124 matches
-
și viața lui Georg Simmel, precum și a direcțiilor de studiu generate în tradiția sociologică, consider că asimilarea ideilor lui Thorstein B. Veblen a produs o direcție distinctă, identificată prin temele societății de consum, pe când concepția simmeliană a fost valorificată în interacționismul simblic. O altă notă definitorie care desparte cele două concepții ar fi că la Georg Simmel mecanismul de propagare a modei este imitativ, în timp ce ideea principală pe care Thorstein B. Veblen o dezvoltă este consumul ostentativ, prin intermediul căruia clasa de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
analizei cantitative a modei, orientare care domină și astăzi mediile academice. Retrospectiva istorică asupra evoluției studiilor modei îmi permite să afirm că sociologia modei este o disciplină tânără, fundamentată teoretic în deceniul al șaptelea al secolului trecut. La acea vreme, interacționismul simbolic, prin Herbert Blumer, Ervin Goffman, Gregory Stone, și structuralismul, reprezentant de Roland Barthes, Dick Hebdige, John Hartley, se afirmau în perimetrul unor discipline precum psihologia socială, semiotica, sociologia și studiile culturale. Acestea sunt de fapt și orientările teoretice care
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
mai degrabă eclectice decât subordonate unor teorii sau paradigme. Acest lucru nu înseamnă că specialiștii din domeniu nu dispun de o bază teoretică și metodologică de cercetare, ci din contră, anumite concluzii ale unor studii din perimetrul cogniției sociale și interacționismului simbolic și-au găsit aplicația practică în diferite domenii cum ar fi: în management organizațional și resurse umane, prin dezbaterea privind codul vestimentar în organizații; în schimburile interculturale, prin necesitatea însușirii normelor culturale, religioase și etnice privind îmbrăcămintea; în diplomație
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Power în Social Life (1964).; Inequality and Heterogeneity, a Primitive Theory of Social Structure (1977); Et SCHOENHERR P.A.: The Structure of Organizations (1971); Et SCHWARTZ J.E.: Crosscutting Social Circles: Testing a Macrostructural Theory of Intergroup Relations (1984). BLUMER Herbert: Symbolic Interacționism: Perspective and Method (1969). BUCHANAN James M., TULLOCK Gordon: The Calculus of Consent: Logical Foundation of Constituțional Democracy (1962). CICOUREL Aaron V.: Method and Measurement în Sociology (1964); The Social Organization of Juvenile Justice (1968); La Sociologie cognitive (1973), trad
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
trad. 1987. SEWELL William H. Jr.: Structure and Mobility: The Men and Women of Marseilles (1985). SKOCPOL Theda: �tat et r�volution sociale (1979), trad. 1984. STRAUSS Anselm L.: Negociations. Varieties, Contexts, Processes and Social Order (1978). STRYKER Sheldon: Symbolic Interacționism (1980). SUDNOW David (ed.): Studies în Interaction (1972). TILLY Charles: From Mobilization to Revolution (1978); Big Structures, Large Processes, Huge Comparisons (1984). TURNER Jonathan H.: A Theory of Social Interaction (1988). TURNER Roy (ed.): Ethnomethodology (1974). WALLERSTEIN Immanuel: Le Syst
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
cu alte "tipuri" de dominare. Capătă alte forme, ca, de exemplu, contractul juridic "de la caz la caz". Se implică în noi domenii, se birocratizează, se extinde la alte figuri dominante, ca, de exemplu, cea a antreprenorului. Și, la fel cum interacționismul a putut arăta importul de "rituri religioase și liturgice" către "riturile profane", care le banalizează și le rutinizează în afara oricărei liturgici sacre (Goffman, 1974, și Rivière, 1995), charisma unui singur om a migrat dinspre puterea religioasă, militară și politică spre
