49,761 matches
-
va fi, acolo sunt și morții mei vii, mai vii ca niciodată. Am constatat cu stupoare că totul e intact: nimic n-a dispărut, colorându-se în nuanțe și mai puternice, totul amestecat în voci originale care dau limbii mele interioare nuanțele pentru a exprima cât de cât ce trebuie exprimat. E ca un compromis, pentru că în interior totul e desăvârșit, și ceea ce eu nu pot scrie e ca umbra umbrelor a ceea ce eu trăiesc acolo. După câteva ore de scris
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
atunci se petrec lucruri extraordinare în capul meu și improvizez în gând la narațiunile care se scriu astfel mai întâi în aer. A scrie pare acum a mă ține în două lumi și, prin obișnuință, a duce sufletul sau visarea interioară la sursa despre care nu știu nimic altceva decât că emite impulsuri creatoare. Sfatul lui Rudolf Steiner: Citiți Faust (Goethe) ca să întineriți!" A reconcilia contrariile naturii: vizibil - invizibil, conștient - inconștient. A realiza echilibrul mental ținându-ne în afara acțiunilor destructive ale
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
adică o mulțime de prostii. Dar nu e mai puțin adevărat că o irepresibilă cenzură mă obligă să evit lucrurile pe care n-am curajul să le spun. Și nu e o singură cenzură, ci mai multe: e, întîi, cea interioară, care-mi interzice să mă apropii prea tare de propriile mele intimități; a doua mă obligă să păstrez tăcere asupra intimității celorlalți; a treia, în fine, nu-mi dă mînă liberă să vorbesc despre ce se întîmplă în jurul nostru. Dacă
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
lungă discuție, în care Sebastian să-i arunce în față lui Eliade toate reproșurile sale (cu prisosință justificate de istorie) iar Eliade să se apere, să încerce să se explice, să fie forțat să-și recunoască greșeala - forțat de logica interioară a noii situații istorice și de propria sa conștiință. în acest scenariu ipotetic, nu-i deloc exclus ca Sebastian să-l fi absolvit pe Eliade așa cum Leo Baeck, fostul rabin al Berlinului și supraviețuitorul de la Theresienstadt, îl absolvise după razboi
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
români de azi iau ca model generația 1927. E adevărat? Pentru că e generația care, prin cîțiva dintre membrii ei, a obținut o recunoaștere internațională fără precedent în istoria culturii noastre, o recunoaștere care validează, fie și doar simbolic, formele, dimensiunile interioare, problematica adîncă a culturii române și operele ei meritorii care nu vor fi niciodată cunoscute în Occident. Pentru că e, în termenii lui Lovinescu, generația care ne-a sincronizat cu Occidentul, generația care, cu o metaforă diferită, ne-a pus pe
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
limbajului de a surprinde în mod adecvat o realitate exterioară lui, oferită într-o relație strict personală, inefabilul poetic este, dimpotrivă, dovada excelentă a unei înzestrări speciale a limbii: aceea de a cristaliza într-o expresie originală a unei realități interioare ei; o realitate creată ad-hoc, realitate care nu poate fi exprimată în nici un alt mod decât acela în care a cristalizat verbal. Așadar, inefabilul misticilor constă în imposibilitatea de a elabora un limbaj pe măsura realității psihice trăite; în timp ce inefabilul
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
putea să fie lămurit astfel: eul liric este în același timp și surprins, și sceptic că experiența morții ar putea fi "învățată", și că ea ar fi, pentru el, suportabilă. Dar totodată același eu liric refuză, prin întreg palpitul său interior, să admită că iubirea ar consta într-o "aventură thanatică". (Aici s-ar impune, în paranteză o remarcă. S-ar putea ca asocierea Eros/ Thanatos să fie o penibilă reminiscență a uneia dintre cele mai banale experiențe fiziologice, aceea care
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
de "proba gurii" la care își supunea textele proaspăt scrise recitându-le cu voce tare în camera sa de lucru. Într-adevăr, nu există un mijloc mai de încredere de a testa limba scrisă în privința ritmului, sunetului și a tensiunii interioare decât lectura cu voce tare. Autori ca Goethe sau H. von Kleist și-au compus și transformat textele recitându-le. În opinia lui Goethe, poezia nu poate fi percepută vizual, nu este creată pentru ochi. El însuși era un remarcabil
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
în ciclul "Miracolul cinematografiei elvețiene"), povestea unei tinere muncitoare, acuzată că ar fi tras cu pistolul în unchiul său, este o ocazie pentru un ziarist și un poet de a scrie un scenariu de film - dar tânăra își apără libertatea interioară și nu se lasă "descifrată". Documentarele TV ale lui Paul Riniker, (cineast cu o bună reputație, o bogată filmografie și un constant succes de public), selectate în retrospectiva ce i-a fost consacrată, sunt tot atâtea incursiuni în universul unor
