283 matches
-
s-o stabilim. Dramele Parisului sânt o scriere populară, însă nimic mai puțin decât națională, ci din contra internațională. În vremea din urmă s-au ivit într-adevăr un șir întreg de scriitori cu totul naționali - unii din ei chiar intraductibili și pe deplin înțeleși numai pentru cel ce știe bine românește. Gothe zicea că partea cea mai bună a unei literaturi e cea intraductibilă, și avea cuvânt. Cel mai original dintre ei pîn-acum e povestitorul Ion Creangă, ale cărui basme
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
au ivit într-adevăr un șir întreg de scriitori cu totul naționali - unii din ei chiar intraductibili și pe deplin înțeleși numai pentru cel ce știe bine românește. Gothe zicea că partea cea mai bună a unei literaturi e cea intraductibilă, și avea cuvânt. Cel mai original dintre ei pîn-acum e povestitorul Ion Creangă, ale cărui basme, traducîndu-se, ar pierde tot farmecul și mai cu seamă tot hazul lor. După această introducere vom vorbi de unele cărți pe cari le judecăm
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Impresia produsă asupra vizitatorului modern este extrem de puternică: amestec de mirare și bucurie de copil. Dar în secolul XVIII? Cum era oare să aprinzi o lanternă magică la căderea nopții? Definiție a răului, a diavolului (le malin, cum spun francezii, intraductibil), auzită din gura unui fizician rus, pe jumătate nebun, ratat, nonconformist și rebel așa cum numai rușii pot fi: "Diavolul este corpul negru din fizică. Absoarbe tot. Dumnezeu este Lumina". Evident că filmul în care apărea omul era produs și difuzat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-ului ieșind de sub blugi, un fel de mini-păpuși gonflabile însuflețite, triste imagini...) promițându-le că la sfârșitul cursului vom cânta împreună "Numa' numa' song". Absolut toți îmi cereau să le traduc versurile, și nu voiau să creadă faptul că sunt intraductibile. În anul 2004, ambasadorii României au fost băieții de la O-zone. Atunci când reușim global, noi, românii, reușim fie negând tot, fie contaminând pe toată lumea. Aștept cu mare nerăbdare recunoașterea europeană a manelelor. ) 11 mai 2004 Se apropie susținerea tezei de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care produce un copleșitor sentiment de "déja vu". Și totuși, Bacovia rămâne unul dintre poeții noștri fundamentali. Dacă poezia sa reprezintă evoluția spre "decadență" (fără nimic peiorativ) a "pesimismului" eminescian, atunci, la fel ca poezia eminesciană, opera lui Bacovia este intraductibilă. În Complexul bacovian, Theodor Codreanu ne oferă nu numai un Bacovia de gradul II, pentru că epuizează descrierea biografică a întregii exegeze dedicate "poetului Plumbului", ci și o vastă lucrare științifică de severă formulă universitară care se angajează și în descrierea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
greu de acceptat în România încât, în dimensiunea lozincilor clamate de mai mult de 15 ani, nu putem distinge decât gregaritatea limbilor de lemn și impostura. Plasați în turnul grandomaniilor, mușteriii fandoselilor au falsa senzație a conexiunii lor europene. Senzație "intraductibilă" căci e mult prea "complexă" și "postmodernă" și presupune o "intensitate superioară" producătoare de o "prea-necesară" și "prea-vitală aroganță. Explicabil fenomen din momentul în care îi vedem vorbind despre "racordarea la valorile europene". "Revoluțiune cu voie de la polițiune", produs al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vor să-și recitească istoria cum se cuvine, rezistând noilor ei provocări cu demnitate și calm. Desființarea" postmodernismului cosmopolit se face prin chiar liderii săi (a se vedea cazul celui mai "național" dintre postmoderniști Mircea Cărtărescu, și capodopera lui Levantul, intraductibilă, ca și poezia lui Eminescu, nu-i așa, aceasta din urmă și dintâi, în schimb, din motive de eufonie și ritm greu de obținut prin translare"... Sigur ca A doua schimbare la față (o cercetare transdisciplinară a civilizației române moderne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ocazional, dialogul poate fi folosit și în reportaj, anchetă, editorial, însemnare sau feature. Când și cum operăm trecerea de la discursul direct la cel indirect? Hotărâtoare sunt calitatea și lungimea citatului: să nu fie lung și să ilustreze particularități de limbă intraductibile în stilul indirect (de exemplu „Ce, bă, cioară, sunt cârpa voastră?”). În orice caz, nu trebuie să uităm un lucru elementar: prin trecerea de la stilul direct la cel indirect, scopul nostru este să obținem o echivalență semantică a două texte
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
