1,806 matches
-
mai puțin am rămas, cu gramatica sobră a unei bazilici constantiniene de pe Aventin, cu Santa Sabina, nici tu icoane înnegrite ale Fecioarei, nici tu fresce numai frigul fierbinte al cerului dinăuntru, piatră și ardoare, un altfel de soare. Negația și interogația. Riva degli schiavoni, Dalmația, Sacul de cânepă al sclavului, Umilința slavului, teroarea frigului, mysterium iniquitatis, toate anunță Lumina. Dar nu se știe în care ceas. Toate pregătesc Invierea. Medaliile scuipatului pe haina împăratului. 2. Vino, la Subiaco, unde croncăne inteligibil
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
au ei că nimic n-a rămas decât litere frânte ștanțate în praf câtă individualitate câtă supremație posedă această clădire mereu agitată de vâlvâtaia frunzelor de ficus ziua o invadează pliantele pornopolitice suprapuse de pliantele sectelor reli- gioase o invadează interogații cu piciorușe de omidă și vizitatori obraznici ca bunăoară acum când îmi cer să depun mărturie că nu au mâncat niciodată icre negre Realitate Maestrului Magritte, cu venerație Realitate desenată lin de aripa vulturului hrănit cu stafide și mângâiat pe
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
m-am ‘distins’ și nu mă ‘disting de propriul arheu’, și de avataruri”. (Ibidem) Poetica treptelor, pe care am prezentat-o în Eseul hermeneutic (2015), este constant alimentată de progresul pe care Poetul îl realizează în căutarea Sinelui. Nălucirile avatarurilor, interogațiile fără răspuns imediat, exprimabile sau nu, au conturat un traseu creativ incomparabil cu cele ale altor autori. La fel și întâlnirile salutare, reprezentările artistice ale solidarității avatarurilor, din ultima vreme, ocurente într-o fază de limpezire și de calmare a
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
mare parte, univoce, fără contexte perturbante și fără subtexte care să relativizeze lectura. Există în percepția lui Kazar din această perioadă o lăcomie denotativă și o încredere mărturisită discret în natura ireductibilă a faptului concret. Observația este mai puternică decît interogația, după cum, în expresia plastică, linia fermă, ductul continuu, hașura energică și, în ultimă instanță, conturul nițel arogant nu lasă nici un loc îndoielii, nesiguranței de orice fel sau doar privirii sceptice în fața lumii materiale inevitabil vulnerabile. în etapa următoare siguranța dispare
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
națională "Statutul femeii în România comunistă" organizată la Iași, la 8 martie 2014. Aceste demersuri științifice oferă o perspectivă mai largă asupra statutului femeii și a dinamicii relațiilor de gen supuse condiționărilor istorice în regimul comunist. După cum ne anunță coordonatoarea, interogațiile pe care ele le formulează au în vedere subiecte că: Ce a însemnat să fii femeie în România comunistă? Care erau reprezentările sociale despre femei/feminitate? Cum era viața cotidiană în comunism pentru femei și pentru bărbați? Ce fel de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în cuvinte!”. E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI, cu o replică uneori efemera (martori infideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească-mi-se Clipă!”). Câtă emoție înfiorata fulgera interogațiile care primesc și răspuns din nevoia de aflare a cunoașterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silaba din ultimul șopot? Nu știu! Moarte, acordează clavirul tăcerii din mine și, ajutămă, Doamne, să trec!” Rostirea harică dar și meșteșugita
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ale unor asemenea simbioze. de Ștefan Niculescu impresionează prin simplitate și grandoare; prin rigoarea, substanța și frumusețea scriiturii contrapunctice, modal-bizantine și eterofonice, prin spațialitatea metafizică, prin varietatea nuanțelor țesăturii corale, reliefând veșnica pendulare a ființei între certitudine și incertitudine, între interogație, implorare și revelație... Odihnește-te Mântuitorule (partea I, "corespunzătoare oarecum catolicului Requiem aeternam"), pune în mișcare materia (marea compactă de voci, strigându-și rugăciunea de mântuire, la început în canon cu iz medieval, pentru a atinge în final o densitate
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
lucidă, psihologism, voință de sincronizare europeană - deci modern). A simțit o contradicție internă pe care trebuia să o împace sau să o rezolve. Opera lui E. Lovinescu (critica, proza, memoriile) a fost străbătută, de la un capăt la altul, de această interogație despre sine, de la cele două volume de debut Pași pe nisip (1906) până la cărțile apărute în ultimul său an de viață (1943), cele despre Titu Maiorescu (Titu Maiorescu și posteritatea lui critică; Titu Maiorescu și contemporanii săi). E. Lovinescu a
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
