222 matches
-
poloage paralele, de milioanele conaționalilor „clăcași”, văzuți la un loc, sub osânda muncii poruncite, masă inumerabilă de robi ai pământului a cărei suferință, a cărei revoltă, a cărei speranță de eliberare e vuiet secular de codri și ape, nu susur intimist.”1 Urmându-l pe E. Lovinescu (criticul sburătorist scrisese: „Versuri declamatorii? Poate. Însă cu totul noi.”Ă, Vladimir Streinu respinge obiecția de retorism și declamatoriu adusă poeziei lui Goga, demonstrând persuasiv că fondul grav al versurilor cereau cu necesitate o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
goliardice, uneori villonești, mai ales în nerușinat-candidele epitalamuri, irmoase ori invocații erotice. Oricum, nu în asemănări ori filiații stă valoarea poeziei lui, ci în originalitatea extrem de rafinată a „formulei”. În pofida „modestiei” aparente, a caracterului „insignifiant” , așa-zis mărunt, anodin și intimist al tematicii, a candorii angelice a liricii sale, B. ocupă în tabloul poeziei românești postbelice un loc important. Excelența versificației, frumusețile lexicului, consistența imaginii nu explică în sine și întru totul importanța incontestabilă a poetului. La originalitatea și valoarea liricii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
di conquistare îl Leopardi alla propria poetica e alle proprie ideologie; come le simpatie în genere dei decadenți, che îl discorso e dialogato di Leopardi, contrapposero, senza troppa chiarezza critică, alla poesia risorgimentale ed eloquente. Și ebbe così un Leopardi intimista, caro ai crepuscolari, leopardisti senza istanze metafisiche e titanismi; e în fine îl mito leopardiano dei rondisti, preoccupati di trovare un modello autorevole, e restaurare la nostră tradizione letteraria. Sono fenomeni di costume letterario piů che fatti critici. 110 Premetto
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de literatură și prin articolele publicate în ziarele, revistele vremii. Versurile sale din perioada interbelică și cele din deceniul V vor fi strânse în volumul Declarația patetică. E încă o perioadă în care scriitorii oscilează între două formule lirice, cea intimistă și cea pentru mase. Mihail Cosma trece de la o astfel de lirică personală, metaforică (Geode, 1944) la Pâinea pădurii (1946), o poezie în care interesul umanității primează. În cazul altora, schimbarea de perspectivă asupra literarului se produce treptat, inițial existând
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Macedonski), fixează locul „Literatorului” în continuarea directă a mișcării heliadiste și îl atacă pe Titu Maiorescu (aluziv și pe Mihai Eminescu). Două articole teoretice, Poezia patriotică (Al. Macedonski), Ziarismul și literatura (Cincinat Pavelescu), vedeau renașterea poeziei române în părăsirea liricii intimiste pentru una patriotică și în separarea politicianismului de literatură. Al. Macedonski face elogiul creatorului (Poezia și poetul). O rubrică de portrete, intitulată „Nemuritorii” și semnată Aristarch (Al. Macedonski), prezintă scriitori străini, romantici, parnasieni, naturaliști, simboliști, dintre care unii s-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]
-
mai degrabă, s-a tulburat, a devenit confuz prin amestecare cu opusul său. Dar expresia păstrează un sens propriu, tare, atunci cînd caracterizează orizontul în care este înțeleasă și folosită astăzi credința, tăietura subiectivă care o modelează, măsura individuală, aproape intimistă, pe care o primește ea. Ceea ce se caută acum în religie nu este atît orizontul metafizic care, dincolo de toate treptele lumii și mai adînc decît etajele individuale ale persoanei, deschide cunoașterea umană spre absolut. Nu adevărul ultim, inaccesibil facultăților omenești
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în regimul libertății transcendente. însă, presimțită, experimentată interior, această libertate trebuie să iradieze, prin intermediul persoanei, în lumea de aici, să transforme conștiințele, să le pregătească pentru parusie, să aibă așadar un impact social, dar unul de tipul verticalității supranaturale. Practica intimistă a religiei Duhului sau grija exclusivă pentru mîntuirea personală i se par lui Berdiaev la fel de adaptate la regimul mundan ca religia oficială. Regimul acestei lumi nu e așadar abandonat și nici doar combătut. Categoriile lui apăsătoare trebuie topite prin înnoirea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și parcimonios exprimată, este să contribuie la ridicarea conștiinței civice prin cultură. Eforturile sunt parțial răsplătite, datorită unor colaborări nu de puține ori valoroase. Rubrici: „Cronica literară”, „Revista revistelor”, „Cronica Asociației”, „Idei, oameni, fapte”. Poezia nu depășește limitele minorului agreabil, intimist. Semnează versuri G. Tutoveanu, Al. T. Stamatiad, Alice Soare, Vladimir Cavarnali, Coca Farago ș.a. Publică proză Dan Petrașincu (modernism distilat prin retortele senzualității), I. A. Bassarabescu (realism comportamentist). Contribuie cu eseuri și studii de istorie literară Artur Gorovei, Augustin Z
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288588_a_289917]
-
