827 matches
-
un act de terorism. Specialiștii spun chiar că dreptul conflictelor armate ar putea servi ca model pentru o nouă reglementare juridică a problemei terorismului și în timp de pace. Se poate spune că terorismul este un factor perturbator al relațiilor interstatale și interetnice și un parazit al sistemului internațional. Este firesc în acest context ca brutalitatea actului terorist și imprevizibilitatea lui să tulbure regulile jocului tradițional al politicii. De aici necesitatea, pentru orice sistem democratic, de a replica în regim de
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Și comunitatea de indivizi, comunitate care-Și exprimă tot prin intenție voința. Este o acțiune conformă cu realitatea subiectului colectiv de drept care poate fi reprezentat de orice formă de organizație umană, de la organizații Și organizări teritoriale, locale, naționale, la organizații interstatale sau transnaționale. Fie că este vorba de o formă de organizare statală sau economică, ideile de unitate Și apartenență la comunitatea umană sunt întreținute de faptul că aceste forme reunesc sub titulatura lor indivizi umani care sunt organizați în grupuri
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
și pe plan internațional. La nivel intern, principalul rol îl dețin decidenții politici, adică politicienii care ocupă, la un moment dat, poziții în structura instituțională care le conferă o anumită putere. Pe plan internațional, se disting trei categorii: a) organizațiile interstatale, (NATO, ONU, Consiliul Europei, Comunitatea Economică Europeană - devenită ulterior UE, OSCE etc.); b) instituții financiare internaționale (de exemplu FMI și BM) și c) organizații non-guvernamentale internaționale. Organizațiile interstatale pot stabili anumite cerințe pentru calitatea de stat membru, de unde necesitatea adoptării
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o anumită putere. Pe plan internațional, se disting trei categorii: a) organizațiile interstatale, (NATO, ONU, Consiliul Europei, Comunitatea Economică Europeană - devenită ulterior UE, OSCE etc.); b) instituții financiare internaționale (de exemplu FMI și BM) și c) organizații non-guvernamentale internaționale. Organizațiile interstatale pot stabili anumite cerințe pentru calitatea de stat membru, de unde necesitatea adoptării anumitor r.. Aceste cerințe au vizat, în general, elemente de r. privind sfera politică, respectiv relația stat - cetățeni și o construcție instituțională democratică, după model occidental. Organizația pentru
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
semnatare de a construi, consolida și întări democrația, înțeles drept singurul sistem de guvernare. OSCE a oferit asistență reformelor instituționale necesare pentru alegeri libere și corecte, pentru drepturile omului și statul de drept. Consiliul Europei (CE) a fost prima organizație interstatală de tip occidental la care România a aderat după 1989. Obținerea calității de stat membru a necesitat r. privind domeniul drepturilor omului (dreptul de proprietate, minorități, libertatea presei etc.) și al justiției, astfel încât să fie respectate prevederile Convenției Europene a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și alte măsuri majore de reformă de natură economico-socială convenite de Guvern și Comisie. Până la debutul negocierilor de aderare, implicarea a fost mult mai redusă, fiind reprezentative pentru acea perioadă programele privind educația de tip Tempus și Socrate. Spre deosebire de organizațiile interstatale, instituțiile financiare internaționale au avut o implicare sporită în ceea ce privește promovarea de reforme în economie și politica socială. Din acest motiv, este necesară înțelegerea mecanismelor de funcționare ale acestora. FMI și BIRD au fost create în perioada de sfârșit al celui
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
programe de reformă era congruentă cu liniile directoare de politică economică promovată de FMI și BM. ONG-urile (vezi societate civilă) au avut mai degrabă un rol de sprijin decât de formulare a reformei, deoarece, spre deosebire de state sau de organizații interstatale, ONG-urile nu dispun de o legitimitate pe același ordin de mărime. Finanțarea ONG-urilor a fost însemnată și mixtă în ceea ce privește sursele, fiind vorba atât de bani publici ai statelor occidentale, cât și de donații private. Direcțiile de acțiune principale
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de abordări: a) a instituțiilor care au gestionat reforma; b) a comunității științifice; c) a decidenților politici și d) a ideologiei r.. Prima abordare aparține instituțiilor implicate direct sau tangențial în problematica reformei, fie ele instituții la nivel național, organizații interstatale, instituții financiare internaționale ori chiar ONG-uri. Toate aceste organizații au produs o cantitate apreciabilă de rapoarte și studii. Aceste produse intelectuale analizează o gamă largă de subiecte, cum ar fi: direcția generală a schimbărilor (deci o abordare mai apropiată
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
