KorAP: Find »[drukola/base=intuițiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...15 >

368 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

Anschauungen) și la analogul elementului antic de-a purta tonul. După aceea să se treacă la narațiuni și la descrieri în care domnește cu deosebire o esecuțiune oarecum epică. Aducem aminte numai "lauda lui Ariost" în Tasso, cari rin copia intuițiunilor, a epitetelor colorate și plastice, cari toate trebuie să vină la dreptul lor, face neapărată cerința portamentului; după aceea povestirea visurilor, cari, prin reproducțiunea fantaziei ce-și zugrăvește încă o dată cu deplină daritate sensibilă ceea ce-a văzut odată, și ea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în toate privințele de-a reflecta în voce conținutul spiritual al cuvântului în toate umbrele sale și de-a întrupa prin ton cele mai gingașe și mai secrete trăsuri ale sufletului. La asta naturalminte nu poate veni capacitatea decât din intuițiunea poetică și din elasticitatea sufletului, care e transpus în dispozițiunea corespunzătoare atins până și prin vibrațiunile cele mai ușuri ale unei dispozițiuni descrise obiectiv și de cele mai fugitive manifestări de viață, fără de-a-și pierde prin aceasta libertatea spiritului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Nemijlocita transmitere sigură din internul sufletului în esternul tonului este așadar câștigul pozitiv a unei culturi a tonului prin care s-ar fi dezvoltat în o măsură egală elementele desfășurate de noi. Și sufletul cel mai plin de fantazie și intuițiunea cea mai generală și mai vie a unui reprezintator rămân fără tecnica vocei totdeuna în urma voinței, și acest suflet trebuie adesea să esperieze îndărătnicia unui material nedominat cu deplinătate care (renunță) abdică adesea [de] la serviciu tocmai la realizarea celor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
atuncea artistul trebuie să-și procure prin un popas neobservabil vreme pentru respirare însă înaintea acelor expresiuni cari pretind întreagă intensitatea tonului, spre {EminescuOpXIV 306} a înzestra ace[l]ea cu deplina putere a tonului cari, prin sensul și prin intuițiunea lor poetică, cer acea putere din motive estetice. Se-nțelege că pauza ce și-o concede oratorul nu poate fi decât foarte mică, și respirarea însăși nu poate să se-ntîmple decât neobservabilă. Mai puțină greutate este când tocmai finea versului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de nimica și stă în mijlocul vorbirei or a versului. Și cu toate acestea o lege mai naltă ordonă în multe cazuri de-a respira chiar în contradicțiune cu sensul logic, pentru de-a lasă să vină la deplina ei valoare intuițiunea aleasă anume de cătră poet și care-ar cere deplina greutate a tonului. Din aceste observațiuni [se] reflectă însemnătatea respirațiunei ca membru în tehnica elementului retoric a artei noastre. Într-adevăr sunt puțini acei actori cari au o idee măcar

