125 matches
-
unor aripi, auzit de tânăra oarbă? Sunt aripile unor păsări de noapte sau ale unui heruvim? Universul s-a umplut de freamăte, de murmure abia sesizabile, ce par stranii în tăcerea deplină din jur, acea tăcere de moarte care, în Intrusa, lasă să se creadă că „s-ar putea auzi pășind un înger”. Totul se petrece ca și cum tăcerea ar deschide calea unui invizibil prezent, dar cu neputință de văzut de către cineva. Un invizibil ce poate fi doar „simțit”. Trăind într-o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ar putea auzi pășind un înger”. Totul se petrece ca și cum tăcerea ar deschide calea unui invizibil prezent, dar cu neputință de văzut de către cineva. Un invizibil ce poate fi doar „simțit”. Trăind într-o lume a întunericului, bunicul orb din Intrusa nu aude oare și el zgomote pe care alții nu le aud, nu „simte” o prezență pe care ceilalți nu o văd, o prezență de ordinul invizibilului, percepută doar de către cel condamnat să viețuiască într-o noapte eternă? E un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
prin greaua încercare a tenebrelor și au devenit atoateștiutori, întocmai ca fantomele. Numai el poate „vedea” pe chipurile celorlalți semnul morții: „Îmi dau seama că toți sunteți acum mai livizi decât niște morți”. Ușa, prag fragil la granițele alterității Pentru „intrusa” fără trup și fără chip nu există ușă pe care să n-o poată deschide, prag pe care să nu-l poată trece, așa cum va scrie ceva mai târziu Maeterlinck în Interior: „Lumea nu se sfârșește la poarta caselor”. Intrarea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ceva mai târziu Maeterlinck în Interior: „Lumea nu se sfârșește la poarta caselor”. Intrarea în locuință - sau, mai exact, toate acele obstacole în calea intrării reprezentate de uși și de ferestre - figurează fragila și imposibila separare de „dușmanul” nevăzut, de intrusa, de străina ce întruchipează o alteritate amenințătoare și ostilă, întotdeauna prezentă, întotdeauna secretă. Nici măcar un ritual al pragului - cum este, de pildă, acela din Pelléas și Mélisande - nu va putea schimba ceva. Intrusa poate lua uneori înfățișarea unei femei frumoase
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și imposibila separare de „dușmanul” nevăzut, de intrusa, de străina ce întruchipează o alteritate amenințătoare și ostilă, întotdeauna prezentă, întotdeauna secretă. Nici măcar un ritual al pragului - cum este, de pildă, acela din Pelléas și Mélisande - nu va putea schimba ceva. Intrusa poate lua uneori înfățișarea unei femei frumoase, așa cum îi apare lui Golaud Mélisande, „micuța odraslă a pădurii”. Golaud, care s-a rătăcit vânând prin pădurea sălbatică, o întâlnește lângă fântâna orbilor pe ciudata Mélisande, despre care nimeni nu știe de unde
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ultima suflare, nu este și ea, aidoma mamei sale, „o figurină de ceară”, metaforă a bizareriei unei ființe despre care nu se știe dacă e vie sau e moartă, dacă e de aici sau de altundeva? Și despre copilul din Intrusa „s-ar fi putut crede că e plămădit din ceară”. Pruncul n-a țipat niciodată. O fi mut? O fi surd? Copilul va țipa doar în clipa morții mamei sale... Odată cu această dramaturgie a imposibilității închiderii și izolării spațiului uman
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
absolut obligatorie la prezența excesiv de carnală a actorului, Maeterlinck a reunit Alladine și Palomides, Interior și Moartea lui Tintagiles sub titlul Trei mici drame pentru marionete. O invitație implicită la a nu uita recurența figurii de ceară în Prințesa Maleine, Intrusa și Orbii, trei piese din perioada debutului. În fața tuturor acestor figuri ale interstițiului se află o spaimă amestecată cu uluirea produsă de săvârșirea unei minuni neașteptate, întocmai ca în Poveste de iarnă. În fața indeterminabilului moarte-viață, ca și în fața indeterminabilului fantomei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pur îi repugnăă și devine un scop în sine, pe când umanul este doar un mijloc pentru obținerea fuziunii dorite. Recursul la analogia om-mașină/proteză a fost interpretat, de-a lungul timpului, în principal în două direcții: fie ca o penetrare intrusă a mașinalului în organismul uman, fie ca o introducere a ordinii tehnologice într-un organism nefuncționabil. De regulă, în discursul cultural-filosofic diacronic, mașina a constituit o metaforă a mecanizării - un sistem unitar în care părțile sunt importante pentru rotunjirea întregului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care, când vor să intre undeva, știu să se subțieze, să se descompună, să se contorsioneze, să se folosească și de cele mai înguste firide), decorând tapițeria cu un motiv verde original. Le vânam cu grijă. Culese una câte una, intrusele erau împrăștiate prin iarbă, suficient de departe încât să poată să plece în lumea largă și să-și caute alt loc de hibernat. Doar una s-a întors. A doua zi dis-de-dimineață, în lumina răsăritului, i-am văzut forma pântecelui