constituie tocmai psihologia creației critice lovinesciene. Cum a luat naștere impresionismul ca opțiune definitorie, cum se acordă cu sine și cum au fost posibile idei ca revizuirile, mutația valorilor estetice, modernismul și tot eșafodajul teoretic în raport cu propria individualitate? - iată ce interogații declanșează procesul de conștiință lovinescian. A-l urmări înseamnă a ne situa într-un moment privilegiat, conform idealului de cunoaștere formulat de Georges Poulet în admirabilul său eseu despre Conștiința critică: "a-l cunoaște pe celălalt, coincizând cu actul prin
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
în cuvinte!”. E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI, cu o replică uneori efemera (martori infideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească-mi-se Clipă!”). Câtă emoție înfiorata fulgera interogațiile care primesc și răspuns din nevoia de aflare a cunoașterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silaba din ultimul șopot? Nu știu! Moarte, acordează clavirul tăcerii din mine și, ajutămă, Doamne, să trec!” Rostirea harică dar și meșteșugita
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
unui stil. Prin compresia acestui „timp stilistic”, existența artistului creator devine mai „încăpătoare” și poate „adăposti” mai multe tipologii de stiluri personale. O a doua întrebare este: cum poate fi comprimată o structură stilistică? Această întrebare determină o multiplicare a interogațiilor: (a) ce transformări suportă definiția tradițională a stilului în procesul de comprimare și în ce termeni pot fi formulate transformările graduale pe care stilul le suportă prin procedeul compresiei?; (b) care au fost condițiile determinante ale unui context în care
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
interpretări alternative care nu întârzie să apară. Ideea acestei succesiuni stilistice, mai mult sau mai putin coerentă, văzută prin "vitraliul" binomului dialectic clasic-romantic, este completată, daca nu și contracarata, de un titlu (deja citat mai sus) formulat sub forma unei interogații precum Le postmodernisme en musique: aventure néo-baroque ou Nouvelle aventure de la modernité? (s.n. - O.G.) de Francis Dhomont<footnote Francis Dhomont, "Le postmodernisme en musique: aventure néo-baroque ou Nouvelle aventure de la modernité?", în: Circuit: musiques contemporaines, vol. 1, nr. 1
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
joc intertextual (că la Berio) însoțite de doză implicită de ironie ca semn devalorizant sau re-semnificant. La Schnittke fenomenul compresiei stilistice ajunge în punctul culminant și final deopotrivă în întreaga istorie stilistica a muzicii occidentale, punând în balanță o legitimă interogație cu privire la utilitatea stilului și soarta acestuia în muzică generațiilor viitoare de muzicieni. Însă asumarea programatica a tehnicii polistilistice, dar și formularea, cu implicită identificare, sub egida unui determinativ de structură stilistica ridică o legitimă întrebare privind apartenența muzicii lui Schnittke
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
activităților muzicale postmoderne în opinia lui Guy Scarpetta în cartea intitulată L’Impureté (Editură Grasset, 1985). A doua observație se referă la statutul și, respectiv, imaginea canonului muzical în postmodernitate, desi deja aici ar trebui să admitem o dedublare a interogației, deoarece (a) ne putem focaliză pe mutațiile pe care le suporta în postmodernism ideea tradițională a canonului muzical așa cum a fost această formulată, spre exemplu, în perioada romantismului sau (b) ne putem întreba dacă în virtutea neîncrederii cu care postmodernismul tratează
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
1754, supranumit „părintele școlilor blăjene”, care, în „înștiințarea” de deschidere a lor le numea inspirat și vizionar„fântâni ale darurilor” - căci într-o existență de un pătrar de mileniu și-au dovedit imensa lor fertilitate educativă, culturală, socială și națională. Interogația retorică a lui Timotei Cipariu, mereu citată - „care școală între toate școalele românești poate să arate atâția bărbați mari ieșiți din sânul lor?” - vine să confirme această rodnicie : de numele Blajului, și al Școlilor sale este legată Școala Ardeleană, - mișcare
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
scena Casei de Cultură Studențești, coautori ai evenimentului fiind, alături de ®aluca jacono-muntean, Fundația ARTINTRANS și For Events. „Între actul de identitate - bucata de hârtie inertă și actul de identitate ca gest de atestare a cine suntem, spectacolul oferă publicului permanenta interogație și căutare a performerei. Ce rămâne omului când e privat de actul său de identitate? Ce gest afirmă că el există? „în virtutea ideii că act de identitate aparține publicului, ne în- demnăm spectatorii să ia cu ei acasă oricare din
Agenda2004-12-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282196_a_283525]
-