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a actorilor și a bunurilor. Becker a refuzat întotdeauna să folosească definițiile instituționale (produse pentru întocmirea statisticilor), percepute drept convenții dominante. Problema nu este atât să se știe de ce (teoria "câmpului"), cât prin cine și cum apar definițiile (teoria "lumilor"). Interacționismul, care este un constructivism, se înscrie aici în siajul teoriei critice a Școlii de la Frankfurt, contrar a ceea ce se poate afirma ici și colo, prin faptul că refuză să participe la reproducerea unei ordini sociale (cf. Max Horkheimer, Théorie traditionelle
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
p. 16). Influența lui Simmel s-a transmis prin Robert Park (1864-1944), care i-a fost student și care a fondat, împreună cu George Herbert Mead, Școala de la Chicago. Regăsim la Blumer (1900-1987) ideile lui Mead și Simmel când pune bazele interacționismului simbolic (Blumer, 1986), distingând interacțiunile sociale non-simbolice (stimul/răspuns) și cele simbolice. În al doilea caz, există o muncă de interpretare de către actor, în timp ce în primul nu se produce decât un răspuns direct. Definire și identitate Interacționiștii americani descriu activitatea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o suită de probe mai mult sau mai puțin formalizate. În plus, reputația depinde foarte mult de durată. În lumea culturală, fiecare trebuie să-și mențină mult timp o reputație înaltă (ibidem, 1988, p. 361). "Lumile" în dezbatere "Lumile" fagocitate? Interacționismul american este încă prea puțin vizibil în Franța, încât putem să ne întrebăm dacă el constituie cu adevărat o paradigmă autonomă, în aceeași măsură ca și precedentele două. Unul dintre motivele importante ale acestei discreții relative constă în efortul depus
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
nimic nu este mai eficace pentru a specifica un punct de vedere decât să-l confruntăm cu focurile încrucișate ale celor concurente și să rezistăm efortului de eufemizare a divergențelor. Intenabilul antideterminism Cum am văzut, autorii care se grupează în spatele interacționismului refuză să-i "reducă" pe actori la colective (clase, vârste, localitate, etnie, sex), la ceea ce ei numesc data (Becker și McCall, 1990). După ei, socialul este mereu repus pe tapet; regulile sunt informale, renegociate constant. "Ordinea socială" este o "ordine
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
trebuie să se știe de ce. Or, sociologia interacționistă nu cercetează niciodată rațiunile de a acționa, mai ales în ce privește dimensiunile lor cognitive. Contextul este întotdeauna privilegiat, în detrimentul conținutului care stă, fără îndoială, la baza (inter)acțiunilor. • Credințe sau rațiuni? Sub acoperirea interacționismului, sociologia lui Becker ar fi, de fapt, un sociologism, adică un holism: această teorie indică faptul că valorile artistice sunt "iluzii colective generate de forțe sociale anonime [...]. Fie că este vorba de "lumile artei", de clasele sociale, de medii sociale
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
218, 246, 248, 254, 266, 273, 294, 299, 310-311. Instituționalizare, 181, 187-189. Intelectual, 39, 52, 78, 170-173, 254, 274, 283, 289. Intelectualism, 75, 285, 305. Intenție, 10-11, 24-25, 28, 44-45, 81, 106, 126, 138, 141, 225, 237-238, 278, 281, 286. Interacționism / simbolic, 184, 263, 292, 302-303, 306. Intercomunalitate, 208-209. Interes general / (teoria ~), 13, 71, 74, 205, 207, 210, 212, 216, 217, 249. Interpret, 175-177, 179, 298. Interpretare, 21-22, 26-28, 65-66, 88, 103, 117, 137, 143, 145, 147, 157, 161, 176-178, 233
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
În schimb, a privi ceva presupune "o privire dacă nu neliniștită, cel puțin întrebătoare, pornită în căutarea semnificațiilor pe care le-ar putea avea variațiile"135. De altfel, noile curente sociologice au înțeles importanța unei astfel de tehnici. Astfel, dacă interacționismul studiază socialul și activitatea cotidiană "în primul rând ca o activitate de cunoaștere și comunicare, etnometodologia adaugă acestor dimensiuni și o dimensiune practică: ceea ce-l interesează pe cercetătorul etnometodolog este ansamblul "etnometodelor", al "raționamentelor sociologice practice", modul în care membrii
