108 matches
-
autonomie/dependență", "ordine/dezordine/organizare", "sistem/interrelație/organizare", "unu/multiplu", "deschidere/închidere", "haos/cosmos", "individual/generic" etc. b) Joncțiuni conceptuale complexe între diverse macro-concepte (de tipul "computațional/informațional/comunicațional") și asocieri conceptuale antinomice (cum ar fi continuu/discontinuu", "dinamism/stabilitate", "invarianță/variație", "identitate/alteritate" etc.). În legătură cu acestea din urmă, Morin susține că ele ne apropie de nucleul principal al complexității, care se află mai ales în asocierea a ceea ce este considerat antagonist: "Complexitatea corespunde, în acest sens, irupției antagonismelor în inima
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
limbajul de Internet În sens larg, terminologia informatică s-a format - cu excepțiile necesare - prin calc semantic, după modelul limbii engleze - pe axa orizontală, extinsă a limbajului specializat din diferite limbi istorice. "Transferul" de la limba-sursă la limbile țintă respectă principiul invarianței conceptuale (diferit de principiul invarianței semantice, limitativ în ceea ce privește productivitatea metaforei conceptuale, în general). În sens restrâns - pe axa verticală (privind relația dintre lexicul comun (LC) și lexicul specializat (LS) al fiecărei limbi-țintă) - mecanismele și strategiile de transfer semantic sunt variabile
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
larg, terminologia informatică s-a format - cu excepțiile necesare - prin calc semantic, după modelul limbii engleze - pe axa orizontală, extinsă a limbajului specializat din diferite limbi istorice. "Transferul" de la limba-sursă la limbile țintă respectă principiul invarianței conceptuale (diferit de principiul invarianței semantice, limitativ în ceea ce privește productivitatea metaforei conceptuale, în general). În sens restrâns - pe axa verticală (privind relația dintre lexicul comun (LC) și lexicul specializat (LS) al fiecărei limbi-țintă) - mecanismele și strategiile de transfer semantic sunt variabile, în funcție de sursa etimologică /de imagine
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fondează ordinea simbolică. Identitatea se afirmă ca o instanță de referință Între imaginar și real, Între timpul cronologic al istoriei și cel trăit, Între personal și social. Subiectul social, așadar, nu poate fi un produs izolat, coerența identitară nu Înseamnă invarianță, unitatea și stabilitatea sinelui nu reprezintă un nod rigid; dar nici incorporarea fără reflecție proprie și evaluare personală a presiunilor externe. Tratăm identitatea nu ca pe o realitate substanțială, stabilă, ontologică, ci ca pe o construcție reprezentațională, ca pe un
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Sisteme de conducere a roboților industriali Cercetare științifică: studiul proprietăților sistemelor dinamice cu referire la circuite electrice, controlabilitate, stabilitate, interconexiunea Kirchhoff, sisteme automate; identificarea parametrilor, estimarea stării; stabilizarea sistemelor, sinteza regulatoarelor; conducerea optimală și adaptivă a sistemelor dinamice; aplicarea metodei invarianței de flux în analiza și sinteza sistemelor dinamice, stabilitatea asimptotică (absolută) pe componente, stabilitatea absolută pe componente; analiza controlabilității stării bazată pe modele nerecursive; traductoare, regulatoare automate, dispozitive de comandă, de protecție și de semnalizare; automatizări industriale și în electroși
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
de noțiunea de . De exemplu, fiecare cameră a cochiliei unui nautilus este o copie aproximativă a următoarei, scalată cu un factor constant. Acest lucru dă naștere la o . cu privire la distribuția cifrei celei mai semnificative poate fi și ea explicată prin invarianța de scară. Logaritmii sunt legați și de conceptul de . De exemplu, logaritmi apar în analiza algoritmilor care rezolvă o problemă prin împărțirea în două probleme similare mai mici urmată de integrarea soluțiilor lor. Dimensiunile formelor geometrice autosimilare, adică a formelor
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
un sistem de referință inerțial. În decursul unui interval de timp infinit de mic "dt", ceasul parcurge distanța "√(dx + dy + dz). Față de sistemul de coordonate legat de ceasul mobil, acest ceas este în repaus, adică "dx` = dy` = dz` = 0". Datorită invarianței intervalului "ds", se poate scrie "dx + dy + dz - cdt = -cdt`", de unde rezultă: Timpul "dt`" se numește "timp propriu". Folosind timpul propriu se poate defini "cvadriviteza" prin relația:
Spațiu-timp () [Corola-website/Science/302652_a_303981]
-
și, analog, alte spații topologice cum ar fi numerele complexe sau numerele "p"-adice. Toate aceste grupuri sunt local compacte, și deci au măsură Haar și pot fi studiate prin analiză armonică. Primele oferă un formalism abstract de integrale invariante. Invarianța înseamnă, în cazul numerelor reale de exemplu: pentru orice "c" constant. Grupurile matriceale peste aceste grupuri cad sub incidența acestui regim, ca și inelele adelice și grupurile algebrice adelice, structuri importante pentru teoria numerelor. Grupurile Galois de extensii de grupuri
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
și în privința propozițiilor existențiale despre numerele naturale. Brouwer a demonstrat o serie de teoreme care au fost deschizătoare de drumuri în topologie, domeniu ce, pe atunci, era în curs de apariție. Unul dintre cele mai celebre rezultate îl constituie demonstrarea invarianței topologice a dimensiunii. A studiat o clasă particulară de spații metrice, așa-numitele "spații compacte catalogate" și a elaborat teoria intuiționistă a integralei lui Lebesgue. A definit riguros noțiunea de suprafață riemanniană. Brouwer a studiat algebra logicii lui George Boole
