KorAP: Find »[drukola/base=intranzitiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...18 >

442 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

pentru stabilirea specificului tipologic al unei limbi, fiind în strânsă relație cu funcțiile sintactice, se pot contura două posibilități: ● în unele limbi, ordinea cuvintelor indică funcțiile sintactice; dacă topica este SV pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive, limba este considerată acuzativă (de exemplu, engleza); dacă topica este SV pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive, limba este considerată ergativă 16 (de exemplu, päri, kuikúro, nadëb, huastec

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
două posibilități: ● în unele limbi, ordinea cuvintelor indică funcțiile sintactice; dacă topica este SV pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive, limba este considerată acuzativă (de exemplu, engleza); dacă topica este SV pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive, limba este considerată ergativă 16 (de exemplu, päri, kuikúro, nadëb, huastec); ● în limbi ca dyirbal, există alte mecanisme care indică funcțiile sintactice, topica fiind relevantă numai din punctul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
funcțiile sintactice; dacă topica este SV pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive, limba este considerată acuzativă (de exemplu, engleza); dacă topica este SV pentru intranzitive și OVA pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive și AVO pentru tranzitive, limba este considerată ergativă 16 (de exemplu, päri, kuikúro, nadëb, huastec); ● în limbi ca dyirbal, există alte mecanisme care indică funcțiile sintactice, topica fiind relevantă numai din punctul de vedere al organizării informaționale, "dat" vs "nou

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Experimentatorul (pentru verbele de percepție). A reprezintă deci participantul cel mai important pentru realizarea activității, cel care poate iniția și controla activitatea, de unde decurge obligativitatea trăsăturii [+ Uman] (Dixon 1994: 8). Nominalul aflat în poziția S reprezintă subiectul (unicul argument al) intranzitivelor agentive și al celor nonagentive. Acest nominal primește cazul nemarcat − absolutivul în dyirbal, nominativul în latină − și este, de obicei, primul din stânga. Rolul argumentului S nu se poate defini în termeni semantici, deși, din acest punct de vedere, Dixon (1994

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cazul nemarcat − absolutivul în dyirbal, nominativul în latină − și este, de obicei, primul din stânga. Rolul argumentului S nu se poate defini în termeni semantici, deși, din acest punct de vedere, Dixon (1994: 53) identifică un Sa (subiect al unor verbe intranzitive ca jump 'a sări', speak 'a vorbi', care are control asupra acțiunii) și un So (subiect al unor verbe intranzitive ca die 'a muri', break 'a se rupe', incapabil de control asupra acțiunii). Faptul că S are trăsături asemănătoare atât

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
defini în termeni semantici, deși, din acest punct de vedere, Dixon (1994: 53) identifică un Sa (subiect al unor verbe intranzitive ca jump 'a sări', speak 'a vorbi', care are control asupra acțiunii) și un So (subiect al unor verbe intranzitive ca die 'a muri', break 'a se rupe', incapabil de control asupra acțiunii). Faptul că S are trăsături asemănătoare atât cu A, cât și cu O explică existența limbilor ergative (în care asemănarea dintre S și O este decisivă), a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în anumite condiții. Generalizarea formală reflectă și una dintre regulile universale formulate de Greenberg (1966)17 − regula 38 − (Comrie 1989: 126): într-un sistem cazual, singurul caz care are numai marcare Ø este cel care include și subiectul unui verb intranzitiv (adică, în terminologia lui Dixon, S, care este în cazul absolutiv, nemarcat). Cazul nemarcat (absolutivul, nominativul)18 − arată Dixon (1994: 58) − este aproape întotdeauna folosit pentru a reda relațiile sintactice de bază, pe când formele marcate (ergativul și acuzativul) au, de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
am subliniat importanța factorului semantic pentru încadrarea tipologică a unei limbi. Este momentul să detaliez această observație, odată cu Dixon (1994: 70), care împarte limbile ce disting între Sa și So în două categorii. ● Limbile în care se manifestă scindarea subiectului intranzitivelor (engl. split-S) sunt caracterizate prin marcare sintactică, ceea ce înseamnă că fiecare verb are o matrice sintactică a marcării cazuale sau a marcării prin acord, matrice care se păstrează indiferent de semantica anumitor utilizări speciale ale verbului. Aceste limbi se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
amestec între sistemele ergativ și acuzativ, prin urmare se pot folosi pentru descriere denumirile cazurilor nominativ−acuzativ sau cele de absolutiv−ergativ. Într-o limbă de acest tip22, ca mandan, fiecare verb are o configurație prestabilită: Sa este subiectul verbelor intranzitive care redau o activitate controlabilă, diferit de So, subiectul verbelor intranzitive care redau o activitate necontrolabilă sau o stare. Pentru utilizările speciale ale verbului, se poate folosi fiecare dintre variantele argumentului S, eventual însoțită de un adverb care să precizeze