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
324 Marc Augé, La guerre des rêves. Exercices d'ethno-fiction, ed. cit., p. 155. 325 Mircea Eliade, Încercarea labirintului, traducere de Doina Cornea, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1990, p. 103. 326 Ocupându-se de relația dintre Eu și Conștiință din perspectiva interacționismului simbolic promovat de G. Herbert Mead și din cea a teoriei lui Constantin Rădulescu Motru (societatea ca realitate sufletească), Ilie Bădescu numește homo ludens și homo divinans ca fiind "polii absoluți în care prind înfiripări toate trăirile omenești. Ca atare
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
se cumulează alte probleme, în relațiile parentale sau în relațiile cu colegii și mediul social și școlar. La urma urmei, abordarea tranzacțională a factorilor de risc nu se bazează oare, mutatis mutandis, pe același soclu epistemologic ca și cea a interacționismului simbolic: construcția reciprocă a personalității și a statute sociale? Abordarea prin factori de risc este indispensabilă mai ales în elaborarea de programe preventive adaptate. Această direcție de cercetare este adesea criticată pentru latura ei stigmatizantă, ceea ce poate fi uneori corect
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Fink, R.Callois, G.Debord ș.a. Conform cercetărilor unor sociologi de vază că E. Goffman, P.Linton ș.a., comportamentul omului în societate trebuie să fie considerat drept joc, deci că expunere publică și purtare de mască. Erving Goffman a dezvoltat interacționismul simbolic inițiat de Max Weber și G.H.Mead în direcția unei noi abordări, cunoscută sub numele de "dramaturgie socială", care este instrument al gândirii și investigării. Spectacolul, în sens de reprezentare teatrală și divertisment public, s-a adaptat la toate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de comunicare". 3. Abordarea interacționistă a comunicării politice se impune din clipa în care acceptăm comunicarea sub forma unei interacțiuni. Ea prezintă două direcții, care se deosebesc mai ales prin statutul invers, atribuit dimensiunilor simbolică și pragmatică ale comunicării. Pentru interacționismul strategic, comunicarea nu se reduce la utilizarea semnelor codate, fiindcă orice comportament înseamnă comunicare. Dramaturgia lui Goffman se situează la limita joncțiunii dintre formele strategice și simbolice ale interacționismului aplicat situațiilor de tip "față către față" și, în general, confruntărilor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
prin statutul invers, atribuit dimensiunilor simbolică și pragmatică ale comunicării. Pentru interacționismul strategic, comunicarea nu se reduce la utilizarea semnelor codate, fiindcă orice comportament înseamnă comunicare. Dramaturgia lui Goffman se situează la limita joncțiunii dintre formele strategice și simbolice ale interacționismului aplicat situațiilor de tip "față către față" și, în general, confruntărilor sociale. "Interacțiunile sînt atomii societății".19 Contrar abordării sistemice, abordarea strategică revine la viziunea unui actor care trebuie să își înfrunte adversarii și să ia decizii în funcție de context. Comunicarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Jocul se tensionează sau se relaxează în concordanță cu loviturile care sînt directe sau chiar mediatizate prin agenții de execuție. La fel, situațiile de criză sau de scandal sînt împrejurări în care observarea strategiilor de comunicare prezintă un interes aparte. Interacționismul simbolic promovat de G.H. Mead (Mind, Self and Society, 1934) este studiul relațiilor dintre sine și societate, văzută ca un proces de comunicare simbolică între actanții sociali. Autorul înclină să conceapă societatea ca o manifestare a infinității tranzacțiilor sociale. Interacțiunea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
