705 matches
-
mie și una de lucruri imposibile" (blogs.click.ro), "aș vrea să fac o mie și una de lucruri" (cafeneaua.com), "visează la o mie și una de lucruri" (onemagazine.ro). Construcția se explică în parte prin presiunea clișeului cultural, intertextual "o mie și una" (de nopți), dar și prin faptul că lucru intră în seria cuvintelor cu sens generic, dominată de feminine: chestie, treabă, una, alta...
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
Ulubeanu, Diana Gheorghiu, Elena Apostol etc). V.D.: Gender Studies sunt la mare modă. Încă... Acum se dezvoltă și alte tipuri de asemenea studii. Este o temă vastă, care trebuie tratată cu înțelegere polifonică.... B.T.: ... dar care reclamă și o lectură “intertextuală”, reglată de un fin contrapunct psihologic. Tot atât de împlinită ca și activitatea componistică este și munca ta la catedră. Și în acest caz, experiența acumulată este impresionantă, iar recunoașterea, pe măsură. Începutul se leagă de București, unde ai fost profesoară la
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
prin folosință într-o configurație relativ monadică. Și am menționat doar două din elementele care dau specificitatea literaturii noastre vechi și care își vor manifesta influențele pînă astăzi. Nicolae Manolescu în prefața la Istoria critică a literaturii române... subliniază diacronica intertextuală a istoriei literare: Operele nu doar se urmează unele pe altele, într-un șir fără sfîrșit, dar întrețin unele cu altele un dialog specific de la text la text. Dacă literatura ca atare nu este un ansamblu haotic, ci unul relativ
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
literatura ca atare nu este un ansamblu haotic, ci unul relativ ordonat, faptul se explică tocmai prin existența acestor întrebări și răspunsuri, a acestor provocări și replici pe care textele și le adresează /.../ Istoria literaturii este și istoria acestei ștafete intertextuale, prin care axa diacronică se proiectează pe aceea sincronică. Fiecare operă modifică (oricît de imperceptibil) ansamblul de opere 3. în cazul nostru interesant este faptul că acest "ansamblu" se ordonează cu dificultate. Sînt opere (și chiar perioade întregi) care au
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
propus are drept cod Ofranda muzicală a lui Bach, dar rapid se produc răsuciri și metamorfoze literare. Ele ating apogeul în povestirea care dă titlul volumului, care cere o lectură în cod cinematografic, deschizând din Prolog un evantai de jocuri intertextuale și intratextuale. Fantasticul are aici alte aliaje și alte căi de insolitare. Povestirile Graffitti și Tăieturi din ziare arată inserția politicului, o combinație necunoscută și cu impact puternic asupra cititorului. Alte texte (Povești pe care mi le spun eu singur
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
concluzie, răpus de vanitatea plăsmuirii unei arhitecturi diegetice monumentale, autorul excelentului Corpuri de iluminat (1990) nu mai reușește în Maestro decât un melting-pot pretențios în intenție, dar decepționant în realizare. Kitsch pornografic în veșminte de melodramă, sublimat artificial de spasme intertextuale, apoi experiment eșuat în faza de montaj (cele două culoare narative - cinematografic și confesiv - nu duc nicăieri), romanul lui Stelian Tănase nu se ridică, cu excepția câtorva fraze, peste încercările mai tinerilor și necultivaților săi colegi (pseudo)mizerabiliști Ioana Bradea, Claudia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
lui Bryan Singer relatând povestea atentatului eșuat al lui Claus von Stauffenberg jucat de un Tom Cruise cu rictusul lipit de față, realizezi diferența enormă față de filmul lui Tarantino care se joacă cum vrea el cu istoria. De fapt, rețeaua "intertextuală" de aluzii și trimiteri precise creează acest spațiu ludic unde fiecare își face numărul favorit. Fără aceaste rapeluri culturale la istoria cinematografiei, precum și fără prestația remarcabilă a actorilor cu momentele de teatru în teatru și film în film, Inglourious Basterds
Carnavalul Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6956_a_8281]
-
am remarcat, scriind despre o carte foarte bună a unui tânăr scriitor, ocazie în care am consultat, după obiceiul meu, articolele care îi fuseseră consacrate, lipsa oricărei referințe. Cartea fusese citită în sine, fără comparare sau raportare. Deși era aproape intertextuală, iar referințele, la vedere. A compara înseamnă și a ține cont de caracterul istoric al literaturii. Iată un semn al timpului: ca și cultura, critica erei internetului tinde la neistorism. Când am publicat Istoria critică, una din observațiile frecvente a
Critică și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2849_a_4174]
-