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
Simion Stoilow. Brouwer a distins pentru prima dată în teoria funcțiilor elementele metrice de cele topologice. Mai mult, a pus bazele unificării topologiei asambliste cu topologia combinatorie. Prin aceasta, Brouwer a demonstrat o serie de teoreme fundamentale, ca: teorema de invarianță a dimensiunii, teorema de invarianță a domeniului, "teorema de punct fix" (care îi poartă numele).
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
pentru prima dată în teoria funcțiilor elementele metrice de cele topologice. Mai mult, a pus bazele unificării topologiei asambliste cu topologia combinatorie. Prin aceasta, Brouwer a demonstrat o serie de teoreme fundamentale, ca: teorema de invarianță a dimensiunii, teorema de invarianță a domeniului, "teorema de punct fix" (care îi poartă numele).
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]
-
doar o simetrie de rotație a spațiu-timpului nostru, foarte simialră cu simetria de rotație a spațiului euclidian. Așa cum spațiul euclidian folosește o metrică euclidiană, și spațiul timpul folosește o metrică Minkowski. În esență, relativitatea restrânsă poate fi enunțată în termenii invarianței intervalului spațiu-timp (dintre oricare două evenimente) ca văzut din orice sistem de referință inerțial. Toate ecuațiile și efectele relativității restrânse pot fi deduse din această simetrie de rotație (grup Poincaré) a spațiu-timpului Minkowski. Misner (1971 §2.3), În cele din
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
starea de mișcare a sursei de lumină. Ultima a fost cerută de ecuațiile lui Maxwell, care implică constanța vitezei luminii în vid. Forța teoriei relativității restrânse stă în faptul că este elaborată pe baza unor principii simple, elementare, printre care invarianța legilor fizicii la schimbarea sistemelor de referință inerțiale.
Principiul relativității () [Corola-website/Science/310225_a_311554]
-
un principiu general al relativității mai restrictiv, anume cel ca legile fizicii să fie aceleași pentru toți observatorii (postulat de către Einstein în teoria relativității restrânse). Local, după cum se specifică în principiul de echivalență, spațiu-timpul este minkowskian, iar legile fizicii prezintă invarianță Lorentz locală. Conceptul de bază al construirii de modele general-relativiste este acela de soluție a ecuației lui Einstein. Date fiind ecuațiile lui Einstein și ecuațiile ce determină proprietățile materiei, o astfel de soluție constă dintr-o varietate semiriemanniană (de regulă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Această predicție, și altele în legătură cu ea, rezultă din faptul că lumina urmează ceea ce se numește geodezică luminoasă, sau geodezică nulă—o generalizare a liniilor drepte de-a lungul cărora se deplasează lumina în fizica clasică. Astfel de geodezice sunt generalizarea invarianței vitezei luminii în teoria relativității restrânse. Examinând modele corespunzătoare de spațiu-timp (fie soluția Schwarzschild exterioară sau, pentru mai multe mase, extinderea postnewtoniană), ies în evidență mai multe efecte ale gravitației asupra propagării luminii. Deși curbarea luminii poate fi obținută și
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
zero, dar pentru ca toate integrările asupra stărilor intermediare să fie bine condiționate, limita formula 187, trebuie luată doar după calculul starii finale. Propagatorul este de fapt amplitudinea necesară pentru atingerea punctului x la timpul t, când se pornește din origine. Datorită invarianței translației, amplitudinea de a ajunge într-un punct x când se porneste din punctul y este aceeași funcție, doar translatată: Când t este mic, propagatorul converge către o funcție delta: dar numai în sensul distribuțiilor. Integrala acestei cantități multiplicată cu
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
ca difuziunea să fie exprimată ca o integrală de drum. Propagatorul este exponențiala unui operator H: care este operatorul de difuziune infinitezimal: O matrice are doi indici care în spațiul continuu este funcție de x și x’. În acest caz, datorită invarianței translației, elementele matricii K depind numai de diferența de poziție, iar un abuz convenabil de notație este să se refere la operator (elementele matricei) și la diferența de funcție prin același nume: Invarianța translației înseamnă că multiplicarea matricii continue: este
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
x și x’. În acest caz, datorită invarianței translației, elementele matricii K depind numai de diferența de poziție, iar un abuz convenabil de notație este să se refere la operator (elementele matricei) și la diferența de funcție prin același nume: Invarianța translației înseamnă că multiplicarea matricii continue: este într-adevăr o convoluție: Exponențiala poate fi definită într-un interval de timp t, care include valori complexe, atâta timp cât integrala asupra nucleului de propagare rămâne convergentă. Atâta timp cât partea reală a lui z este
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
care depinde numai de pozițiile relative ale particulelor, putem folosi această soluție pentru a genera impulsul soluție: Pentru problema de undă staționară, mișcarea centrului de masă doar adaugă o fază generală. Când este rezolvată pentru nivelul energetic al sistemului multiparticule, invarianța galileană permite ca mișcarea centrului de masă să fie ignorată.
