222 matches
-
cauză obișnuită care generează un efect stilistic: “termin și eu de întins paginile cornul lunii trage pleoapa soarelui” ( somnul afecțiunii) “trec agale prin piața viselor înghețate nu mă mai grăbesc la fabrică demult”( piața cu vise). - codurile secrete au formule intimiste iar transfigurarea poetei ține de observație și notare, uneori cu fin sarcasm, alteori blând constatator: “orbecăim printre etichete după o gură de aer neletal (...) culoarea e regina răsfățată a mitomaniei mirosul parfumat de spray ucide dulceag”( eticheta mitomană) - poezia Ceciliei
CARTEA DE IDENTITATE A PRIVIGHETORII- CECILIA MOLDOVAN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379104_a_380433]
-
a Dr. Drd.Ionuț Horia T. Leoveanu și Dr. Victor V. Petraru se înscrie în rândul acelor demersuri avizate prin ... XXII. OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE LĂCRIMIOARA IVA, de Baki Ymeri , publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. UN FILON LIRIC INTIMIST Discursul poetic al Lăcrimioarei Iva se axează asupra unor zone situate în proximitatea existențială, de unde sunt extrase toate datele necesare pentru o ideatică sinceră, veritabilă profesiune de credință. Pare că toate experiențele sunt trecute prin filtrul accepțiunii lirice, pentru a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
zărit peștii, de care nu s-a putut despărți niciodată. Iubirile lui sunt peștii și femeile frumoase. El încearcă să finalizeze lucrurile pe care le-a început atunci, prin aceste cărți scrise din obsesiile lui, propunându-ne astfel o literatură intimistă. Iubirile unui perscar nu este o carte cu aspect vetust, deci nu are acel aer de învechit, arhaic, demodat. Este un volum de dragoste în cheie masculină, ceea ce mi se pare foarte interesant, având în vedere tendința mai mult a
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
având ca temă, maternitatea fizică și cea spirituală. Vera Crăciun nu scrie poeme relevate, epifanice. Ea scrie, tot sub impuls, dar sub un impuls interior, asupritor, tot ceea ce a trăit și trăiește. E și o poezie de stare, o poezie intimistă, cu un mod de adresabilitate către un cerc restrâns de cititori, de obicei care iubesc literatura suavă, încărcată de sensibilitate, care poate trece de la un suflet la altul, fără poticnișuri. Pornind de la realitatea cruntă pe care a trăit-o prin
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
urmă la Zilele Poeziei putem vorbi de o școală poetică nonconformistă și avangardistă de la revista Tribuna, dincolo de cutume și ierarhii osificate impuse de Uniunea Scriitorilor. S-a discutat despre forța metaforei și lirism la poeții ardeleni, ca despre manifestul poetic ”intimist” de la Hotel Seven, că „poezia e dincolo de definiții și încorsetări” pentru o poezie pură și liberă de direcții tiranice instituționale. Întâlnirea a dovedit că poezia nu a murit la Cluj-Napoca și nu are nicio legătură cu titlurile pompoase europene de
ICR SAU SERVICIUL SECRET DE LITERATURĂ EXTERNĂ?ARTICOL DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369210_a_370539]
-
de a privi oamenii obișnuiți cu viețile lor lipsite de spectaculozitate (Provincialii, 1978, Camera de hotel, 1983, Teme provinciale, 1987, Apel telefonic greșit, 1997). În opțiunile sale își face simțită prezența un romantism întârziat, nostalgic, narațiunile dramatice având un ton intimist, direct, iar omul fiind urmărit cu înțelegere și delicatețe. După 1990, C. publică versuri marcate de atitudini reflexive, de melancolie în fața eroziunii implacabile a timpului (Apropierea iernii, 1993, Vârsta amintirilor, 1995). Aceeași poezie ceremonioasă în care atmosfera contemplativă se conjugă
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
