175 matches
-
ei lingvistică, ci ea trimite la meteorologia unei patrii uitate 92. În primăvara anului 1889, Mite Kremnitz l-a întâlnit pe Eminescu într-un teatru bucureștean. Între altele, Eminescu îi spusese că pe vremea aceea traducea din sanscrită. Întrebat de interlocutoare, cu mirare, de când știe sanscrita, poetul a răspuns: "O, am știut-o dintotdeauna". A doua zi, Eminescu a fost internat la ospiciu (Bhose: 2010 a, 43). Independent de întâmplarea biografică, Zoe Dumitrescu Bușulenga propune o altă citire a ultimelor rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
relațiile dintre autoare și psihanaliști, întrucât cartea vorbește despre eu și nu despre sine. Atunci când, la începutul dialogurilor purtate cu A. Freud, Sandler exclamă: „Cât de greu trebuie să fi fost să scrii o astfel de carte la vremea aceea!”, interlocutoarea răspunde descriind atitudinea unui alt psihanalist renumit, Fenichel, care opina că ea „se oprește întotdeauna din a vorbi despre un lucru de îndată ce devine cu adevărat interesant”. Autoarea consideră că această replică este un fel de a spune că detaliile pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
selectivă Înregistrarea unei petreceri cu o cameră video ne surprinde de multe ori; toată lumea vorbește și nimic nu pare că se deslușește în vacarmul creat. Însă realitatea psihologică este cu totul alta, căci nu pierdeți nici o silabă din conversația cu interlocutoarea sau interlocutorul dumneavoastră, iar bruiajul nu este perceput decât ca un fundal sonor. Acest paradox al cocktail party-urilor a fost subliniat de englezul Colin Cherry (1953) de la Massachusetts Institute of Technology. În opinia sa și a succesorilor săi, ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
măcar nu cerea un leu de la oameni”. Rândul face pelerinul ? Femeia regretă că anul acesta „nu am putut să țin canonul. Am venit cam târziu, rândul era pe terminate și am așteptat puțin, doar jumătate de oră, o nimica toată !”. Interlocutoarea mea îmi mai spune că a ajuns chiar și până la Iași, la sărbătoarea Sfintei Parascheva, numai că anul acesta nu și-a mai permis acest lucru. A făcut un calcul, iar „trenul și șederea acolo, patru zile cu totul, m-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Cochinito", i-am răspuns că e greșeală și că aici este o ambasadă și nu restaurantul. Cum compañera avea chef de discuție" la nivel" m-a întrebat "Ce ambasadă"? La care i-am răspuns râzând "Ambasada planetei Marte", la care interlocutoarea m-a mustrat tovărășește "Ay compañero", în traducere aproximativă "vai tovarășe, se poate?" De data aceasta era însă vorba de o convorbire oficială, cu o voce feminină: Ambasada României? Da. De la Consiliu de Stat. Avem un colet pentru dumneavoastră pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
persoană care să fie mulțumită de atât de multe lucruri precum dumneavoastră". Cu toată bunăvoința nu reușesc să-mi amintesc ce anume m-a determinat să fiu fericit în ziua acelei vizite. Dar sunt convins că a depins și de interlocutoarea mea, de atitudinea ei și de ceea ce îmi spunea. De fapt, sunt multe lucrurile care mă pot face fericit. Întâi de toate sunt persoanele cu care trăiesc și fără de care nu aș putea trăi sau lucra. Pe unii dintre ei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
îmi place „Inel, inel de aur“ cu Fărâmiță Lambru. Dar adaug că nu mă simt deloc vinovat. Melodia e, în genul ei, foarte bună, iar cântărețul e excelent. Ar fi ofensator pentru toată lumea să mă socotesc vinovat pentru opțiunea mea. Interlocutoarea mea vrea însă mai mult; vrea, mă-nțelegi, ceva picant, vreo indiscreție buclucașă, un mic iz de telenovelă: „De ce vă place? Vă amintește ceva? Se leagă de vreo trăire inavuabilă? De vreo persoană? De vreo împrejurare anume?“ Simt că devin
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să intre în politică. Mai precis, să ajungă cel puțin tot atât de sus pe cât o făcuse în afaceri. Avea nevoie de un om care să-l ajute să-și atingă obiectivul și nu era deloc convins că ea este acela. Ceea ce interlocutoarea sa ascundea sub rochie îl făcea să se îndoiască, amarnic, că discuta cu cine trebuia. Atunci, asta e, zise Luana cu o detașare care-l făcu pe Bariu să tresară. Hotărî că e cazul să intervină între acești încăpățânați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
adevăr a fi singura grijă a autohtonilor. Încă de la primele noastre vizite, curioși ca orice proaspăt debarcat, întrebam ce se face la București și cum se folosește timpul aici. Se face dragoste sau se vorbește despre asta", îmi răspunse o interlocutoare vestită pentru vorbele sale de duh. Acest răspuns dat fără menajamente e categoric și îndrăzneț, dar exact. Fiecare își face aici o datorie din a justifica și susține numele și reputația orașului 69. Lungile nopți de iarnă nu sunt decât