de vedere al formei, la o veritabilă matrice metrică a poemelor: în medie, fiecare avea undeva între două și patru părți, dispuse strofic, începea metaforic (cu o imagine de obicei deconcertantă și electrizată de fiori melancolici), specula apoi câteva formule intertextuale (versuri celebre ale unor mari poeți de la noi sau de aiurea), campa în așa-numitele cuvinte mari (viață, moarte etc.) fără a întreține totdeauna distanța ironică, se replia în câte o amfibologie, se expanda în reflecții surrealiste, pentru ca finalul să
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
registrul tonal nu se modifică în partea a doua a volumului, cuprinzînd poezii străbătute de un erotism vibrant. Comparațiile pregnante, diseminate în aceeași sau în mai multe poezii, se revendică de la străvechea Cîntare a cîntărilor, dar restul (nu doar trimiterea intertextuală la Umberto Saba) îl leagă pe autor de modernitate: ș...ț Am obosit/ să tot cînt mestecenii,/ să repet eterna rimă/simțire-iubire.// Poezia-i văpaie/ardoare, daimon.// Ca lovituri de ciocane pneumatice/simt în mine/deictice pavesiene/sinestezii, sunete, porniri
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
o prefațămanifest intitulată Un spectator de școală nouă, volumul (Doamna Bovary sînt ceilalți) teoretizează celebrul intertextualism: totul sa spus, nimic nou sub soare, nici o șansă pentru autorul sfîrșitului de mileniu decît să repete ce au scris alții în versiuni combinatorii, "intertextuale". Sînt în manifestul lui Horia Gârbea nu doar elementele unei "rețete" literare, ci și ale unei teorii a comicului. "Sîntem cópii din ce în ce mai îndepărtate ale primului troglodit" este propoziția-cheie a demonstrației. Existența este și ea o parodie multiplicată a unor existențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
comedia și teatrul de marionete. Ați citit bine teatrul de marionete și să nu vă mire, căci personajele lui Gârbea sînt invariabil marionete (matrioșe clivînd matrioșe). Fiind înzestrate doar cu sertărașe bibliografice, evoluția lor nu poate fi desfăcută de actul intertextual al lecturii. De aceea, poate, pe alocuri, teatrul lui Gârbea pare redus la arta citirii, subordonată automatismelor și jocului memoriei culturale, care, adesea "alege din tezaurul literaturii exact prostiile". Pescărușul lui Cehov din livada cu vișini a aceluiași nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lîngă Baskerville din volumul Mephisto nu sînt parodii, cel puțin eu nu le citesc astfel. Sigur că a aduce un personaj vechi în actualitate te trimite cu gîndul în primul rînd la intenția parodică. Tonul lejer și desele alunecări comice intertextuale ale limbajului cer încă o dată: parodie. Este și parodie felul în care tratează Horia Gârbea personajele dramatice și este, fără îndoială, multă ironie, dar eu văd intrările acestora în scenă ca pe un fapt fantastic, nu ca pe o clovnerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
înlocuindu-le cu altele, mai proaspete, nu se schimbă mare lucru", spune Horia Gârbea. Riscul de a cădea în vulgar este mare și, oricum, și-l asumă orice autor de parodii. Voluptatea replicii, armonicele colocviale bogate, calitatea contrastelor, surpriza scurtcircuitelor intertextuale (Eminescu, Shakespeare, Caragiale, Delavrancea etc.) sînt, însă, atribute ale scriiturii, deasupra cărora distingem vocația excepțională de dramaturg (comediant -) comediograf al lui Horia Gârbea. Stăpînul tăcerii este Thot, slujitor înțelept al Împăratului Osiris, artizan al răsturnării lui și al instalării monarhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la Porțile Orientului, unde vorba lui Poincaré, știți Dumneavoastră!), Caragiale, Negruzzi, Monastirea Argeșului, Ionesco, legendele despre Vlad Țepeș, dar și aluzii la cotidianul tranzacției. Textul rezultat din această savantă, însă fluentă, construcție este și o parabolă istorică, și o "jucărie" intertextuală, și o dramă politică de actualitate toate scrise pentru un "spectator de școală nouă", pentru a cărui educație autorul pledează nu de ieri, de azi. Acest tip de teatru este, cred, cel mai bun răspuns pentru bombardamentul mediatic la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
locul și rolul lor, reconfirmate prin antologii și reeditări, dar și prin volume ori plachete inedite. Ultima patrie a Marianei Codruț intră în această... ultimă categorie, chiar dacă autoarea se îndepărtează, prin formula și particularitățile versurilor sale, de nucleul dur, ironic, intertextual și hiperintelectualizat al generației sale. Regretatul Mihai Ursachi (inclus în paginile de referințe critice ale volumului) remarca această distanțare și o întărea pe o notă polemică: "Mariana Codruț s-a format și trăiește la Iași, iar poezia sa, care este
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
locul și rolul lor, reconfirmate prin antologii și reeditări, dar și prin volume ori plachete inedite. Ultima patrie a Marianei Codruț intră în această... ultimă categorie, chiar dacă autoarea se îndepărtează, prin formula și particularitățile versurilor sale, de nucleul dur, ironic, intertextual și hiperintelectualizat al generației sale. Regretatul Mihai Ursachi (inclus în paginile de referințe critice ale volumului) remarca această distanțare și o întărea pe o notă polemică: "Mariana Codruț s-a format și trăiește la Iași, iar poezia sa, care este
