105 matches
-
Cristea că n-a făcut bine solidarizându-se cu un coleg de facultate, exmatriculat într-o ședință demascatoare din anii ’50. Imposibil să-l convingi să intre, ca tot omul, în Partidul Comunist Român. Greu să-l faci să fie internaționalist în anii ’50, naționalist în anii ’80, socialist în timpul socialismului de stat și capitalist în plin capitalism postrevoluționar!... Parcă se eschiva programatic de la armonizarea profitabilă cu mediul și cu epoca. Singularitatea și, finalmente, singurătatea lui s-au datorat și acestei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Germania are ca semn o pajură cu aripile desfăcute. Tot o pajură (“vultur cruciat”) ține în aripi și harta României reîntregite pentru Partidul România Mare. Republicanii americani au ca semn un elefant, animal care semnifică forța. Democrații americani, de obicei internaționaliști de diverse origini etnice, au ca semn măgarul. Să fie măgarul de aur? Trimiterea se face la forța banului pentru unele etnii strângătoare. Desigur, nu lipsesc nici simbolurile vegetale din politică. Trandafirul este regele florilor pentru lumea comună, simbolul purității
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
un reacționar inconștient. Proletariatul modern a căzut pradă unei sterile superstiții internaționale. Dezintegrarea din națiune este păcatul lui ideologic. Cum națiunile sânt forme constitutive ale vieții istorice, el nu-și poate realiza accesul la putere și primatul decât prin națiune. Internaționalist prin aspirații, el nu se poate împlini totuși decât național. Integrarea proletariatului în națiune este una din cele mai grave probleme ale prezentului și viitorului. O națiune care nu poate realiza acest lucru este condamnată la conflicte fără ieșire. Visul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Înapoi doi pași, scoate Naganul din toc: «Pentru ce-ai spus acum, te pot Împușca pe loc, tovarășii m-ar felicita, m-ar răsplăti că am strivit o năpârcă regalistă, un șarpe burghezo-moșieresc! Dar vreau să-ți arăt că noi, internaționaliștii, revoluționarii, noi nu suntem ca voi, boerii antisemiți!» Făcuse spumă la colțurile gurii, spuma se făcuse caș - dacă mi-ar mai fi fost elev, i-aș fi atras atenția să-și șteargă zăbalele. Dar el nu-mi mai era elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de nedescris multiplica ecoul imnului în tot cerul României etnice, autorul primind ceasul de aur pe care un ministru l-a desprins de la mână, dăruindu-i-l ca pe un dar de preț. E bine să ne mai reamintim că internaționalistul troțkist, „agitator periculos”, în expresia lui Brătianu, și criminal în opinia noastră, nu se liniștise ci organiza comitete de acțiune bolșevică la Odessa plină de refugiați români dar și ostași care fuseseră în armata austro-ungară. Rakovschi ajunsese un taie și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Ion Barbu și cu „fabula” „Cronicari”...) Între sincronism și protocronism - noile metode critice Ultimul deceniu al „Epocii Ceaușescu” este dominat de două mari „bătălii culturale”: avem, pe de o parte, conflictul dintre adepții naționaliști sau național-comuniști ai protocronismului și adepții „internaționaliști” ai umanismului estetic occidentalist și sincronist. Pe de altă parte, scena literară începe să fie dominată de intrarea în arenă a „generației ’80”, de discuțiile în jurul textualismului și - după 1985 - de bătălia pentru postmodernism... În interiorul complicatelor jocuri de strategie, Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tactician și fin cunoscător al psihologiei umane poate fi, dintr-o dată, un individ atât de influențabil și de necugetat! Nu cumva fusese ajuns de blestemul lui Napoleon I, care se răsucea În mormânt, pătruns de ciudă și de ură că internaționaliștii aceștia i-au dărâmat, „În numele frăției” coloana Vendome, Înălțată În cinstea victoriilor sale?... Ha, ha, ha, ce speculații caraghioase, lipsite de fond face uneori și Valeriu ăsta! Mi s-a părut că madam Gușă nu mi-a răspuns la salut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
urmată de masacre și de reacții politice". Socialiștii au cerut țăranilor să adopte lupta legală, cerînd totodată reformă agrară și vot universal. La Copenhaga, în 1910, socialiștii români trimit doi delegați, dintre care unul, Racovski, desemnat pentru o carieră de internaționalist activ, este urmărit de către Ministerul de Interne român. Originile și cariera lui Racovski sînt dovada după părerea detractorilor săi a tuturor tarelor socialismului ca produs exotic. El s-a născut în Bulgaria în 1873, dar părinții săi se mută în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Verdeț". Noul secretar general nu înseamnă nimic altceva decît "locul" unde se întîlnesc toate speranțele și toate ambiguitățile. Ceaușescu nu este fondator al partidului și a profitat în 1944 de priceperea tovarășilor săi în luarea puterii; el nu este un internaționalist; el nu a cunoscut nici Spania anilor '30, nici Uniunea Sovietică în război; el nu aparține comunității de mari intelectuali evrei comuniști, nu este un tehnocrat de mare anvergură; el a rămas pentru bătrînii din închisoare un tînăr intrigant; el
