343 matches
-
la mine (Acuma văd un risc), te rog s-aduci Doar douăzeci și cinci; nu la mai mulți Da-le-voi loc și-atenție. LEAR: Eu v-am dat tot. REGAN: Și chiar la timp ai dat. LEAR: V-am făcut paznici, intendenții mei, Doar cu rezervă de a fi urmat De-anume număr. Ce, să-ți vin acum Cu douăzeci și cinci? Așa ai spus? REGAN: Și-o spun din nou, milord: nici unu-n plus. LEAR: O creatură rea arată bine Cînd alta
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
a fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la spitalul din Tg. Neamț, cât și la ospiciu, la ospiciu existând, totuși, în permanență, un medic secundar. Medicul secundar și intendentul ospiciului locuiau în incinta mănăstirii. UN șir de ani activitatea a fost dusă, totuși, încă în condiții rudimentare. Pentru amănunte, trimitem cititorul la suita de articole publicate de P. Zosin în Arhiva, nr. 3, 5 din iunie-august 1903. După cum relatează
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dușumelele în mare parte putrede, ușorii de la ușă în mare parte distruse prin umezeală. Băile și dușele în stare deplorabilă, reparațiunile acoperământului, a dușumelelor, a ușoarelor, a băilor și dușurilor nu pot fi amânate nici o zi. Cererea făcută de D-lu Intendent și devizul trimis de D-sa este esact și propui a i se da autorisare de a face după cea mai întâi Dl. Arhitect a fi controlat devizul și statornicit". Ospiciul, atât de decăzut din punct de vedere administrativ, avea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
când a fost probabil desființat, deși nu avem documente care să menționeze condițiile acestei desființări. Abia în 1885, la 25 ianuarie, primăria a trimis un intendent care a preluat obiectele rămase de la "Spitalul de alienați de peste Bariera Salhana", cum raportează intendentul. Capitolul s-a încheiat cu un inventar de 36 obiecte, între care 4 paturi cu mindire și perne de paie, o putină și un ceaun stricat. IV. DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII DE RECLUZIUNE ȘI CASE DE CORECȚIE Prevederile
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dincolo de Dunăre, fără speranța de întoarcere. Mașinațiunea a funcționat, cuplul MihălescuWarszawski (pe lângă care s-au înfruptat și alți intermediari evrei) obținând venituri impresionante atât dinspre ruși, cât și dinspre bugetul statului român. Warszawski se exprimă victorios într-o depeșă către intendentul armatei imperiale, generalul Evsevie Andreievici Rossisky, depeșă înregistrată în dosarul 129 al intendenței generale de companie, cu nr. 35 541/1877. În 1879, N.T. Moldoveanu intră în posesia depeșei prin care Warszawski cerea imperios bani, descriind noile condiții obținute. Moaldoveanu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
acum cărăușii de bună voie tocmiți nu voiau a merge decât la Șiștov; acum însă s-a schimbat chestia și merg siliți oriunde vreau. Astfel vedeți că neapărat trebuie să am bani pentru care este cinci zile de când eu și intendentul am telegrafiat Excelenției voastre și răspuns nu am primit. Afară de aceasta faceți cunoscut cu telegramă, ca să se dea câte doi cazaci și doi soldați la fiecare transport, ca cărăușii să nu se poprească pe drum și să binevoiți a porunci
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Franței din criză, nu a găsit un sprijin deosebit la rege, care avea un alt punct de vedere privind depășirea crizei financiare. Astfel, Ludovic era interesat să controleze factorii de decizie de la nivel guvernamental și urban, prin directa intervenție a intendenților. Motivul acestei decizii era necesitatea ca orașele să fie bine administrate, pentru ca supușii să și poată plăti taxele la timp. De asemenea, anticipa potențialul pericol reprezentat de burghezie, pătura socială care făcea trecerea de la țărani și orășeni scăpătați către aristocrație
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Companii aveau, desigur, un buget de cheltuieli fix iar ordonanța de majorare a prețurilor emisă de primar le stricase socotelile. Cum nu puteau cumpăra o cantitate mai mică de carne, deoarece porțiile erau strict reglementate prin legi și regulamente militare, intendenții au cumpărat cantitatea necesară și acum aveau nevoie de o adeverință oficială emisă de către Primărie. Justificarea creșterii prețului la carnea de porc, ce ține de regulile economiei de piață, am găsit-o pe reversul documentului din care am citat: „...avem
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
