442 matches
-
termeni corelativi păstrează trăsătura +activitate, orientată către un subiect, la diateza activă: El lucrează mult., El respiră greu. sau absolutizată în sfera verbului, la diateza impersonală: Se lucrează mult., Se respiră greu. Această opoziție caracterizează deopotrivă verbele tranzitive și verbele intranzitive: Ei merg greu./ Se merge greu. Ei citesc ziare./ Se citesc ziare. A doua opoziție fundamentală, întrucât se întemeiază pe două poziții opuse ale subiectului față de acțiune: activ-pasiv, caracterizează numai verbele tranzitive, și chiar numai o parte din aceste verbe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
i/e - plural (M./F.) Noi am fost Voi ați fost chemaț-i /chemat-e Ei, ele au fost Observații: În mod excepțional, opoziția de gen intervine, în limbajul popular, în structura perfectului compus sau a mai mult ca perfectului unor verbe intranzitive, construite cu auxiliarul a fi: Când am ajuns eu, ea era deja plecată. Când am ajuns eu, el era deja plecat. DEZVOLTAREA OPOZIȚIILOR CATEGORIALETC "DEZVOLTAREA OPOZI}IILOR CATEGORIALE" Sensurile categoriale se actualizează în componenta gramaticală a planului semantic al verbului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
erau duși la târg.” (I. Creangă) „... Ar fi trebuit să înceapă a mi se pune soarele drept inimă, după cum se zice, căci era trecut de amiază.” (I. Creangă) Forma a doua de mai mult ca perfect analitic caracterizează numai verbele intranzitive. Auxiliarul nu diferă în flexiune de verbul liber. Participiul este variabil în funcție de genul și numărul subiectului. „El era deja plecat.” / „Ea era deja plecată.” „Ei erau deja plecați.” / Ele erau deja plecate.” Viitorultc "Viitorul" Situează acțiunea verbală într-un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
istoria locurilor pe care le străbate sau pentru a ne povesti legende în legătură cu ele.” (T.Vianu) Caracteristici verbale:tc "Caracteristici verbale\:" Infinitivul păstrează în planul său semantic trăsături lexico-gramaticale specifice verbului care îi condiționează construcția sintactică; poate fi: • tranzitiv sau intranzitiv: „...Urmează să explicăm mai departe tehnica ermetismului, spre a-l deosebi de falsul ermetism.” (G. Călinescu) „Urmuz, dimpotrivă, de câte ori este pe punctul de a cădea într-o asociație normală...” (G. Călinescu) • personal sau impersonal: Începuse a ninge..., A tăcea înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazuri rare): Ne prea știind cum să procedez, l-am rugat pe Adrian să vină. Spre deosebire de verb, însă, gerunziul negativ nu poate fi dizlocat nici de alte adverbe, nici de pronume. Caracteristici verbaletc "Caracteristici verbale" Gerunziul poate fi: • tranzitiv sau intranzitiv: „Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri.” (M. Eminescu) „Iară purcelul calcă înainte pe covoare grohăind și începe a mușlui prin casă.” (I. Creangă) • personal sau impersonal: Plouând prea tare n-am mai plecat. Caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al participiului conținutul lexical intră în complementaritate cu sensuri gramaticale absolutizate: • de timp-aspect; este un timp perfect, de aspect perfectiv: „Sonata lunii de Beethoven / e însăși luna coborâtă pe pământ.” (L. Blaga) • de diateză; participiul cu originea în verbe intranzitive are sens activ: „Și să pară răsărită din visările pustiei.” (M. Eminescu) Participiul cu originea în verbe tranzitive are sens pasiv: „Când norii cei negri par sombre palate De luna regină pe rând vizitate.” (M. Eminescu) Dezvoltă unele construcții sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verb și a câmpului semantico-sintactic pe care acesta îl descrie este dependentă de valențele lui libere (corespunzătoare golurilor semantice), în funcție de care verbele românești se grupează în două principale clase organizate antitetic: 1. verbe personale - verbe impersonale 2. verbe tranzitive - verbe intranzitive Verbe personale - verbe impersonaletc "Verbe personale - verbe impersonale" De apartenența verbului la una din cele două categorii depinde dezvoltarea câmpului semantico-sintactic central, descris de nucleul predicațional, întemeiat pe relația predicat subiect. Verbele personale devin predicate în desfășurarea predicației, prin intrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai la persoana a III-a: „Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie.” (M. Eminescu) „Ne place să umblăm / ca întrupările fumului.” (L. Blaga) Verbe tranzitive - verbe intranzitivetc "Verbe tranzitive - verbe intranzitive" Caracterul tranzitiv sau intranzitiv al verbului determină modul specific și gradul de extindere a câmpului semantico-sintactic prin care se împlinește planul semantic global al enunțului. Verbele tranzitive cer un complement gramatical - expresie sintactică a celui de-al doilea complement semantic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