blocului de state socialiste, format din URSS și aliații săi. Ca organizare, acest bloc avea structuri asemănătoare cu blocul statelor occidentale. Pactul de la Varșovia era o alianță militară de tip defensiv, în cotraponderea cu NATO. CAER a fost o organizație interstatală economică, echivalentul Comunității Economice Europeane, care, ulterior, avea să devină UE. După prăbușirea regimurilor socialiste, organizate după model sovietic, din ECE, în anul 1989, respectivele organizații interstatale au intrat în disoluție. Datorită întinderii geografice a blocului statelor socialiste și a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
militară de tip defensiv, în cotraponderea cu NATO. CAER a fost o organizație interstatală economică, echivalentul Comunității Economice Europeane, care, ulterior, avea să devină UE. După prăbușirea regimurilor socialiste, organizate după model sovietic, din ECE, în anul 1989, respectivele organizații interstatale au intrat în disoluție. Datorită întinderii geografice a blocului statelor socialiste și a diferențelor structurale dintre aceste state, se operează o distincție între trei categorii: - statele din ECE, foști sateliți ai URSS, inclusiv statele baltice; - statele foste componente ale URSS
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
echipe de monitorizare a rezultatelor electorale, asistență în redactarea și implementarea legislației referitoare la drepturile omului și instituțiile statului de drept în fostele state socialiste, membre al OSCE. În domeniul drepturilor omului, un rol important a revenit Consiliului Europei, organizația interstatală de referință pe continentul european. Pentru a dobândi calitatea de stat membru al Consiliului Europei, fostele state socialiste au implementat o serie de reforme în administrație și justiție. Instalarea unor noi guverne postcomuniste în 1989 și 1990 în fostele state
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
se pot distinge diferențe sensibile de abordare, din pricina perspectivei diferite față de procesul de schimbare socială, între cercetători nord-americani sau vest-europeni și cei din ECE. Tranzitologia include și evaluări ale tranziției instituțiilor implicate în proces (vezi cunoaștere științifică, cunoaștere instituțională). Organizațiile interstatale (OSCE, ONU, Consiliul Europei sau UE) și organizațiile financiare internaționale (FMI, BM, BERD) au promovat o cantitate apreciabilă de produse intelectuale dedicate perioadei de tranziție. După primul deceniu al tranziției, s-a pus problema în ce măsură strategia tranziției, în special pe
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
care persistă. Pe de altă parte, la nivelul conștiinței colective, tranziția va deveni parte a istoriei în măsura în care nu se va mai vorbi despre acest subiect (Zamfir, 2004, p. 14). Din punct de vedere istoric, aderarea statelor din ECE la organizațiile interstatale occidentale, față de care înaintea momentului de început al tranziției se aflau într-o relație antagonică, poate constitui, în sens larg, acel indicator global. Astfel, Polonia, Cehia și Ungaria au aderat la NATO în 1999, urmate de România, Bulgaria, Slovenia, Slovacia
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
doilea război mondial. Desigur, preocupările legate de natura relațiilor dintre state, cauzele războiului, problemele păcii, cooperării internaționale, recunoașterii actorilor internaționali au precedat cu milenii apariția domeniului academic. Istoricul Tucidide a meditat în secolul al V-lea î.Hr. asupra cauzelor conflictului interstatal. Creatori de sistem în filosofia politică precum Machiavelli (secolul al XVI-lea) și Thomas Hobbes (secolul al XVII-lea) au studiat raportul între natura umană și relațiile interstatale. Juriști de marcă precum Hugo Grotius (la începutul secolului al XVII-lea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Tucidide a meditat în secolul al V-lea î.Hr. asupra cauzelor conflictului interstatal. Creatori de sistem în filosofia politică precum Machiavelli (secolul al XVI-lea) și Thomas Hobbes (secolul al XVII-lea) au studiat raportul între natura umană și relațiile interstatale. Juriști de marcă precum Hugo Grotius (la începutul secolului al XVII-lea) au încercat să codifice juridic practici ale relațiilor internaționale, iar economiști ca Adam Smith (secolul al XVIII-lea) s-au interesat foarte serios de impactul politicilor economice interne
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
înglobată de domenii în cercetare mai largi, a căror influență se simte și astăzi. Multă vreme s-a crezut că doar istoria relațiilor diplomatice, relatările privind războaiele, descrirea evoluțiilor crizelor internaționale, istoria forțelor militare pot să facă lumină în privința relațiilor interstatale, domeniul fiind astfel subsumat studiului istoriei politice. Nemulțumirile față de o asemenea abordare veneau în principal din neputința acestui domeniu de a oferi căi de modificare a relațiilor internaționale, ca și față de nivelul relativ scăzut de conceptualizare propriu științelor istorice. Un
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
toate ramuri ale domeniului relațiilor internaționale. Spre deosebire de celelalte ramuri însă, istoria relațiilor internaționale se preocupă exclusiv de istoria relațiilor de putere dintre actorii internaționali încă de la formarea sistemului internațional și până în zilele noastre. Desigur, se poate vorbi despre o politică interstatală încă din vremea primelor organizări politice omenești alcătuite pe malurile Tigrului și Eufratului. Unii autori, precum Robert Gilpin, consideră că se poate vorbi despre un sistem internațional chiar și în vremea orașelor-state antice grecești, spre exemplu, sau a imperiilor (mai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
