitatea, dar, era, evident, o superficialitate salvatoare. Numai așa reușeam să nu mă afund permanent în penibile și false depresii, în lamentări sterilizante și epuizante”. Sigur că neajunsurile de construcție și-ar putea găsi, oarecum, salvare în intenționalitatea ironică și umoristică a prozatorului, evidentă din primele pagini ale romanului. Doar că scenele comice sunt atât de banale, încât mă tem că, departe de a ține cititorul treaz și amuzat, așa cum au pretins o parte din comentatorii romanului, ele
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
greoi”, aidoma unui „combinat siderurgic/ din epoca socialismului triumfător,/ o magaoaie ruginită și abandonată” (Unu și cu unu fac unu). Așadar o teroare a unei materialități adverse, teribile prin aspectul ei scăpat din cadrele ordinii, care nu e neapărat o intenționalitate metafizică, ci o absență a unor „legități”, așa cum Răul ar fi, în gîndirea augustiniană, doar un gol al Binelui. Dar nici golul ca atare nu e suportabil. Cînd se surpă materia, apare spaima de irealitate precum de o dezumanizare. E
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
atît pînă în 1989, cît și după această dată, ea se caracterizează printr-o adevărată apatie hermeneutică. Practic, toate monografiile dedicate scriitorului se opresc la o prezentare descriptivă, de suprafață, trecînd cu indiferență, seduse de transparența scriiturii sebastianice, peste nenumărate intenționalități și intertextualități secrete ale operei. Acest fapt se vede foarte bine și în cele două dosare dedicate lui Sebastian, care conțin o multitudine de tablete, articole și eseuri, ocazionate de apariția, în 1996, a Jurnalului său. Mare parte dintre intervențiile
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
scurt fragment oarecum independent. Descoperirea pe care am făcut-o pune, prin contrast, în lumină inerția interpretativă care aplatizează, de șapte decenii, romanul Accidentul. Lucru la fel de valabil, de altfel, și în ceea ce privește absența unei analize aplicate a relației (una plină de intenționalități și intertextualități secrete) care există între De două mii de ani și Jurnalul propriu-zis. Cum trebuie, odată pentru totdeauna, corectat și portretul clișeizat, dulceag, de victimă ingenuă, al lui Sebastian, cel care, în realitate, după ce a fost secundantul lui Nae Ionescu
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
integrabil - o spune și Ion Buzași în prefață - temei preferate a prozatorului laic Agârbiceanu: viața unui preot de țară în Transilvania sfârșitului de secol XIX și-a începutului de secol XX. Nimeni nu tăgăduiește, Doamne ferește!, duhul creștin al autorului. Însă intenționalitatea celor două tipuri de text este diferită. Acest al treilea volum îngrijit de Cornelia Lucia Frișan are și un alt merit, pe lângă cel de a readuce în atenție un întreg „versant” al operei lui Ion Agârbiceanu. Fie și involuntar, el
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
traduceri să fi preluat o substituție asemănătoare, bazată pe utilizările mai vagi ale termenului incident. Pe site-ul BBC, un specialist răspunde la o întrebare pusă de un cititor, privind diferența dintre incident și accident, reafirmând ideea de absență a intenționalității (în cazul lui accident) și de sens mai general, care poate acoperi situații diferite (pentru incident). Influența italiană (în care termenul incidente are și sensuri ale cuvântului românesc accident) e mai puțin probabilă. Poate fi vorba însă, în română, și
Incident și accident by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5080_a_6405]
-
intitulat sugestiv De ce am atâția draci, Cătălin Mihuleac mărturisea: „dacă ceea ce așterni pe hârtie nu-i strălucit, măcar cititorul să se bucure că-i scurt. Ceva acid, un subiect de actualitate, tratat cu ironie, uneori cu sarcasm. Asta mă caracterizează”. Intenționalitățile din 2004 au captat, din fericire, și alte aluviuni. Până acum, Mihuleac trata oarecum egal efectul, căutând, pe spinarea umorului și ironiei, satira socială. Volumele lui de proză erau fidele sistemului amintit. De la Garsonieră memorială confort trei (1996), Dispariția orșului
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