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a iubit pe nimeni, cel căruia i-a fost frică de viață, are dimensiunea unei revelații, a unei descoperiri în materie de suflet și ideal, cum ar fi, de pildă, sinceritatea acelei femei de a-și recunoaște propria condiție de intrusă umilă și disperată, dar încă dornică de a-și juca poate cea din urmă carte a iubirii. Cu orice preț. De aceea, naratorul îndrăgostit de superioara ei omenie (ce va să devină jertfă de sine), crede că "viața cu Italia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sentimente, crize și fantezii. Romancierul evită să numească, preferând să sugereze anume gesturi (Hanna trecând cu degetul peste cotoarele cărților în camera de lucru a profesorului de filosofie, tatăl lui Michael; Hanna simțindu-se acasă la iubitul ei ca o intrusă etc.) care, spre sfârșitul cărții vor intra firesc în matca semnificațiilor. Un roman cu suspens care, prin acumulări succesive \n doze subliminale, recompensează pe deplin interesul cititorului. Ce mai putea urma după saturația și lepădarea convalescentului Michael de o relație
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
însemnelor păstorești, de aceea dă impresia că se află chiar în interiorul mitului, înconjurat de personaje - simbol, benefice și malefice; păstorul carpatic ne apare și el însingurat, înstrăinat în imensitatea cosmică. Pierderea însemnelor lasă loc unui pasaj dramatic, în care zeița intrusă suportă cazne grele. Să se observe asemănarea de comportament și de concepție cu descîntecul (-blestem) de boală și de urît din folclorul românesc: Te du, Namtar, îndeamnă Ereșkigal pe unul dintre slujitori, degrabă și închide-o în palat. Șaizeci de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dau seama că o copie după opera de artă a lui Boucher nu este totul. Mai mult, panourile de sticlă acopereau porțiuni din pictură cu niște cuvinte: un text atît de apăsat autobiografic, încît aproape m-am simțit ca o intrusă cînd îl citeam. Și totuși, am început să citesc. Am citit textul, cu toate că lectura îmi era mereu întreruptă de pictura care îmi arunca priviri, mustrîndu-mă că nu mă uit la ea mai întîi. Naratorul singular (NP) își spune povestea cu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
spațio-temporală și renunțare la orice habitudini înrobitoare, urmărește veritabila deconectare și marcheză regulile unui joc de-a fericirea, prin reconstituirea unui cadru paradisiac, efemer, dar preferabil viețuirii anchilozate în rutină. Față de armonia acestui microfalanster de vacanță instituit la vila Weber, intrusa pereche de vilegiaturiști care descind parcă direct din schițele caragialiene Tren de plăcere, Cură la apele Văcărești, Lună de miere, se profilează în toată vulgaritatea, contrastul evidențiind cantonarea derizorie a acestei lumi în fiziologicul alimentar și erotic, lipsa orizontului poetic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
am strâns o gaură în plus la curea. Mă simt ușor, bine dispus, un copil plecat în excursie cu școala. Din spate îi ating fundul. — Pardon, domnișoară. — Ea e serioasă, nu se întoarce să mă privească, știe că este o intrusă. S-a îmbrăcat cu jacheta aceea sărăcăcioasă și cu o fustă mai lungă ca de obicei, silindu-se să nu bată prea tare la ochi. Primesc imediat cheia. Italia vorbește cu bărbatul la la recepție. Apar doi colegi, ne salutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că biata mea Elena nu poate scăpa de sentimentul ridicolului care o asaltează. Se simte ridicolă! — Dar nu înțeleg... Nu, nici eu nu înțeleg; dar asta e, se simte ridicolă. Și face asemenea lucruri, încât mă tem pentru... intrus... sau intrusă. Dom’le! - exclamă Augusto alarmat. — Nu, nu, Augusto, nu, nu! Nu ne-am pierdut simțul moral, iar Elena, care e, după cum știi, profund religioasă, se supune, fie și scrâșnind din dinți, voii Providenței și se resemnează să fie mamă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nebună, undeva îmi este un poem sinucis METAFORA îmi este furată. Dintre mine și DEMONI ei rămân PIATRĂ, și la rândul lor ei se vor renașe din PIATRĂ. Țărâna lor ce se va renaște din țărână. Simfonia de CER prea intrusă în arderea calmă de soare. Din mine se vor renaște sfinți cu aoreole de zare. Dar ei aș dori să mă ajute ca voi să fiți niște morți frumoși. Voi ce v-ați înfruptat din timpul meu de soare. Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a bătut la ușa părții vătămate, o timișoreancă de peste 80 de ani, căreia i-a solicitat să-i dea apă pentru a-și adăpa calul care așteapta afară. În timp ce partea vătămată s-a dus în baie pentru a umple sticla, intrusa a căutat prin sertarele din sufragerie, unde a găsit și a sustras suma de 1 500 dolari S.U.A. și mai multe bijuterii din aur, după care a părăsit locuința. Din verificările efectuate a mai rezultat că cea în cauză se
