705 matches
-
chemat în clipa morții: "Manole, Manole, Meștere Manole...". În Domnișoara Christina numele personajului masculin păstrează semele macrogeneric (/uman/, /sex masculin/), mezogeneric (/mitologie/), microgeneric (/erou/) și îl respinge pe cel de al patrulea, semul specific/viteaz/ din numele personajului, prin ironia intertextuală: "viteazul nostru Egor"; raportarea la celebrul poem rusesc din secolul al XII-lea, despre cneazul Igor Sviatoslavici, anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație-limită. Conform teoriei sacrului irecognoscibil, personajele își ascund natura în nume de camuflaj: Doftorul (din
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lecții particulare de franceză și latină. Fiecare nume îi creează proteicului personaj feminin o altă identitate mitică, și, în același timp, o ascunde: Elena Nicolaescu, Veronica Niculescu, Irina Bogdan, și, în interpretarea lui Albini, Sophia. La acestea se adaugă designatorul intertextual Circe cu care i se adresează "în glumă" Ieronim: "Ah! Circe, neîntrecută vrăjitoare!" Tehnica atribuirii mai multor nume aceluiași referent o vom găsi în Podul. Dacă numele este un designator rigid, care, așa cum demonstrează Toma Pavel pornind de la teoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
links itself to Ennoia. Sometimes, Eliade desacralizes the mythonymic, by suffixation (Gavrilescu, Manolache) or by diminution (Frusinel from Les trois Grâces). Besides names with a transparent semantism, designators strongly motivated (Fata căpitanului, O fotografie veche de 14 anietc.), there are intertextual designators: Lenora (Un om mare), Laura (Ivan), the protagonist "Sfântul Dumitru", and the prophet-doctor, Martin from O fotografie veche de 14 ani. The intertextual links are made by the characters: Leana (În curte la Dionis), Manolache (Uniforme de general). According
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a transparent semantism, designators strongly motivated (Fata căpitanului, O fotografie veche de 14 anietc.), there are intertextual designators: Lenora (Un om mare), Laura (Ivan), the protagonist "Sfântul Dumitru", and the prophet-doctor, Martin from O fotografie veche de 14 ani. The intertextual links are made by the characters: Leana (În curte la Dionis), Manolache (Uniforme de general). According to the unrecognizable of sacred theory, the characters are hiding their nature in camouflage names: Doftorul (from Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Berechet, op. cit., p. 27.). 211 Matei Călinescu, op. cit., pp. 70-71. 212 Ibidem, pp. 72-73, nota 30. 213 Ibidem, pp. 72-74. 214 Christian Ionescu, op. cit., p. 128. 215 Sintagma este folosită de Mihai Ignat în op. cit., p. 328: "Numele cu funcție intertextuală este un nume care vine dintr-un alt roman și este "umplut semantic", motivat; este situația unui referent ficțional deja constituit, preexistent noii ficțiuni în care intră" (p. 318). Acest tip de referent se opune referentului care trebuie inventat de la
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ficțional deja constituit, preexistent noii ficțiuni în care intră" (p. 318). Acest tip de referent se opune referentului care trebuie inventat de la zero pe parcursul cărții și care își limitează rolul la nivelul unei anumite opere (p. 319). Capacitatea de evocare intertextuală este pusă în relație cu "situația specială a unor nume cu referent preexistent, a unor nume care desemnează într-o operă dată personaje preluate dintr-o altă operă" (p. 317). Conceptul este tratat și de Mariana Istrate în op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
S. Turgheniev, Alexei Tolstoi, Osip Mandelștam, Innokenti Annenski, romantismul rus, simbolismul rus etc. Debutează editorial cu antologia Lirica rusă a secolului XX (1963). În Serghei Esenin. Textul lumii (1984), autoarea își propune să pătrundă în conexiunile specifice de la nivelul structurilor intertextuale și extratextuale ale modelului realității, așa cum l-a conceput poetul rus. Este urmărit modul în care Esenin încearcă să-și găsească identitatea, povestindu-se pe sine prin „cuvântul” naturii; semnele existenței sunt atât de armonios încorporate în textul naturii, încât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286796_a_288125]
-
despre Caragiale) cea de-a doua carte de referință a lui C. Prozatori precum Kogălniceanu, Filimon, Caragiale (tatăl și fiul), Ibrăileanu și Hogaș prilejuiesc autorului un tur de forță metodologic. El trimite spre dinamica liberă a ideilor într-un spațiu intertextual fără frontiere, a cărui figură este fără îndoială Biblioteca. O metaforă estetică inclusă en abîme și în câteva studii de mare finețe, consacrate bibliotecilor unor cititori fictivi: Emil Codrescu, Dinu Păturică, Ștefan Gheorghidiu. SCRIERI: Anton Holban. Complexul lucidității, București, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