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
amplifice farmecele pe care Dumnezeu i le-a dat cu generozitate. Apropiați-vă de ea și veți fi uimit de asprimea vocii sale, de absența ideilor înalte, de lipsa culturii intelectuale, astfel încât e foarte rar să începi cu această frumoasă interlocutoare o conversație de oarecare valoare. La oamenii de lume se observă numeroase calități, o adevărată distincție a atitudinii, o eleganță naturală și simpatică, o inteligență vie, o uimitoare ușurință în a vorbi toate limbile. Când vor să-și dea osteneala
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
n-au nevoie de ore întregi ca să-și dea seama de asta. Omul nostru era atât de grăbit să intre în relație, încât mesajele inconștiente ale trupului lui exprimau bruschețe. De fapt, graba crea o barieră afectivă între el și interlocutoarele întâlnite seara. Astfel, fără să-și dea seama, le trezea vigilența și crea singur barierele care îl făceau să sufere; el însuși se opunea comunicării. Barierele create în mintea noastră se pot citi pe corp. Dacă ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
singur barierele care îl făceau să sufere; el însuși se opunea comunicării. Barierele create în mintea noastră se pot citi pe corp. Dacă ar fi fost mai atent, acest bărbat ar fi observat apariția vigilenței în privirea și în gesturile interlocutoarelor. Atunci ar fi înțeles, negreșit, că dorințele, cu cât sunt mai grăbite artificial, cu atât se îndepărtează de forma pe care am vrea să o aibă. Și-ar fi dat seama și că femeile care, dând dovadă de tact, rămâneau
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
interlocutorii masculini, aceasta și pentru faptul că în mod aprioric o considera un partener inferior de discuție. Desconsiderarea nu reprezintă doar un plasament pe o scară ierarhică, ci și un reflex mentalitar, o grilă cutumiara de receptare. Se așteaptă din partea interlocutoarei supunere, cumințenie, locuri comune, timiditate etc. Volubilitatea Rîței și inteligența fac însă din ea un partener cu drepturi egale în spațiul dialogului și evident contrariază pana la iritare. Dincolo de aspectul comic, pentru ca, spre cinstea lui Nigel Cole, nu avem de-
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
Într-o epocă în care mai toate interviurile se iau prin e-mail, e plăcut să dai într-o revistă (Noua literatur| nr. 12) peste o discuție tihnită, deschisă, amicală, în trei. Este inițiată de Ana Chirițoiu și Gruia Dragomir, iar interlocutoarea lor privilegiată este poeta și prozatoarea Ioana Nicolaie. Punctul de plecare este statutul scriitoarelor în România de azi, pe care intervievata îl socotește ceva mai dificil decât al scriitorilor-bărbați, fără a cădea însă în excese feministe sau în mania persecuției
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
pasiv prin excelență, ca supunere în fața altuia, cedare, recunoaștere a puterii și dominației sale. Toate personajele din român trec, pe rînd, prin cele două ipostaze: ele sînt agresori, dar și victime. Acest statut dublu e cel mai pregnant la Benjamin: interlocutoarei lui, psihiatra care ascultă povestea, el i se înfățișează mascat, cu capul bandajat într-o cagula, ceea ce îl face cumva invizibil. El e cel ce o vede pe femeia din fața lui, însă pentru ea fața lui nu există. Aceasta este
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
un zâmbet sardonic îi lucește pe chipul poetului, alteori, luat de valul confesiunii, se scufundă în dulci melancolii, dar cel mai adesea nu face decât să lovească precipitat tastele calculatorului pentru a nu fi năpădit de ploaia de mesaje ale interlocutoarei. Inevitabil, după o vreme, sufletele corespondenților ajung să se deschidă și o devastatoare iubire se înfiripă. Câte interlocutoare, atâtea iubiri, pentru că în spațiul virtual necazurile fiziologice dispar, aspectul fizic trece pe planul doi, singurele elemente care contează sunt inteligența și
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
mai 2004. Nici nu mă gândeam atunci că am să întâlnesc o persoană atât de caldă, de interesantă și plină de gânduri bune despre țara noastră, și implicit despre Timișoara, cum este dna prof. K. C. Swallow. C. V.-ul interlocutoarei noastre se întinde pe mai multe pagini și, din păcate, nu avem cum să redăm acum și aici toate activitățile pe care le-a întreprins, toate titlurile pe care le-a obținut și nici impresionanta experiență profesională pe care a