folosit ca citat? Vă propunem o metodă foarte simplă de verificare: dacă citatul ales poate fi transpus în stilul indirect, mai bine nu îl dați. Înseamnă că e banal, imprevizibil. Citatul trebuie să fie scurt, percutant, surprinzător și, pe cât posibil, intraductibil: „Intelectualii e fără snagă”. Un dezacord, o răbufnire temperamentală sau un cuvânt folosit greșit transformă citatul într-un element de portret. Spune ceva despre nivelul intelectual al persoanei citate. Simplu de realizat, stilul indirect implică: prezența unui verb de declarație
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
exprimat și în traducerea și comentarea poeziilor lui San Juan de la Cruz. Horia Stamatu este, deci, ucenicul lui Cocteau. Un ucenic care se eliberează de maestrul lui în primul rând prin faptul că nu scrie în aceeași limbă. Poezia este intraductibilă. Tainele primite de la Cocteau (îi e rudă spirituală, de aceea a putut să le vadă, să le primească, să i se integreze) sunt, deci, simple procedee tehnice. Adică, a învățat și sparge după aceleași metode casele de fier: dar casele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
după aceleași metode casele de fier: dar casele de fier și valorile interioare sunt diferite. Dar pentru criticii români ai lui Horia Stamatu este suficient să știe acest lucru mai simplu: deoarece se recunoaște, în mod curent, că poezia este intraductibilă, nu trebuia să-i preocupe problema influenței lui Cocteau. Trebuiau să constate dacă era realizată sau nu. Dacă da, era și originală. Dacă nu, trebuiau să caute motivele: influența lui Cocteau. Poezia lui Horia Stamatu este însă originală și intraductibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
intraductibilă, nu trebuia să-i preocupe problema influenței lui Cocteau. Trebuiau să constate dacă era realizată sau nu. Dacă da, era și originală. Dacă nu, trebuiau să caute motivele: influența lui Cocteau. Poezia lui Horia Stamatu este însă originală și intraductibilă. E un poet eterizat. O poezie ce se imaterializează. Nu are canoane, nu are construcție, nu are greutate: e o asimetrie a spiritului. Cred că este cel mai autentic poet metafizic al nostru. EUGEN IONESCU SCRIERI: Memnon, București, 1934; Acatistul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
dezabuzarea deopotrivă juvenilă și solemnă a poemului” (6 ianuarie 1971 Ă 431). Recitește Luceafărul, care Ă spune el Ă n-ar avea pereche în toată literatura franceză, apoi exclamă: „Ce limbă avem! Nu cunosc alta mai poetică! Din păcate, e intraductibilă. Tradus, Eminescu devine aproape caraghios, oricum teribil de minor și învechit”. Iată fascinația anonimatului și a ratării, ilustrată de limba în care se regăsește, fără a mărturisi explicit că se și recunoaște. „Dacă ar fi fost englez, neamț sau măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
credincioșii catolici. La Lourdes (Franța) și Medjigorie (Croația) se află două statui ale Sfintei Maria, cunoscute ca fiind făcătoare de minuni și vindecătoare de boli. La Mariazell (în Austria inferioară) e, de asemenea, o biserică sfîntă. 7 Joc de cuvinte intraductibil: Herrmann = bărbat atotstăpînitor, Herzmann = om de inimă. Regizorul e liber să echivaleze cu ceva de genul "Din Herrmann cel afurisit să iasă un Herrmann inimă curată". 8 Mulți dintre cei veniți din străinătate vorbesc așa-numita "germană infinitivă" în care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sincer poate fi și scriitor?" și se și răspunde: "Nu!"103. Autenticitatea rămâne în orice împrejurare expresia unei vocații, a unui subiect artistic. Limbajul impune și el mari limite autenticității. De fapt, s-a constatat că autenticul pur e necomunicabil, intraductibil. El suferă o anumită alterare începând chiar la nivelul expresiei. Chiar atunci când o frază ar fi perfect autentică, există riscul ca cititorul să nu o recepteze ca atare sau să suprapună peste ea un alt conținut și astfel, comunicarea programată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
În Rațiune (Vernuftglauben), care nu reprezintă o „valoare tare”, fiind lipsită de orice justificare metafizică -, fie să acceptăm nihilismul ca pe o forță activă și să-i devenim instrumente. Această atitudine este definită de Nietzsche, printr-un joc de cuvinte intraductibil, drept „deconstrucție”: „man legt Hand an, man richtet zugrunde”3. Verbul richten Înseamnă „a construi”, zugrunde Înseamnă „la pămînt”, iar combinația celor două cuvinte are Înțelesul de „a demola, a construi dărîmÎnd, a deconstrui”*. Dacă nihilismul este starea care decurge
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dintr-o limbă în alta, cu riscul de a-și pierde cea mai mare parte din relief, alta prin moravurile sale, prin literatura sa și mai ales prin asociațiile sale de idei. Dar cel de-al doilea este în general intraductibil. El datorează tot ceea ce este structurii frazei sau alegerii cuvintelor"268. Ambele ipostaze sunt identificabile în pamfletul arghezian, iar textul 269 selectat de noi le ilustrează într-un mod elocvent. Obiectul atacului îl constituie un citat preluat din articolul advers