comice a stilului cronicăresc și a graiului moldovean, întrețesute ingenios, dar nesilit cu neologismul tehnic (oenologic și gastronomic) și cu citatul erudit. T. este un artist al cuvântului, un voluptuos al miresmelor fonetice și lexicale și un virtuoz al compoziției intertextuale. Rezultatul acestui joc livresc și al întâlnirii pseudodocumentului cu fantezia este imaginea unei Moldove deopotrivă verosimile și fabuloase, surprinzând prin predispoziția potatorică și gastronomică și prin manifestările ei libertine. Asemănătoare, prin rafinamentul aluziei licențioase și prin jocurile lingvistice, balzacienelor Contes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
au vrut admiratorii sau adversarii săi. Pentru transmodernismul său avant la lettre, prima piatră de încercare este raportarea la Eminescu și la alți scriitori ai tradiției. Nichita Stănescu nu se raportează la Eminescu al formelor poetice la modul parodic și intertextual, ca Mircea Cărtărescu, bunăoară. Apoi, cu siguranță, dacă ar fi trăit și în anii de după 1989, poetul n-ar fi respins gândirea lui Eminescu și nu l-ar fi găsit anacronic ca poet. Nichita Stănescu acorda cea mai înaltă cinste
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca tehnică: corespondențe, cuvinte-simboluri, muzicalitate, sinestezii etc.), care a asimilat o întreagă istorie culturală, astfel încât „fiorul liric” (invocat, bunăoară, în arta poetică Eseu pe o temă dată sau Despre fiorul liric) se înfășoară într-o bogată imagerie conotată livresc și intertextual: „Iată, așadar, câteva posibile modele de poem despre buha mare,/ despre cucuveaua comună, despre huhurezul mic,/ despre bufnița polară sau ciuful de pădure,/ care cuibărește în pâlcurile de fagi și stejari,/ urcând și pe vârfurile râurilor.// Despoticul, seducătorul fior liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
cel ontologic. Două trăsături se vor conserva de la începutul la sfârșitul activității literare a lui D.: practicarea a ceea ce el însuși a numit „discursul mixt”, discursul poetic ce interferează cu discursul filosofic, mitologic, religios, istoric etc.; conceperea operei ca replică intertextuală, referentul fiind nu o realitate trăită, ci o realitate metamorfozată anterior în discurs artistic, poetul mergând până la a afirma, repetat, că nici una din experiențele sale de viață nu i-a alimentat opera, nutrită numai din experiențele sale spirituale, livrești. „Filtrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
și hermeneutica se arată a fi, după 123 despărțirea lor în pragul modernității, în contrapoziție, în tensiune negatoare reciprocă. Locul opoziției dintre semiologiile structuraliste și post-structuraliste și hermeneuticile heideggeriano-gadameriene este problema autoînchiderii referențiale. După semiologii structuraliști, textul e autoreferențial sau intertextual: nu trimite decât la el însuși sau la alte texte. Pentru hermeneutică, cu toată autonomia și primordialitatea neinstrumentală a limbii, ea este însoțită mereu, ca de o umbră, în vechea hermeneutică, de gândire, în noua hermeneutică, de Ființă (așa cum o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Timișoara, unde predă literatură comparată și antropologia memoriei. Conduce din 1997 Grupul de Istorie Orală și Antropologie Culturală de la Fundația „A Treia Europă” din Timișoara. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1998. A publicat: Infinitul mărunt. De la configurația intertextuală la poetica operei, Cartea Românească, București, 1992 (Premiul Uniunii Scriitorilor În 1992 pentru debut În eseu, istorie și critică literară); Istorie trăită, istorie povestită. Deportarea În Bărăgan, 1951-1956, Amarcord, Timișoara, 1997. A conceput și coordonat volumele: Lumi În destine. Memoria
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
emitor de sens, generatori. Suprafețele acestora se schimbă neîncetat, apar mereu semne care generează sensuri și interpretări. Sunt fragmente de text Încorporate În Megatext. Aici se realizează un discurs infinit ... tot aici se produc și variantele de lectură ... orice unitate intertextuală are drept funcție o schimbare de sens. Oglinda asemeni unui operator textual. Julia Kristeva “nous appelerons intertextualite cette interaction textuelle qui se produit a 1-interieur d-un seul texte”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Există un alt generator de intertextualitate
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
un alt generator de intertextualitate și anume citatul „cobori În jos, luceafăr blînd” fiind un mesaj În interiorul altui mesaj ... oglinda și luciul apei sunt și vehicule temporale. Hyperion se transformă În timpul călătoriilor, există astfel un alt timp al acestor module intertextuale care diferă de timpul acțiunii propriu-zisă din poemă, acești generatori intertextuali operînd aidoma unor vehicule ale timpului ... ei destructurează și detemporalizează acțiunile. În aceste minuscule mașinării ale timpului narațiunea capătă un statut de sine stătător, există un timp al povestirii
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