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
putem să recomandăm fără îndoială pe Iphigenia și pe Fiica naturală (de Gothe), în cari împreunarea perioadelor celor mai rămuroase și mai artistic dezvoltate merge mînă-n mână cu o profunditate de cugetare și cu o formă atât de bogată în intuițiuni încît face în toată forma din artea respirărei un adevărat studiu. În urmă ar fi bine de ales astfel de piese în cari vivacitatea intuițiunei sensibile, râul îmbulzitor [al] icoanelor, ritmul și caracterul întregului cer pe lîngă-acestea încă și cea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mînă-n mână cu o profunditate de cugetare și cu o formă atât de bogată în intuițiuni încît face în toată forma din artea respirărei un adevărat studiu. În urmă ar fi bine de ales astfel de piese în cari vivacitatea intuițiunei sensibile, râul îmbulzitor [al] icoanelor, ritmul și caracterul întregului cer pe lîngă-acestea încă și cea mai naltă volubilitate a vocei, o creștere neobosită a ondolurilor tonului, astfel încît vocea să aibă a se-nălța la silințe dinamice din ce în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
vocea să aibă a se-nălța la silințe dinamice din ce în ce [mai] mari. Din cauza sus-menționatelor însușiri s-ar putea ca această parte să constituie cea mai grea și cea mai naltă pretențiune făcută artei, pentru că puterea crescândă a intuițiunilor nimicește plane până și cele mai obicinuite întretăieri și pauze gramaticale si ne reprezintă întregul ca un spectacol mare, ce influințează asupra-ne cu lovituri din ce în ce mai tari. Aicea actorul caută să prindă numai, cum am zice, momentul respirărei care, prin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care se manifestă prin vorbe si care prin mijlocul tonului pătrunde iarăși la suflet. Acest ton își are originea în libertatea spirituală a vorbitorului, care-i predă auditorului sensul vorbelor lui și-l silește de-a provoca în sine aceeași intuițiune. {EminescuOpXIV 307} Acest proces a fondului vorbirei care prin auz se comunică sufletului și e renăscut de acesta în același sens, acest proces e condițiunea a toată priceperea, căci cel ce vorbește și cel ce aude devin, prin aceasta aspirațiune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cel ce vorbește și cel ce aude devin, prin aceasta aspirațiune pe care i-o comunică vorbitorul corpului vorbirei, devin o unitate spirituală. Acest principiu animat comunicat cuvîntăreie accentul. Prin puterea accentului vorbitorul își comunică auditorului într-un mod misterios intuițiunile cari se născuse în vorbitor însuși și produce în auditor aceeași viață spirituală, care, fără de-a atinge modul individual de-a privi (Anschauungsweise ) a fiecăruia, unește pe toți auditorii într-un întreg. Aceasta aspirațiune spirituală comunicată corpului vorbirei, intonațiunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
când nu e neci o particulă coniunctivă care să esprime raportul intern a două propusăciuni coordinate, unite într-un întreg, ci când aceste sunt puse nemijlocit una lînga alta), sau acceutul logic relevează particula mijlocitoare și ne dă prin asta intuițiunea legăturei propusăciunilor. Aceste particule mijlocitoare se împart în (citative) adezive, continuitive, împărțitoare, esclusive, comparative și antitetice. Accentul logic are de-a le arăta după puterea lor împreunătoare. Astfel particulele exclusive, comparative și antitetice (or-or, ca, însă, dară ș. a. ) [exprimă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și să se înlocuiască prin cel corect, prin o deșteaptă, corectă și clară înțelegere a sensului vorbirei. ACCENTUL SIMBOLIC În privința artistică accentul logic nu e decât o treaptă precursorie la accentul acela care are de-a sensibiliza și prin ton intuițiunea aceea pe care sensul celor vorbite o stârnește în auditor. Pe acest din urmă noi, în împărțirea ce i-am făcut-o părții spețiale, l-am numit accent simbolic. Aicea tonul cu care sânt grăite singuratecele părți ale vorbirei [î

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o stârnește în auditor. Pe acest din urmă noi, în împărțirea ce i-am făcut-o părții spețiale, l-am numit accent simbolic. Aicea tonul cu care sânt grăite singuratecele părți ale vorbirei [î]i predau și-i reflectă auditorului intuițiunea ei însăși. Pentru că fiecare simbol se bazează pe o înrudire internă a cugetărei pe de-o parte, a obiectului sensibil pe de alta, astfel încît obiectul provoacă cu o certă necesitate intuițiunea cugetărei, deaceea putem cu tot dreptul să numim

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
vorbirei [î]i predau și-i reflectă auditorului intuițiunea ei însăși. Pentru că fiecare simbol se bazează pe o înrudire internă a cugetărei pe de-o parte, a obiectului sensibil pe de alta, astfel încît obiectul provoacă cu o certă necesitate intuițiunea cugetărei, deaceea putem cu tot dreptul să numim simbolic accentul acela care, prin tonul ce-i comunică auditorului vorba, ar produce în sufletul ascultătorului și intuițiunea coprinsului ei (vorbei). Aicea ne aflăm deja pe terenul propriu al artei. Mintea abstractă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a obiectului sensibil pe de alta, astfel încît obiectul provoacă cu o certă necesitate intuițiunea cugetărei, deaceea putem cu tot dreptul să numim simbolic accentul acela care, prin tonul ce-i comunică auditorului vorba, ar produce în sufletul ascultătorului și intuițiunea coprinsului ei (vorbei). Aicea ne aflăm deja pe terenul propriu al artei. Mintea abstractă și inteligența înaintată au degradat vorbele la niște simple semne cărora ele li dau înțelesul lor, astfel încît vorbele ca atari, adică prin tonul lor, nu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de dătoria declamațiunei artistice, a celei poetice mai cu seamă, ca să readucă prin intonare aceste semne ale inteligenței iarăși la simbolismul lor. Căci prin aceasta se produce în elementul vorbirei o pătrundere reciprocă a formei și coprinsului, a imaginei și intuițiunei, cari constituiesc oarecum ființa a toată arta. Urmează din cele zise că, cu cât e vorbirea mai apropiată de mișcarea curată a cugetărilor, cu cât e mai abstract coprinsul ei cu-atît mai mult trebuie să se modereze accentul. Cu cât