a fost vreme de jumătate de secol. Momentul hotărâtor trebuie căutat în anii 1948-1949, când tânărul C., cronicar literar al revistei „Contemporanul”, a săvârșit două greșeli care puteau să-l coste capul: a lăudat volumul de debut al Ninei Cassian, intimist, sceptic, intelectualizat - deci condamnat de critica mobilizată să combată „putrefacția poeziei burgheze” - și a pronunțat cuvântul „calitate” ca pe o cerință legată de dezvoltarea nuvelei contemporane. În numele calității, din producția anului 1949 nu erau selectate decât două nume promițătoare: Petru
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Universul”, „Literatură și artă română”, „Litere și arte”, „Curierul român”, „Viața românească” ș.a. Abia în 1916 își adună versurile într-un volum: Câte au fost, o plachetă elegantă, ilustrată de J.Al. Steriadi și Al. Satmari. C. scrie o poezie intimistă, cu vădite accente neoanacreontice. Afectând naivitatea, alegând o tonalitate jucăușă, câteodată ușor ironică, autoarea reface senzual, cu insistențe indiscrete, scenariul unui aprins joc de-a dragostea. Prin acordurile ei de romanță, această poezie cu articulații fragile se înrudește frapant cu
CORNELIA DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286425_a_287754]
-
sprânceana albă, după ce selectează imagini din decembrie ’89, poeta adaugă un final emblematic, ca o lespede peste un trecut „obsedant”: „Vină iertarea”. O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. C. nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund”. Lirica sa este totuși de factură tradiționalistă, o viziune a lumii structurată în linia lui Pillat și Fundoianu (ciclul 10 sonete la
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
izbutit - de raliere la viziunea dinamitardă și maniera generației de poeți pe cale de afirmare la mijlocul deceniului al cincilea (C. Tonegaru, Geo Dumitrescu, I. Caraion ș.a.). În unele poeme e prezent tonul baladesc, declamator (Balada minerilor), aiurea - peisagistica rural-autumnal-vesperală, de sugestie intimistă, cvasibacoviană (Cuvinte simple). După mai bine de două decenii în care a publicat numai traduceri din limba rusă, C. revine ca poet cu mai multe plachete de interes estetic minor, conforme temperamentului său liric autentic, agreabile pe alocuri, dar comune
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
între 1973 și 1977, un Dicționar plastic selectiv, alcătuit din articole micromonografice despre plasticieni români contemporani), scriitor de care este apropiat și care îl sprijină. Prima carte, Vitralii cu păsări, îi apare în 1967. Ca poet, B. a produs compuneri intimiste și calofile, de atmosferă și de expresie îngrijit-ingenioasă, convențională, vădind abilitate și „meserie”. Poemele lui sunt crochiuri, „pasteluri” ori „tablouri” (de interior, cu recuzită domestică etc.), montaje de imagini și descripții detaliate și consistente (uneori parcă „prea” insistent exploatate), dublate
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
și ea limitat „surprinzătoare”). Poetul a practicat și formele prozodice fixe (rondelul, sonetul). Romanele lui B. - Canapeaua cu pisici (1971), Să mai câștigi o zi (1972) - constituie un fel de completare prozastică a poemelor, ținând de aceeași viziune „măruntă”, hedonistă, intimistă, intensiv și neconvingător „sinestezică”, cu scurte, rapid istovite elanuri generalizatoare și pilduitoare. Pe ample porțiuni, proza scriitorului se plasează la limita dintre reportaj și consemnarea diaristică. Priceperea exprimării și o oarecare înzestrare pentru observația detaliată nu sunt susținute de aptitudinea
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
unele dintre obsesiile ulterioare ale programului critic al autorului. Recanonizarea lui Odobescu din Istoria critică a literaturii române (I, 1990) se află în germene aici. Zona aureolată de prestigiu didactic a operei (Pseudo-cynegeticos în special) este demonetizată în beneficiul scriiturii intimiste (cu precădere epistolarul). Sadoveanu sau Utopia cărții (1976) este un exemplu tipic de exegeză care intervine în destinul postum al unui autor, producând o modificare a imaginii sale în conștiința publică. Sistemul complex de modele care întemeiază opera - arhitectura socială