la loc și porni repede să ocolească prin dreapta palatul. Ajunse în fața lui dinspre apus, fața frâncească, cum îi spunea taica, italiană cum îi spunea neica Mihai. Ispravnicul aștepta pe treptele de marmură care coborau în lac. — Poruncă, domnia voastră, îndrăzni intendentul. — O barcă? — Numaidecât. O aduc chiar eu? Da, dar repede, mă grăbesc să plec... Ispravnicul, intendentul palatului și moșiei de la Mogoșaia, un om de cincizeci de ani îmbrăcat după portul moșnenilor dinspre Ardeal, plecă sprinten și peste câteva minute trase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frâncească, cum îi spunea taica, italiană cum îi spunea neica Mihai. Ispravnicul aștepta pe treptele de marmură care coborau în lac. — Poruncă, domnia voastră, îndrăzni intendentul. — O barcă? — Numaidecât. O aduc chiar eu? Da, dar repede, mă grăbesc să plec... Ispravnicul, intendentul palatului și moșiei de la Mogoșaia, un om de cincizeci de ani îmbrăcat după portul moșnenilor dinspre Ardeal, plecă sprinten și peste câteva minute trase barca spre peronul pavat, astfel ca prințul să poată sări ușor în ea. — Du-mă spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grijă, ajungi în trei ceasuri și jumătate, că armăsarii sunt stătuți în grajd pe ovăz și abia îi țin surugiii. Când să se urce în caretă, Ștefan simți o atingere ușoară a brațului drept. Întoarse capul și-l văzu pe intendentul palatului în genunchi pe pietrișul aleii. — Măria ta, rogu-te, lasă-mă să-ți sărut mâna. Ștefan ca în vis îi întinse mâna dreaptă. Omul i-o sărută și lăsă să cadă pe ea o lacrimă. — Îți mulțumesc, măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din textul la care făcea referire, felul în care francezul vedea orașele din Principate, oamenii care le populau, meseriile, cei mai noi statorniciți locuitori (evreii) ori lumea satelor, ca să nu mai vorbim de moravuri 17. Toate erau imagini negative, căci intendentul francez a fost foarte exigent; toate erau "păcate" ale românilor, cum inspirat le-a numit Iorga în chiar titlul conferinței și apoi al broșurii. După mai mulți ani relua câteva detalii din conferința sa de la Galați în Istoria românilor prin
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în istoriografia autohtonă din perspectivă imagologică, de cercetare a mentalităților. Amintim aici, printre alții, pe Adrian Majuru, care în studiul "Bucharest: Between European Modernity and the Ottoman East" valorifica contrastul dintre civilizația orientală și cea occidentală descris cu vervă de intendentul misiunii franceze Lamy cu privire la capitala Principatelor Unite 20. De asemenea, în volumul nostru, Imagini ale identității naționale. România la Expozițiile universale de la Paris (1867-1937), am încercat să aducem în discuție stereotipurile orientalismului societății românești, cu tot primitivismul și moravurile ei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
față de majoritatea averilor; e o cauză de ruină permanentă, iremediabilă, cu excepția cazului în care lecții aspre nu îndreaptă această indiferență trufașă, acest dispreț profund care se întâlnește la clasele înalte pentru detaliile interne ale propriei case. Cum mai profită deci intendenții și femeile de serviciu de necazurile stăpânilor lor! Când se înțeleg cu cămătarii, când devin comanditari, și atunci la ce dobândă se fac împrumuturile? Nu există cumpărătură, aprovizionare care să nu fie socotită cu o treime în plus față de prețul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
aceste avantaje, aceste inconveniente, aceste pericole nu ne arată, zilnic, oamenii în situații foarte neplăcute. Eu Așadar, ați vrea să-i reprezentăm pe omul de litere, pe filosof, pe comerciant, judecător, avocat, omul politic, pe cetățean, magistrat, finanțist, marele senior, intendentul. Dorval Mai adăugați, toate legăturile: tatăl de familie, soțul, sora, frații. Tatăl de familie! Ce subiect, într-un secol ca al nostru, în care nu ai impresia că se are habar de ceea ce înseamnă tatăl de familie! Gândiți-vă că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fuseseră înspăimântați de acele glasuri și de acele priviri, de forța colectivă a acelor mașini de război, conștiente de puterea lor. Mai în spate, pe Cardo, soldații ieșiseră cu toții din barăci - până și grăjdarii, vânzătorii de alimente și calones, sclavii intendenți, se îngrămădeau, umplând strada. Durii decuriones și centuriones nu interveneau. Era de-ajuns pentru a înțelege periculosul lor consens. Germanicus tăcea, pentru că oamenii lui spuneau adevărul. — Tu comanzi cele mai puternice legiuni ale imperiului, strigau, nu-i poți lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