de școală poetică. Sunt comentate și câteva romane, aflate la limita dintre lirism și narațiune, iar un capitol consistent examinează critica sa literară și culturală, cu impact major în epocă. V. debutează ca poetă cu placheta 1, 2, 3 (1997), intimistă, feministă și postmodernă, amestec original de versuri în limbile română și engleză, monologuri sentimentale și dialoguri erotice „imaginare” în căutarea unui cuplu ideal („sunt tu ești eu / what Freudian slip”). Sub semnul joycean al romanului Ulysses, poemele devin de multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
unele dintre obsesiile ulterioare ale programului critic al autorului. Recanonizarea lui Odobescu din Istoria critică a literaturii române (I, 1990) se află în germene aici. Zona aureolată de prestigiu didactic a operei (Pseudo-cynegeticos în special) este demonetizată în beneficiul scriiturii intimiste (cu precădere epistolarul). Sadoveanu sau Utopia cărții (1976) este un exemplu tipic de exegeză care intervine în destinul postum al unui autor, producând o modificare a imaginii sale în conștiința publică. Sistemul complex de modele care întemeiază opera - arhitectura socială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat sau chiar din prezentul marcat de modernizare nu sunt extinse cantitativ, dar oferă pasaje dintre cele mai realizate literar. Scriitoarea nu a urmărit însă să traseze o „frescă”: romanele ei sunt mai degrabă intimiste (chiar dacă atent și pertinent inserate în tabloul social și în istoria contemporană), fiind focalizate asupra câte unui destin sau, mai des, asupra unui grup de destine împletite sau intersectate. În cartea de debut, conflictul e organizat după rețeta romanului polițist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
și franceză), moartea dramatică a tatălui, căsătoria - la Cluj - cu publicistul Ilie Hașeganu, Dictatul de la Viena, refugiul la Brașov și casa spulberată sub ultimul, devastator bombardament, în 1944 - repere ale unei existențe agitate -, își vor găsi ecou în stihurile sale intimiste, circumstanțiale. Alte colaborări ale poetei apar în „Miorița”, „Viața nouă”, „Mișcarea literară”, „Ritmul vremii”, „Viața literară”, „Falanga”, „Revista scriitoarei”, „Cuget clar”, „Adevărul literar și artistic” sau, în Ardeal, „Societatea de mâine”, „Patria”, „Utopia”, „Darul vremii”, „Hyperion”, „Gazeta Transilvaniei”, „România tânără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
aparte pentru identificarea semnificațiilor și cunoștințe specializate. Descrierea apreciativă stă la baza evaluării implicite, având conexiuni directe mai curând cu retorica decât cu logica. Abordarea sistematică a criticii de artă, în ideea de a studia arta dincolo de discursul impresionist și intimist al criticii apreciative, a dus la apariția criticii analitice. Acest gen de critică presupunea organizarea termenilor, propozițiilor și argumentelor care serveau la construirea discursului asupra naturii obiectelor vizate și asupra intențiilor și circumstanțelor în virtutea cărora a acționat autorul. Motivând dezvoltarea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Muguri cenușii (1926), Pe culmi de gând (1934), Lumină (1965), Cu tine, noaptea (1969), Efluvii (1977), Șoaptele iubirii (1979) - exprimă o personalitate lirică definită de un simbolism delicat, eteric și temperat, aflat la confluența poeziei meditative cu cea de tip intimist. Consecventă formulei lirice alese, autoarea, pentru care interioritatea ritmează întregul curs al timpului obiectiv, se străduiește să depășească monotonia, creând variații la nivelul temelor: primele poezii privilegiază proiecțiile simboliste în peisaj, Pe culmi de gând consemnează „ceasurile chinuite” ale interogațiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
Biserică universală, în sânul căreia am primit credința (abia gângurită la botez) și în care suntem chemați să-L căutăm pe totus Christus. Mântuitorul nostru nu este acel „Iisus din Galilea” împărțind pe stradă fluturași cu inimioare, jubilând în destănuiri intimiste de tipul I love you. El nu întrupează nici figura de procuror - sau „legislator moral” - atât de simpatică filozofilor idealiști germani, nici naivul „propovăduitor al toleranței” imaginat de enciclopediști. Mântuitorul nostru este, așa cum spune Crezul nicean, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de gest mecanic, iar dacă se hrănesc și cu convingerea că promisiunea făcută lui Dumnezeu nu poate fi ținută, atunci vor ajunge treptat să afirme că „nu mai are rost spovada”. Pentru alții, procesul penitențial este trăit în mod privat, intimist, făcând să se creadă că iertarea depinde doar de enumerarea păcatelor, sau de un preot anume și nu de însuși darul lui Dumnezeu. Însă, așa cum afirmă unii autori, există un paradox: deși se vorbește de o criză a sacramentului reconcilierii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
avea penitentul. Aceasta atacă în mod direct scopul reconcilierii sacramentale; se crede că numai datorită „colocvialității” sacramentului, este importantă spovada și nu pentru adevărata sa semnificație. Ea este adesea considerată „bună” doar dacă penitentul găsește în persoana confesorului un sprijin intimist și sentimental, lucru ce este, evident, eronat. Prin aceasta se ignoră menirea adevărată a dialogului dintre penitent și confesor. Or, dialogul este justificat numai de motive clare: fie este o nevoie a penitentului, mai ales atunci când riscă să greșească în ceea ce privește
