1,200 matches
-
pentru că nu posedă încă Cuvântul în sine. 52 Ibidem, GNO, 39.20. 53 Ibidem, GNO, 119.17. 54 Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 312. 55 Ibidem, p. 313. 56 Ibidem. Norme de redactare Are o dublă dispoziție, de interioritate și exterioritate, de instază și exstază, care este trăsătura caracteristică a vieții mistice. „Este un schimb de la unul la altul, Dumnezeu venind în suflet și sufletul din nou emigrând în Dumnezeu”57. Comentariul la Cântarea Cântărilor ne oferă mai multe
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
a face cu imagini ale memoriei afective prinse în verbialități suave, căci numai așa funcționează mecanismul interior al Martei Petreu. Galeria de personaje din Biblioteci în aer liber sunt rezultatul unor întâlniri vitale ce devin surse de amplificare a propriei interiorități. Faptul presupune dezbateri de idei, fără de care, refugiul în modele etice nu funcționează până la capăt. O ființă cu totul luminoasă este Marta Petreu când admiră. O face net, reacționând prin acumulare, și nu are a se agăța de prudență. Idiosincraziile
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
până și o carte ce spune totul: Clujul în cuvinte. Lumea întreagă este mereu cuvânt, așa cum o vede Irina Petraș, altminteri e imposibilă. La mijloc există și o propedeutică anume și un fel de-a face critică empatică, alimentată de interiorități programate să sufle peste orice optimism. Din fericire, avem și un „dublu” masculin al Irinei Petraș, mai discret în vremea din urmă: Nicolae Bârna, identic ca seninătate; iată oameni ce emană bunătate și empatie în orice configurație. Asta nu înseamnă
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
circumstanțiale. În celebrele, deja, structuri și substructuri prozastice din categoria cetivelor, reluate în și drumul, Irina Petraș pornește, de pildă, de la Inceptionul lui Christopher Nolan, aflat printre temele colegilor ceva mai tineri. Însă, indiferent de genul abordat, cred că în interioritatea ei secretă Irina Petraș este o poetă travestită în critic literar. Altfel nu se explică fascinația morții, a „muritudinii”, cum spune ea; e-adevărat că noțiunea, în cazul ei, apare mult mai intim legată de viață, de trăirea dialectică a
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
încredințează tiparului o compoziție muzicală, simfonică (a se vedea titlul), organizată - cum altfel? - în patru părți: I. Allegro spiritoso, II. Andantino grazioso, III. Allegro affettuoso, IV. Presto. E vorba, de fapt, despre o mică bijuterie lingvistică, o mică proză a interiorității, fie ea interioritatea „ființei”, fie interioritatea însăși a limbajului (mai mult sau mai puțin echivalente). Veronica D. Niculescu nu este numai prozatoare, ci și o reputată traducătoare a lui Beckett și Nabokov (printre alți scriitori importanți), iar experiența ei în
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
compoziție muzicală, simfonică (a se vedea titlul), organizată - cum altfel? - în patru părți: I. Allegro spiritoso, II. Andantino grazioso, III. Allegro affettuoso, IV. Presto. E vorba, de fapt, despre o mică bijuterie lingvistică, o mică proză a interiorității, fie ea interioritatea „ființei”, fie interioritatea însăși a limbajului (mai mult sau mai puțin echivalente). Veronica D. Niculescu nu este numai prozatoare, ci și o reputată traducătoare a lui Beckett și Nabokov (printre alți scriitori importanți), iar experiența ei în intimitatea limbajului - cu
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
a se vedea titlul), organizată - cum altfel? - în patru părți: I. Allegro spiritoso, II. Andantino grazioso, III. Allegro affettuoso, IV. Presto. E vorba, de fapt, despre o mică bijuterie lingvistică, o mică proză a interiorității, fie ea interioritatea „ființei”, fie interioritatea însăși a limbajului (mai mult sau mai puțin echivalente). Veronica D. Niculescu nu este numai prozatoare, ci și o reputată traducătoare a lui Beckett și Nabokov (printre alți scriitori importanți), iar experiența ei în intimitatea limbajului - cu deosebire al acestor
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
lor umed/ aș asculta ce spun despre lumina rampei,/ despre sunetul muzicii, despre balet”. Cam așa se întâmplă în mica „simfonie” a Veronicăi D. Niculescu, în care se trece de la exterioritate, de la perspectiva exterioară asupra lumii (o perspectivă animalieră) către interioritate, retractilitate, repliere - mișcări interioare reprezentate de cele trei figuri animaliere (aici: ariciul Doinel, un singuratic; hârciogul Ciobi, un „prieten tăcut”; cârtița cea oarbă Dede, pe numele ei întreg Dedesubtilă). La finalul verii, apoi al anului petrecut în compania - directă ori
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
