93 matches
-
numai al meu, dar văd cu Încetineală cum mă transform În ceva indecis, aflat la hotarul nemanifestării. Îmi dau seama de pericolul iminent al alunecării definitive În forme fără Întoarcere și atunci fac un efort teribil să mă adun din interregnuri, să mă salvez. Cu grijă, Încep să-mi pipăi brațele, picioarele, toracele, craniul și să le masez ușor cu buricele degetelor. Pe măsură ce le ating, observ cum se dezumflă, se reduc la dimensiunea normală, văd cum se rupe vălul de ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care o integrează mai larg în versurile sale, cu aspirațiile și dezamăgirile ei. E mai direct, mai social și mai comun, prin urmare, mai ușor de intuit și de asimilat. La sfîrșitul deceniului al treilea, Barbu îl considera depășit: „interregnul lui Bacovia s-a terminat”, afirma el într-un interviu dat lui Paul B. Marian. Ce părere o fi avut însă, ulterior, cînd, împreună cu Arghezi, Bacovia prindea din ce în ce mai tare? Orgolios și refractar, va fi acceptat senin explicațiile criticilor? Nu-i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care apare în lumea poetică brumariană este metamorfozată, când nu metamorfozează ea însăși spațiul în care apare, contaminându-l cu o senzualitate ațâțătoare. S-a observat că în opera lirică a lui Emil Brumaru feminitatea este redată în general prin intermediul interregnului: "O evidentă manieră, exersată în timp, unifică poemele în care Brumaru glorifică frumusețea Reparatei cu imnurile dedicate fructelor sferice din volumul debutului. Naivitatea viziunii asociază în mod descriptiv-analogic fragmentelor anatomice legume și fructe simbolizând fertilitatea, abundența, carnația senzuală" (Rodica Ilie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înfățișare palpabilă, care funcționează după principii ale mijlocirii fertilizării, transfuziei sau transplantului. Acestui tip de virtualizare interumană i se adaugă posibilitatea de virtualizare hibridă sau transumană prin obținerea unor conglomerate metise, amestecând speciile și regnurile în imaginea unui bestiar monstruos. Interregnurile și melanjurile, „zgomotele” survenite în diversele operații corporale constituie „accidente” ale ființei care modifică structura și funcționarea umanului și a umanității. De la monstruozitățile corporale care au bântuit imaginația Evului Mediu la posibilele reprezentări monstruoase care se află astăzi în stadiul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cu alteritatea. Artista dovedește că identitatea nu este dată, ci poate fi modelată, pluralizată și hibridată, nu este o stare, ci este un proces al devenirii și al transformării la întâlnirea cu alteritatea, cu celălalt, fie că e vorba de interregnuri, fie de multietnii, fie de tehnoculturalități. 2.5. Virtualitatea ca virulență. Baudrillard și critica identității la interfațătc "2.5. Virtualitatea ca virulență. Baudrillard și critica identității la interfață" La polul opus acestor puncte de vedere, teoretice sau artistice, care ilustrează
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ca model cyborgic, avataric sau transgenic (transmutat genetică. Am văzut deja că aceste întrebări ontologice și epistemologice sunt dublate de o serie de chestiuni antropologice care vizează condiția umană în proximitatea alterității sau a celuilalt în numeroase accepții: întrupările biotehnologice, interregnurile sau multietniile care se manifestă pe Internet. În acest context, ontologia postumanului virtual nu înseamnă o desprindere de materia viscerală și percepțională a corpului în favoarea primatului acordat minții sau spiritului ca localizări ale eului, ci înseamnă o situare în trup
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Ierarhizarea socială a fost păstrată și transmisă prin două "oglinzi" izvoare de drept (spiegel): Sachsenspiegel (1230) și Schwabenspiegel (1274)95. La sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul celui de-al XIV-lea, perioadă ce coincide cu anarhia feudală a interregnului (1254-1273) și cu limitarea incipientă a puterii imperiale, se constituie stările, care vor dobândi, în virtutea privilegiilor, caracter corporativ: principii laici și ecleziastici (Fürsten), seniorii (Herren) și cavalerii (Ritter). Acestor trei stări privilegiate li se vor adăuga orașele, care, unite în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
din 1356 va stabili autonomia deplină a Boemiei în Imperiu, stăpânirea ei depinzând de propriul drept de succesiune, așa cum fusese precizat în 1355, precum și de voința stărilor privilegiate. În același timp, teutonii cuceriseră Prusia și o evanghelizau 112. În timpul Marelui Interregn, Imperiul pierde și alte teritorii. Regatul Germaniei se confundă singur cu Imperiul și rămâne pe un traiect care îl diferențiază clar de alte state occidentale, care urmau drumul unificării și centralizării statale. 4. Reichstag: puterea unei instituții sau o instituție
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ieșită de sub autoritatea Imperiului german, a avut o evoluție diferită 119, chiar dacă până în secolul al XVI-lea primele cantoane elvețiene vor fi numite "liga orașelor din Germania de Apus". În secolul al XIII-lea, în condiții favorabile (era perioada "marelui interregn"), începea mișcarea de independență: trei cantoane (Uri, Schwytz și Unterwalden) se uneau pentru a-și apăra libertățile. Anul 1291, când aceste cantoane au primit primele privilegii (immédiateté), a deschis drumul spre afirmarea libertății 120. Cea de-a doua perioadă a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