III-a: „Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie.” (M. Eminescu) „Ne place să umblăm / ca întrupările fumului.” (L. Blaga) Verbe tranzitive - verbe intranzitivetc "Verbe tranzitive - verbe intranzitive" Caracterul tranzitiv sau intranzitiv al verbului determină modul specific și gradul de extindere a câmpului semantico-sintactic prin care se împlinește planul semantic global al enunțului. Verbele tranzitive cer un complement gramatical - expresie sintactică a celui de-al doilea complement semantic (după cel realizat ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1) despre excursia noastră (2). • un complement direct și un complement indirect: I-am împrumutat lui Mihai (1) mașina mea de scris (2). Am împrumutat de la Mihai (1) banii pentru drum (2). Am detașat sepalele (1) de petale (2). Verbele intranzitive, caracterizate printr-un singur gol semantic (o singură valență obligatorie), după realizarea concretă a principalului component semantic, ca subiect gramatical, dacă funcționează ca predicate, împlinesc câmpul semantico-sintactic pe care l-au generat și enunțul/propoziția își definitivează unitatea la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și enunțul/propoziția își definitivează unitatea la nivelul nucleului predicațional prin actualizarea planului semantic al termenilor subiect și predicat: A înflorit teiul. Porumbeii și-au luat zborul. A venit cine ai vrut tu. Cel mai adesea, câmpul semantico-sintactic al verbelor intranzitive se împlinește odată cu realizarea funcției sintactice de subiect, dar el se poate lărgi, în mod aleatoriu, ca și cel al verbelor tranzitive, de altfel, prin dezvoltarea diferitelor variante ale funcției de circumstanțial sau de complement corelativ: Andra a plecat ieri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de altfel, prin dezvoltarea diferitelor variante ale funcției de circumstanțial sau de complement corelativ: Andra a plecat ieri/la mare/cu trenul/âmpreună cu Mihai etc. sau prin complement predicativ (element predicativ suplimentar): Andra a plecat foarte veselă. Unele verbe intranzitive, datorită conținutului lor lexical, cer cu obligativitate realizarea funcției de circumstanțial într-una din variante, înscrisă în continuitatea planului lor semantic. Astfel, verbul a dura cere un circumstanțial de timp: „Căutarea drumului a durat trei ore.” Verbe precum a costa
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituentului dezvoltat participiul ocupă poziția subiectului; este o alternativă la conjunctivul-predicat al unei propoziții-subiect: trebuie căutată/trebuie să fie căutată. * Dimensiunea verbală din planul semantic al participiului determină tipurile de construcții, în funcție de semantica verbului de proveniență: • participiul provenit din verbe intranzitive, având sens activ, este determinat de circumstanțiale și de atribut circumstanțial sau complement predicativ: „Iară ceilalți popi, înlemniți cu mâinile la piept, cât pe ce să cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului.” (I. Creangă) • participiul provenit
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
străbătut trei tunele, mi-a trebuit mai mult timp. * Dezvoltarea câmpului semantico-sintactic prin construcțiile pe care supinul le guvernează este determinată de dimensiunea verbală a planului său semantic și de relația sintactică în care se află deja înscris. Supinul verbelor intranzitive generează câmpuri semantico-sintactice împlinite prin realizarea funcțiilor: • circumstanțial: Am de mers mâine cu Andra la doctor. Acesta este un drum greu de străbătut pe jos. • complement corelativ: Aici nu-i de venit cu copiii. • complement indirect (al cărui plan semantic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de departe. (diateza pasivă) La diateza dinamică, verbele își completează cu obligativitate câmpul semantic prin dezvoltarea funcției sintactice în care subiectul este direct interesat:complement indirect: „Tata s-a îngrijit de voi, / V-a lăsat vite, hambare.” (T. Arghezi) Verbele intranzitive întrebuințate la diateza impersonală devin auto-suficiente semantico-sintactic; realizează nuclee predicaționale monomembre: Se respiră. Aceste verbe dezvoltă cel mai adesea un câmp semantico-sintactic secundar prin realizarea funcției de circumstanțial: de mod, timp, loc: Se pleacă mâine. Se înaintează pe sub munte. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoriale, împreună cu care dezvoltă o identitate specifică parte de vorbire, în terminologia tradițională, sau clasă/categorie lexico-gramaticală: Raportul însuși dintre nucleul semantic originar și interpretarea lui categorială (verb, substantiv etc.) generează alte componente semantice, de tip lexico-gramatical: personal/impersonal, tranzitiv/intranzitiv etc. Prin această structură a planului semantic, reflectată, în mod relativ și în planul expresiei (prin mărci de ‘verbalitate’, ‘substantivitate’ etc.), cuvântul se situează pe o anumită poziție în sistemul lexical și, totodată, în spațiul de interferență cu sistemul gramatical
