1,213 matches
-
Fiul se bucură de darul existenței primite de la Tatăl, iar Tatăl se bucură de darul darului său primit de la Fiul” . Relațiile intratreimice exprimă un mod de existență în care sunt ținute împreună atât unitatea cât și distincția. Într-o reciprocă interioritate a Persoanelor se întărește subiectivitatea proprie și a celorlalte Persoane în relații unitare. Unitatea este trăită prin distincțiile Persoanelor, prin valorificarea darurilor specifice într-un act de comuniune profundă. Distincția nu dispersează unitatea și unitatea nu anulează distincția. Persoanele Sfintei
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE by http://confluente.ro/Despre_existenta_misiunea_s_stelian_gombos_1384161692.html [Corola-blog/BlogPost/363188_a_364517]
-
a împlinirii, a dăruirii, i-a restituit Calea către Dumnezeu în care se reflectă mistica Iconică-Aura veșniciei daco-carpatine. Întregul său Dor și plinătatea Doinei l-au legat ascetic de revelație, de atingerea integralității sufletului Neamului dacoromân, ca un echilibru al interiorității și exteriorității, un micro și macro cosmos de iubire, altruism și milostenie, rămânând simplu și aristocrat totodată, vorba părintelui-isihast Gheorghe Ghelasie: „A acorda o vie atenție aproapelui, a-i respecta demnitatea filială și, mai mult, a te pune în locul lui
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1497499450.html [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
de multe ori, a concetto-ului.În spatele amănuntului liric, care are explozii,cel mai adesea hiperboreene,stă însă și o atitudinde de smerenie,formă morală de supunere la spectacolul lumii care face să vibreze eul .Antenele lirice nu se întind dincolo de interioritatea ființei,ele însă absorb ca niște ventuze, spuma realității percepută ca mod de inspirație.Poemele poetei Raveca Vlașin sunt o formă a introspecției, o ceremonie pentru reflexivitate. Cu un ochi înăuntru,iar cu celălalt atent în afară, poeta își controlează
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Poezia_cu_obrazul_celalalt_al_lunii.html [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]
-
împotriva morții. Cultura nu există ca o ornamentație pe trupul unei epoci sau societăți; ea este o cale de a veni în contact cu permanențele și un act al salvării“ (ibid., 91). Condiția umană poartă însă o veșnică dualitate între interioritatea planului conștiinței și exterioritatea simțurilor. Individul trebuie să lupte pentru a se elibera de fondul său subuman. De aceea, sensul vieții noastre trebuie să fie ascensional: „Trebuie să învingem sau cel puțin să încercuim, în noi sau în afară de noi, tot
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Ernest_bernea_ganditor_crestin_pr_stelian_gombos_1331024889.html [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
un teren de luptă pentru spirit!“ (Ernest Bernea, „Meditații filosofice“, 2010, 31-32). Despre timp și forme exterioare de cultură Ernest Bernea dezvoltă în lucrările sale o adevărată teorie a formelor exterioare de cultură. Spre deosebire de cultura populară, care este una a interiorității, orașul a dezvoltat o „cultură periferică“, a formelor exterioare, orientată spre bunuri și plăceri: „Oamenii merg purtați de un demon nevăzut, merg să cucerească o lume de senzație, o lume de plăceri și revărsat tumult. Un om care trăiește numai
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Ernest_bernea_ganditor_crestin_pr_stelian_gombos_1331024889.html [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
care identitățile individuale dispar ca urmare a rapidei standardizări a vieții. O atitudine asemănătoare îi este atribuită lui Musil de către acei comentatori care pornesc de la ceea ce aș numi o concepție expresivistă a subiectivității. Această concepție definește subiectul în termenii unei interiorități care și-ar afla expresia organică în gesturi, vorbire, gânduri și alte manifestări exterioare, inclusiv mediul construit. Natura lăuntrică a subiectului condiționează adevărul și semnificația produselor externe ale indivizilor umani. Această natură intrinsecă este percepută ca o sursă de semnificație
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