multinaționale ca actori dominanți ai sistemului internațional, iar acestea, la rândul lor, au făcut loc statelor-națiuni chiar de la sfârșitul secolului al XV-lea. Este adevărat că în cazul acestor orașe-state antice sau al imperiilor medievale putem vorbi despre o politică interstatală - totuși, despre politica internațională putem vorbi doar din momentul în care principalul, dacă nu unicul actor internațional devine statul suveran modern, cel mai adesea constituit pe un teritoriu locuit de un anumit grup național. Din această perspectivă, cadrele teoretice care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este cu atât mai puternică cu cât este mai numeroasă decât celelalte rase. Consecința creșterii numerice a unei rase este și apariția celuilalt concept fundamental al teoriilor geopolitice germane: teoria spațiului vital. Pentru național-socialiștii care au îmbrățișat aceste teze, frontierele interstatale, precum și egalitatea între națiuni sunt simple ficțiuni teoretice. Forța determinantă care pune în mișcare relațiile internaționale este tocmai creșterea numerică a unei națiuni. În momentul în care creșterea numerică a unei rase devine prea însemnată, este o lege naturală ca
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
generalizarea aspirațiilor lor morale. Aceasta este o formă ascunsă de politică imperialistă, dar care nu trebuie să devină categorie obiectivă de analiză a moralității statelor sistemului internațional. Deși puterile majore sunt cele care impun regulile după care se ghidează relațiile interstatale, totuși trebuie evitată situația în care acestea urmăresc să transforme sistemul după chipul și asemănarea lor. Acest lucru ar antrena o libertate și mai mică a puterilor minore ale sistemului de a acționa în relațiile internaționale. În plus, această situație
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internaționale. Societatea internațională de astăzi și, prin urmare, ordinea existentă în cadrul ei vizează menținerea următoarelor scopuri (în ordinea descrescătoare a importanței): păstrarea sistemului în sine; păstrarea independenței statelor (suveranitate externă); pacea (definită ca absența războiului, o condiție firească a relațiilor interstatale); limitarea violenței; respectarea promisiunilor (pacta sunt servanda, în sens de acorduri, înțelegeri, tratate); stabilitatea posesiunilor. Din opera lui Bull nu reiese cu exactitate care sunt criteriile în baza cărora păstrarea sistemului în sine este consacrată ca scop primordial. În privința nivelului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
să poată deveni posibilă. Se poate spune că în teoriile marxiste, adevărații actori ai vieții politice sunt clasele sociale și reprezentanții lor. Faptul prezintă o importanță aparte pentru domeniul relațiilor internaționale, deoarece confruntarea între clase devine mai importantă decât cea interstatală. Statele capitaliste sunt conduse, de fapt, de interesele de clasă ale elitei economice, adică de interesele burgheziei. Din perspectivă marxistă, explicația cea mai importantă pentru izbucnirea războaielor, de exemplu, este competiția economică dintre capitaliștii diferitelor state. Datorită logicii sale concurențiale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
intervalul studiat, iar epocile de multipolarism neechilibrat (1793-1815, 1903-1918 și 1939-1945) sunt marcate de războaie majore: războaiele napoleoniene și cele două războaie mondiale. Realismul defensiv Realismul defensiv combină perspectiva structurală cu un set de asumpții despre stimulentele conflictului sau cooperării interstatale. În primul rând, interpretând dilema securității, realiștii defensivi arată că încheierea de alianțe sau înarmarea, în scopul atingerii obiectivelor de securitate ale statului, pot conduce la o diminuare a securității, prin aceea că un potențial rival ar putea judeca greșit
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
lui Keohane și Nye Power and Interdependence (1977) are o importanță specială în acest context, pentru că impune un model de înțelegere a politicii mondiale: interdependența complexă. Asumpțiile situate la baza acestui model erau următoarele: societățile sunt conectate prin multiple canale: interstatale (canalele normale asumate de realiști); transguvernamentale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele acționează coerent, ca unități); și transnaționale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele sunt singurele unități cu rol de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele acționează coerent, ca unități); și transnaționale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele sunt singurele unități cu rol de actori în politica internațională); agenda relațiilor interstatale constă dintr-o multitudine de teme, care nu sunt aranjate într-o ierarhie clară sau consistentă); guvernele nu utilizează forța militară acolo unde prevalează interdependența complexă. Interpretat, de regulă, drept o critică devastatoare la adresa realismului, modelul interdependenței complexe este, în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]