ce-i apare în prag de nicăieri și care, în fotografiile pe care i le face, se situează undeva între lumi, între aici și dincolo, în încăpere sau dincolo de pragul ei, spărgând astfel - cu tact narativ - opoziția binară exterioritate vs interioritate sugerată până aici. Discursurile celor trei prieteni - înainte de tăcerea lor finală - adună, de fapt, în registru minor, minuscul, temele mari și general-umane: vârstele succesive (copilăria, maturizarea, moartea) și melancolia trecerii timpului, singurătatea, contemplația, raportarea livrescă la lume („tot mergând dintr-
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
celor trei prieteni - înainte de tăcerea lor finală - adună, de fapt, în registru minor, minuscul, temele mari și general-umane: vârstele succesive (copilăria, maturizarea, moartea) și melancolia trecerii timpului, singurătatea, contemplația, raportarea livrescă la lume („tot mergând dintr-o carte în alta”), interioritatea. Lor le-aș adăuga acea așteptare, acel „stat pe loc” în limbaj - un fel de oprire a timpului - care mă duce cu gândul la scriitura lui Ștefan Agopian. Închei cu vorbele lui Dede, care - la rândul ei - încheie o buclă
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
împotriva morții. Cultura nu există ca o ornamentație pe trupul unei epoci sau societăți; ea este o cale de a veni în contact cu permanențele și un act al salvării“ (ibid., 91). Condiția umană poartă însă o veșnică dualitate între interioritatea planului conștiinței și exterioritatea simțurilor. Individul trebuie să lupte pentru a se elibera de fondul său subuman. De aceea, sensul vieții noastre trebuie să fie ascensional: „Trebuie să învingem sau cel puțin să încercuim, în noi sau în afară de noi, tot
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
un teren de luptă pentru spirit!“ (Ernest Bernea, „Meditații filosofice“, 2010, 31-32). Despre timp și forme exterioare de cultură Ernest Bernea dezvoltă în lucrările sale o adevărată teorie a formelor exterioare de cultură. Spre deosebire de cultura populară, care este una a interiorității, orașul a dezvoltat o „cultură periferică“, a formelor exterioare, orientată spre bunuri și plăceri: „Oamenii merg purtați de un demon nevăzut, merg să cucerească o lume de senzație, o lume de plăceri și revărsat tumult. Un om care trăiește numai
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
pe care mi-o oferă de a-l readuce în actualitate pe unul dintre artiștii mai puțin cunoscuți în țara natală, dar a cărui viziune, clădită pe un sistem analitic comparativ, transformă actul său interpretativ într-o permanentă reflecție asupra interiorității sunetelor. D.P. Domnule Julien Musafia, aș începe dialogul nostru luând ca punct de reper chiar recitalul pe care l-ați susținut de curând pe podiumul Ateneului Român, dominat de opus-uri din epoca barocului... J.M. În recitalul la care vă
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
Cantus Firmus. Se observă că acest text muzical face apel la portativul tradițional, strict explicativ pentru anumite noțiuni. Odată înțelese, portativul cu cinci linii și patru spații dispare. Apelul la mental în configurarea acestei muzici este decisiv, în ce privește formarea unei interiorități structurale generative a jocului relațiilor. Orice apel configurativ în cadrul acestei gramatici, corect adoptate, la „reminiscențe” de diferite ordini importate dintr-o practică tradițională a muzicii (populare sau culte) apare fortuită. Se judecă (înțelege, simte) altfel. Interpretul își formează o altă
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
Ce exprimă atunci limbajul, dacă el nu exprimă gînduri? El prezintă sau, mai degrabă, e luarea de poziție a subiectului față de lumea semnificațiilor sale". Iar Ionesco respinge o lume a cuvintelor deturnate prin devitalizare, fără relație cu experiența afectivă, cu interioritatea individului: Cuvintele au ucis imaginile sau le ascund. O civilizație a cuvintelor este o civilizație rătăcită. Cuvintele creează confuzie. Les mots ne sont pas la parole... Realitatea este că cuvintele nu spun nimic, dacă mă pot exprima astfel... Nu există
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
spală rana proaspătă cusută pe viu. Regizorul a reușit să creeze impresia de dinamism cu o intrigă aproape convențională, cu o serie restrînsă de evenimente petrecute într-un spațiu limitativ, claustral prin deplasarea "acțiunii" de pe scena exterioară a întîmplărilor către interioritatea personajelor printr-o continuă provocare a lor. Această provocare coincide programatic cu provocarea "bunului-simț", a cutumei, al rostului, fapt care face parte din educația monahală, filocalică și ceea ce mi s-a părut excepțional în filmul lui Lungin, acesta nu rezolvă
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
jurnal de întâmplări. Autorul picaresc vedea romanul din afara eroului. Autorul Desperado - venind cu moștenirea lui modernistă - se uită la aventuri dinăuntrul protagonistului. Chiar dacă romancierul nu analizează gândurile personajelor (cum făceau, în detaliu, Joyce sau Woolf), el nu mai poate părăsi interioritatea. Convenția povestirii realiste (Fielding, Dickens, Galsworthy), la fel ca și principiile ei de structurare (tradiția basmului, cauzalitatea cronologică), par acum puerile chiar și cititorului nesofisticat. Până și romanele polițiste de calitate proastă discută acum ce crede eroul, nu numai ce