și totodată direct, vorbitorul (mai mult decît scriitorul discursului, căci o oralitate fremătătoare însuflețește cuvintele către sensurile finale) găsește modalitatea de a atinge subiecte dificile cu liniștea și relaxarea unei plimbări în parc. Fără teama de povară și de capcanele interogațiilor pe care, înaintea auditoriului, le adresează acestuia - si sieși, cu sinceritatea căutării. Și iată prima întrebare: "Ce este, așadar, atît de periculos în faptul că oamenii vorbesc și că discursurile lor proliferează indefinit? Unde este deci primejdia"? Să se deschidă
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
fotbalului autohton, în ansamblul ei. Dacă oameni precum cele două citate personalități, reprezintă fotbalul autohton, învinuindu-se unul pe celălalt că au fost unul smenar și celălalt milițian făcut după apelul de noapte, atunci, se întreabă Cornel Nistorescu, largînd aria interogațiilor sale, de ce să ne mai miram că România e privită prost, atîta timp cît nu numai în fotbal, același tip de personaje ajung să reprezinte țara, dînd impresia că aceasta e România. * În vreme ce scandalurile de fațadă din fotbalul autohton au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
Veneția constituie un fel de control periodic al spiritului contemporan, într-una din manifestările sale cele mai libere, ea este și locul în care se ia și pulsul pieței de artă, se stabilesc noi coordonate ale pieței, se lansează marile interogații asupra omului contemporan în multidimensionalitatea lui și, mai ales, se testează, ca într-un adevărat poligon, forme noi de expresie, de reprezentare și de stocare simbolică. Prima observație care se poate face în legătură cu această ediție privește chiar obiectul ei declarat
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
celor câtorva inițiați cu tomuri imense de documente secrete se soldează de multe ori cu pierderea informațiilor cu adevarat vitale. Întregul eseu este dominat de o intrebare pusă de Ellsberg: "Cum de-au putut?". Autoarea nu răspunde, ci completează cu interogații de un bun simț ucigător. Una dintre ele le este adresată indirect savanților din umbră, victimele unei erori de gandire care "începe cu impunerea unor opțiuni între soluții care se exclud reciproc" când "niciodată realitatea nu ni se oferă sub
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]
-
cu asta, lințoliul s-a așternut peste țară. Dar mai speră, și în septembrie 1946, în posibilitatea declanșării unui război al anglo-americanilor împotriva sovieticilor, singura posibilitate de a desfereca destinele țării. Își încheia, totuși deznădăjduit, jurnalul pe anul 1946 cu interogația tulburătoare: "Iubitul meu neam, încotro mergi? Spre paradisul lui Stalin, de bună seama!!" Iar în 1947, cînd SUA a lansat planul Marshal o clipă a crezut că și țara sa va beneficia de el, curînd dîndu-și seama că, datorită opoziției
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
de legături umane relativ stabilă, conversează mereu, în muzee sau în memorie, cu mării maeștri ai picturii, citează scriitori și gînditori importanți, insă totul rămîne undeva în fundal. Problema esențială a pictorului este propria să viața, arta ca sursă de interogații și de frămîntări, scurgerea traumatizanta a timpului, exprimarea ca armă unică în lupta cu efemerul și cu deriziunea. Fără a fi un scriitor propriu-zis, cu o conștiință limpede a actului narativ, Ion Popescu-Negreni se lasă de multe ori furat de
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
principiu nu sînt doar o ,,materie primă", ci acțiunea artistică însăși. Iar această participare, pe lîngă faptul că este pentru prima dată legitimata printr-o procedură de selectare corectă, are și avantajul unei duble veridicități: reprezintă fără crispare problemele profunde, interogațiile și crizele societății românești, în timp ce exprimarea se face într-un limbaj viu, suplu, inteligibil și perfect sincron cu spiritul și cu exigențele acestui moment.
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
degetul și oamenii identifică. Cei care privesc sunt puțini, așa cum remarca Alberto Giacometti. Privirea care întreabă, care cântărește. Hop! Au văzut, au înțeles. Să trecem la următoarea! E totuși un întreg proces mental, foarte periculos. Pentru mine intuiția e capitală. Interogația, prospețimea sensibilității, dar să nu se refere la un întreg sistem de gândire. Cum ați descoperit pasiunea pentru fotografie? Nu știu. Mergând la Louvre. Era de ajuns să privesc picturile lui Paolo Ucello sau Piero della Francesca. Totul era acolo
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
că zici adesea cu buzele-ți divine./ Ce tind aceste versuri d-a ta ființă pline:/ Cine-i acea femeie? - și nu poți devina!". După cum, mai convingător, s-a susținut că Minte și inimă nu e decît o replică la interogația Veronicăi Micle din finalul poeziei Fugi: "Vai! și eu nedumerită/ Mă muncesc cu mult mai mult/ Căci nu știu ce-o fi mai bine:/ Mintea, inima, s-ascult?". Evident, cercetările pot continua pe un asemenea teren care e încă departe
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]