1,401 matches
-
dl. Cristoiu o revendica încă din 1992! Prin apelul la justiție, dl. Cristoiu comite un atentat la dreptul la sinonimie al d-lui Patapievici. De aici până la obligativitatea întoarcerii la limba de lemn nu mai este decât un pas! Mă intrigă, însă, un lucru: de ce anume n-a reacționat oare dl. Cristoiu atunci când a fost terfelit cu adevărat de corifeii "României Mari", care i-au atașat nemuritoarea poreclă "Ardei Umplut"? Sau plastica etichetă "scroafa de Cristoiu"? Atunci nu era preocupat dl.
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
lui a fost suverană... Astăzi nu mai recunoaștem aproape nici o autoritate critică... O.G.: Nu mai sînt mentorii de altădată... I.P.:Eu sînt ceea ce a făcut Lovinescu din mine. Îmi spunea: "Dumneata ești o citadină..." Apariția Vlașinilor l-ar fi intrigat, desigur, un roman patriarhal... în mine a învins fondul primordial... O.G.: Se pare că nu putem evada din propria noastră matrice... I.P.:Ajungem cu greu acolo... eu, cel puțin... la 54 de ani, pentru ca la 90 să închei ciclul
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
postat lîngă canalul cu capacul găurit al primăriei romane, ademenea cu firimituri de biscuiți șoricei... După pictura din mijloc a lui Giotto, - îl văzusem presărînd peste capac biscuitele fărîmat, stînd cu brațul drept la spate. Poziția lui l-ar fi intrigat pe orice trecător, chiar dacă ar fi avut o treabă urgentă...de făcut. Cînd m-am apropiat mai bine de bătrîn, al cărui trup și cap tremurau de boala senectuții lui, i-am văzut pietroiul mare pe care-l ținea strîns
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
fantezie... Domnul Georges mă privea mustrător. Încet, pricepusem: cenzură e-n orice; și-n vicii. M-am gîndit la secolul 20. La subconștientul sau, supraaglomerat. La căile lui de eliberare... Pe lîngă el, secolul XVII al lui Choderlos de Laclos, intrigă amoroasă diabolica a vicontelui de Valmont mi se păru o simplă deviere carteziana, o retorică flamboaianta.
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
încordata, ascultă ordinele unor indivizi plini de energie: "Voi, treceți mai la dreapta, voi, ceilalți, încolonati-vă începând cu stâlpul din stanga!" Scenă, care de atunci se repetă zilnic - și nu doar în marea piața timișoreana unde o văd eu -, m-a intrigat profund. Îmi evocă o demonstrație de 1 mai sau 23 august, deși nu simțeam nici tradiționalul miros de mititei și nici steaguri ros-tricolore nu fluturau în preajmă. "Evident", mi-am spus, "o grevă!" Deducția părea logică, pentru că de ani buni
Bingosex, bingolene, bingocinism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17581_a_18906]
-
înainte de 1989, să fie prezent pe piată literară aproape ritmic, la 3-4 ani cu un nou român, ceea ce nu i s-a mai întâmplat după ^89, cănd atâta vreme nu a mai dat nimic. Lungă tăcere a importantului prozator a intrigat, iar revenirea să "în forță" nu se putea să nu stârnească ecouri. Până la "revenire" s-a bătut însă multă moneda în legătură cu motivele absenței (retragerii?) lui Augustin Buzura din competiția literară post-decembristă. Unele lucruri care s-au spus despre "cazul" sau
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
trecutului, revenind implicit și explicit asupra unor judecăți și caracterizări intrate în circulație, au de ce să indigneze și mai ales să mire, chiar și după atâta timp. O analiză și o caracterizare a acestei schimbări, care n-a încetat să intrige și să stârnească comentarii foarte diverse, propune la încheierea ultimului volum N.Mecu, coordonatorul întregii operațiuni, declanșată și dusă la bun sfârșit cu sprijinul fostului președinte al Academiei E.Simion. În „postfața” d-sale, intitulată Cei doi Călinescu în lumina
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
la un meci. Mai scandalizat mă arătam eu, când venise vorba de viclenia atacului aerian. Atac aerian, aflasem din presă mai târziu, încurajat de serviciile speciale britanice, ca să provoace intrarea Americii în război. Charles se arătase extrem de șocat și de intrigat. Făcusem o gafă nepermis de ușor și înaintea unui băiat englez impecabil... Ei, dar în final, americanii le-o făcuseră japonezilor, când cu bomba atomică de la Hiroshima. Charles, pacifist convins, părea nemulțumit de procedeul american de a pune capăt ostilităților
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
opuse ale firii noastre, spre exterior și spre interior". Autoanalitic, e ros de propria-i "modestie", pe care se străduiește a o autentifica drept un mijloc de defensivă, dar și ca o răsfrîngere a naturii sale reale: "Pe toți îi intrigă atitudinea-mi modestă. Toți declară că ea nu e compatibilă cu marea poezie. La mine, modestia e o stare complexă, o "filosofie" despre modul de a fi în raport cu existența. Asta nu înseamnă că îmi lipsește orgoliul aspirațiilor deosebite. Numai că