comunicare; sub toate formele sale (informație, argumentație, narațiune, ilustrare etc.) se elaborează și se difuzează clasificările (Schütz), definițiile situației (Thomas), etichetarea (Becker) care vor orienta schemele percepției politice. Principalele curente care plasează comunicarea politică într-un cadru interpretativ sînt deci interacționismul simbolic, etnometodologia, dramatismul și narativismul 25. Atunci cînd interacționismul simbolic consideră atribuirea sensului ca fiind rezultatul tranzacțiilor sociale, simbolismul sau dramatismul văd mai întîi mobilizarea structurilor cu semnificații profunde, avînd origine culturală, precum miturile 26. Dincolo de dramatismul lui Burke și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
etc.) se elaborează și se difuzează clasificările (Schütz), definițiile situației (Thomas), etichetarea (Becker) care vor orienta schemele percepției politice. Principalele curente care plasează comunicarea politică într-un cadru interpretativ sînt deci interacționismul simbolic, etnometodologia, dramatismul și narativismul 25. Atunci cînd interacționismul simbolic consideră atribuirea sensului ca fiind rezultatul tranzacțiilor sociale, simbolismul sau dramatismul văd mai întîi mobilizarea structurilor cu semnificații profunde, avînd origine culturală, precum miturile 26. Dincolo de dramatismul lui Burke și Goffmann, teoria convergenței simbolice a lui Bormann, de exemplu
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de convingere prin spectacole. Mai precis, utilizarea simbolurilor verbale și non-verbale în cadrul spectacolului întărește sau menține poziția politică a actanților. 4. Abordarea dialogică, în sfîrșit, prezintă un punct comun cu abordarea precedentă, fiind centrată pe două concepții ale comunicării: intersubiectivă (interacționism simbolic) și praxiologică (interacționism strategic). Modelul dialogic se fondează pe ideea că legitimitatea constă în consensul obținut prin discuție. Acest model perpetuează o tradiție filosofică ce urcă pînă la Aristotel și care a fost caracterizată prin consubstanțialitatea dintre politic și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Mai precis, utilizarea simbolurilor verbale și non-verbale în cadrul spectacolului întărește sau menține poziția politică a actanților. 4. Abordarea dialogică, în sfîrșit, prezintă un punct comun cu abordarea precedentă, fiind centrată pe două concepții ale comunicării: intersubiectivă (interacționism simbolic) și praxiologică (interacționism strategic). Modelul dialogic se fondează pe ideea că legitimitatea constă în consensul obținut prin discuție. Acest model perpetuează o tradiție filosofică ce urcă pînă la Aristotel și care a fost caracterizată prin consubstanțialitatea dintre politic și comunicațional. Prin intermediul discursului, oamenii
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Les citoyens et la politique locale. Comment participent les Britanniques et les Français, Paris, Pédone, 1987. 97 J.-G.Padioleau, L'Etat au concret, Paris, PUF, 1982. 98 Definiția situației și etichetajul sînt concepte izvorîte direct din teoria sociologică a interacționismului simbolic. 99 R. W. Cobb et al., "Agenda building as a comparative political process", American Political Science Review, 1976 (1). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Jacques Gerstlé COMUNICAREA POLITICĂ 6 1
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
formulat întrebările din ghidul de interviu. Alt pas important în ordinea logicii cercetării îl reprezintă identificarea paradigmei teoretice reprezentată de premisele epistemologice, ontologice și metodologice ale cercetătorului. Acesta va fi ghidat în cercetarea sa de perspectiva teoretică la care aderă (interacționism, constructivism, etnometodologie etc.). În același timp, apelul la triangulația paradigmelor teoretice permite interpretarea unui set de date din perspective diferite. Teoria își găsește locul în cercetarea socială în multe feluri. O teorie socială poate fi o sursă a limbajului teoretic
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]