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
consecințele lui. Bucureștiul consideră că Republica Moldova este liberă să se asocieze la CSI. O unire a Republicii Moldova cu România, o revizuire a Pactului Ribbentrop-Molotov nu sînt la ordinea zilei. Naționalismul puterii se situează la două niveluri: virulent față de Budapesta și internaționalist în relația cu Moscova. Puterea pledează pentru respectarea frontierelor existente, iar România se prezintă, grație acestei pledoarii, ca un pol de stabilitate într-o Europă balcanică în criză. În politica externă, opoziția este abia auzită: cum să menții cu fermitate
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
În această interpretare, Malcolm X devine figura centrală a filmului și tranzițiile-cheie implică transformarea lui dintr-un criminal într-un naționalist dedicat cauzei negrilor care lucrează spre binele Națiunii Islamice, pentru a se transforma mai apoi din nou într-un internaționalist cu opinii din cele mai seculare. Cheia este, deci, chiar Malcolm X ca ideal moral, ca model pentru negrii care vor să se schimbe și să facă ceva pentru ei înșiși, să devină propriii lor suverani, mai degrabă decît oricare
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
să vorbesc măcar despre chestiunea gastronomiei, studiată & trăită de mine în cele cinci zile în care am trecut, recent, prin țara lui Mozart... Bref, în prima seară, după un recital văzut pe scena teatrului din Grein (susținut de amicul meu, internaționalistul comic Buju Ternovits), furăm invitați la cină, într-un un pub în care servea o fată destul de frumoasă; fiind frumoasă, evident că nu era localnică (de altfel, iertată să-mi fie constatarea, în cele cinci zile de Austria, locuind în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
internațională. În acest caz, angajamentul față de concepția din secolul al XIX-lea, conform căreia umanitatea putea progresa din punct de vedere politic utilizând dezbaterea rațională pentru a dezvolta interese comune, ocupa un loc central. Era o viziune împărtășită de mulți internaționaliști liberali, porecliți ulterior "idealiști" sau "utopici" de către criticii care considerau simplistă soluția lor. Carr (1939/1945/1946) susținea că soluția propusă de aceștia pentru nenorocirea războiului suferea, deși neintenționat, de marea problemă a reflectării poziției puterilor satisfăcute adică, a "celor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
măsură anumite puncte de vedere și experiențe. Un singur aspect ar mai trebui menționat înainte de a comenta pe scurt capitolele care urmează. Este necesar să ne întoarcem la un comentariu făcut la începutul acestei Introduceri, și anume că realiștii și internaționaliștii liberali au fost implicați într-o controversă asupra celor mai adecvate forme de acțiune politică într-un domeniu unde lupta pentru putere și securitate este predominantă. Merită de asemenea să reamintim poziția lui Steve Smith, conform căreia "teoriile nu doar
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
are nimic de-a face cu așa ceva. Este mai degrabă o realitate biologică ce ține în mare măsură de instinct și reprezintă de fapt suportul natural al entităților etnice, naționale și statale. Cei mai aprigi dușmani ai naționalismului au fost internaționaliștii, de regulă oameni fără patrie, sau care sub masca internaționalismului doreau săși extindă dominația asupra altor popoare, generând conflicte și războaie; - patriotismul; mai degrabă un derivat al instinctului de proprietate, se asociază iubirii naționale, definind în fapt atașamentul pentru locul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
R. D. Heffner, op. cit., pp. 250-255. 519 Gh. Buzatu (coord.), Titulescu și strategia păcii, Iași, 1982, p. 159. 520 Divergențele au format două grupări: "internaționalițtii progresiști" și "internaționaliștii conservatori". Wilson a întreținut relații cu ambele grupări, în mod special cu internaționaliștii progresiști. M. F. Boemeke, G. D. Feldman, Elisabeth Glaser (ed.), op. cit., pp. 111-112. 521 Ibidem, p. 94. 522 Cu privire la concesiile Statelor Unite, a se vedea R. D. Heffner, op. cit., pp. 224-225. 523 O situație comparabilă cu cea din perioada postbelică: în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