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sine, dintr-o perspectivă statică) - sintaxă (spațiu al comunicării cunoașterii noastre despre lume) este mediat de morfologia cuvântului. Pe de o parte, identitatea lexicală a cuvântului are o componentă morfologică: cuvântul este verb, substantiv etc.; cuvântul verb este tranzitiv sau intranzitiv etc. Pe de altă parte, intrarea cuvântului în structura enunțului implică dezvoltarea unor opoziții categoriale (de mod, timp, caz etc.), prin care ceea ce este sens/conținut categorial - în plan morfologic este marcă (formă) a funcției-conținut/sens sintactic. Sensul de nominativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o formulă care-mi suna cunoscută și nu știam de unde.” (O. Paler), „În concepția autorului, cortina se lasă o singură dată, ați înțeles când.” (M. Eliade) Mai rar, complementul direct se poate dezvolta și în sintagme cu regentul un verb intranzitiv. În aceste enunțuri, limita acțiunii verbale, implicită în însăși sfera semantică a verbului, se exteriorizează, în mod redundant, printr-un complement intern; termenul lexical prin care se realizează are același radical sau este înrudit semantic cu verbul regent: „Vom visa
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vis ferice / Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, / Blânda batere de vânt.” (M. Eminescu) „...O, păsări, veniți de departe, locul e cald - veniți și dormiți-vă somnul în dulcea orbită a dragostei noastre...” (A.E. Baconsky) Alte verbe intranzitive primesc complement direct dacă, prin mutații în sfera lor semantică, devin tranzitive: „Totul respiră în Veneția timpul pasiunii (...). Totul o renaște și o exasperează.” (N.D. Cocea) Există mai multe verbe în limba română care sunt tranzitive sau intranzitive în funcție de actualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Alte verbe intranzitive primesc complement direct dacă, prin mutații în sfera lor semantică, devin tranzitive: „Totul respiră în Veneția timpul pasiunii (...). Totul o renaște și o exasperează.” (N.D. Cocea) Există mai multe verbe în limba română care sunt tranzitive sau intranzitive în funcție de actualizarea coordonatei obiective din planul lor semantic sau, dimpotirvă, a coordonatei subiective. Verbul a adormi, de exemplu, este intranzitiv, ca verb „subiectiv” (trăsătură semantică principală): „Grădina în care adormise Dionis era de un verde crud.” (M.Eminescu) , dar tranzitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pasiunii (...). Totul o renaște și o exasperează.” (N.D. Cocea) Există mai multe verbe în limba română care sunt tranzitive sau intranzitive în funcție de actualizarea coordonatei obiective din planul lor semantic sau, dimpotirvă, a coordonatei subiective. Verbul a adormi, de exemplu, este intranzitiv, ca verb „subiectiv” (trăsătură semantică principală): „Grădina în care adormise Dionis era de un verde crud.” (M.Eminescu) , dar tranzitiv, ca verb „obiectiv”: „Îl adoarme mereu cu aceeași poveste.” Când regentul este o interjecție volițională sau o onamotopee, complementul direct
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rolul de mediator în dezvoltarea relației sintactice îl are un complement direct: Culege o poală de somnoroasă, pe care o fierbe la un loc cu o vadră de apă dulce și cu una de miere...” (I. Creangă, 210), tranzitive sau intranzitive, dacă medierea o face subiectul enunțului: „Vechiul cântec se împletea cu sunetul stins al acordeonului și cu tristele măsuri ale țambalului.” (E.Barbu, 76) • sau interjecții: „Dar lasă asta... hai în oraș cu mine.” (M. Eminescu, P.L., 74) Tipuri semanticetc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în măsura în care este cunoscut și apreciat/valorizat de angajați, se poate converti într-un stimul puternic al comportamentului organizațional. Caracteristicile stimulatorii ale scopului grupului apar extrem de evidente dacă ne referim la diferite tipuri de scopuri. Dintre acestea menționăm: scopurile tranzitive și intranzitive, imediate și îndepărtate, de sarcină sau de menținere. Teoria stabilirii scopurilor formulate de Edwin Locke furnizează unele informații pertinente, deși în ea este vorba mai mult de scopuri individuale. Dat fiind faptul că în literatura de specialitate nu există studii
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu există studii temeinice despre valoarea stimulatorie a scopurilor de grup, s-ar putea emite unele presupuneri plauzibile. Astfel, s-ar părea că scopurile imediate ale grupurilor de muncă, deci cele tranzitive, au valențe motivaționale mai evidente decât cele finale, intranzitive - de aceea, poate, indicatorii anuali (globali) ai planului de producție sunt defalcați pe trimestre și luni. De asemenea, scopurile de sarcină motivează probabil mai mult membrii grupurilor de muncă decât cele de menținere. Scopurile de sarcină își măresc însă această
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
líkuðu țessir sokkar. Jón-D plac-pl. aceste șosete-N " Lui Ion îi plac aceste șosete." (Bobaljik, 2006: 5) Acordul complementului cu verbul-predicat se întâlnește, printre altele, în limbile uralice, unde are caracter opțional (Nikolaeva, 1999). În aceste limbi, verbele tranzitive și intranzitive au afixe care marchează acordul cu subiectul, aceste forme fiind numite, tradițional, conjugarea subiectivă. În plus, verbele tranzitive au și altă paradigmă, numită conjugarea obiectivă. Verbele la conjugarea obiectivă se acordă atât cu subiectul, cât și cu complementul direct. Verbele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]