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
duce la confuzii narative căutate. Titlul este de fapt ironic, sugerând prin antifrază traseul cărții: demarajul epic al ficțiunii nu se produce, întârzierea fiind disimulată prin preparativele care „iau fața” cititorului. Aparținând unei promoții care a prizat asiduu convențiile documentului intimist, speculându-i ambiguitățile, I. a publicat un jurnal, Distribuția a fost următoarea (1995). Sub protecția etichetei genului, aici se prelungește și se amplifică operațiunea de eviscerare a ficționalului începută anterior. Din moment ce jurnalul face vizibilă, poate în chipul cel mai limpede
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
Virgil Huzum, C. Narly, I.M. Rașcu, Eugeniu Sperantia, N.D. Teodorescu și în redactarea lui I.M. Rașcu. Revista se revendică din programul lansat de Ovid Densusianu la „Vieața nouă”, în sensul promovării modernismului, a citadinismului, a spiritului latin și a literaturii intimiste. Poezia publicată aici îi are ca autori pe C. Narly, Eugeniu Sperantia, I.M. Rașcu, Al. Colorian, Eugen Relgis, Eugen Jebeleanu, Mia Frollo. Este prezent și G. Bacovia cu Elegie de iarnă. Cum accentul cade pe relațiile cu literatura franceză, sunt
INDREPTAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287547_a_288876]
-
sonete, Desaga jucătorului de scrabble (2002), propune o lirică meditativă originală, construită în bună parte pornind de la un „pretext” ludico-lexical: experiența jucătorului de scrabble, ceea ce înseamnă joc, reflecție asupra cuvintelor etc. În tonalitate familiară, fără încruntări și fără afectare, aparent intimist și grațios artizanal, versul lui I. are de fapt o miză gravă. SCRIERI: Cuvânt despre tinerețe, București, 1953; Așa va fi la festival, București, 1953; Urmașii lui Roaită, București, 1953; Fructe în mai, București, 1956; În preajma lui Lenin, București, 1957
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
viața de familie, conviețuirea în imobile supraaglomerate ș.a.m.d., ambianțe propice pentru revelarea comicului. Spirit ludic, J. e un fantezist cu resurse. Prozele SF au întotdeauna un tâlc moral și umanist, chiar dacă strecurat discret. La fel și prozele umoristice „intimiste”, în care autorul promovează o satiră - benignă, fără sarcasm, dar bine țintită - la adresa turpitudinilor vieții cotidiene în comunism, dar și în postcomunism. Procedeele și strategiile obținerii comicului sunt cele obișnuite - anecdota, calamburul, jocul de cuvinte, supralicitarea clișeelor mentalității și exprimării
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
o dată dovada rafinamentului în descripția de medii și epoci și a capacității de a jongla cu suspansul. Cele câteva poezii românești rămase de la el - Portretul străbunicei, Cobalt, Sonet - și un grupaj scris în franceză între 1929 și 1932 sunt notații intimiste, sentimental-contemplative, pe un traseu biografic. O anume grație și virtuozitate formală, în linie parnasiană, a versurilor se regăsesc și în sceneta Le Labyrinthe d’Éros (1930). SCRIERI: Războiul micului Tristan, București, 1937; Războiul micului Tristan. Vest, îngr. și pref. Aurel
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
internationale”, „Dilema” ș.a. Semnează cronică dramatică, de film și de carte, colaborează la emisiuni culturale la posturile de radio și televiziune. Debutează în cenaclul revistei „Amfiteatru”, în 1979. Volumul de început, Iluzii pe cont propriu, apărut în 1981, cuprinde poeme intimiste cu o coerență interioară și o „frumusețe de mucava”, în care se simte la tot pasul artificiul poetic, consecință a febrilei căutări a identității. Concomitent scrie și teatru, dar piesa cu caracter adolescentin Polen pe insulă, reprezentată la Teatrul Național