situeze într-o existență suficientă sieși. Deserviciul acesta i l-au făcut și admiratorii fără condiție și fără să vadă că ori o fac tributară, ori că o introduc, astfel, pe scriitoare în categoria celor care scriu în lipsă de intenționalitate și de elaborare. Deruta a pornit și de la spusele ei, în prima fază, într-o scrisoare, că o determină în scris „un fel de instrument foarte ciudat de percepție și telepatie”. Ar acționa genuinul/spontaneitatea și, în consecință, ar lipsi
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
unic: mesajele comune celor de azi. Nu se poate altfel, pentru că imaginația neliniștită a Povestașului trebuie să justifice explicațiile inedite, care oferă, specifică naratorul, „un fel de topoi ai locuirii. Dar și ai imaginarului creator”. Pentru a demasca apoi adevărata intenționalitate: „Joc literar și reverie identitară”. Iată miza docuficțiunilor lui Daniel Vighi. Cititorul este absorbit în istoriile misterioase ale mănăstirilor dervușilor, petrece în instituțiile publice (vakîf) și în lumea muzicii imperiale, poposește în băile publice, savurând isprăvile lui efendi Radogna, inginer
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
mult decât lasă să se întrevadă. Ele debutează banal, ca într-un scenariu-pretext, pentru a fi detonate, neașteptat, de evenimente sau întâlniri providențiale. Deodată cu modificările de ansamblu, discursul captează multiple jocuri stilistice și strategii intertextuale, aruncând în derizoriu falsa intenționalitate. Înscenarea, carevasăzică, privilegiază sensurile noi ale realităților, iar fisurile redimensionează imaginarul, tot mai burtos. Granițele se topesc cu repeziciune; până și naratorii devin, fără excepție, prizonierii propriilor transfigurări. Florin Toma lasă deoparte umorul (din roman) și alege de data asta
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
ambiguitățile acestuia; poziția pozitivismului logic (Wittgenstein); poziția carteziană (,Cogito, ergo sum"); poziția mistică (proclamînd conștiința ca motor universal molecular); poziția paradoxală (tip Hofstadter, care statutează imposibilitatea de a găsi răspunsuri logic satisfăcătoare la dezbaterea minte/corp și subiectiv/obiectiv); poziția intenționalității conștiente (tip Turing, afirmînd că ,gîndirea e ceea ce gîndirea face"); poziția cuantică (sugerată de Minsky și dezvoltată printre alții de Deutsch, afirmînd existența unei conștiințe multiple, alternative sau a unei multiplicități de conștiințe) și poziția unitariană - fără legătură cu cea
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
circumstanțe ar fi o naivitate să vorbim despre un program ,pozitiv", despre un sistem de asanare a moravurilor etc. Cinismul e o postură gratuită a spiritului, un dandysm intelectual cum l-a definit cineva, care nu se exercită cu vreo intenționalitate satirică, ci de dragul propriei sale condiții ce se autocontemplă. E aci un cinism moale, elegant, șlefuit de civilitate în pofida cruzimilor pe care le poate manevra, id est estetizat. Precum în cazul lui Caragiale sau al lui Arghezi, n-am putea
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
de numeroase generații de cititori, de la Odiseea lui Homer la teatrul lui Aristofan, de la Goethe la Dostoievski, la Eugen Ionescu și nu în ultimul rând la Caragiale. Sofisme de limbaj sau din afara lui, toate cu o comună radix malorum în intenționalitate, își întrețin eristica în nădejdea unui scontat profit direct, indiferent de natura lui, iar teza destul de veche că limbajul urmează gândirea se mai confirmă încă o dată fără ca lingvistica să fie prejudiciată cumva în menirea ei. Așa de pildă omonimia implică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
impresionantă, o carte majoră, care ne poate reaminti, sau învăța, acum când la modă sunt minimalismele și pretextele romanești pentru nombrilism, că în spațiul ficțiunii umanitatea noastră poate fi precizată mai profund decât în oricare altă parte". Circumstanțele, conexiunile sau intenționalitățile oblice ale cărții pot păli, dar rămâne revelația unei profunzimi umane, despre agresiunile istoriei care nasc monștri în conștiințele tulburate de frica schimbării. Forțând nota politică a cărții, am putea-o considera deschizătoare de drum în seria romanelor obsedantului deceniu
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]