ar afla expresia organică în gesturi, vorbire, gânduri și alte manifestări exterioare, inclusiv mediul construit. Natura lăuntrică a subiectului condiționează adevărul și semnificația produselor externe ale indivizilor umani. Această natură intrinsecă este percepută ca o sursă de semnificație, ca o interioritate invizibilă pe care o exterioritate vizibilă o exprimă, o dezvăluie treptat, o materializează. Potrivit acestei concepții, faptul că subiectul este incapabil de a învesti spațiul urban cu semnificație arată că relația dintre eu și mediu s-a dezechilibrat. Astfel, premisa
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
Omul fără însușiri reprezintă polul opus față de paradigma expresivă și față de Bildungsroman, ambele ilustrând adaptarea armonioasă a individului la social. În romanul lui Musil, spațiul urban pare să facă imposibilă existența semnificației fenomenologice, personale. Incompatibilitatea dintre individ și societate, dintre interioritate și exterioritate, este reliefată printr-un limbaj plastic care naturalizează această opoziție. Subiectivitatea este tradusă prin mobilitate, flexibilitate, moliciune, căldură și energie. Prin contrast, mediul urban apare pietrificat, înghețat, dur, anorganic, mort. Conștiința acestei opoziții constituie un fel de Grundstimmung
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
o reduce la un corp docil. Confruntat cu înstrăinarea și constrângerile vieții moderne, proiectul eroului lui Musil se convertește în efortul de a-și salva propria individualitate. Și, pentru că spațiul exterior este iremediabil reificat, nucleul subiectivității autentice ia forma unei interiorități care, oricât de ciudat ar părea, nu-și poate afla un corespondent în exterior. Ceea ce este și mai ciudat este faptul că subiectul musilian nu va găsi semnificația înlăuntrul său, după cum nu a găsit-o nici în formele sociale și
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
caleidoscopice, un decor care să se adapteze sufletului."[...] otrivit paradigmei expresiviste, închegarea unei identități stabile este rezultatul unui proces dialectic în care dimensiunea interioară și cea exterioară se confirmă și se legitimează reciproc. În cazul lui Ulrich, nu există o interioritate care să-și găsească expresia în exterior, după cum nu există nici o exterioritate care să reflecte o dimensiune interioară. În capitolul 120, unde evenimentele ating punctul culminant, într-un moment de luciditate halucinantă, este denunțată neputința metaforelor interiorității și exteriorității de
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
nu există o interioritate care să-și găsească expresia în exterior, după cum nu există nici o exterioritate care să reflecte o dimensiune interioară. În capitolul 120, unde evenimentele ating punctul culminant, într-un moment de luciditate halucinantă, este denunțată neputința metaforelor interiorității și exteriorității de a reprezenta subiectul în modernitate. Aflat în fața unei ferestre, Ulrich privește demonstranții mărșăluind pe stradă. Experiența pe care o trăiește este atât de neobișnuită, încât merită să fie citată mai pe larg: În timp ce privirile i se mai
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
scena pe care conștiința lui Ulrich se desfășurase până atunci într-o singurătate deplină. Mulțimea pune stăpânire pe acea poziție din care subiectul își exercita supremația. Astfel, prin încercarea de a reda experiența lui Ulrich în termenii spațiali ai unei interiorități ce se manifestă ca exterioritate, narațiunea ajunge să se deconstruiască pe sine însăși. În pasajul citat, paradigma expresivistă este încă activă la nivelul de suprafață al discursului, însă ea nu mai este în stare să redea experiența modernității urbane prin
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
citat, paradigma expresivistă este încă activă la nivelul de suprafață al discursului, însă ea nu mai este în stare să redea experiența modernității urbane prin discursul și materialul său lingvistic. În mod vădit, experiența lui Ulrich scapă tiparului ce opune interioritatea sferei sociale. Neavând alternativă, naratorul este nevoit să compenseze această lipsă prin introducerea unei puzderii de metafore, încercând astfel să contureze un tip de subiectivitate ce nu se supune nici uneia dintre convențiile de reprezentare. În consecință, singurul lucru care mai
