428 matches
-
criteriu de stabilire a poeticității) sau recunoaștere a fuziunii principiale a mimesis-ului-ficțiune cu jocul, (ambele delimitate de „cadre” specifice, în contrast cu acțiunile sau comunicarea „reală”)? Prin labirintul acestor numeroase și (adeseori) contradictorii avataruri ale „referinței” (dintre care nu lipsește, desigur, nici intertextul mai abil sau mai stângaci camuflat) ne va servi drept fir călăuzitor conceptul de mimesis, reinterpretat în sensul mai larg de imaginar imitativ. 1.1 Moștenirea greacă. Conceptul platonic de mimesistc "1.1 Moștenirea greacă. Conceptul platonic de mimesis" Ceea ce
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în raport cu referentul extern-real sau imaginar, abstract sau concret ("Cuvîntul semn va fi utilizat pentru a denota un obiect perceptibil sau numai imaginabil sau chiar neimaginabil într-un anume sens" C.S. Peirce, C.P. 2.230) și cu referentul intern (universul discursului, intertextul). Pentru Saussure, semnul lingvistic reunește un concept și o imagine acustică, un semnificat și un semnificant (CLG:85 ) într-o asociere arbitrară, în timp ce simbolul cunoaște un "rudiment de legătură naturală între semnificant și semnificat" (CLG: 87); de aceea balanța poate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sociologiei în scop utilitar, publicitatea a devenit unul din principalele simboluri culturale ale societății industriale (cf. și A. Moles, 1973: 643). Omniprezența sa trebuie legată însă în primul rînd de domeniul lingvistic (rolul mesajului publicitar ca generator de sloganuri, clișee, intertext al epocii) și estetic (construirea unei anumite imagini a feminității, a virilității, a confortului etc. pentru un anumit grup, societate, epistemă). Decelînd "visele" și așteptările destinatarului, mesajul publicitar suscită anumite dorințe și nevoi pe care actul cumpărării (în cazul "reușitei
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care știe că magazinul LIRE prezintă aparițiile recente din librării; • intruziunea într-o formulă clasică: À la recherche du teint perdu, derivat din proustianul À la recherche du temps perdu și propus ca slogan pentru o cremă de față; • manevrarea intertextului: Je pense, donc je lis La Presse (intertextul cartezian generator dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum adaugă o conotație de raționalitate și elitism actului cotidian de a citi ziarul "La Presse"; • permutări sintactice (de tip chiasm): "inteligența are nevoie de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
din librării; • intruziunea într-o formulă clasică: À la recherche du teint perdu, derivat din proustianul À la recherche du temps perdu și propus ca slogan pentru o cremă de față; • manevrarea intertextului: Je pense, donc je lis La Presse (intertextul cartezian generator dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum adaugă o conotație de raționalitate și elitism actului cotidian de a citi ziarul "La Presse"; • permutări sintactice (de tip chiasm): "inteligența are nevoie de spațiu; spațiul are nevoie de inteligență". În sfîrșit
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
etc., textul devine în a doua jumătate a secolului al XX-lea substitutul "operei literare" redusă la "urmă" (expresie) a unei scriituri. Semioticienii în general (Lotman, Barthes) și textualiștii în particular (Kristeva, Solles, Baudry) accentează "literalitate" și "jocul" textului și intertextului . TIP Categorie abstractă ce subîntinde multitinea actualizărilor discursive (de pildă conjuncția coordonatoare "și" actualizată de n ori într-o pagină de text). Opoziția tip/ocurență apare la Peirce sub forma type/token, iar la Pike etic/emic. Tabla de materii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Și dintre țarcuri își scoate afară îndată telega,/ Astfel apare și Cezar, pe-un astfel de Nero admiră/ Roma"). Acestea îi oferă naratorului prilejul să fie martor și la repudierea generalizată a lui Claudius de către zei, întruchipată, se pare, prin intertext cu un vers din tragedia lui Euripide 148, Cresphontes, astăzi pierdută: "În ce-l privește pe Claudius însă, toate porunciră-ntr-un glas: Voi cu urale, cu chiot să-l scoateți din casă". În plus, pedeapsa ieșirii sale din acestă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
adesea nici una". Parodia dezvoltă, în opera lui Seneca, cele mai variate și pe alocuri neașteptate resurse. Ca o regulă nescrisă, rezervele la care face referire sunt de factură livrescă, literară (de la poemele homerice până la poezia prețioasă, idilică sau bocetele populare, intertexte din diverși poeți latini etc.), dar le adaugă un plus de culoare locală cultivând limbajul vorbit, colocvial, ale cărui mostre de înțelepciune proverbele ori calambururile ("O mână spală pe alta", " Trebuie să te naști ori rege, ori idiot", " Șoarecii ling