Agenda2006-13-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/284904_a_286233]
-
apoi se răsuci spre copil. Urma să sară pe ea când Ripley dădu buzna în sală și apăsă pe trăgaciul vibratorului. Glontele făcu țăndări creatura strânsă înaintea saltului. Fulgerul deflagrației lumină silueta unui adult din apropiere. Ființa o atacă pe intrusă și fu catapultată îndărăt de două descărcări ale puștii. Ripley avansă continuând să tragă, cu fața schimonosită de o furie ucigătoare. Lucrul acela se clătina spasmodic și femeia îl termină cu aruncătorul de flăcări. Focul nimicea cadavrul și Ripley alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
oranj. Doar câteva locuri au rămas neatinse și de acolo provine coralul alb. *Legenda Perlei Născută printr-un accident, perla este rezultatul hazardului și răbdării: un fir de praf se strecoară într-o cochilie și deranjează scoica. "Locatara" este o intrusă și timp de ani buni, acoperă firișorul de nisip cu straturi succesive sidef. Cu cât rămâne mai mult timp nedescoperită în cochilia scoicii, cu atât perla este mai mare iar reflexele sale sunt mai puternice. Nuanțele perlelor naturale variază de la
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
viu prin colonialism, jaf, armonizarea intereselor pe calea războiului. Destinul trebuie acceptat nu interogat. Prea multe întrebări duc la expulzarea din istorie. Chiar "Dostoievski și Pușkin, umaniști, cum erau, nu se sfiau să disprețuiască și să dorească exterminarea unor popoare intruse în raport cu panslavismul, precum românii!". Orice ideologie stă foarte bine în pagină, aplicată creează panică, goluri uriașe în memoria celor care o declanșează, resemnare în sufletul celor asupra cărora se proiectează. Lucrarea lui Theodor Codreanu este una dintre cele mai concentrate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
electrică ploieșteanca! D-ale carnavalului Caragiale accelerația superioară, marea în care sînt mă învață, primenită în atîtea luni, certitudinea ei în albastru și în travesti, doamna în albastru, cerul îți arată, cu el te dedai la marea, de la hainele albastre intruse în baia coloristică a vagonului, întîrzii omologarea și atribui mărilor faptul, iată-te, lume, cît mă interesezi și cît nu mă interesez eu de mine, adică de moarte! acum ele: ce puțin lucru este un bărbat, așa sînt învățați ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
că voi reuși prin această carte să transmit o parte din mine, o parte din constatările și idealurile mele de viață.Am credința că voi putea fi percepută de către cititoare ca pe o adevărată prietena și nu ca pe o intrusă în lumea cărților. Este adevaărat că nu am experiență în domeniu, fiind prima carte scrisă de mine, ți că formulez fraze mai puțin elevate, dar oare nu este mai important mesajul!? Cred că frumusețea acestei cărți constă în faptul că
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
obiectivul apropiat de sol, pentru a prinde ritualitate pură, felul în care se aprindeau lumânările, cum se înfigeau în nisip, cum erau apoi înlăturate și aruncate într-o căldare unsuroasă de plastic de către îngrijitorii locului. După ce oamenii, vizibil deranjați de intrusă, au început să ocolească locul unde ea activa, s-a retras și necunoscuta. Dar nu definitiv. Acum a intrat în zona liberă, acolo unde se găsea și cortul menționat mai sus. și-a aranjat camera video, apoi și-a scos
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
faptul că sunt considerată poetă britanică, fiindcă ei poezia mea îi apărea în primul rând americană. 17 iunie 2005 4.7. Elaine Feinstein: "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" LIDIA VIANU: Prefața ta la volumul Collected Poems afrimă că te simți "intrusă". E în această afirmație o trăsătură esențială a ceea ce eu numesc autorul Desperado, care nu are casă. Poezia ta mi se pare o poezie fără casă. Ai nevoie de adăpost și nu-l găsești. Nu în vers. Poemele tale sunt
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]