Agenda2004-19-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282384_a_283713]
-
de Chimie, Biologie și Geografie prin cursurile susținute de prof. K. C. Swallow, care are multe de spus și prin experiența ei ne poate ajuta în găsirea celor mai bune metode de protecție a mediului din țara noastră. Oricum, susține interlocutoarea noastră, „Timișoara este mult mai curată decât Bucureștiul“. După prezentarea cazurilor întâlnite în Statele Unite, prof. K.C. Swallow le va vorbi studenților și despre problema gunoiului din Timișoara, a deponeului, temă care nu a fost prevăzută în planul inițial, dar va
Agenda2004-19-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282384_a_283713]
-
parcurs în viteză spre Agenția de Relații cu Publicul a Romtelecom. Aici, o operatoare foarte amabilă vă invită să vă prezentați păsul. Situația îi este adusă la cunoștință în general pe un ton de soprană de coloratură; rămânând însă netulburată, interlocutoarea verifică pe monitorul unui computer situația facturii cu probleme, după care, ridicând ușor din umeri și cu o oarecare mirare în glas, vă chestionează: „Dar de ce vă revoltați, din moment ce ați avut în ziua X, ora Y, o convorbire de 80
Agenda2004-45-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283012_a_284341]
-
noaptea am operat. Am venit la calculator, recunosc, în primul rând pentru bucuria de a sta jos prima oară în noaptea asta..." Este locul să spunem că Dora Petrilă, ea însăși un eminent medic anestezist, se remarcă, în ipostaza de interlocutoare a lui Irinel Popescu, prin sensibilitate și, surpriză, prin talent literar. Patetismul ei este de bună calitate. Cine vrea să se convingă să citească înainte de toate reflecțiile pe care i le-a provocat Dorei Petrilă vederea unui pacient, întins pe
O carte pentru cei care scandează: “Nu suntem genii!” by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13653_a_14978]
-
de la Harvard, realizează prima fotografie a Lunii, lucru care, dintr-o dată, dă o lovitură artiștilor: obiectul estetic se transformă în obiect științific. Dar fotografia lui Bond nu e cunoscută decât într-un cerc restrâns și Luna rămâne "stăpâna nopții" și interlocutoarea privilegiată a firilor melancolice. Pentru poeți Luna e tot la princesse lointaine, amorul imposibil. O iau în stăpânire doar prin rime bine îngemănate, o visează ziua și o admiră, de la distanță, noaptea, o idealizează, o idilizează, o personifică, o compară
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
pentru Popea), îi scriu, i se destăinuie, îi fac propuneri mai mult sau mai puțin directe. Cu toate acestea, faptul că la un moment dat criticul, care le citea tuturor cu glas tare, alege pentru o asemenea lectură în doi - interlocutoarea e d-na Ștefania Russu - Povestea poveștilor are de ce să surprindă. Ulterior, la cenaclu, lectura din textul rar, greu de obținut în interbelic (ceea ce explică și de ce e citit public) se va repeta, iar unul dintre beneficiari este Eugen Ionescu
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
la fel de înalte, doar că blonde și mai bine clădite și hrănite, late-n umeri, cărnoase, cu fese și coapse semețe, bombate deșănțat prin pantalonii strîmți; interviul de o oră a fost la fel de formal ca la unguri, căpătînd însă treptat, pe măsură ce interlocutoarele se încălzeau, menirea explicită s-o pună cu botul pe labe. Din nou de unde vine, cum a nimerit aici, ce intenții are, pe un ton tot mai rățoit, de sictir și înjurătură, suspicios-paranoic, ca în filmele rusești cu naziști din
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
trecea, lăsând în urmă zațul vieții și păstrând doar bucuria. În ultimul interviu pe care avea să-l dea, Horia-Roman Patapievici, ca de altfel toți telespectatorii, era uluit. O invitase să vorbească despre viața trăită în comunism și, când acolo, interlocutoarea sa radia de bucuria amintirii acelor ani: Am fost fericiți!" Îmi spunea în ultimul timp că bătrânețea își are partea ei bună, dacă știi să o deslușești. Începi să înțelegi multe din câte ți s-au întâmplat, regreți unele, accepți
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
și printre altele am discutat și despre... Tudor Arghezi. "}in minte poezia care i-a plăcut cel mai mult. Mi-a recitat-o în seara aceea. Ascultă, Rica: "Iubirea noastră a murit aici Tu frunză cazi, tu creangă te ridici..." Interlocutoarea mea, aproape octogenară, cu o voce tremurândă îmi spune cu emoție în glas întreaga poezie Oseminte pierdute, făcând precizarea că o știe de la Mircea: i-a recitat-o de câteva ori. în Albumul Eliade am reprodus (la pagina 119) facsimilul
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]