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să nu încep cu rafturile de cărți, cu Daniel răscolind biblioteca și căutând, prea târziu, o teză?" Alternanța e aproape un model fix, de la care Doctorow nu se abate decât pentru a introduce fragmente de ziar, de jurnal, scrisori sau intertext biblic. De aici și "amestecul generic al formelor de jurnal, istorie, teză și ficțiune" care o îndreptățeau pe Linda Hutcheon să încadreze romanul în categoria metaficțiunilor istoriografice. Însă raportarea la aceste forme se face și ea întotdeauna parodic: intertextul biblic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sau intertext biblic. De aici și "amestecul generic al formelor de jurnal, istorie, teză și ficțiune" care o îndreptățeau pe Linda Hutcheon să încadreze romanul în categoria metaficțiunilor istoriografice. Însă raportarea la aceste forme se face și ea întotdeauna parodic: intertextul biblic funcționează ca un pretext pentru a sugera lucrurile ce nu pot fi afirmate răspicat, adevărurile ce nu pot fi rostite cu glas tare. "Chipul de aur" echivalează aici cu societatea capitalistă aurită, unde, ironic, evreii acestei povești nu vor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îndepărtat, așa cum o face Ulysse a lui Joyce cu Odiseea lui Homer și ai intertextualității. Estetica postmodernismului literar e, ca și cea arhitecturală, esențialmente "citaționistă"; un roman precum Cartea lui Daniel al lui E.L. Doctorow folosește o paletă largă de intertexte parodice. Chiar titlul trimite la cartea din Biblie cu același nume, în timp ce destinul evreilor din timpurile moderne reia, situațional, fatalitatea strămoșilor lor. Intertext se face aici și la propriu: romanul se deschide citînd, în primul epigraf, chiar fragmentul biblic din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
esențialmente "citaționistă"; un roman precum Cartea lui Daniel al lui E.L. Doctorow folosește o paletă largă de intertexte parodice. Chiar titlul trimite la cartea din Biblie cu același nume, în timp ce destinul evreilor din timpurile moderne reia, situațional, fatalitatea strămoșilor lor. Intertext se face aici și la propriu: romanul se deschide citînd, în primul epigraf, chiar fragmentul biblic din Daniel 3:4344, despre porunca împăratului ca toți supușii săi să se închine unui "chip de aur", iar nivelul simbolic e asigurat de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trucat, tot parodic, unul modest, de simplu scrib care transcrie "din pură plăcere fabulatorie". Parodic este și incipitul propriu-zis al romanului, care face trimiteri intertextuale la Biblie pentru a ne arunca mai apoi în "cea mai neagră" confuzie. După un intertext solemn ("La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu."), se trece, pe un ton de moquerie didactică, la inversarea ierarhiei: "Acesta era la început la Dumnezeu și datoria călugărului dreptcredincios este să repete în fiecare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
smulge barba, plânsu-i umple fața. (Cântecul lui Roland, în Poeme epice ale Evului Mediu, p. 82) 225 Despre Turpino, arhiepiscop din Reims, se crede că ar fi autorul cronicii Historia Caroli Magni et Rolandi, de unde și o formulă inovatoare de intertext renascentist. 226 Francesco de Sanctis, op.cit., p. 410. 227 Cf. Maurice Lever, apud Toma Pavel, "Romanele comice", în Arta îndepărtării. Eseu despre imaginația clasică, traducere de Mihaela Mancaș, Editura Nemira, București, 1999, p. 199. 228 Volumul său Roman et réalité
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
precum cei din PD?") și bunicuța ("Ai?!") sugerează că tinerii PD-iști sunt cea mai bună soluție pentru viitorul țării. Dar reprezentările vizuale din subcâmpul din dreapta stârnesc confuzie deoarece chiar dacă, teoretic, ar trebui să fie corelate cu realitatea, caricatură că intertext trimite către aparentă, aspect care va fi discutat în sistemul semiotic al modalității. c) modalitatea. Distanță critică din cadrul parodiei se obține exact prin acest joc al fotografiei (realitate) și caricatură (aparentă). Astfel, asistăm la o dublă reîntoarcere la copilărie: pe
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
a prezenta sectoarele societății (FIG.5). Metaforă pictorială [BĂSESCU=ARDEI IUTE] este construită pe subcodare, iar acest proces de remodelare a lipsei/ "curgerii" cognitive va fi obținută prin conotații specifice culturale. Prezența unei astfel de metaforme (ardeiul uite) că un intertext are un efect sinestezic și aparține codului social culinar. Jean-Jacques Boutaud ([1998] 2003: 109) consideră că orice comunicare vizuală a gustului se bazează pe o dublă absența: "absența senzației (gustative) în favoarea semnului și lipsa iremediabila a savorii în folosul valorii
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
povestitorul, „cu har de la Dumnezeuʺ, apropiat de Ion Creangă prin vocație și scriere, cum îl vede Spir idon Vanghele, un condei care din „lirismul discret și ușor iron ic își dă mâna cu simplitatea expresieiʺ, făcând și refăcând istoria, înglobând „intertextul, anecdoticul, evocarea, ruptura cron ologicăʺ - care, în cazul de față duce și mai direct către „leitmotiv, jurnal și monolog interiorʺ dar și interogație și acuza re î l completăm pe Theodor Codreanu care apreciază la realizatorul de romane „stilul indirect