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
acestei convertiri la natură și la normal, a ceea ce e mecanic la ceea ce e viu, o consemnează autorul cu simplitate, cu discreție mereu, cu un fel de pudoare critică, dar și un autentic simț al comediei." Nuvela care l-a intrigat pe Mihai Dulea Într-o prefață care este însăși o bucată literară plină de farmec, Ioan Groșan povestește cum a avut, în 1989, o întrevedere cu Mihai Dulea, "care semăna izbitor și fără nici un rost cu Panait Istrati" și "era
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
pe tarlale, prin păduri, la țară, oricum. Așa a putut apărea Spovedania. Mai nou, aflu că O.Z.N.-ul a fost tradusă în Franța și Polonia. Al dracului tov. Dulea, a fost bun și el la ceva!...") Nuvela care l-a intrigat atât pe Mihai Dulea, departe de a avea un subiect preoțesc, are unul... omenesc, ca aproape întreaga proză a lui Ioan Groșan. Protagonistul narațiunii este, într-adevăr, preot, dar putea fi și activist, ca "tovarășul Tavi", din Caravana cinematografică. Preotul
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
interne" a sistemului operei lui Eliade care, așa cum notează Mac Linscott Ricketts în prefața cărții, nu apare niciunde explicit în opera gînditorului român, dar este implicit acesteia. Tocmai căutarea acestui sistem, în nivelurile imanente ale operei, pare a-l fi intrigat cel mai tare pe semnatarul recenziei din "The Journal of Religion", pentru caracterul cu aer de New Criticism, chipurile, al demersului, într-o epocă a deconstrucției textuale. Bryan Rennie este însă de părere că de-construcția postmodernă (nu ca principiu
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
pe de altă parte, și anumite clișee pripite despre un Ev Mediu tenebros și însângerat). Panofsky își nuanțează plin de elan discursul, dar o va face cu patima (bine controlată) și cu folosul cu care romancierul își complică la nesfârșit intriga: dificultățile nu te îndepărtează, ci te adâncesc în carte - și nu îți dau dureri de cap suplimentare, ci, dimpotrivă, elucidează. Beneficiind de o organizare foarte generoasă a informației, ediția românească debutează cu studiul din 1946 intitulat Abbot Suger on the
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
intrarea în scenă a mamei Irinei, femeie ambițioasă și autoritară, care o convinge să întrerupă sarcina dobândită în urma relației cu Victor și să-și urmeze cariera muzicală... Al doilea flux epic, pentru care primul funcționează ca o oglindă proiectivă, dezvoltă intriga așa-zis polițistă. Stabilită în Elveția, la Zürich, după o experiență artistică eșuată în America, Irina este angajată, cu ajutorul unei prietene - un fel de funcționar al destinului, ca secretară a unui misterios (ca orice personaj de roman polițist) domn Krebs
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
sau sulfurilor, cum vreți să-i spuneți." în mijlocul nuntașilor își face apariția un om adevărat - o femeie care stă pe o bancă și citește, Ana-Maria. Mirele se simte atras de ea și încearcă să și-o apropie, dar ceilalți sunt intrigați și protestează: "MEDA: Trebuie s-o facem nuntașă. S-o facem părtașă. ANTARES: De ce să fim numai noi fericiți când poate să fie și ea fericită?" în finalul piesei - surpriză! - personajele piesei se "dezbracă" de rolurile lor, ni se înfățișează
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
fotografie a gîndului", spunea Maestrul... Gândirea este totdeauna un act creator, căci a pricepe înseamnă a descoperi că un anumit lucru e altceva decât credeai că este. Este America primilor navigatori. Este fericirea de a pricepe." A șocat sau a intrigat, uneori, prin afirmațiile sale, dacă ar fi doar să ne amintim de controversa cu Miorița, pe care, de altfel, o cunoștea profund, căci o tălmăcise impecabil în franceză. Susținea, cu ardoare, că are un final deschis și deci nu știm
D. I. S., Maestrul de cinema by Irina-Margareta Nistor () [Corola-journal/Journalistic/17113_a_18438]
-
o veritabilă filosofie de viață, debitată în filigran parodic de Z, personajul calchiat după însuși Woody Allen, angoasatul marginalizat în conflict cu regimul opresiv al mușuroiului universal. Studiourile Walt Disney au contraatacat atunci cu Aventuri la firul ierbii, în care intriga, infantilă, dar nu mai puțin inventivă, lupta între Bine și Rău se dădea într-un furnicar terorizat de lăcuste. Emblematică pentru superproducția Mumia (1999), invazia insectelor care înghit absolut totul în calea lor, laitmotivul frisonant ce anunță reîntruparea eroului titular
