1,001 matches
-
unul câte unul, și izolați de contemporanii lor. Le sunt dedicate medalioane perfect etanșate, care exclud orice formă de dialog cultural. Să ne mai întrebăm, în aceste condiții, de ce un procedeu la fel de legitim ca oricare altul cum e acela al intertextualității e încă privit cu suspiciune ? Dincolo de această mefiență generală, George Panu se confruntă, în posteritate, și cu o serie de rezerve așa zicând particulare: dezerțiunea nu i-a fost iertată. E drept, că, într-un fel, Panu a căzut într-
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
scriiturii. c. Obsesia pentru falie și pentru intermitență. d. Obsesia corporalității (cu atât mai surprinzătoare la călugărul Steinhardt). e. Locul central în canonul literar acordat scriiturii proustiene, zeitate literară absolută pentru amândoi. f. Plăcerea asociațiilor, regăsirilor, a livrescului și a intertextualității: „Savurez regatul formulelor, răsturnarea originilor, dezinvoltura care face să vină textul anterior din textul ulterior”, afirmă Barthes.5 g. Critica și apostrofarea textului neroditor, „frigid”. Bineînțeles că și mai multe aspecte îi despart pe cei doi scriitori: vezi, mai ales
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
să le găsească în predici, articole și discursuri seci de gazetă, iar când poetul le înveșmântează în odăjdiile artei, filosoful nu le mai vede și strigă „Împăratul e gol!”. Caz tipic de auto-referențialitate. Și - întrucât Grama e o categorie - de intertextualitate. O a treia constatare: au dreptate cei care susțin că este exagerat a crede că există o tradiție a detractorilor lui Mihai Eminescu în literatura română, care începe cu Macedonski și Alexandru Grama. Contextul nefericitei epigrame macedonskiene a fost de
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
tehnice, ținând de versificație), poetul își aduce la zi atitudinea. Melanjul e dintre cele mai interesante. Căci e greu de imaginat o poezie în care aproape totul (în afară de sonoritate și de muzica internă) să conducă la biografism, cotidian și chiar intertextualitate. Nu voi detalia separat aceste trei tendințe, pentru că ele sunt, aici, inseparabile. Se simt pretutindeni, chiar dacă uneori numai pervaziv. Prima dintre secvențele care compun Gravurile se și intitulează, de altfel, Jurnal. Sunt niște „note de toamnă” (toate poemele fiind scrise
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
de viu mai sunt? Dacă mai sunt în stare de o comoție? De o insomnie? ” Gabriel LIICEANU, DRAGUL MEU TURNĂTOR, 2013 1.DON QUIJOTE DE LA ȚARĂ Ideea scrierii acestui text mi-a venit în momentul citirii altui text (chestie de intertextualitate flagrantă, domnule!), și anume, Dragul meu turnător, de Gabriel Liiceanu. Tandrețea din titlu m-a dat gata! O carte ce mi-a mers la inimă: domnule, ce-ar fi dacă...? Și iată-mă-s, ca unul ce-am fost integrat
INFORMATORUL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380236_a_381565]
-
a intelectualității românești în comunism. S-a bucurat de aprecierea criticilor atât în ceea ce privește fondul, cât și originalitatea stilului: “Autorul este printre puținii cratori care n-au dovedit a fi prizonierii unei singure formule epice, asimilând, cu o complicitate matură, experiența intertextualității, cât și minuția cehoviană în descrierea ororilor comunismului de tip sovietic și a trăirilor existențiale.” (Dorina Costea) Titina Nica Țene a lansat cartea “Întâmplări hazilii cu o nepoțică povestite de o bunică” care s-a bucurat de aprecieri pertinente din partea
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
există un unchi providențial, numai că el nu mai aduce mitologia luminoasă, vitală a visului american, ci praf de pușcă, sfărîmînd brutal iluzia. Ceea ce dă forță filmului lui Woody Allen ține atît de plasarea între aceste două oglinzi paralele, de "intertextualitatea" sa, cît mai ales de rezolvarea într-o cheie frivol-absurdistă, anticlimactică a dramei care se prefigurează la orizont, ceea ce stinge brutal toate referințele culturale în zațul amar al unei întrebări rămase fără răspuns. Regizorul s-a obișnuit să-și încheie
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
semantic, a concurenței dintre acesta și împrumut, a rezultatelor sale (între care "hipersemantizarea", "estomparea contururilor semantice" etc.). Sînt în Lexicologie biblică românească informații de care trebuie să dispună orice om de cultură: privitoare la sursele religioase ale lexicului cult, la intertextualitatea și interferențele sale istorice, la rolul diferitelor traduceri (pe lîngă Biblia de la București, e subliniată importanța excepțională a Bibliei de la Blaj, din 1795, model urmat îndeaproape de traducerile ulterioare). De la autor nu putem să nu așteptăm o continuare, anunțată printre
O carte fundamentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8449_a_9774]
-