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
apropiată de mișcarea curată a cugetărilor, cu cât e mai abstract coprinsul ei cu-atît mai mult trebuie să se modereze accentul. Cu cât însă forma vorbirei e mai plină de fantazie, cu cât se presimte mai mult coprinsul ei în intuițiunea sensibilă cu-atîta mai energic va trebui să vină accentul simbolic la îndreptățirea sa. Cu formarea și întrebuințarea accentului simbolic actorului i se deschide un teren foarte întins și fertil. Poetul are facultatea intuitivă de-a privi cugetările în formă sensibilă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
foarte întins și fertil. Poetul are facultatea intuitivă de-a privi cugetările în formă sensibilă; e tot astfel treaba actorului de-a întrebuința cu libertate accentul simbolic. Acest accent simbolic se bazează pe puterea creatoare, care-i comunică tonului (indiferent) intuițiunea noțiunei și bagă oarecum noțiunea prin ton deja în vorba pronunțată. {EminescuOpXIV 313} Accentul simbolic însă își are și el scala sa. El se arată în forma sa primitivă, adică în cea mai nemijlocită, atuncea când predă vorbe cari imită

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lucrului, pe care l-a luat asupră-și formațiunea limbei în începuturile ei. Forma a doua, mai naltă, a accentului simbolic e aceea în care el cearcă a sensibiliza prin ton ceea ce aparține cercului de cuvinte cari au de obiect intuițiuni sensibile. Cu această treaptă se-ncepe abia proprie puterea accentului simbolic. De acestea se țin mai întîi espresiunile acelea cari însemnează impresiunile percepțiunilor simțurilor și pe cari artistul trebuie să [le] înzestreze prin accentul simbolic cu o așa energie încît

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
puterea accentului simbolic. De acestea se țin mai întîi espresiunile acelea cari însemnează impresiunile percepțiunilor simțurilor și pe cari artistul trebuie să [le] înzestreze prin accentul simbolic cu o așa energie încît, cu sunetul, să i se transmită auditorului și intuițiunea. Rememorăm aicea întregul cerc a vorbelor cari denotă acele impresiuni ce ni se comunică {EminescuOpXIV 314} prin simțuri d. e. aspru, moale, lin, gingaș, colțos, grunzuros, ascuțit, țeapăn, greu, cari înainte de toate însemnează impresiuni a simțului pipăirei, care apoi au fost

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
simțurilor. Acuma accentul simbolic constă în virtuozitatea aceea ca să dai tuturor acestor espresiuni, atât celor proprii cât și celor transmise, o astfel de culoare tonică încît ele să se prezinte auditorului în puterea lor originală și să-l silească la intuițiunea vioaie și la reproducerea impresiunei. Accentul simbolic se lărgește acum, căci, coprinzând cercul întregei vieți a naturei în procesul lui neîntrerupt și bogăția de metafore în cari au fost schimbate toate espresiunile acestea, pe cari apoi le prezintă prin ton

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
espresiunile acestea, pe cari apoi le prezintă prin ton vederei intuitive a auditorului. Aicea accentul simbolic are o misiune mai mare. El are să dea prin ton o idee clară despre această naștere, acest proces însuși, el are să împle tonul cu intuițiunea obiectului. Drept esemple cităm vorbele: înverzire, înflorire, veștejire, putrezire, mirosire, curgere, creștere, izvorâre, undoiere etc. Numărăm la acestea toate espresiunile acelea cari semnifică intuițiuni din viața naturei și fenomene fizico-somatice cu variile transmiteri pe terenul intelectual și moral (psihic și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
prin ton o idee clară despre această naștere, acest proces însuși, el are să împle tonul cu intuițiunea obiectului. Drept esemple cităm vorbele: înverzire, înflorire, veștejire, putrezire, mirosire, curgere, creștere, izvorâre, undoiere etc. Numărăm la acestea toate espresiunile acelea cari semnifică intuițiuni din viața naturei și fenomene fizico-somatice cu variile transmiteri pe terenul intelectual și moral (psihic și etic). Accentul simbolic de speția din urmă are se-nțelege de sine o mult mai mare putere formătoare decât accentul acela care se mărginește

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ale întregei vieți a naturei, cu toate înțelesurile transpuse în regiunea nesensibilității. El însă nu stă aici, ci continuă de-a simboliza prin ton nesensibilul, lumea noțiunilor, el încearcă prin en[ergia] tonului de-a transpune oarecum cugetarea însăși în intuițiune. Asta-i forma cea mai grea, dar și cea mai naltă la care să poate sui accentul simbolic, și întrebuințarea sa cere cea mai însemnată măsură de simț simbolic și de putere creatorie. Espresiunile cari înseamnă fenomenele lumei sensuale și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
simț simbolic și de putere creatorie. Espresiunile cari înseamnă fenomenele lumei sensuale și a universului natural sânt mult mai înrudite cu materia (Inhalt ) lor prin sine însele, adică prin natura elementelor lor, a sunetelor articulate; pe când cuvintele acelea cari esprimă intuițiuni nesensibile, abstracte, se prezintă închipuirei noastre mai mult ca niște semne a căror sunete nu au cu sensul pe care-l esprimă decât prea puțină sau nici o înrudire. Limba în dezvoltarea sa a purces de la lumea sensuală și de la impresiunile

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]