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
sinteză barocă între realism și modernism, am putea considera metatranzitivitatea definitorie pentru acest spirit sintetic." S-o admitem neezitant, avem postulat în rândurile citate un concept credibil și convingător. Unul în stare să concureze cu succes tatonantele până acum încadrări intertextuale care s-au dovedit funcționale mai cu seamă în paradigmele autonomiste și care s-au pretat popularizării în chip neașteptat de rapid. Fiindcă, dacă reducționismele binare de tipul referențial / textual au putut crea școli axate pe un fragmentarism delirant, această
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
ruinată, furișată în "păpuriș", lângă un râu fără nume, unde "se ascundea Goya"; aceea cu ventrilocul, acompaniat de domnișoara de carton, la cina domnului Oriol sau cu misterioasele femei-magnolii.) Și enumerația ar putea, desigur, continua. Observăm că aluziile și trimiterile intertextuale nu sunt puține, dar, până la urmă, farmecul acestei proze "nebulitice" rezidă în faptul că ele sunt topite într-un romanesc al trăirii, articulat în teribile scenarii ale iluziei, care ne-ar îndreptăți să-l socotim pe omul pierdut un fel
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
sin-tagmă profesorală: "știință de carte". Accentul se mută de pe opera vie, organică, pulsatilă, pe textul fabricat după o anumită rețetă; iar de aici, pe metatextul doveditor al inteligenței, ironiei, culturii producătorului literar ce jonglează cu convențiile. Pagina de carte devine intertextuală și autoreferențială, un teren al permutărilor lingvistice sau un spațiu de un alb "semnificativ". Deși a debutat editorial în 1994 (cu volumul Firește că exagerez), Robert Șerban îmi pare un tipic poet post-"optzecist", aderent numai biologic la generația ardentă
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
sau Marin Mincu e cale lungă și ocolită. Echivalentă cu distanța care separă bunul simț al relativității de certitudinile aulice și propagandistice. Una înseamnă să citești psalmii lui Dosoftei după ce abia l-ai parcurs pe Arghezi sau să constați influențe intertextuale la poeții optzeciști, și cu totul altceva reprezintă abuzurile - verbale și interpretative - citate. Astfel apare Neagoe Basarab:"Vechi de secole și cam perimat, testamentul pedagogico-moral al acestuia, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (considerat de unii apocrif) este
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
mortului. Altminteri, orice echivalențe sunt dificil de trasat. Cum se explică o atare combinație? Să încercăm o secțiune diagonală prin carte. Cu alte cuvinte, de la o proză obiectuală, în stilul instalațiilor din artele vizuale, ca Polata, la una mai degrabă intertextuală și tot atât de expozitivă, dar nu lipsită de anumite infiltrații teoretice, cum e substanțiala bucată Jurnalul unei călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic. De la atelierul robust de concepere a unui amalgam la codul de citire corectă a unui text
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
cinci luni de când florence aubenas și interpretul ei/ au fost răpiți în irak pe cinci ianuarie/ ziua de când n-am mai văzut-o nici eu pe florence a mea..."(jurnal). Din fericire, asemenea enumerări sunt condimentate de ironie și aluzii intertextuale. Un poem pe o temă destul de "bătută" astăzi, a internaționalității agresive (tema felurilor de mâncare internaționale... de la nouilles orientales la "căpșunile mari dar nu prea dulci" culese de "concetățenii noștri din spania"), poem care are de fapt miză tragică (înflorirea
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
Rodica Zafiu Tiparele unor figuri ale expresivității populare permit recombinări și substituții, inovații comice și spectaculoase. Scoase din rețeaua lor intertextuală, unele par absurde, nemotivate, inexplicabile; sensul se reconstituie doar prin raportare la întregul inventar existent. Un tipar figurativ destul de bine reprezentat în româna populară este cel al comparației complexe (cu agent și plasare spațială), caricaturizînd starea de perplexitate sau rîsul
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
lui Augustin Ioan despre scrisul unora pe zidurile altora. Despre "fericita accidență a timpului și a spațiului", nu mai spunem nimic. Cronici-le din estul, vestul și restul Europei (intertextualismul ăsta!) încep cu Perversiuni textuale. Despre o carte, cum altfel, intertextuală. Al unui, cum altfel, fost tomitan. Dur, și la obiect, e articolul Doinei Jela despre tinerii de stînga, neplimbați nici prin istorie, nici prin cărți. Despre lumea acelora care suportă fericiți o dictatură, numai fiindcă le preia povara de-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]