în - enormă - "comparație" cu uciderea cămătăresei de către Raskolnikov din Crimă și pedeapsă de Dostoievski (377). Olga anunță moartea lui Val, dar îi sunt șterse detaliile (477). Dispar aluziile literare, chiar și la Homer (481). Aici, lui Sorescu i se reprimă intertextualitatea. Omul "nou" nu trebuia să citească din Sorescu despre felul cum se desfășura autocritica în faza primă a comunismului românesc (483). Ori să ia în râs deriziunea criticii în epocă (484). Nici terapia prin înjurătură - expresia "populară" emisă de Tudor
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
scrieri bizare, la limita iraționalului, în care metafizicul se topește în suprarealism, realitatea, obsesia și visul se amestecă fără încetare, contururile se întrepătrund, iar cotidianul explodează în imagini care se remodelează continuu după regula caleidoscopului. Pe lângă fantezia debordantă, spiritul postmodern, intertextualitatea, aluziile culturale sunt și aici dominante. Lecturile biblice, trimiterile mai mult sau mai puțin transparente la autori precum Bulgakov, Joyce, Borges, Dali, dar și, în notă delicat-ironică, la un ceremonial clasic al povestirii, caracterizează aceste romane-șaradă în care nu poți
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
termin de scris, a fost depășit termenul de predare și am rămas pe dinafară. Adevărul e că, în aceste proze, am încercat să aduc un omagiu "optzeciștilor" utilizând, cât și cum m-am priceput, metodele preferate de ei - citatul, autopastișa, intertextualitatea. Deși eu nu mă consider propriu-zis "optzecist", cred că drumul deschis de "optzeciști" în proză, deși deocamdată abandonat, încă nu și-a epuizat resursele și, cine știe, poate că vreuna din generațiile literare viitoare va încerca să recupereze lucrurile bune
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
redarea" numeroaselor experiențe de viață prin care a trecut. Un prozator fără cultură, fără cap teoretic, fără manieră, care boxează la nesfârșit între corzile romanelor sale, fugărindu-și dintr-un colț în altul personajele. Nu găsim la el pic de intertextualitate, deși biografism ar fi: și încă din abundență. Mi se par realmente amuzante astfel de obiecții, din seria celor care i-au fost aduse, în altă epocă literară, și lui Marin Preda (cum poate să înjure de mamă un asistent
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
Poezia a fost dimensiunea cea mai importantă a existenței acestui personaj boem și teribilist. Nimic din ce ținea de arta versurilor nu îi era străin. De la haiku-uri la poemele ample cu rezonanțe epice, de la sonurile romantice și simboliste la intertextualitatea, aluziile livrești și ironia specifice liricii postmoderne, de la dulceața versului popular la ciudatele asocieri suprarealiste, totul îi era la îndemână acestui "poet excepțional", în poezia căruia "cântă simultan privighetoarea și cucuveaua" (Ștefan Augustin Doinaș). Ion Chichere este fără îndoială unul
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
folosită în deplină liniște de către consumatori, și conținutul terifiant. Denumirile sunt tipice disfemisme, care accentuează efectul negativ al băuturii, prin evocări aluzive ale morții, prin echivalarea cu substanțe explozive, otrăvuri etc. Unele dintre formule sunt chiar foarte elaborate, mizând pe intertextualitate, pe citatul aluziv sau pe interpretarea unui rol: Adio mamă, Te-am zărit printre morminte, Șterge-mă din cartea de imobil (G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, 2006). Metonimii hiperbolice sunt genocid și neutron (cea de a doua
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
lui ’89 evita facultatea din motive politice) și tot împreună am abandonat- o, cu numai două luni înainte de susținere. De ce? Văzuserăm filmul Carmen, versiunea flamenco a mitului, așa că am scris o lucrare de hermeneutică; am descoperit că există ceva numit intertextualitate - nu că sintaxa n-ar fi fost pasionantă, dar metamorfoza lui Mérimée în Bizet și apoi în Saura era mult mai șarmantă. Plecarea Cristinei, cu aceeași discreție cu care ne-a iubit pe fiecare în parte, ne lasă orfani, debusolați
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
e o pledoarie pentru relativism și diversitate. Nicio întâmplare cu oameni nu are final unic și absolut, mai încape un rest, o nuanță, o prelungire. Literatura lumii e plină de remake-uri și repovestiri. Într-o paranteză fugară, aș zice că intertextualitatea nu e departe de o asemenea abordare: o secvență cu nume de proprietar cunoscut e pusă în alt context și ținută să spună mai departe sau altfel decât a spus deja în textul originar. Jocul lui Grapini se exersează pe
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