numit "roși" și pe care ei îi numeau "burghezi". Vom vedea că și aici critica socialiștilor e la fel cu a lui Eminescu. Socialiștii, dacă n-au ajuns la teoria păturii suprapuse străine (și nu aveau motive să ajungă: erau "internaționaliști"!), apoi, în critica "burgheziei" (a "roșilor" lui Eminescu), se întîlnesc perfect cu dânsul. Ca și Eminescu - și ca și junimiștii -, socialiștii susțin că formele "burgheze" au fost introduse fără să fie necesitate de condițiile sociale ale țării: "Istoria va învinui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dacă programul lor nu se aplică imediat 2 . * Așadar, socialiștii, deși profesau social-democratismul, în realitate vorbeau în numele și în favoarea claselor apăsate, "reacționare", și cele mai românești. Ei profesau, ca social-democrați, "internaționalismul"... Vom vedea că, în fond, ei n-au fost internaționaliști. 1 Ibidem, p. 414, 434. 2 Ibidem, p. 404, 423, 426, 434. Pentru aceasta, să vedem atitudinea lor față de alte probleme - acolo unde, nefiind vorba de politică, unde programul neimpunîndu-le nimic, putea să apară fondul lor adevărat. Acești reprezentanți ai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fost naționalist. Poate că dacă ar fi simțit că "eticheta" îi "obligă" să nu fie naționaliști nici în limbă și literatură, ei ar fi fost și aici împotriva "firii" lor, ar fi fost franțuziți, neologiști etc.1 Democrat, aristocrat, naționalist, internaționalist etc. - omul se naște așa. Aceste lucruri sunt organice. Și naționalismul socialiștilor, manifestat, în vremea când erau robi ai formulelor, numai în limbă și literatură - naționalism de care acei socialiști au dat dovadă când au scăpat de jugul formulei și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și xenofobie - ne face să credem că fondul prim al socialiștilor, reprezentanți și ei ai claselor mijlocii și ai celei țărănești și protivnici ai acordării de drepturi la evrei, a fost un fond naționalist. Vechii socialiști, care au fost niște internaționaliști de formulă, în fond au fost niște naționaliști, dar cărora le-ar fi fost rușine să se declare naționaliști. * Acum, când am văzut că critica socialiștilor se aseamănă cu aceea a lui Eminescu, că și ei și el se ridică
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Luca și Teohari Georgescu, survenită la începutul anului 1952, instabilă. În istoriografia perioadei 1945-1952 se întâlnește uneori o dihotomie pernicioasă, aceea dintre comuniștii așa-zis "locali" sau naționali, conduși de Gheorghiu-Dej, respectiv comuniștii ajunși după 23 august de la Moscova, denumiți "internaționaliști" sau simplu "moscoviți", a căror figură emblematică era încarnată de Ana Pauker, secondată de Vasile Luca și de Teohari Georgescu. Primul grup este considerat a fi alcătuit din etnici români, atașați într-o anumită măsură valorilor naționale și ostil "moscoviților
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
alcătui noua elită a partidului, Pătrășcanu probase indiscutabile calități intelectuale, dar, în același timp, și o fatală lipsă de maturitate politică, tradusă în primul rând prin neanticiparea și "necunoașterea viitorului [...] destinat României de către conducerea URSS" (Betea: 2006, 100). Nefiind un internaționalist convins, ca orice bun comunist, unele discursuri ale acestuia vor trăda tușe naționaliste, fapt de natură să îi atragă acuza de "șovinism". Astfel, cu ocazia a două discursuri ținute în iunie 1945 și iunie 1946 la Cluj pentru a combate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Floyd: 1965, 51) o consider o ipoteză cu un grad relativ scăzut de sustenabilitate. Cei care o acceptă sunt de cele mai multe ori partizanii teoriei "grupurilor", pentru care disputa Dej-Pauker se rezumă la un conflict între comuniștii "naționaliști", "autohtoni", respectiv cei "internaționaliști" sau "moscoviți", ultimii fiind cei mai staliniști și cei mai vinovați de consecințele sociale și economice ale falimentului experimentului comunist în România. Dar, după cum am constatat, ambele facțiuni erau la fel de devotate ideologic lui Stalin, iar la nivel empiric, tocmai Dej
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
patriotice", unități paramilitare, care, utilizând tactici de gherilă, ar fi luptat împreună cu armata pentru neutralizarea și eliminarea agresorului. La, fel, perechea conceptuală "patriotism"- "internaționalism" va fi de asemenea încorporată, organic chiar, în leninismul romantic. "Poate un comunist, care este un internaționalist, să fie în același timp patriot?" se întreba Mao. "Nu numai că poate", răspundea acesta cu pedanterie nedisimulată, "dar și trebuie să fie". Comuniștii chinezi trebuie să combine patriotismul cu internaționalismul. Suntem simultan internaționaliști și patrioți, și sloganul nostru este
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Poate un comunist, care este un internaționalist, să fie în același timp patriot?" se întreba Mao. "Nu numai că poate", răspundea acesta cu pedanterie nedisimulată, "dar și trebuie să fie". Comuniștii chinezi trebuie să combine patriotismul cu internaționalismul. Suntem simultan internaționaliști și patrioți, și sloganul nostru este "Luptă pentru a apăra patria-mamă de agresori". Pentru noi, defetismul este o crimă și lupta pentru victorie [...] o datorie de neocolit. Pentru că numai luptând în apărarea patriei vom putea învinge agresorii și obține eliberarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]