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
când acest fenomen este amplificat deliberat prin taxa pe cultură, apariția unei cărți noi este o performanță lăudabilă. În cazul de față ne aflăm în fața unei contribuții teologice, filosofice și literare ce izvorăște din izvorul bogat, care curge tumultuous din interioritatea unui autor îndrgostit de actul creației. Scrisul Domnului Dr. Stelian Gomboș este izvorât dintr-o mare dragoste față de Biserică, Sfânta Liturgie, Dumnezeiasca Euharistie și Spiritualitatea ascetică și mistică sau duhovnicească a tradiției creștine răsăritene. Autorul strălucește prin lucirea minții sale
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB by http://confluente.ro/stelian_gombos_1479127377.html [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
fi stăpânită: „Plouă Deplin. Plouă Cu pești Zvârcolitori Spre Oglinzi Larg Deschise”. (Geneză) Are dreptate, ca întotdeauna, Psalmistul: El hombre es insondable, su corazón es un abismo. Puritatea uranică și sinistra lăcomie a țărânii se confruntă, nemilos, în chiar genunea interiorității: „Cățelul Pământului Mă latră Din ganguri Nocturne. Cineva Mă caută În văzduh, Mă caută În piatră. Drumul Mi-l luminează Amintiri, Cu deschisele Guri”. (Târg I). Nobilă carte, ce strălucește puternic, contrastiv, și nimicitor, într-o vreme a derutei, a
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1466600625.html [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
de către Creatorul ei cu judecată și sentiment de a se eschiva în mod rușinos din fața prospectării adânci a lexematicii extinse a verbului „a fi”. Un refugiu existențial, să-l numim, al neputinței Omului contemporan de a-și privi lucid propria interioritate, tăinuită cu parșivenie de foarte multe ori sub straturi groase de fard actoricesc în cadrul unui spectacol de teatru societar lipsit de orice urmă de vibrație pozitivă și însemnătate... Sunetul puternic al simfoniei macabre a timpului postmodern se simte mișcându-și
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_paralela_45_1_magdalena_albu_1377340782.html [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
strădaniile eroului nostru nu au fost zadarnice, căci Dumitru Sinu este patronul hotelului unde începe periplul imaginar prin timp cu o serie de figuri și simboluri care nu distorsionează totuși realul, ci pun în ordine și reactualizează straturile profunde ale interiorității sufletești după opt decenii de viață. Punctul de plecare este satul românesc, Sebeșul de Sus din județul Sibiu, cu oameni din popor ce adună cu simplitate în coșul vieții evenimente care nu pot fi ocolite, le depășesc cu demnitate, stoicism
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – O CARTE RĂNITĂ DE ÎNSTRĂINARE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_o_carte_ranita_de_instrainare.html [Corola-blog/BlogPost/356238_a_357567]
-
și teze critice care observă că "prin cele trei romane pe care le-a scris, Blecher reușește să devină atât un caz special al evreității în literatură, cât și un excepțional poet al suferinței și unul dintre marii autori ai "interiorității" pe plan universal, intensitatea literaturii sale fiind de multe ori insuportabilă". Criticul literar Nicolae Manolescu caracterizează astfel opera lui Blecher: „Realitatea unică și limitată a ființei noastre unice și limitate seamănă cu un coșmar nocturn din care însă nimeni nu
MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST. de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/adrian_grauenfels_1455342921.html [Corola-blog/BlogPost/342652_a_343981]
-
să răspundă cu o simțire intensificată a iubirii Tatălui față de El” . Intersubiectivitatea divină Părintele Dumitru Stăniloae arată că în Sfânta Treime este trăită subiectivitatea pură. Fiecărui Subiect treimi îi sunt interioare celelalte două. Intersubiectivitatea treimică exprimă reciproca afirmare, transparența și interioritatea desăvârșită a Persoanelor Sfintei Treimi. Caracterul pur al Subiectelor divine presupune o deplină Intersubiectivitatea a lor. Fiecare Persoană dumnezeiască împărtășește în mod distinct întreaga ființă divină. Tatăl Îl naște pe Fiul, însă aceasta nu presupune oarecum că Fiul este un