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
ești poet. Prin chiar natura înzestrării, te afli într-o relație "privilegiată" cu moartea. Artistul plonjează în adâncul propriului suflet, acesta îi este principal șantier de lucru - spre deosebire de savantul care prelucrează o materie din afara lui, putând să-și păstreze autonomă interioritatea: deseori, la treabă e unul, în viața privată - relativ altul. Pentru un artist, intimitatea e hotărâtoare pentru tot ce va ajunge cândva public. De aceea, "uzura psihică" e, îndeobște, uriașă la artist. Gândește-te la câte urmări grave a dus
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
U., București, 1967, p.135 footnote> Pornind de la cele menționate în Logica Lumilor Posibile I-IX, ne vom apleca asupra unor criterii necesare și suficiente de constituire a enunțului muzical. Vom repune în atenție problema primatului arhetipic, revenind asupra problemei interiorității gestului artistic. Din cele discutate reiese că principalul atribut al unui enunț muzical este nivelul de gramaticalitate care-l distinge de orice altceva, și anume primatul arhetipic al formării discursului. Avem de a face cu o bidimensionalitate activă, menită a
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
în structură și lectură<footnote Vezi Nicolae Brânduș, Interferențe - Ed. Muzicală, București, 1984, pp. 75-82 și 126-134. footnote>. Aceasta va duce spre o ocultare conștientă a nivelului paradigmatic generator și spre coerența implicită (implicată) a enunțului sintagmatic, încărcat de sens (interioritate), astfel dobândite prin uz. Gestul interpretativ apare simplu, total, în întreaga sa încărcătură culturală. Ce putem deocamdată afirma despre modelul structural al invenției în timp performativ? După cum îi spune și numele, acesta este un corolar al principiilor formative puse în
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
între semn și corespondentul performativ al acestuia, cu toate implicațiile de necesitate și libertate (discutate și cu alte prilejuri, referitor la Muzica Naturală și Timp densitate 1 - n.<footnote Op. cit. pp. 20-28. footnote> Dar când vom face apel la mentalitatea (interioritatea) unei formări a discursului muzical, nemaifiind direct relaționată vizual de un anume simbol grafic, atunci capacitatea creatoare (creativă) a interpretului urmează a se aplica altfel în configurarea operei muzicale. Interpretul va lucra direct asupra altor resorturi generative ale limbajului muzical
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
Georgeta Moarcăș Ion Mureșan xplorarea invizibilului și transcrierea viziunilor angoasante nu epuizează totuși posibilitățile poetice ale lui Ion Mureșan. Reluînd tipul de poet posedat, el se livrează cu aceeași disponibilitate și experimentului locuirii de către transcendent. Prezența îngerului în interioritatea poetului ne plasează într-o ambiguitate fundamentală. Este vocea îngerului modificată de corporalitatea coruptă a poetului, aparținînd acestei lumi? Sau îngerul este unul căzut, care alunecă și mai jos pe scara ființei, vorbind cu glas neuman, păsăresc sau reptilian? Mesajul
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
de așteptare. Personajele nu vorbesc nu pentru că nu au ce spune, ci din contră, pentru că au prea mult de spus. Aici Reygadas reinvestește tradiția bergmaniană trecută prin filtrul "misticii" tarkovskiene, eliminînd în mod clar suportul instrumentarului psihanalitic în rapelul către interioritate. Regizorul nu dezbate o problemă de moralitate, chiar dacă moralitatea ca temă apare invocată în comunitatea menonită de către tatăl lui Johan, în calitate de predicator. Rolul pastoral este însa lăsat deoparte pentru a face loc vocii autentice a celui care înțelege cu sufletul
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
deși mai subtilă, nu a ajuns să asimileze critic, fie și numai pentru epoca noastră, opera aceasta." (425). Critica de identificare, ca metodă și exercițiu, îi este afină, Balotă mărturisind o "cvasimistică năzuință de a te uni cu opera în interioritatea presupusă, după o imersiune în care treci prin imposibila încercare a lepădării de tine însuți..." (436). În consens cu Proust, el practică lectura ca autolectură. Reflexia cititorului cu adevărat identificat cu opera - tot atât de însușită pe cât de apropiată - este confesivă: "Nu
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
un western sud-american cu împușcăturile de rigoare. Nu a încercat câtuși de puțin o confruntare a pesonajului cu mitul pe care l-a creat, și nu a permis personajului să iasă din cadrul istoric fixat, nu a inițiat niciun rapel la interioritatea sa, optând pentru o imagine comunicată public, dată de discursurile care au făcut istorie prin vehemența lor. Ceea ce îi servește ca detașare, expunere în registru realist a evenimentelor reprezintă în același timp și defensiva regizorului în fața unui subiect dificil de
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]