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
mai mult cu cît scrisul este raportat activității didactice, oratorice și organizatorice a aceluiași timp. Cuvîntul înainte al ediției vine cu un surplus de elemente de datare și de informare. Dintre ele, apelul neabătut la limba română, autenticitatea exprimării universului interior și exterior al nuvelelor, cît și dinamica simțirii în poezie stînd sub semnul expresivității fundamentale a limbii "de acasă". Acea "necesitate vitală" care este pusă în valoare de Nicolae Florescu în comentariul său. Există aici punți aruncate către "începuturile narative
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
Roma și Viena (1940-1944), cade prizonier și este tîrît în lagăre germane pînă în 1945, cînd este eliberat de armatele engleze. Întîmplările războiului, ascensiunea și extinderea comunismului îi motivează hotărîrea de a alege exilul. Se deprinde pe încetul cu surpările interioare și cu semnificația drumurilor de durată, care au însemnat retragerea de pe scena intelectualității românești și impunerea în mediile intelectuale europene și americane. Autor de proză și poezie, romanul Dumnezeu s-a născut în exil i-a adus în 1960 celebritatea
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
pe plan mondial, pe care le satisface în ritmul omului organizat, care și-a însușit de foarte tînăr rigoarea și disciplina muncii. Peste toate își pune amprenta preocupărilor sale de literat, estetician, gînditor, moralist. Toate cuprind date revelatoare pentru viața interioară a scriitorului, pentru ideile și metoda sa de muncă. Că Vintilă Horia și-a transpus pe plan artistic experiența vieții, în aceste proze scurte, o dovedesc amănuntele care nu au mai cunoscut convenția transfigurărilor estetice, mai ales în Recviem în
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
o notă romantică și inițiatică. Ideile iradiază toate din condiția exilului. Năvălirile, invaziile, cotropirea distrug civilizațiile. Valorile etice sunt deasupra valorilor estetice și cele religioase deasupra celor etice. Totuși, pietatea este lucidă. Fără tremolo sentimental, Vintilă Horia preface o zbatere interioară în larg spațiu de gîndire. Marea, cerul, feeria solară a toamnei, pădurea, sînt tot atîtea elemente care permit fuziunea dintre vizual, auditiv, muzical, tactil, texte sprijinite pe simboluri, metafore, parabole, evenimentele purtînd aură de mister. Vraja personalității stilului este o
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
de sorginte germană, romantic și neoromantic, sînt influențați fiecare în moduri diferite fie de Nietzsche sau Schopenhauer, fie de filosofia creștină sau de ortodoxism, Eugen Ionescu face cumva figură aparte cu iraționalismul său sofist care îi permite o maximă libertate interioară și îl ferește, prin importanța acordată subiectivității, de iluziile și capcanele ideologiilor colectiviste și totalitare. Cioran și Ionescu se întîlnesc în obsesia apartenenței la o cultură mică și laolaltă cu toți ceilalți Ionescu minimalizează generația anterioară. Ce-l singularizează pe
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
nevoie imperativă de prezența omului de artă pentru a dobîndi ele însele dimensiune umană, pentru a ieși din starea neliniștitoare a vidului și pentru a-l exprima explicit pe cel care le folosește sau le locuiește. Amenajarea optimă a spațiului interior tinde să devină, tot mai mult, un imperativ psihologic și o somație metafizică și, din ce în ce mai puțin, o acțiune conformistă și impersonală. Artistul, la rîndul său, resimte rațional și instinctiv acest lucru și este interesat direct, dar și constrîns de propria
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
fratelui meu nu-i ajung patru ruble, dar el m-a înșfăcat de mînecă și mi-a zis: - Ei, îi împrumuți fratelui tău niște bani? - și cu aceste cuvinte el însuși mi-a deschis șuba, a vîrît mîna în buzunarul interior și a scos portofelul. - Iată, - a zis, - eu, frate, am să împrumut de la tine o anume sumă, iar portofelul, uite, ți-l pun înapoi în haină. - Și mi-a strecurat portofelul în buzunarul interior al șubei. Eu eram, firește, uimit
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
șuba, a vîrît mîna în buzunarul interior și a scos portofelul. - Iată, - a zis, - eu, frate, am să împrumut de la tine o anume sumă, iar portofelul, uite, ți-l pun înapoi în haină. - Și mi-a strecurat portofelul în buzunarul interior al șubei. Eu eram, firește, uimit, întîlnindu-l atît de pe neașteptate pe fratele meu. Un timp am tăcut, apoi l-am întrebat: - Da' unde-ai fost atîta vreme? - Acolo, - mi-a răspuns fratele și a dat din mînă. Eu am căzut
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
