KorAP: Find »[drukola/base=intercom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

131 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

costum... la talie... Îl cuplă. Auzi un declic. Ventilatorul Începu să zumzăie. Corpul Îi fu străbătut de unde dureroase. Era efectul elementelor de Încălzire asupra pielii Înghețate. Simțea peste tot Înțepăturile a mii de ace. Beth spunea ceva - o auzea prin intercom - dar nu putea s-o asculte. Stătea Înțepenit pe punte, respirând cu greutate. Dar deja Înțelegea că era salvat: durerile se atenuau, mintea i se limpezea și nu mai tremura atât de tare. Fusese Înghețat, dar nu În asemenea măsură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Norman. Eu sunt șefa acum. Mă auzi, Norman? Odată ajuns În sas, Își puse casca și Închise cu un declic inelul de siguranță: aerul din rezervoare era rece și uscat. Își ascultă respirația liniștită. — Norman! o auzi pe Beth prin intercomul căștii. De ce nu-mi răspunzi, Norman? Ți-e frică, Norman? Repetarea propriului nume Îl irită. Apăsă pe butoanele de deschidere a sasului. Apa Începea să pătrundă prin podea, inundând cu repeziciune compartimentul. — Ah, iată-te, Norman, acum te văd. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
nevoie de tine. „Îmi pare rău“, Își spuse el. „Eu am s-o șterg de-aici.“ Ocoli pe sub elicea propulsoare și observă numele pictat pe suprafața curbată: Deepstar III. Urcă treptele Încastrate și ajunse În cupolă. — Norman... Acum contactul prin intercom se Întrerupsese. Era singur. Deschise trapa și intră În submarin, Își deblocă siguranța căștii și o scoase de pe cap. „Atențiune! Optsprezece minute și numărătoarea continuă.“ Norman se așeză În scaunul capitonat al pilotului, În fața comenzilor. Instrumentele clipiră, se luminară, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
ajungă la submarin și să-i Îmbarce. Două sau trei minute pentru ascensiune. Totul avea să fie pe muchie de cuțit. Se strecură pe sub pilonii mari de susținere a habitatului. — Așadar, te-ai Întors, Norman, o auzi pe Beth prin intercom. — Da, Beth. — Slavă Domnului, spuse ea și Începu să plângă. Se afla sub Cilindrul A și-i auzea suspinele prin intercom. Găsi capacul tambuchiului și Învârti maneta pentru a-l deschide. Era blocat. — Beth, deschide trapa. Dar ea continua să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Se strecură pe sub pilonii mari de susținere a habitatului. — Așadar, te-ai Întors, Norman, o auzi pe Beth prin intercom. — Da, Beth. — Slavă Domnului, spuse ea și Începu să plângă. Se afla sub Cilindrul A și-i auzea suspinele prin intercom. Găsi capacul tambuchiului și Învârti maneta pentru a-l deschide. Era blocat. — Beth, deschide trapa. Dar ea continua să plângă. Nu-i răspunse. — Beth, mă auzi? Deschide trapa. Plângând ca un copil, suspinând isteric, ea Îi zise: — Norman. Te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
afară acul, cu un strop de sânge În vârf. Îl zgâlțâi pe Harry, Încercând să-l trezească. Pleoapele lui Harry se zbătură, Însă el rămase inert. Norman Îl ridică, Îl săltă pe umăr și-l transportă astfel prin habitat. Prin intercom, Beth continua să plângă. — Norman, nu trebuia să vii. — Unde ești, Beth? Pe monitoare, citi: SECVENȚA DE DETONARE - 09: 32 Succedându-se În ordine inversă, cifrele păreau că se mișcă prea repede. — la-l pe Harry și duceți-vă, Norman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
să mănânce ceva. Aveau nevoie de hrană. — Am să cer ceva de mâncare. — Mie nu mi-e foame, spuse Beth. — Știu, dar trebuie totuși să mâncăm. Norman se duse la hublou. Supraveghetorii de la Marina Militară Îl observară imediat și conectară intercomul radio. — Domnule Johnson, vă trebuie ceva? — Da, spuse Norman. Avem nevoie de ceva mâncare. — Imediat, domnule. Norman văzu simpatia Întipărită pe fețele lor. Acești oameni Înțeleseseră ce șoc suferiseră cei trei supraviețuitori. — Doctore Johnson? Sunteți În stare să vorbiți cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

să primească aprobare și actorul de comedie devenit scriitor care o suna să-i spună poante noi de cel puțin de trei ori pe săptămână. Telefonul lui Henry începu să sune și o clipă mai târziu secretara lui anunță prin intercom că îl căuta soția. — Gândește-te la ce ți-am spus, Leigh, zise el ținând mâna pe receptor să nu se audă. Ea clătină din cap că da și se grăbi să iasă din biroul lui, fără să-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