răi". Dramaturgul e Horia Gârbea și cartea lui spune aproape totul încă din titlu: Doamna Bovary sînt ceilalți. Sînt "patru texte pentru teatru" de o savoare literară incontestabilă, egal și justificat revendicată de ingeniozitatea țesăturii dramatice, de subtilitatea probelor de intertextualitate și de expresivitatea dialogului. Personaje din piese celebre reunite în situații inedite (de pildă în Pescărușul din livada de vișini îi reîntîlnim, între alții, pe unchiul Vania al lui Cehov, pe Nora a lui Ibsen, pe Zoe a lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să fie parodii proaste de cum își propun să fie serioase". Presimțeam (am și spus-o) că voi reveni la prefață. În "falsul tratat" destinat "spectatorului de școală nouă", Horia Gârbea "trădează" multe din "secretele" scrisului său. Vorbește despre parodie, despre intertextualitate, despre "arta criticii", despre retorică, despre gramatica teatrală, despre teze, antiteze și proteze. Încă o dată, ne scutește pe noi să aducem în discuție parodia, intertextualitatea, arta citirii și celelalte teze, antiteze și proteze ale teatrului său. Voi semnala doar cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de școală nouă", Horia Gârbea "trădează" multe din "secretele" scrisului său. Vorbește despre parodie, despre intertextualitate, despre "arta criticii", despre retorică, despre gramatica teatrală, despre teze, antiteze și proteze. Încă o dată, ne scutește pe noi să aducem în discuție parodia, intertextualitatea, arta citirii și celelalte teze, antiteze și proteze ale teatrului său. Voi semnala doar cîteva cum să le spun? infantilisme, evidente în hiperstrăveziul (încă din titlu) text Ion Vodă sau implementarea (unde tocmai starostele băcanilor găsește niște înscrisuri îngropate, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
întrebări pe toți osîndiții de astăzi ai toreadorului Nietzsche ("Ce credeați voi? Că doamna Bovary sîne eu? Voi sînteți doamna Bovary, nemernicilor!") Dumnezeu e mort! Cu acest tip de replică, pusă în ramă și trecută prin cele șapte Troie ale intertextualității, autorul îmi pare a fixa sfera de interes a teatrului său în zona voinței de comunicare interspirituală (nootropică). Pentru domnia-sa, după cum se pronunță în falsul tratat ("Un spectator de școală nouă"): "teatrul este arta care se parodiază pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că intenționează. Oricum, am să sugerez autorilor Lexiconului teatrului românesc să consemneze în dreptul numelui HORIA GÂRBEA: comedian... Spectacolul schițelor dramatice din Doamna Bovary sînt ceilalți și Mephisto este rezultatul unui procedeu ale cărui funcții și consecințe sînt duse la extrem: intertextualitatea. Dacă pînă acum, în teatru, ea se recunoștea prin alunecări textuale numai în planul limbajului antrenat sau de care se lăsau antrenate personajele, la Horia Gârbea memoria culturală a autorului permite chiar personajelor consacrate de literaturi (mai) vechi să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu întotdeauna edenică, niciodată infernală (așa cum și-o reprezintă, probabil, valahul), în care, însă, ele își găsesc un teren comun și comunică, refac istoria lumilor literare din cioburi și prin schimb de experiență, deapănă amintiri împreună. Pentru regie și scenografie, intertextualitatea este un procedeu recurent în teatrul românesc. Pe scenă, intertextualitatea dramaturgică, de tipul celei cultivate de Horia Gârbea, bănuiesc că ar limita contrastele de neevitat ale montării la exigențele unui desen în contururi realiste, aspirînd la unitatea semnificativă a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
valahul), în care, însă, ele își găsesc un teren comun și comunică, refac istoria lumilor literare din cioburi și prin schimb de experiență, deapănă amintiri împreună. Pentru regie și scenografie, intertextualitatea este un procedeu recurent în teatrul românesc. Pe scenă, intertextualitatea dramaturgică, de tipul celei cultivate de Horia Gârbea, bănuiesc că ar limita contrastele de neevitat ale montării la exigențele unui desen în contururi realiste, aspirînd la unitatea semnificativă a relațiilor. Cît despre parodie, Stăpînul tăcerii din volumul Doamna Bovary... este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
dar și emfaza hipertextuală a dramaticului". Celelalte două texte din volum Decembrie, în direct și Cafeaua domnului Ministru (sau Rigor Mortis) continuă linia de forță paralelă a teatrului lui Horia Gârbea, în care fără a oculta satisfacția de substituire a intertextualității accentul cade pe reinventarea tragicomică a politicului. Efectele se dozează diferit în funcție de registrul ales, respectiv de constituirea mecanismului absurd în Decembrie... și plierea pe structura comediei bufe, chiar bulevardiere în sensul înalt al termenului, în Cafeaua... Fără a fi eboșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
contemporan, în maniera în care trimite direct la cartea lui Dan Lungu, Sînt o babă comunistă, și-i trezește deja curiozitatea. Această cheie de lectură, titlul, are un dublu rol în acest caz: pe de o parte, anunță relația de intertextualitate care se va stabili între textul lui Jorj-Ioan Georgescu și cel al lui Dan Lungu, iar pe de altă parte, fixează personajul principal al celor trei piese: mosul burghezo-moșier, care rămâne neschimbat în ceea ce privește limbajul, atitudinea și mentalitatea. Cele trei piese
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]