99 matches
-
parte, în discursul său din Parlamentul britanic, Lloyd George a dezaprobat cu tărie insurecția, dând noi speranțe germailor. Antanta nu părea că are suficiente trupe în zonă pentru a asigura dezangajarea militară a forțelor în conflict. Singura acțiune a Comisiei Interaliate de Control și a guvernului francez a fost cererea făcută pentru interzicerea imediată a recrutării de voluntari germani din afara Sileziei Superioare. După o serie de succese inițiale ale insurgenților, care au preluat controlul asupra aproximativ 2/3 din suprafața Sileziei
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
forțele germane vor ocupa zona părăsită de polonezi, ci cele aliate. De-abia pe 1 iulie, trupele britanice au ajuns în Silezia Superioară și au început să înainteze, alături de alți militari aliați către fosta graniță. Odată cu înaintarea trupelor aliate, Comisia Interaliată de Control a decretat o amnistie generală pentru toate acțiunile ilegale comise în timpul insurecției, cu excepția actelor de răzbunare și celor făptuite cu cruzime. Trupele germane Grenzschutz au fost în cele din urmă retrase, membrii lor lăsați la vatră, iar încrederea
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
amnistie generală pentru toate acțiunile ilegale comise în timpul insurecției, cu excepția actelor de răzbunare și celor făptuite cu cruzime. Trupele germane Grenzschutz au fost în cele din urmă retrase, membrii lor lăsați la vatră, iar încrederea dintre vecini părea reinstaurată. Consiliul Interaliat nu a reușit să ajungă la o soluție de împărțire a Sileziei Superioare în conformitate cu rezultatele plebiscitului. Rezultatul plebiscitului îi favoriza pe germani, care ar fi trebuit să primească 60% din teritoriul în dispută. Problema a fost adusă în fața Consiliului Ligii
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
creditului intern au constat în: ștampilarea și consolidarea titlurilor de stat de dinainte de război, consolidarea datoriilor flotante în bonuri de tezaur, consolidarea creanțelor speciale, acoperirea creanțelor interne, reglementarea angajamentului datoriei flotante la Banca Națională, reglementarea finanțării exproprierii și reglementarea datoriilor interaliate din timpul războiului. Acest efort nu ar fi fost posibil fără asigurarea unor surse de venituri organizate în mod serios. Astfel sumele alocate de la bugetul statului pentru serviciul datoriei publice interne și externe au crescut de peste 20 de ori din
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
lipsea, întrucât împreună cele două resurse aveau mai multă valoare decât fiecare separat. Această problemă avea să fie rezolvată când s-a înființat Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. În urma deciziei Franței de a invada Ruhrul, s-a înființat Misiunea Interaliată de Control al Fabricilor și Minelor [M.I.C.U.M.] pentru a asigura plățile în cărbune din partea Germaniei. Ocupația a fost primită, la început, cu o campanie de rezistență pasivă (greve în toată Germania) și cu câteva incidente de sabotaj. Aproximativ 130 de
Ocuparea Ruhrului () [Corola-website/Science/320501_a_321830]
-
otoman, (orașele Antakya, Mersin, Tarsos, Ceyhan, Adana, Osmaniye și Islahiye. Pe 19 ianuarie 1919, a început Conferința de pace de la Paris, în timpul căreia s-a discutat condițiile care trebuiau impuse Puterilor Centrale învinse, inclusiv Imperiului Otoman. A fost creată „Comisia Interaliată pentru Mandatele din Turcia” având ca obiectiv punerea în aplicare a tratatelor secrete semnate în perioada 1915 - 1917, care vizau dezmembrarea Imperiului Otoman. Grecii urmăreau crearea noului „Imperiu Elenistic”, bazat pe așa-numita Megali Idea. Premierul britanic, David Lloyd George
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
otomane au trebuit să fie reduse la 50.000 de oameni. Flota otomană a putut păstra doar șapte goelete și șase vase torpiloare. Otomanilor li s-a interzis să dețină aparate de zbor militare. Tratatul a prevăzut formarea unei Comisii interaliate de control pentru organizarea și supravegherea executării clauzelor militare. Tratatul a stipulat căutarea, judecarea și pedepsirea celor responsabili pentru „metodele barbare și ilegale de purtare a războiului... [inclusiv] încălcările legilor și obiceiurilor războiului și principiilor umanității”. Articolul 230 al Tratatului
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
până după semnarea Tratatului de la Lausanne). Ultimele trupe aliate au părăsit orașul pe 23 septembrie 1923. Primele trupe ale revoluționarilor turci au intrat în oraș pe 6 octombrie 1923. Trupele aliate și-au împărțit orașul și au organizat o comisie interaliată militară de administrație începând cu primele săptămâni ale lunii decembrie 1918. Ocuparea Constantinopolului de către Aliați a fost pentru prima oară când orașul a fost predat unor forțe străine de la cucerirea orașului de către otomani în 1453. Ocuparea Constantinopolului, împreună cu Ocuparea Izmirului