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ci dintr-o revărsare a harurilor Duhului Sfânt în sufletul acestuia. Omul doar poate crea condițiile necesare pentru ca acest lucru să se întâmple, fără însă a căuta trăiri afective forțate și fără a alimenta un sentimentalism religios fals, cu nuanțe intimiste și egoiste. Este de ajuns doar să trăiască în mod real implicarea sa în cadrul celebrării reconcilierii sacramentale, prin care îi răspunde total misterului lui Cristos. Dacă sacramentul reconcilierii conduce penitentul spre această stare de mistică sacramentală, atunci aceasta implică un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Volumele de publicistică ale lui Ș., anterioare debutului ca dramaturg, nu sunt cu totul lipsite de interes. Constanța este un reportaj parțial liric, în majoritate ironic sau focalizat pe pitorescul „exotic” dobrogean, formulat în registru agreabil, burlesc, satiric, monden sau intimist, o scriere, în parte, deschizătoare de drum pentru o publicistică turistică. Sunt observate orașul, oamenii (localnicii și vilegiaturiștii), comunitățile etnice, mentalitățile, obiceiurile, „folclorul” și tabieturile vilegiaturii, flirtul etc., asezonate cu anecdote de „culoare”, cu umor și melancolie. Caracteristică pentru dramaturgia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
unde ține nu numai cronica literară, ci și o „cronică sportivă”. În perioada de început a „Tribunei” a fost și cronicar plastic și dramatic. Debutează editorial cu volumul de versuri Orizonturi (1963), urmat de Cercurile dragostei (1966), culegere de poezie intimistă, așezată la încrucișarea unor influențe diverse, nedecantate încă suficient. Următorul volum, Jurnal literar (1967) include cronicile literare semnate în „Tribuna”, pe marginea unor volume de Tudor Arghezi, T. Vianu, I.L. Caragiale, Ion Barbu, Adrian Maniu, Geo Bogza, Al. A. Philippide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
nuvele, C. cultivă un realism care polarizează îndeosebi aspecte comune ale vieții, obișnuitul, tot ce e mărunt și sentimental. Poeziile din Fereastră deschisă (1965), Floare rară (1972), Mijlocul verii (1975), Poeme de dragoste (1993), Alte poeme de dragoste (1995) sunt intimiste, în stilul neopetrarchist al lui Emanoil Bucuța. Ponderea activității lui C. o dă însă critica literară (cronica, studiul monografic, articolul publicistic sau cu caracter teoretic). Afectată doar parțial de spiritul conjunctural, investigația este minuțioasă și corectă, cu diagnosticare precisă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286247_a_287576]
-
secolului al XX-lea, la „Drum drept”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Năzuința”, „Viața literară”, „Teatrul de mâine” (Iași), „Revista noastră”, iar după război la „Sburătorul”, semnând un timp cu numele real, apoi cu pseudonimele Ada Umbră și - mai rar - Ada din Coștilă. Intimistă, vag simbolistă în expresie, pe alocuri cu ecouri din D. Anghel („Se duc și tufănelele precum / S-au dus și cei din urmă trandafiri”), incluzând și consonanțe cu lirica Elenei Farago, punctată ici-colo de articulări reflexive, poezia scrisă de U
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
ceea ce a scris în românește, și Basil Munteano pentru textele publicate în străinătate. Poezia lui M. nu intră în discuție decât ca exercițiu literar și de înțelegere a universului său imaginativ, definit de elemente livrești și de nevoia unei compensații intimiste. A realizat și câteva traduceri din Francis Jammes și Leconte de Lisle și a continuat să scrie până târziu versuri, pe care nepoata sa Ruxandra D. Shelden și Eugen Lozovan le-au adunat postum în Ante saeclum (1993), tot ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
o acută nevoie de creație amplă, Înalt profesională și, mai ales, o creație care să treacă și dincolo de formele mai naive, primare, ale unei literaturi care ambiționează să cânte În amplul și orgoliosul „concert” al literaturii Apusului - adică dincolo de poezia intimistă! Prin genurile care cer substanță și așezare ideatică, culturală, informație largă și organ și aptitudine pentru concept, pentru abstract, pentru construcție, cum sunt romanul - de idei, de viziune! -, eseul, sociologia, psihologia, filosofia și istoria... printre altele! Capacitatea de sinteză În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mari constructori de nave, deși comerțul pe apă a cunoscut destule epoci înfloritoare. Rarele documente nu vorbesc explicit despre acte de piraterie, cu figuri de tâlhari marini și cu acțiuni clare. Marea nu a trezit, la noi, decât nostalgii poetice, intimiste, egografice (începând de la exilatul Ovidiu), nicidecum eposuri de întindere. De înțeles la o națiune al cărei răgaz de visare a fost, multă vreme, inexistent și care a avut acces deplin la mare târziu, în a doua jumătate a secolului al
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]