luceafăr blînd” fiind un mesaj În interiorul altui mesaj ... oglinda și luciul apei sunt și vehicule temporale. Hyperion se transformă În timpul călătoriilor, există astfel un alt timp al acestor module intertextuale care diferă de timpul acțiunii propriu-zisă din poemă, acești generatori intertextuali operînd aidoma unor vehicule ale timpului ... ei destructurează și detemporalizează acțiunile. În aceste minuscule mașinării ale timpului narațiunea capătă un statut de sine stătător, există un timp al povestirii dar și un alt timp care se naște În interiorul acestor vehicule
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
verifica rezistența, cu o anumită distanțare sceptic-amuzată față de procedeu. Sunt relevabile colocvialitatea fățișă sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanțe intertextuale trimițând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin interpuși, jovialitatea intonației, care uneori ascunde o rană: „Aflați despre mine că o duc foarte singur/ ca un tren fără cale ferată și gări/ că o duc în beție de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
trebuie subliniat că Blake se luptă cu problema eului pe parcursul întregii sale evoluții ca artist, până în punctul în care aceasta devine o chestiune de maximă importanță. Imaginea de sine a lui Blake se extinde dincolo de conotațiile textuale și de relațiile intertextuale, într-un domeniu al salvării colective, fiindcă artistul nu se limitează la un mediu solipsistic. În termenii lui Mary Lynn Johnson, autoreprezentarea lui Blake în ipostaza de vizionar "este mai mult decât un artificiu retoric solicitând reacții critice obișnuite. Scopul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în prim-plan lirica blând-sarcastică a „estetismului ratării” în mica lume provincială. Placheta de „versuri alese” Alter ego rezumă un itinerar printre direcții și obsesii poetice, printre toate câte „au fost scrise”, dând curs, într-o secțiune intitulată Epilog, jocului intertextual de sincronizare, peste timp, cu pulsul poetic local și de pretutindeni, însă făcându-și permanent sesizate timbrul și obsesiile proprii. Romanul Porțile verii transcrie lirismul constitutiv al personalității lui C. în regim epic, cu lux de tehnică narativă. Rămâne totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
obiectivității, prin reflecția asupra condiției cercetătorului și a metodelor și tehnicilor utilizate. O astfel de reflexibilitate este necesară pentru a arăta obiectivitatea distanței și condițiile sociale care o fac posibilă, cum ar fi externalitatea observatorului, obiectivitatea tehnicilor utilizate etc.reflexibilitatea intertextuală ce vizează reprezentarea reprezentărilor existente în momentul cercetărilor etnografice de descoperire și de descriere a unor populații ce nu mai fuseseră studiate anterior; - reflexivitatea ca poziționare epistemologică și ca practică în cercetările etnografice feministe, care presupune luare în considerare a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
mult mai hotărâtă să câștige partida și, după momentul dificil al mărturisirii "păcatului", se reapropie de Andrei, uzând de toate armele persuasiunii, în tentativa de a-i câștiga din nou inima. Ca în povestea lui Amor și Psyche 172, resuscitată intertextual, Mab nu ține cont de cuvântul bărbatului de care se apropie pe furiș, noaptea, aruncându-și privirea asupra chipului adormit "ca deasupra unei oglinzi": "Privi cu nesaț la chipul lui Andrei. Era atât de aproape; l-ar fi putut cuprinde
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cât și de specialiștii din România. Se oprește cu precădere asupra poeziei contemporane, despre care declara că „l-a uimit prin forță și diversitatea ei”, precizând că a descoperit „voci pregnante și sensibile, excelente modele de avangardă, stiluri și perspective intertextuale transnaționale și transoceanice”. Traducerea presupune la S. selectarea acelor texte care se potrivesc și cu tradiția poetica americană, pentru a comunica cititorului emoția, imagistică, volutele spirituale din versurile românești. Autorii aleși sunt Anghel Dumbrăveanu, Daniela Crăsnaru, Virgil Mihaiu, Mircea Cărtărescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289802_a_291131]
-
Marinidas). În alianță cu tradiția poeziei „boabei și a fărâmei”, satira reapare sub formă fabulistică în Și animalele sunt oameni! (2002). După modelul arghezian, M. creează un bestiar benign, care se pretează la o lectură plurală datorită aluziilor biografice și intertextuale: „... domnișoara Privighetoare,/ Soprană de coloratură,/ Deși are/ O prea mignonă făptură/ Și nici nu locuiește pe lac,/ Ci într-un copac,/ Apare/ Numai în roluri de solistă.// De-aceea broasca e melancolică și tristă” (Doamna Broscvary). În fine, pe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
chiar dacă dezarticulat și transportat. Sufixarea în -an vorbește despre o formă de furt și, paradoxal, până și atunci când e acuzatoare, rămâne o dovadă a intimității cu opera scriitorului. O calitate greu de cântărit continuă să fie prezentă. Într-un procedeu intertextual optzecist în care regăsim ceva "eminescian" pipăim încă trupul autorului, ca o relicvă care a fost conservată cu grijă în racla ei de cristal. Or, evident, Cărtăreștii ne comunică altceva. Pe lângă torturarea onomasticii, sintagma implică supoziția unei multiplicări a individului
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]