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
La t=0, când comprimarea începe, radiația este izotropă și deci amplitudinea "A" depinde numai de √("m"+"n"+"p"). Deci "I"("m,n,p") este și el izotrop. Dar "k"("m,n,p") rămâne prin definiție izotrop în timpul comprimării iar invarianța lui "I" garantează că "A"("m,n,p") își păstrează caracterul izotrop de la momentul inițial
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
dar care fie nu au efect asupra rezultatelor fizice, fie pot fi înlăturate prin adoptarea unor metode de calcul adecvate. Există o categorie de divergențe „serioase” care nu pot fi eliminate prin modificarea metodelor de calcul, pe baza postulatelor de invarianță relativistă și invarianță la etalonare. Dyson a arătat cum, din amplitudinile divergente calculate cu ajutorul diagramelor Feynman, se pot extrage, prin metode specifice, expresii finite în acord cu rezultatele experimentale. Eliminarea acestor divergențe se face în două etape. Întâi, ele trebuie
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
nu au efect asupra rezultatelor fizice, fie pot fi înlăturate prin adoptarea unor metode de calcul adecvate. Există o categorie de divergențe „serioase” care nu pot fi eliminate prin modificarea metodelor de calcul, pe baza postulatelor de invarianță relativistă și invarianță la etalonare. Dyson a arătat cum, din amplitudinile divergente calculate cu ajutorul diagramelor Feynman, se pot extrage, prin metode specifice, expresii finite în acord cu rezultatele experimentale. Eliminarea acestor divergențe se face în două etape. Întâi, ele trebuie identificate în expresiile
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
unui perpetuum mobile de speța întâia, adică posibilitatea construirii unui agregat care ar produce mai multă energie decât primește din exterior. Legea conservării energiei este o consecință a simetriei legilor fizicii la transformările liniare ale timpului, cu alte cuvinte, exprimă invarianța legilor odată cu trecera timpului. Primul principiu al termodinamicii reprezintă legea conservării energiei pentru sistemele termodinamice. De exemplu, atunci când folosim energie de orice fel și spunem într-un mod oarecum impropriu că o "consumăm", de fapt nu facem decât să asistam
Legea conservării energiei () [Corola-website/Science/317235_a_318564]
-
mod firesc rezultă egalitatea: formula 18 Pe baza acestor considerente se poate enunța "legea conservării impulsului punctului" material: Relația formula 19 reprezintă o integrală primă vectorială a mișcării, echivalentă cu trei integrale prime scalare: formula 20. Masa punctului material fiind constantă, rezultă că invarianța impulsului înseamnă, în fapt, constanța vectorului viteză. Acestă lege este în acord cu principiul întâi al mecanicii care afirmă că în absența acțiunii unei forțe, punctul material își păstrează starea de repaus relativ sau de mișcare rectilinie și uniformă în raport cu
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]
-
Prin urmare: formula 25 Pe baza acestor considerente se poate enunța "legea conservării momentului cinetic al punctului" material": Relația formula 26 reprezintă o integrală primă vectorială a mișcării, echivalentă cu trei integrale prime scalare: formula 27. Masa punctului material fiind constantă, rezultă că invarianța momentului cinetic înseamnă, în fapt, constanța vectorului vitezei unghiulare. Existența mărimii mecanice moment cinetic și a legii de conservare a momentului cinetic ține de proprietatea de izotropie a spațiului fizic. Pentru cazul în care momentul rezultant al forțelor aplicate este
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]