devenind un fapt împlinit 122. Frământările și luptele pentru emancipare teritorială au continuat sub domnia lui succesorul lui Frederic I Barbarossa, Henric al VI-lea (1190-1197), și apoi a lui Frederic al II-lea (1212-1250)123, dăunând puterii imperiale. Micul interregn dintre 1197 și 1209, cu luptele interne care l-au însoțit, a determinat ruperea echilibrului dintre suveran și stările privilegiate. Frederic al II-lea, interesat mai mult de politica italiană, va fi pus sub tutela marilor principi laici și ecleziastici
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
130. La capătul acestei evoluții, după moartea lui Frederic al II-lea și domnia efemeră i-a lui Conrad al IV-lea (1250-1254)131, s-a produs transferul decisiv de autoritate dinspre regalitate către marii principi. A urmat perioada "marelui interregn" (1254-1273)132 în care, pe fondul luptelor interne, s-a accentuat diferența de putere între principatele teritoriale. Titlul de principe va fi rezervat seniorilor care se aflau în relație directă de vasalitate față de rege. Această delimitare nu a exclus la
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
directă de vasalitate față de rege. Această delimitare nu a exclus la început pe ceilalți seniori de la vot (în anul 1220, de pildă, Henric al VII-lea a primit la alegere vota tam electorum quam principum et nobilium Teutonie). În perioada interregnului, numărul principilor ecleziastici a rămas aproximativ același (cu preeminența arhiepiscopilor de Mainz, Köln și Trier), în timp ce acela al principilor laici s-a redus la 16133. Ulterior, prezența principilor laici în realizarea actului electiv se va reduce la patru persoane: comitele
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
principilor laici s-a redus la 16133. Ulterior, prezența principilor laici în realizarea actului electiv se va reduce la patru persoane: comitele palatin al Rinului, mare mareșal; ducele Saxoniei, mare mareșal; markgraful de Brandenburg, camerarius; regele Boemiei, mare paharnic. Marele interregn a marcat nu doar căderea dinastiei Hohenstaufenilor ci, și începutul unei noi perioade pentru Germania. Rudolf I (1273-1291), originar din Elveția, inaugurează urcarea pe tron a familiei de Habsburg 134. În viitor, așezământul material al Imperiului nu va mai fi
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
I Barbarossa în anul 1158, a avut acest scop, pentru restabilirea drepturilor monarhiei (regalia). Întrucât principii teritoriali dețineau puterea reală, instituțiile de pace proclamate de Reichstag nu aveau efect decât după ce erau întărite prin hotărâri speciale ale adunărilor locale. Perioada interregnului a fost marcată de o serie de transformări în alcătuirea și competențele Dietei. Stările au restrâns serios atribuțiile judecătorești ale suveranului: deși ar fi trebuit să fie judecător suprem, puterea sa a fost limitată de practica "dreptății pumnului" (Fanstrecht). Au
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Diete succesive au adoptat hotărâri importante în încercarea de organizare a Imperiului. 5. Reformarea Imperiului. Fărâmițarea politică și începutul renașterii germane Pe scena unei Europe care căuta să își definească frontierele statale, cazul Germaniei rămâne reprezentativ pentru divizarea politică. Micul interregn (1197-1209) a creat condițiile în care puterea suveranului putea fi limitată. Divizarea politică, spre deosebire de organizarea statală unică, este subliniată de utilizarea pluralului "teritorii germane" (deutsche Lande)150 în mod mai frecvent decât a singularului Deutschland 151 chiar în cursul secolului
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
care explică: * păstrarea, în pronunție și în scriere, a lui -u final în cuvinte de tipul: salariu, serviciu, onorariu etc.; * păstrarea consoanei duble în cuvintele derivate cu prefixe care se termină cu o consoană identică celei de la începutul radicalului înnorat, interregn, interregional, transsiberian etc. (vs. eliminarea consoanei duble din cuvintele împrumutate: rarisim < rarissim, casă < cassa); * adaptarea prefixelor desși răsla tipul sunetului cu care începe radicalul: se păstrează desși răsînaintea consoanelor surde (desperechea, răscroi etc.), dar se trece la dezși răzînaintea consoanelor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
s-a spulberat. Deceniile postbelice au căpătat retrospectiv o cu totul altă semnificație. Considerate cândva Începutul unei noi ere de polarizare ideologică permanentă, ele se revelau acum drept un amplu epilog la războiul civil european care Începuse În 1914: un interregn de 40 de ani Între Înfrângerea lui Adolf Hitler și rezolvarea finală a sechelelor războiului. Când lumea anilor 1945-1989 a dispărut, iluziile ei au devenit mult mai vizibile. Mult trâmbițatul „miracol economic” din Europa Occidentală postbelică a readus regiunea la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor în spațiul public. A. Séon vine cu un mic medalion, Disperarea Himerei, unde Himera nu are nimic din ceea ce o consacră mitologic ca monstru, ci este antropomorfizată, lansând un țipăt în vid. Doar privirea spectrală o mai poate asocia interregnului monstruos. Sentimental-dulcege, în același stil Art Nouveau, avem schița în peniță a lui N. Vermont la pagina 26 și cea a D-nei S. Roguska 513, "Siestă" la pagina 30. Mircea Demetriad numele îi este ortografiat uneori Dimitriad semnează un articol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]