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pentru descriere denumirile cazurilor nominativ−acuzativ sau cele de absolutiv−ergativ. Într-o limbă de acest tip22, ca mandan, fiecare verb are o configurație prestabilită: Sa este subiectul verbelor intranzitive care redau o activitate controlabilă, diferit de So, subiectul verbelor intranzitive care redau o activitate necontrolabilă sau o stare. Pentru utilizările speciale ale verbului, se poate folosi fiecare dintre variantele argumentului S, eventual însoțită de un adverb care să precizeze dacă activitatea este controlată sau nu. Limbile în care subiectul intranzitivelor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
intranzitive care redau o activitate necontrolabilă sau o stare. Pentru utilizările speciale ale verbului, se poate folosi fiecare dintre variantele argumentului S, eventual însoțită de un adverb care să precizeze dacă activitatea este controlată sau nu. Limbile în care subiectul intranzitivelor are un comportament variabil în funcție de sensul verbului (engl. fluid-S) sunt caracterizate prin marcare sintactică în cazul verbelor tranzitive, dar prin marcare semantică în cazul intranzitivelor, ceea ce înseamnă că S poate fi marcat fie ca A (Sa), fie ca O

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
adverb care să precizeze dacă activitatea este controlată sau nu. Limbile în care subiectul intranzitivelor are un comportament variabil în funcție de sensul verbului (engl. fluid-S) sunt caracterizate prin marcare sintactică în cazul verbelor tranzitive, dar prin marcare semantică în cazul intranzitivelor, ceea ce înseamnă că S poate fi marcat fie ca A (Sa), fie ca O (So), în funcție de semantica utilizărilor speciale ale verbului. În mod obișnuit, în aceste limbi toate verbele intranzitive au posibilitatea alegerii între Sa (dacă S controlează activitatea) și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în cazul verbelor tranzitive, dar prin marcare semantică în cazul intranzitivelor, ceea ce înseamnă că S poate fi marcat fie ca A (Sa), fie ca O (So), în funcție de semantica utilizărilor speciale ale verbului. În mod obișnuit, în aceste limbi toate verbele intranzitive au posibilitatea alegerii între Sa (dacă S controlează activitatea) și So (dacă lipsește controlul din partea nominalului care ocupă poziția S). De exemplu 23, în limba nord-est caucaziană bats, Sa apare dacă nominalul S este uman, capabil de acte de voință

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nominativ, apoi prezintă forma pe care o ia partiția personală în limbi cu acord pronominal marcat (eschimosa, lummi, georgiana): mărcile pronominale care se referă la agentul verbelor tranzitive (mărci de tip ergativ) și cele care se referă la subiectul verbelor intranzitive (mărci de tip acuzativ) sunt distincte. Concluzia autoarei (Nash 1997: 133) este că partiția personală este un fenomen morfologic foarte "local", fără efect asupra caracterului ergativ al frazei. (c) Timp/aspect/mod Acest tip de partiție 28 − arată Dixon (1994

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
la Burzio (198147, 198648) și la Pesetsky (1982)49, este combătută de Dixon (vezi infra, 4.2.). La acești autori, verbe ergative sunt considerate cele numite ambi-tranzitive (Dixon 1987: 5), adică acelea care pot fi folosite atât tranzitiv, cât și intranzitiv. Pentru această accepție a termenului, fiecare limbă dispune de ergativitate, în măsura în care dispune de verbe tranzitive cu pereche intranzitivă și de verbe cauzative. Acest fenomen a fost descris ca alternanță cauzativă − vezi Capitolul 3, 5. Kibrik (1987: 137) arată că limbile

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acești autori, verbe ergative sunt considerate cele numite ambi-tranzitive (Dixon 1987: 5), adică acelea care pot fi folosite atât tranzitiv, cât și intranzitiv. Pentru această accepție a termenului, fiecare limbă dispune de ergativitate, în măsura în care dispune de verbe tranzitive cu pereche intranzitivă și de verbe cauzative. Acest fenomen a fost descris ca alternanță cauzativă − vezi Capitolul 3, 5. Kibrik (1987: 137) arată că limbile a căror gramatică este dominată de noțiunea de Factitiv sunt considerate semantic ergative, iar cele în care gramatica

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
arată că limbile a căror gramatică este dominată de noțiunea de Factitiv sunt considerate semantic ergative, iar cele în care gramatica este dominată de Actor sunt semantic acuzative. În concepția autorului, Factitivul și Actorul sunt cele două hiperroluri specifice subiectului intranzitiv. Din această perspectivă, autorul analizează situația limbilor daghestaneze, ajungând la concluzia că, din punct de vedere sintactic, unele limbi sunt neutre la trăsăturile actanților (cel mai frecvent), iar altele se bazează pe o clasificare a proceselor semantice. 4. DEFINIȚII, ACCEPȚII