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun by http://confluente.ro/stelian_gombos_1466054082.html [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
Fiul se bucură de darul existenței primite de la Tatăl, iar Tatăl se bucură de darul darului său primit de la Fiul” . Relațiile intratreimice exprimă un mod de existență în care sunt ținute împreună atât unitatea cât și distincția. Într-o reciprocă interioritate a Persoanelor se întărește subiectivitatea proprie și a celorlalte Persoane în relații unitare. Unitatea este trăită prin distincțiile Persoanelor, prin valorificarea darurilor specifice într-un act de comuniune profundă. Distincția nu dispersează unitatea și unitatea nu anulează distincția. Persoanele Sfintei
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun by http://confluente.ro/stelian_gombos_1466054082.html [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
în cazul Emiliei Tudose fiind vorba de regretatul ei soț, poetul Mircea Tudose), fie în imaginarul încărcat de expresii eclatante. Volumul este un exercițiu metodic de plonjare în romantism împreună cu eul propriu. Confesiune lirică este împărtășită în termeni clasici, imaginea interiorității e proiectată în secvențe duios-cantabile. Împăcarea identificării cu sine ne conduce la frumoasele versuri: “Credința-n tine, izbăviri de lanțuri,/ A risipit toți norii de pe cer,/ Mi-ai apărut în vis ca altădată,/ M-ai uns pe mâini cu mir
EMILIA TUDOSE TRIUMFUL IUBIRII , CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Emilia_tudose_triumful_iubiri_al_florin_tene_1364888889.html [Corola-blog/BlogPost/366066_a_367395]
-
împotriva morții. Cultura nu există ca o ornamentație pe trupul unei epoci sau societăți; ea este o cale de a veni în contact cu permanențele și un act al salvării“ (ibid., 91). Condiția umană poartă însă o veșnică dualitate între interioritatea planului conștiinței și exterioritatea simțurilor. Individul trebuie să lupte pentru a se elibera de fondul său subuman. De aceea, sensul vieții noastre trebuie să fie ascensional: „Trebuie să învingem sau cel puțin să încercuim, în noi sau în afară de noi, tot
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1490686776.html [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
un teren de luptă pentru spirit!“ (Ernest Bernea, „Meditații filosofice“, 2010, 31-32). Despre timp și forme exterioare de cultură Ernest Bernea dezvoltă în lucrările sale o adevărată teorie a formelor exterioare de cultură. Spre deosebire de cultura populară, care este una a interiorității, orașul a dezvoltat o „cultură periferică“, a formelor exterioare, orientată spre bunuri și plăceri: „Oamenii merg purtați de un demon nevăzut, merg să cucerească o lume de senzație, o lume de plăceri și revărsat tumult. Un om care trăiește numai
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1490686776.html [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
care a produs căderile cele mai spectaculoase a fost atunci când trebuia să-l bați pe cel mai bun prieten ca să demonstrezi că te-ai transformat, că, după expresia lui Țurcanu „ai scos putregaiul din tine”. Cazuri de pervertire tragică a interiorității ca în cazul lui Pop Cornel, Aligo Popescu, demonstrează monstruozitatea acestui experiment, ei nu au mai reușit să își revină ca oameni. Pe de altă parte mult mai numeroase sunt exemplele în care, odată bătăile încetate, după chinuri interioare greu
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 by http://confluente.ro/Marturisitorii_minuni_marturii_repere_cateva_consideratii_si_reflectii.html [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
Tradiției Bisericii. „Colivarii” din a doua generație - ca Mitropolitul Macarie al Corintului și Nicodim Aghioritul - vor articula un vast program de recuperare enciclopedică și ancorare duhovnicească a întregii Tradiții într-un context inevitabil modern, propunându-și să cucerească pentru Ortodoxie interioritatea și subiectivitatea indivizilor. Cum s-a putut vedea deja, controversa „colivelor” a fost dublată de o dispută „euharistică”. Plecând de la două opuscule ale unui oarecare Petru Mansur, Neofit a început să susțină următoarea teorie euharistică: după epicleză și sfințirea Darurilor
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]