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
cretană și o serie de complici locali, membri ai minorității elene din regiune. Numărul victimelor din rândul populației turce a orașului ucise doar în ziua de 17 iunie variază între 200 de persoane (în conformitate cu raportul din octombrie 1919 al Comisiei interaliate) până la 1.000, (în conformitate cu raportul delegației sosite în ziua de 18 iunie 1919). Căpitanul Charns, șeful delegației sosite pe 18 iunie, a constatat existența unui mare număr de victime din rândul populației turce și lipsa totală a victimelor în rândurile
Masacrul de la Menemen () [Corola-website/Science/323200_a_324529]
-
fost uciși cel puțin 100 turci și a menținat rezultatul investigațiilor făcute a doua zi după masacru de către un ofițer francez, care afirma că au existat 200 de turci morți și 200 răniți. Istoricul american Justin McCarthy respinge concluziile Comisiei interaliate, afirmând că masacrul a fost un act planificat, fapt dovedit de faptul că mai înainte să se declanșeze atacul, casele creștinilor au fost marcate cu cruci albe, nefiind afectate de jafuri și distrugeri. Amiralul britanic Somerset Gough-Calthorpe a susținut că
Masacrul de la Menemen () [Corola-website/Science/323200_a_324529]
-
economică cu Irakul învecinat, pentru care pretindeau să i se recunoască independența. Pe 9 mai 1920 a fost format un nou guvern avându-l ca premier pe Ali Rida ar-Rikabi. Pe 25 aprilie, în timpul negocierilor Tratatului de la Sevres, Consiliul suprem interaliat a oferit Franței mandatul pentru Siria (care includea și Libanul), iar Regatului Unit i-a oferit mandatul Palestina (care includea și Transiordania) și Irak. Sirienii au reacționat organizând demonstrații violente și formând un guvern condus de Hashim al-Atassi (7 mai
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
obiectivul - ocuparea întregului teritoriu dintre graniță și Linia Siegfried. Atacul nu a dus la scăderea presiunii armatei germane pe frontul din Polonia. Atacul promis al celor 40 de divizii franceze nu a avut niciodată loc. Pe 12 septembrie, Consiliul Suprem Interaliat a decis să oprească orice acțiune ofensivă. Generalul Maurice Gamelin a ordonat trupelor sale să se oprească la cel mult 1 kilometru depărtare de Linia Siegfried. Polonia nu a fost anunțată despre această decizie. În schimb, Gamelin l-a informat
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
luptelor, existau poziții întărite ale Micii Linii Maginot care nu fuseseră încă finalizate și, prin comparație cu fortificațiile de pe Linia Maginot, acelea de pe Linia Alpină erau mai mici și nu la fel de puternic fortificate. Pe 31 mai, Consiliul suprem de război interaliat a decis că, dacă Roma intră în război alături de Germania, aviația aliată trebuia să execute atacuri împotriva țintelor industriale și petroliere din nordul Italiei. Pentru acest scop, francezii au oferit avioanelor RAF accesul pe două aerodromuri, de la nord de Marsilia
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de sud-est a orașului Vlissingen. În următoarele zile, britanicii au dus lupte grele de stradă împotriva apărătorilor germani. Tot pe 1 noiembrie, după un bombardament naval puternic executat de vasele Royal Navy, militari din Brigada de comando nr. 4 - Comandoul interaliat nr. 10, în principal luptători belgieni și norvegieni, sprijiniți de vehicule blindate speciale au debarcat pe ambele părți ale digurilor. Au avut loc lupte grele. O subunitate mai mică s-a deplasat spre sud-est, spre Vlissingen, în vreme ce forța principală a
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
germane cunoscute cu numele generic de „Zidul Atlanticului” au avut ca principali participanți militarii din forțele armate britanice și ale Comunității Națiunilor. A mai participat de asemenea un mic număr de militari din țările ocupate de germani, grupați în „Comandoul interaliat nr. 10”. Operațiunile au vizat obiective ale Zidului Atlanticului aflate din Norvegia până la granița franco - spaniolă. Militarii participanți la raiduri au provenit după cum s-a spus mai înainte din rândurile trupelor de comando britanice. La două dintre cele mai importante
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
J. C. Haydon. Până în toamna anului 1940, peste 2.000 de oameni se oferiseră voluntari pentru instruirea în cadrul trupelor de comando. Au fost formate 19 comandouri ale forțelor terestre britanice pe teritoriul Regatului Unit și în Orientul Mijlociu. Comandoul nr. 10 interaliat a fost format din voluntari din țările ocupate de germani și din refugiați politici germani. În februarie 1942, Infanteriei Marine Regală i s-a ordonat să își organizeze propriile unități de comando. 6.000 de soldați s-au oferit voluntari
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