capătul unui urcuș în serpentine, vila - una dintre nenumăratele locuințe imperiale - de unde se spunea că se putea admira cea mai frumoasă panoramă creată de zei pe pământ și pe mare. Era nelocuită de mulți ani, însă, când ajunseră în vârf, intendentul și servitorii erau deja cuprinși de agitație. Vila era simplă, minunată: un salon mare în formă de cruce grecească dădea, pe cele patru laturi, în patru săli mici unde niște deschideri ample, asemenea unor rame, încadrau patru perspective diferite, superbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și nimeni nu obiecta. Gajus se apropie. Puterea planetară a lui Tiberius se făcuse țăndări, asemenea unui vas căzut pe pardoseală. Intendentului familiei Caesaris Macro îi strigă să-și îndeplinească obligațiile legate de funeralii. „Cheamă liberții, îmbracă în purpură leșul.“ Intendentul, care într-o clipă se trezise prizonier împreună cu întreaga curte, încuviința pierdut. Gajus se îndrepta spre ei; îl văzură și, pentru prima oară, toți îi făcură loc să treacă. Îl văzu și Macro; ochii îi străluciră. Îl salută militărește, ostentativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mult praf și pulbere, fiecare în țucalul respectiv, înșiruiți de-a lungul zidului, atunci când mă vor duce la prăjit! ă Iată-l totuși intrând în haine negre, cu mâinile uriașe în mănușile cazone. - Vă rog părăsiți camera, se adresează, hotărât, intendentul cu obrajii de leșie, celor de față. Și neamurile trec în bibliotecă discutând evenimentul de aprindere. - Ista-i acela care zicea că ne supraviețuiește, rânjind intendentul, privindu-mă de sus. Pătura nu-mi mai acoperă trupul. Când unul din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
negre, cu mâinile uriașe în mănușile cazone. - Vă rog părăsiți camera, se adresează, hotărât, intendentul cu obrajii de leșie, celor de față. Și neamurile trec în bibliotecă discutând evenimentul de aprindere. - Ista-i acela care zicea că ne supraviețuiește, rânjind intendentul, privindu-mă de sus. Pătura nu-mi mai acoperă trupul. Când unul din ei râde, încerc în van să mișc o mână de plumb, ca să mă acopăr. Mi-e rușine. - E scurt coșciugul, spune altul, după ce cioclii se străduiesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu-mi mai acoperă trupul. Când unul din ei râde, încerc în van să mișc o mână de plumb, ca să mă acopăr. Mi-e rușine. - E scurt coșciugul, spune altul, după ce cioclii se străduiesc să mă întindă în ladă, în timp ce intendentul mă ține suspendat de șale. Cioclii mă îndeasă, împingându-mă de tălpi,dar țeasta mea, proptită de capul raclei, face opintirea lor zadarnică. - Se desprinde cleiul de la căpătâi, își dă avizul unul dintre ei și acum toți trei, dezorientați o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îndeasă, împingându-mă de tălpi,dar țeasta mea, proptită de capul raclei, face opintirea lor zadarnică. - Se desprinde cleiul de la căpătâi, își dă avizul unul dintre ei și acum toți trei, dezorientați o clipă, mă privesc cu ură și necaz. Intendentul se bate cu palma pe obrazul de culoarea leșiei, fluieră a pagubă și mă înjură de mamă. - Da’ mă-ta ce cusur are, vreau eu să-l întreb. Nu-mi simt însă limba și renunț de bunăvoie la scandal. - Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
larg căscate, plec din casa mea, ca un mădular smuls din trupul Zittei, care țipă în sufragerie, parcă ar fi fost opărită cu apă clocotită. - Zitta, nu te iert nici mort, degeaba urli, curvă! - Parcă a zis mortul ceva, spuse intendentul, lipindu-și urechea de raclă. Numai unchiul scăpătat coboară scările până la capătul gangului ce dă înspre stradă. El vede cum racla mea alunecă în dubă, cum șoferul dă drumul motorului și-și face drum încetișor, prin grămada oamenilor, claxonând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
evreilor rusești, am onoare a arăta cele următoare: În septemvrie 1877 fiind însărcinat de intendența imperială rusă (ariergardă) a face transpoartele proviziunilor de hrană armatei imperiale, s-a făcut cerere guvernului român atât de intendența de ariergardă cât și de intendentul armatei (generalul Ahrens) a ni se da căruțe de rechiziție române; în urma cărei cereri de ministru afacerilor străine ni se acordase, dar cari căruțe, până să vie la destinație pentru începerea transpoartelor, d. Brătianu, ministrul de interne, le-au poprit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se popri rechiziția, cerîndu-se deslușiri de șeful ștabului major generalului Russisky, intendantul armatei, prin raportul nr. 1479 din 20 mai 1878 răspunde formal următoarele: "La trecerea armatei peste Dunăre, eu am primit ordin de la Marele Duce Nicolae, șeful armatei, prin intendentul armatei, a face transpoartele cu căruțe de rechiziție române, dară cari nu au durat mult, căci guvernul român, în urma multor plângeri ale populației, a poprit a-mi mai da. Eu în nenumărate rânduri m-am adresat la guvernul român și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]