tip ciudat, se gândi Dallas. Genul amicului distant, dar foarte competent. Nu era niciodată surprins nepregătit. Dallas se simțea în siguranță alături de ofițerul științific care-l susținea și-i controla eficient fiecare hotărâre. ― Gata pentru detașarea platformei! (Apăsă pe comutatorul intercomului și ordonă:) Compartiment mașini, pregătiți detașarea! ― Alinierea babord și tribord verde, raportă Parker, fără nici o urmă de sarcasm. ― Verde și disjuncția ombilicului spinal, adăugă Brett. ― Trecerea cercului de iluminare, îi informă Lambert. Pătrundem în fața întunecată a planetei. Pe astronavă, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
lucire, Dallas și Lambert se dotară cu propriile lămpi electrice. Cele trei lanterne împreună dădeau destulă lumină pentru continuarea activității. ― Ce s-a întâmplat? De ce nu a preluat generatorul secundar? Și care a fost cauza acestei avarii? Ripley apăsă pe intercom. ― Camera mașinilor! Ce-i acolo? Care e situația? ― Nasoală! se auzi glasul lui Parker care părea în același timp ocupat, îngrijorat și isteric. Un zumzăit îndepărtat, aidoma bătăilor furioase de aripi ale unei insecte colosale, constituia acum fondul sonor. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
în același timp ocupat, îngrijorat și isteric. Un zumzăit îndepărtat, aidoma bătăilor furioase de aripi ale unei insecte colosale, constituia acum fondul sonor. Apoi vorbi din nou, iar vorbele se umflau și se mistuiau ca și cum nu puteau rămâne în câmpul intercomului omnidirecțional. ― Praful ăsta afurisit din motoare! Asta e. S-a infiltrat în cursul coborârii. N-am închis intrările de reactoare și n-am acționat "reverse"-urile la timp. așa cred. Avem scurtcircuite peste tot și avem și foc. ― E grav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
execută, fără nici un rezultat. Rămaseră la fel de palide ca țeasta unui contabil al Companiei) Cu atât mai rău. Vom continua să lucrăm fără ele ceva mai mult, îi zise. ― Sunteți siguri că nu mai sunt alte daune majore, zise ea în intercom. Ea resimți un elan de simpatie pentru Parker și Brett. Pentru prima oară de când făceau parte din aceeași unitate. Sau mai degrabă, de când fusese numită pe Nostromo; dat fiind că inginerul avea vechime mai mare pe această navă. ― Aproape, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Să ne ocupăm de cele mai urgente, și să sperăm că altele n-o să mai fie. ― Bine de noi. ― Just! adăugă Brett care lucra de zor lângă Parker. ― La muncă. ― Sala mașinilor la muncă. Puneți de niște cafea! Ripley debranșă intercomul și se întoarse meditând, spre Dallas. Acesta se așeză tăcut, îngândurat. ― În cât timp vom putea porni, Ripley? inclusiv timpul necesar lui Parker și lui Brett să facă reparațiile. Ea consultă diverse instrumente, făcu niște operații pe un carnet. ― Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
energia! ― Lucrăm la asta. (Lambert făcu releveurile pe consola ei. Întunecată în parte). Vom fi gata când vor termina în sala mașinilor. După zece minute, un apel firav se declanșa pe pupitrul lui Kane. Studie un nivel, apoi apăsă pe intercom. ― Pasarela? Aici Kane. Aparent ostenit dar mulțumit de treaba făcută, Parker se auzi din măruntaiele navei: ― Nu știu cât o să țină... Unele suduri prezintă semne de umiditate. Dacă scoatem tot din conductă, refacem sudurile. Acum ar trebui să aveți energie. Ofițerul executant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
apăsă o tastă. Pe ecranele video se înfiripară forme brăzdate de paraziți, apoi imaginile se precizară. Verifică repede celelalte aparate de supraveghere. Cele trei semnale emise de combinezoanele spațiale ale exploratorilor ajungeau clare. ― Cum merge? se auzi un glas în intercom. Stinse în grabă ecranul și răspunse: ― Foarte bine, până aici. ― Ei unde sunt? întrebă Ripley. ― Nu prea departe de sursă. Au pătruns pe un teren accidentat, iar semnalul dispare uneori. Dar sunt atât de aproape de țintă încât nu văd cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
cu totul incertă. Trebuia să știi cum să extragi răspunsul din subtilități confuze, să citești printre rânduri. De această dată, însă, citirea era foarte limpede, nelăsând nici o îndoială. Și Ripley tare ar fi vrut să se înșele... Se repezi la intercom, îi răspunse imediat o voce. ― Laboratorul de știință. Ce este, Ripley? ― Este urgent, Ash. (Vorbea împiedicat, în pragul isteriei.) Am reușit să sustrag ceva din bancă, prin ECIU. Informația asta a ieșit brusc, nu știu. Dar nu asta contează. ― Complimente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