Arctic) și 62 au continuat să fie folosite pentru raiduri de mică amploare. Lipsa unor voluntari pentru înlocuirea pierderilor suferite în luptă i-au forțat pe comandanții aliați să desființeze aceste trei comandouri spre sfârșitul anului 1943. Comandoul nr. 10 (interaliat) a fost păstrat pentru efectuarea de raiduri de mică amploare. În cadrul acestui comandou se afla numărul cel mai mare de voluntari proveniți din teritoriile ocupate de naziști. Acești militari erau antrenați să fie se deplaseze la țintă pe calea aerului
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
omul de încredere al lui Foch în timpul bătăliei de pe Marna. În 1918, Weygand a fost unul dintre negociatorii armistițiunului cu Germania, el fiind cel care citit condițiile împuterniciților germani la Compiègne. În timpul războiului polono-sovietic, Weygand a fost membru al Misiunii interaliate în Polonia în perioada iulie-august 1920. Aliații au sprijinit în timpul acestui conflict tânăra republică poloneză împotriva Rusiei bolșevice. Misiunea interaliată, din care făcea parte și diplomații Jean Jules Jusserand și Edgar Vincent D'Abernon, nu s-a putut lăuda cu
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
Germania, el fiind cel care citit condițiile împuterniciților germani la Compiègne. În timpul războiului polono-sovietic, Weygand a fost membru al Misiunii interaliate în Polonia în perioada iulie-august 1920. Aliații au sprijinit în timpul acestui conflict tânăra republică poloneză împotriva Rusiei bolșevice. Misiunea interaliată, din care făcea parte și diplomații Jean Jules Jusserand și Edgar Vincent D'Abernon, nu s-a putut lăuda cu mari realizări. Raportul misunii a fost finalizat după ce polonezii au obținut victoria de importanță capitală de la Varșovia. Cu toate aceste
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
a încheiat 23-10 pentru tricolori care intră astfel și în posesia Cupei Pershing, trofeul pus în joc de Federația Română de Rugby începând cu anul 2014, între echipele României și a Statelor Unite ale Americii în amintirea partidei disputate la Olimpiada Militară, ''Jocurile InterAliate', organizată în 1919 de comandantul șef al Forței Expediționare Americane, generalul John Joseph Pershing, pentru a marca sfârșitul Primului Război Mondial. Trofeul se află în posesia ''vulturilor'', care câștigaseră, în urmă cu doi ani, la București, cu 27-17. Partida de sâmbătă a
Rugby: România a învins SUA. Mirel Palada: A fost frumos () [Corola-website/Journalistic/105241_a_106533]
-
negocierilor s-a făcut înainte de încheierea ostilităților, pe data de 24 octombrie/7 noiembrie între generalul d'Esperey - sosit de la Salonic și delegația maghiară condusă de contele Károlyi - venit la Balgrad, de pe poziții divergente: Suplimentar, frustrat de decizia Comandamentului Suprem Interaliat de a opri ofensiva contra Germanieie dinspre Balcani, d'Esperey prin asigurarea militară a căilor de comunicație ale fostului Imperiu, spera în reînvierea proiectului său personal de continuare a atacului. Oricât de tânăr ca stat a fost Ungaria, nu s-
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
1916. Divizilor 7 Infanterie - concentrată la Piatra Neamț sub comanda generalului Traian Moșoiu și 1 Vânători - concentrată la Comănești și Asău sub comanda generalului Aristide Lecca, li s-a trasat sarcina de a ocupa treptat aliniamentele succesive aprobate de Consiliul Militar Interaliat. Granița a fost trecută la 16/29 noiembrie prin Pasul Prisecani spre Tulgheș, Borsec, Toplița și spre Ditrău de către primele efective ale Diviziei a 7-a. Divizia 1 a trecut Carpații Orientali pe la Palanca și a ocupat Miercurea Ciuc. Ulterior, după ce
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
meteo nefavorabile. După un bombardament naval executat de unități ale Royal Navy (o navă de linie, două monitoare plus vasele de debarcare dotate cu tunuri), comandourile 41, 47 și 48 ale pușcașilor marini din Brigada Servicii Speciale și comandoul 10 interaliat (format în principal din militari [[belgieni[[ și [[norvegieni]]), sprijinite de vehicule blindate specializate ([[Hobart's Funnies| „Drăciile lui Hobart”]]) au debarcat pe ambele laturi ale breșei spărturii din dig. Au izbucnit lupte grele atât pe țărm cât și în orașul
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
cu cerințele concrete rezultate din configurația frontului, solicitările aliaților, existența a trei armate ruse pe teritoriul național, având propriile obiective etc. În perioada 2/15-3/16 noiembrie 1916 se desfășoară la sediul Cartierului General francez de al Chantilly o conferință interaliată de planificare, la care au participat comandanții militari șefi sau reprezentanți ai acestora din toate țările Antantei. România a fost reprezentată de colonelul Ioan Rășcanu, fostul șef al Secției operații din Marele Cartier General. Conferința a stabilit proiectul planului general
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]