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
Galia în ansamblul său; Fontaine a pus în evidență, în cadrul acesteia, o direcție care, odată abandonate marile teme liturgice și teologice din secolul al patrulea, se orientează de preferință spre teme de actualitate tratate în mod mai liric și mai intimist; alți poeți, în schimb, se întorc la finalitățile didactice care caracterizaseră poezia creștină încă de la origini și care se manifestaseră, de exemplu, în compunerea unor parafraze poetice ale Bibliei. 1. Ciprian Galul Cel mai puțin cunoscut dintre acești poeți este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și bătrânul, a fost bine primit de critică. Într-un moment de cotitură a evoluției structurilor literare, marcat de diversificare tematică și de ispita experimentului formal, G. venea cu remarcabile proze inspirate din realitatea cotidiană, cu precădere din zona ei „intimistă”. Construite convingător, hrănite din observarea atentă a „banalului”, povestirile și nuvelele vădeau capacitate de notație inteligentă, instituind impresia concretului, familiarului și autenticității; prin procedări comportamentiste, ele năzuiau să surprindă coordonatele unor psihologii. Piesa eponimă a cărții (un mic roman, de
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
numeroase alte culegeri de versuri. G. cultivă o poezie lirică prin excelență, surprinzând stări emotive aflate la frontiera dintre vis și realitate. Versurile, încărcate de o imagistică barocă, poartă amprenta unui spirit rafinat, exprimându-se într-un lirism de natură intimistă. Atât poemele, cât și glosele și rondelurile atestă o tensiune înaltă a trăirilor sufletești și o reflecție gravă asupra vieții. A scris numeroase cărți de versuri pentru copii. A publicat, de asemenea, proză, publicistică și eseuri, care cuprind creionări de
GUJEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287382_a_288711]
-
emfază, într-un roman sinopsis de proporții impresionante, se recapitulau, pe alocuri cu o anume maliție, achizițiile brevetate de proza decadei. Romanul În larg (1989) este de un manierism obositor, storcând tot ce se poate din bătătoritele rețete ale scriiturii intimiste (epistolarul și jurnalul). Jongleria cu mai toate convențiile ficțiunii (parodiate serios) constituie adevărata temă a cărții, populată cu personaje anemice, vizibil confecționate din hârtie. Adevăratul interes al literaturii lui H. este de găsit în prozele scurte. Aici relația dintre literatură
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
Macedonski), fixează locul „Literatorului” în continuarea directă a mișcării heliadiste și îl atacă pe Titu Maiorescu (aluziv și pe Mihai Eminescu). Două articole teoretice, Poezia patriotică (Al. Macedonski), Ziarismul și literatura (Cincinat Pavelescu), vedeau renașterea poeziei române în părăsirea liricii intimiste pentru una patriotică și în separarea politicianismului de literatură. Al. Macedonski face elogiul creatorului (Poezia și poetul). O rubrică de portrete, intitulată „Nemuritorii” și semnată Aristarch (Al. Macedonski), prezintă scriitori străini, romantici, parnasieni, naturaliști, simboliști, dintre care unii s-au
LUMINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]
-
din Gallia în ansamblul său; Fontaine a surprins, în cadrul acesteia, o direcție care, o dată abandonate marile teme liturgice și teologice din secolul al IV-lea, se orientează de preferință spre teme de actualitate tratate în mod mai liric și mai intimist; alți poeți, în schimb, se întorc la finalitățile didactice care caracterizaseră poezia creștină încă de la origini și care se manifestaseră, de exemplu, în compunerea unor parafraze poetice ale Bibliei. 1. Ciprian Galul Cel mai puțin cunoscut dintre acești poeți este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]