își îndeplinea sarcina fără stimulare lichidă. Deținea o nouă informație, suficient pentru a-i pune mintea la contribuție. Două displayuri, până acum perfect goale, reînviară aliniind un șir de cifre. Ofițerul științific sări ca ars, le verifică și apasă pe intercom. ― Ripley? Ești acolo, Ripley? ― Da, mormăi ea. (Ea înregistrase intensitatea vocii lui. Se dezlipi de spetează.) Vești bune? ― Cred că da. Captez din nou semnalul emis de combinezoanelor lor. Și imaginile lor video au revenit pe ecrane! Ea respiră adânc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
distingeau niște forme care susțineau o masă amorfă: coca lui Nostromo. Aproape că ajunseseră lângă navă când Ash sosi în fața ușii blindate a sasului interior. Se opri, se asigură că putea să-l deschidă în câteva minute și apăsă pe intercomul cel mai apropiat. ― Ripley... sunt lângă sasul interior. (Se duse să privească printr-un mic hublou și continuă:) Nici un semn deocamdată. Este aproape noapte totală în exterior, dar când vor ajunge la ascensor îi voi vedea. ― De acord. Ea judeca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
12 conținea o sută din camerele de accelerare a particulelor. Gândul că trebuia să verifice manual fiecare dintre ele pentru a o găsi pe cea proastă îl făcea și mai nervos. Exact în aceeași clipă, îi chemă un glas prin intercom. ― Ce se întâmplă cu voi? "Oh, Doamne! se gândi Parker. Ripley, iar femeia asta afurisită. Îi zic eu ce se-ntâmplă..." ― Nu merge nimic, o informă el scurt. Și tu vezi-ți de treabă, îi zise lui Brett. ― Just. ― Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
la difuzorul inofensiv... Ritmul era primitiv, nu prea studiat, iar sunetul își pierduse cu timpul precizia. Dar lui Dallas nu-i păsa. Se întinse și absorbi muzica de parcă ar fi ascultat-o pentru prima oară. Bătea din picior cadența melodiei. Intercomul făcu să se audă de trei ori apelul electronic. Cu un oftat de resemnare, stinse muzica și comută intercomul. ― Aici, Dallas. ― Ash. Cred că ar trebui să te uiți la Kane. S-a întâmplat ceva! Dallas se ridică. Ash nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
nu-i păsa. Se întinse și absorbi muzica de parcă ar fi ascultat-o pentru prima oară. Bătea din picior cadența melodiei. Intercomul făcu să se audă de trei ori apelul electronic. Cu un oftat de resemnare, stinse muzica și comută intercomul. ― Aici, Dallas. ― Ash. Cred că ar trebui să te uiți la Kane. S-a întâmplat ceva! Dallas se ridică. Ash nu părea îngrijorat, ceea ce era un semn bun. Dar părea nerăbdător, ceea ce nu prea era bine. ― Serios? ― Interesant, ― Vin acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
și coloanele de bazalt. ― Gata, zise Ripley. Dallas îl privi pe Ash. ― Cum se comportă nava? ― Totul este corect. Pentru cât timp, nu știu, zise ofițerul studiind indicatoarele. ― Până ajungem pe orbită ar fi de-ajuns, replică Dallas apăsând pe intercom. Parker, cum stau lucrurile pe-acolo? Putem decola fără a avea toată puterea? Dacă nu puteau depăși gravitația acestei planete doar cu motoarele principale, Dallas o știa prea bine, trebuia să utilizeze hiperpropulsia. Dar o secundă sau două de hiper-propulsie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
eu. Avem niște probleme. ― Serioase? ― Motorul tribord e supraîncălzit. Apreciază și singur. ― Îl puteți regla? ― Glumești. Îl închid complet. ― Nouă compensație de accelerație inegală, anunță solemn Ripley. ― Să ne ții întregi până ajungem dincolo de dublu zero, îl rugă Dallas în intercom. ― Dar ce credeți că facem noi aici? răspunse Parker. Și puse punct conversației. O schimbare sensibilă în mugetul motoarelor se auzi și pe pasarelă. Nici unul nu se uită la vecin, de teamă să nu-i citească în ochi frica. Zburând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
apelul nostru și să vină să ne salveze. În primul rând, să nu pomenim de prime, își zise Dallas. Să le facem surpriza când vom fi pe orbita terestră. Pe moment cei doi ingineri meritau cele mai calde felicitări. Deschise intercomul. ― Bună treabă ați făcut! Propulsia merge? ― Acum că am scăpat de praf, miaună ca Jones. În difuzor se auzi un troznet. Dallas se încruntă, incapabil să definească zgomotul. Apoi își dădu seama într-o străfulgerare că Parker probabil desfăcuse o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
o îndepărtată pâclă decolorată. Zece luni în hipersomn sau o lună e totuna, bineînțeles. Dar nu putea să nu se gândească la timpul real. Ripley ar fi preferat să fi auzit măcar șase luni, nu acest năucitor zece luni. Muzica intercomului trecu precum un înger printre fețele stupefiate. ― Ce se întâmplă, Ash? ― Veniți să-l vedeți pe Kane, imediat! Cererea era formulată pe un ton de urgență, dublat de o curioasă ezitare. Dallas se îndreptă pe scaun, cu urechile ciulite. ― O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]