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
heterotextualitatea, "adică realizare a unui text nou cu mai multe voci în care un text citește alte texte". Textul numit Marin Sorescu s-a scris "corectând" celelalte texte (cu precădere Shakespeare, Cervantes, Dante, Eminescu ș.a.m.d.), dând la iveală intertexte, metatexte, hipertexte numite și "Singur printre poeți", "Iona", "Tinerețea lui Don Quijote", "Teoria sferelor de influență", "A treia țeapă", "Matca", "Descântoteca", "La lilieci", "Răceala", "Ușor cu pianul pe scări", "Vărul Shakespeare", " Unde fugim de-acasă", "Există nervi" ș.c.l. Împărtășim
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al XIX-lea (în Gazeta săteanului, printre altele, Vatra, Moftul român ) se află cîteva "localizări" după istorii, anecdote orientale sau europene, care au circulat în culegeri de gen și pe care Caragiale se grăbește să le semnaleze conștiincios. Astfel trasat intertextul, captează mai mult interesul secret, subreptice al autorului pentru ceva special, dincolo de subiectul în sine. Să ne mulțumim cu prompta adresare ironică din nota la Poveste (subintitulată Imitație): "Subscrisul roagă pe onorata și competenta critică să nu-i denunțe acest
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
București, 1972; Eliade, Mircea, Despre Eminescu și Hasdeu, Editura Junimea, Iași, 1987; Guillermou, Alain, Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1977; Ibrăileanu, G., M. Eminescu. Studii și articole, Editura Junimea Iași, 1974; Ionescu, Mureșanu, M. Eminescu și intertextul romantic, Editura Junimea, Iași, 1990; Iorga, Nicolae, Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1981; Irimia, Dumitru, Limbajul poetic eminescian, Editura Junimea, Iași, 1979; Istrate, Gavril, Studii eminesciene, Editura Junimea, Iași, 1987; Lovinescu, E., M. Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1984; Mihăilescu, Dan C.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
peliculă corespunde momentului întuneric-gong din teatru. Ar fi o sugestie că piesa Le cimetière des voitures e punctul de plecare al filmului, titlul fiind anunțat acum pentru prima data. Începutul textului dramatic, al piesei și al filmului, stă sub semnul intertextului biblic. Vizitatorii cimitirului de mașini sunt întâmpinați de Milos cu replică "Nous sommes au Babylone." ("Suntem la Babilon"). Locul (în care se desfășoară atât acțiunea piesei, cât și cea a filmului lui Arrabal) este sinonim cu Babilonul, simbol biblic al
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de Milos cu replică "Nous sommes au Babylone." ("Suntem la Babilon"). Locul (în care se desfășoară atât acțiunea piesei, cât și cea a filmului lui Arrabal) este sinonim cu Babilonul, simbol biblic al unei lumi în declin. Argument este chiar intertextul biblic din film. Dila26, un fel de Maria Magdalena din cimitirul de mașini, rostește fragmente din Apocalipsa. Se referă la distrugerile care vor urma. Subiectul enunțului "je-Dieu" este asumat de subiectul enunțării "je-Dila". Dila este se sugerează un mesager al
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
din 2012). Debutează cu versuri și proză scurtă în revista "Suflet pentru suflet" (2000) și editorial cu Primul val (2004). Colaborează la reviste de cultură din țară: "Feed Back", "Cafeneaua literară" "Contrafort", "Dacia literară", "Hyperion", "Vatra veche", "Poesis", "Jurnalul literar", "Intertext", "Absolut cultural", "Poezia" ș.a. Cărți de poezie: Primul val, Editura Alfa, Iași, 2004; Îngerii mint femeile, Pre-press Adi Center, Iași, 2007; Galeria de artă vie, Pre-press Adi Center, Iași, 2007; Pavilioane cu ruj, Princeps Edit, Iași, 2010; Submarinul karmei, Princeps
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
existențială și meditativă, el nu trebuie să ezite a împrumuta, dar numai pentru a le interpreta din nou, deci pentru a le recrea. "Carte de recitire", așadar, din acest unghi perceptiv, Melancolia pietrei pune în mișcare o întreagă strategie a intertextului mitologic. Autoarea își numește mai întâi poemele cu metodă, cu luciditatea unui artizan perfect conștient de virtualele interpretări și perfect stăpân pe mijloacele proprii: Fedra se roagă, Hipolit se roagă, Exortație, Mărturisirea Fedrei, Mărturisirea lui Hipolit, Fedra, despre Hipolit, Hipolit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un bizar ritual nupțial, vegheat de șarpele Phylon (Taina a șaptezeci și cincea sau despre cripta de taină), pătrunde, "prin cosmicul praf, prin praful stelar, o, prin praful stelar/.../ în acest labirint al atlasului cosmic" sau, alături de iubită, devine umbră (intertextul eminescian este, și aici, evident) pentru a călători "în necunoscute sfere/ cu umbra-ncătușată în recile mistere" (Taina a cincizeci și patra sau despre călătoria printre sfere) etc. Sperând, de bună seamă, în salvarea de sine, dar și în "izbăvirea setei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]