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
totul își urmează liniștit cursul, cu ordine și disciplină, o limbă sălbatică, confuză, liberă, boemă, tânără, o limbă orală, schimbătoare, concisă, rapidă, nepăsătoare, dialectală, transversală, cosmopolită. Este o limbă a cărei inteligibilitate este constituită de către germană, dar care, paradoxal, este intraductibilă în germană (dar este traductibilă în alte limbi) pentru că sub cuvinte aparent asemănătoare semnificanții sunt radical diferiți. Faptul cel mai remarcabil în acest discurs al lui Kafka este că idișul este prezentat aici ca o limbă intuitivă, comprehensibilă numai prin
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
individualitatea cealaltă, de vreme ce este imposibil să ne-o apropriem, trebuie doar să-i îngăduim să pătrundă în sfera care ne este proprie". În măsura în care această relație cu celălalt este și aceea pe care celălalt o are cu mine, relația între individualități "intraductibile" este numită "ospitalitate reciprocă". Pornirea de a primi la tine cuvântul străinului, de a o aduna, de a o adopta 650 nu privește, de altfel doar limbile străine; nu este nevoie să ieșim din domeniul unei singure limbi pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
găsi o expresie adecvată. Inefabilul e un rezultat al poeziei însăși și trăiește numai în poezie, pentru că numai poezia poate să ajungă la o expresie care nu poate fi formulată altfel decât a fost formulată, care cu alte cuvinte este intraductibilă în alți termeni. Cum să traduci în alți termeni: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată...", vers care nu conține nici o imagine? Cu atît mai mult nu se poate traduce în alți termeni o metaforă..." La 18 ianuarie 1825, Goethe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un monolog. Pulsul celor 109 versuri urmează (paralel) pulsul narativ al modelului Poe, cu alte reverberații însă: Spune-mi pe șleau, ca lui Edgar Allan Poe, nu te uita la deosebiri Ce înseamnă acel nenorocit "Nevermore"? În fond, acest "Niciodată", intraductibil, Pe care prin universități și laboratoare naivii Încearcă să-l traducă electronic, S-ar putea să fie o simplă onomatopee, o interjecție care ți-a scăpat întâmplător, Văzându-l ahtiat după răspunsuri capitale. Oricum, cuvântul e antologic, ai intrat în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în scopul comunicării cu aborigenii din Noua Zeelendă a trebuit să deprindă un limbaj bazat pe un sistem mitologic. Pentru cercetătorul trăind în afara spațiului mitic, comunicarea cu cel dinăuntrul mitului presupune înțelegerea mitului, adică introducerea în acel spațiu", un sistem intraductibil și inteligibil pentru cei care "trăiesc" miturile 103. Genul de narațiune pe care îl cultivă Eliade se raportează la funcția mitului de a revela "cum ceva a luat ființă" ("Atracția omului modern pentru mituri trădează dorința lui ascunsă de a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nivel a actului creator divin, o formă de imitare, prelungire și manifestare a acestuia în limita posibilităților de manifestare ale umanului. Acest paralelism își găsește relevanța în faptul că, în sens spiritual, actul creației se manifestă asemenea unui mister inexplicabil, intraductibil și regăsit în însăși constituția dihotomică a omului 180. Din aceste rațiuni, noțiunea de creație face astfel referire atât la atributul natural, cât și la cel supranatural al firii umane. Constituit din spirit și materie, omul face parte din două
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
1993, 171; Edgar Reichmann, La Quête interrompue de Benjamin Fondane, „Le Monde”, 1996, 12 iulie; Vasile Gârneț, Poeți basarabeni editați la Paris, „Contrafort”, 1996, 10; Gheorghe Crăciun, Bacovia în franceză, „Paralelă 45”, 1996, 1; Mircea Anghelescu, Bacovia, între traductibil și intraductibil, RL, 1998, 25; Gheorghe Crăciun, Între poeticitate și pragmatism, OC, 2001, 47; Gheorghe Crăciun, Traseu recompus, OC, 2001, 63; Serge Fauchereau, Préface à un roman d’amour, „La Quinzaine littéraire”, 2001, 807; Edgar Reichmann, „Composition aux parallèles inégales”, „Le Monde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289645_a_290974]
-
lui pură, cu o invenție verbală uluitoare, în consonanță cu geniul limbii române. Dar tocmai fidelitatea față de canonul postmodernist, care elimină din artă dimensiunea profunzimii, exersându-se exclusiv ca invenție verbală (dincolo de care tronează nimicul), face din Levantul o operă intraductibilă, într-un context cu mult mai acut decât sunt "intraductibili" Eminescu sau Creangă. Faptul rezultă din condiția exclusivă de experiment la care invită canonul postmodernist. Interesant că și colegul său de generație, Daniel Corbu, e nevoit să constate: "Din păcate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]