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
cele cîteva luni cît mi-a fost profesor în cadrul unui curs facultativ. Cursul a început cu un amfiteatru arhiplin și s-a terminat, în ajunul morții sale, cu doar șase studenți pasionați de analiza teoriilor Abatelui Bremond... Ion Caraion mă intriga cu cinismul său și un gen de amiabilitate ce se oprea la orice părere opusă lui, fie și măcar parțial! În consecință (cum tocmai tipăream monografia Saint-Exupéry și eram deja în al nouălea cer știind că nu mă va "contra
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
cu câteva considerații "politically correct", dar care se potrivesc precum nuca în perete. A fost nevoie de-o conferință de presă pentru ca limbile autorilor să se dezlege. Dl. Bakk Miklos a spus-o clar: "soluție federală, pe provincii istorice". Mă intrigă nu sintagma "soluție federală" - limpede ca lumina zilei -, și nici cuvântul "provinicie", cât noțiunea de "istorică". La ce moment stabilim T-zero-ul "provincialismului românesc"? La anul 106, când e cucerită Dacia de către romani? La 896, când se așază ungurii în Ardeal
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
este interesat de toate, nu scapă nimic și comentează tot, de la strategii militare până la explicații filologice și etimologice ale vreunui cuvânt. Ortodoxist, slavofil în sensul credinței în "unirea spirituală a tuturor celor încrezători în marea și sfântă Rusie." Europa îl intrigă: "... noi nu suntem câtuși de puțin Europa și totul la noi este atât de deosebit în comparație cu Europa" și "rusul nu este numai european, ci și ariat. Mai mult chiar: poate că în Asia avem noi multe speranțe decât în Europa
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
căror fantome rătăcesc încă prin amintirile scriitoarei din epoca studenției și prin sălile castelului Bellevue. Imaginile acestui oraș defilează într-un ritm accelerat ca în binecunoscutul film "Aleargă, Lola, aleargă" iar cititorul care nu o cunoaște pe Nora Iuga rămîne intrigat de fantastica ei tinerețe spirituală, căci puține sînt doamnele de vîrsta domniei sale care vizitează, fără false pudori, Erotikmuseum, privesc perechile de homosexuali adunați în Café Berio sau urmăresc la video, cu delicii, caseta cu filmul The Big Lebowsky. Realitatea românească
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
mustră alegerea lui, demonstrând cu dovezi. Îmi displace critica motivată în primul rând de politica literară, resentimente personale ori orgolii personale. L.V.: Nu sunteți prea încântat de lumea universitară, o folosiți ca inspirație pentru tiparele comice pe care vă construiți intriga. În esență, ideea este că universitarii se vâră în situații hilare și, chiar când nu-i persiflați direct, când romanul are un oarecare aer serios (v. Nice Work), nu rezistați tentației de a inventa paralelisme ironice. Bradbury se află exact
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Va crește însă colaborarea dintre ele. L.V.: Aveți un plan când începeți un roman, îl îmbogățiți cu detalii pe măsură ce înaintați, ori începeți cu o stare de spirit și inventați povestea zi de zi, cum se întâmplă ea în realitate? E intriga importantă? D.L.: Am o intrigă provizorie schițată dinainte să mă apuc de scris, dar cu multe arii albe, ca petele albe pe o hartă, pe care le umplu pe măsură ce înaintez, lucru care de obicei implică schimbarea schiței cu care am
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
bătuți, mai comutăm pe un război din Kosovo și distracția este asigurată. Autorul are mare dreptate cînd afirmă în postfață că e "masochist" - el se autoflagelează cu gramatica și filozofia vecinilor săi. Experimentul lui Istodor este extraordinar. Poate totuși să intrige faptul că aruncă "omul obișnuit" într-un infern absolut, pune eticheta de viață ratată pe zilele acestor oameni. Pentru poveștile vieților lor nu e nevoie de copyright, e prea deajuns dacă noi, intelectualii, le dăm atenție: "Singurul meu avantaj este
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
povestisem pe loc cu această ocazie cum un ofițer de securitate însoțit de un altul mai tînăr veniseră la mine și îmi propuseseră să mă fac informatorul lor. Să semnez adică o hîrtie prin care să mă angajez... Fusesem șocat, intrigat la culme! Cel tînăr, văzînd că ezit, spusese că știa cît îmi plăcea mie Parisul și că, dacă semnez, îmi netezesc ei calea, să capăt o bursă în Franța pe doi ani... "Ei, și", făcea Brummer, curios. Atunci i-am
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]