diferite a timpului afectat muncii" și prin urmare resemnificarea nu numai a muncii ca atare, ci și a divertismentului. în centrul atenției rămîne mereu individul, considerat ca egal majorității, cel pentru care munca, lectura, plimbarea capătă aceeași importanță pentru regăsirea interioară și pentru descoperirea lumii. O "retorică a eliberării", o utopie, fără îndoială, pe care Marius Jucan o analizează în contextul modelelor utopice ale secolelele XIX și XX și a consecințelor lor asupra modernității. Dar, din perspectiva Nesupunerii civice, textul lui
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
el se suprapun efemeridele, evenimente sporadice, fulgurante, ce creează un plan apropiat, al unei dureroase inserții în timp. Ritmarea lor și jocul fin dintre diferitele substanțe sonore constituie planul dramaturgic al lucrării. Vieru preferă timpul linear ca fundal. Energiile acumulate interior se condensează în explozia efemeridelor, simțite ca noduri muzicale ce apar în prim-plan conform unei gradații ce conduce de la delicat la vehement. Clepsidra și nisiparnița sunt într-adevăr simboluri ale acestei muzici. Este acesta un zgomot pe care spre
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
atent la retorici, dar o posibilă sursă de rare delicii de lectură. Textul urmează regulile "aristocratice" ale expunerii. Maruca nu vorbește doar despre ea, vorbește întotdeauna în numele unei familii, al unui spirit și chiar în numele unui loc: Tescani. Orice analiză interioară se confundă fatal cu o genealogie scurtă a caracteristicilor "alor săi". De aici provine un soi de omnisciență memorialistică, arhaică și fermecătoare în același timp. Această omnisciență este însoțită de o "interiorizare"-plafon, extrem de convențională: izbucniri lirice, meditații filosofice de
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
cu reprezentantul unei familii mai bogate și mai puternice decît Tescanii, înseamnă vreo cîteva luni iubire, în rest un lung șir de război între "genele" celor două clanuri. Pînă și copii sînt repartizați în două tabere în funcție de aceste caracteristici. Libertatea interioară, emancipare acestei femei provin, paradoxal, dintr-o puternică tradiție patriarhală. Un prim pasaj memorabil este relatarea propriei căsătorii. Părinții celor doi aranjează o întîlnire între familii. Maruca are 18 ani, Mihai, 34. Amîndoi simt că li se pregătește ceva, amîndoi
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
bun "tată de familie") și o serie de relații extraconjugale, niciodată concretizate în text... Șocant este chiar începutul cărții unde scriitoarea își povestește admirația pentru bărbatul care conducea curajos mașina și nu pentru soțul care-i stătea alături. Libertatea sa interioară nu este cîștigul traumei despre care vorbeam. Atunci cad lanțurile grele ale căsniciei - mai ales bărbatul își pierde dreptul la gelozie. Libertatea Marucăi se manifestă încă de la primele descoperiri erotice din luna de miere. La un moment dat, soțul este
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
acesta un mesaj premeditat, ori e doar vorba de o înclinare firească sensibilității dvs.? Intenționați să călăuziți sensibilitatea lectorului ori îi lăsați libertatea să simtă ce poftește? în ce măsură sunteți conștient sau vă planificați când scrieți cum să intrați în viața interioară a lectorului? Nu am un mesaj ca atare - nimic identificabil, doar ceea ce implică experiența lecturii, care diferă desigur de la lector la lector. De pildă, nu știu niciodată cum se va sfârși un roman până ce nu-l închei - totul se întâmplă
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
creație si viața lui. Pentru a fi posibil să accedem la această parte a biografiei sale, a fost nevoie de două decese. întâi, a fost necesară moartea scriitorului, ca să fie publicate jurnalele, scrisorile, manuscrisele, toate documentele revelatoare în ceea ce privește viața sa interioară. Numai atunci am putut scrie despre perioada pe care Cioran a vrut să o lase îngropată sub nisipul timpului. Al doilea eveniment semnificativ a fost "moartea comunismului". Atunci cărțile sale au fost reeditate. Dar și mai important este faptul că
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
un perete lăptos. Urîtul ca o durere. Arlechini vlăguiți de cîrpă, cuvintele ieri pline de haz cădeau de pe ață" (Plictis). Istoria convertită în plictisul nimicirii lente care inundă frageda conștiință infantilă, ce-ar putea fi mai dureros în ordinea distrugerii interioare a omenescului? Ioana Ieronim se dovedește a fi, și în Triumful Paparudei, una din vocile noastre poetice rafinate, expresie a unei fragilități a ființei în măsură a-și asuma o perspectivă individualizată a lumii în chip compensator, reprezentativă pentru impactul
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]