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
EXTINDERI ALE TERMENULUI ERGATIV(ITATE) Inițial, termenul ergativ (< gr. ergon 'muncă, datorie', apud Van de Visser 2006: 6) a fost folosit pentru a denumi cazul care marchează subiectul verbelor tranzitive, prin contrast cu alt caz, absolutivul, care marchează subiectul verbelor intranzitive și obiectul verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Termenii ergativ și absolutiv s-au extins la marcarea funcțiilor sintactice prin particule și adpoziții, prin mărci pronominale de acord atașate verbului principal sau verbului auxiliar, prin ordinea constituenților (Dixon 1994: 1). Definițiile

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
definiție se bazează pe noțiunea de subiect, că noțiunea de agent e mai potrivită și constituie o bază mai solidă pentru clasificarea tipologică a limbilor: într-o limbă acuzativă, agentul (din structurile tranzitive) este tratat ca actantul unic (din structurile intranzitive), în timp ce într-o limbă ergativă, pacientul (din structurile tranzitive) este tratat ca actantul unic. Raportând clasificarea tipologică la structurile actanțiale, Lazard (1994: 45) ajunge la concluzia că o limbă ergativă este o limbă în care structura actanțială ergativă e dominantă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Singura condiție pentru ca o construcție să fie ergativă este ca, dintre cei doi participanți direcți la acțiune, să fie marcat numai cel care face acțiunea. Acest tip de definiție are în vedere numai structurile tranzitive, excluzând complet din discuție structurile intranzitive. Cea de-a doua condiție de la Dixon, anume ca al doilea participant din construcțiile tranzitive și participantul unic din construcțiile intranzitive să fie marcați la fel, este considerată de autoare ca fiind neconcludentă. Tchekhoff (1979: 11) arată că diferențele (funcționale

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cel care face acțiunea. Acest tip de definiție are în vedere numai structurile tranzitive, excluzând complet din discuție structurile intranzitive. Cea de-a doua condiție de la Dixon, anume ca al doilea participant din construcțiile tranzitive și participantul unic din construcțiile intranzitive să fie marcați la fel, este considerată de autoare ca fiind neconcludentă. Tchekhoff (1979: 11) arată că diferențele (funcționale) dintre construcția ergativă și cea obiectivă (adică acuzativă) sunt evidente numai dacă există doi participanți la acțiune, pentru că, dacă există un

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
considerată de autoare ca fiind neconcludentă. Tchekhoff (1979: 11) arată că diferențele (funcționale) dintre construcția ergativă și cea obiectivă (adică acuzativă) sunt evidente numai dacă există doi participanți la acțiune, pentru că, dacă există un singur participant, adică dacă structura este intranzitivă, orientarea este total dependentă de context (Tchekhoff 1979: 33). În acest model teoretic, construcția ergativă, în care este marcat numai participantul care face acțiunea, se opune construcției obiective, în care este marcat numai participantul care suportă acțiunea, adică obiectul. În ceea ce privește

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în mod nefericit, de Halliday (1967) pentru a denumi subiectul unei construcții ca The officer marched the soldiers ' Ofițerul i-a pus pe soldați să mărșăluiască'. La Lyons (1995 [1968]), termenul ergativ este folosit în legătură cu relația dintre perechi de structuri, intranzitivă și tranzitivă, de tipul The stone moved 'Piatra s-a mișcat' și John moved the stone 'Ion a mișcat piatra', în cea de-a doua structură John fiind subiectul ergativ (vezi și supra, 3.4.). O altă accepție, combătută de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
folosit în legătură cu perechile John opened the window 'Ion a deschis fereastra'/The window opened ' Fereastra s-a deschis', dar nu pentru a descrie relația dintre S și O, ci, într-un context total nepotrivit, cu referire la S (subiectul construcției intranzitive, the window). La Halliday (1967) și la Anderson (1968), termenul ergativ este pus în relație cu structuri medio-pasive englezești: Marry washed the woollens well 'Maria a spălat bine rufele'/The woollens washed well ' Rufele s-au spălat bine', faptul că

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Dixon le aduce folosirilor improprii ale termenului, se pune întrebarea cât de potrivită este denumirea de verbe ergative pentru verbele neagentive cu un singur argument din limbile de tip acuzativ. Este evident faptul că, în sintagma verb ergativ (adică verb intranzitiv cu subiect nonagentiv), semnificația termenului ergativ este total opusă semnificației aceluiași termen din sintagma caz ergativ (cazul specializat pentru marcarea agentului). 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste Accepția cazului, în general, și a cazului ergativ, în special, este diferită

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]