200 matches
-
le animă, iar eu simt că încep să-mi ardă obrajii, de bucurie și surescitare, de încântare și uimire. Tavi, Mariana și Lili (matematică) ne poartă de la teoria jocurilor la numerele complexe, imaginare, numere de aur, fețe combinatorice ale aceleiași invariante. Treptat, ideile prind contur, deși încă nu se întrevede nucleul ordonator. Plecăm toți acasă, sâmbătă seara, târziu, dar bucuroși, încărcați pozitiv, plini de speranțe. Barierele de comunicare și inhibițiile au căzut. Fiecare a trăit sentimentul că nu e singur. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
avem de lucru. Fiecare are de prezentat scenariul pe care l-a gândit între timp. Mariana (matematică) dă tonul: e vorba despre un scenariu didactic ce vizează "numărul de aur" sau proporția divină; e tot mai clar că există o invariantă la nivelul arhitecturii cosmice a lumii și a omului, a tot ceea ce el făurește. Diana (engleză) își mărturisește cu voce tare uimirea pentru forța și lumina care parcă emană din noi toți și ne cuprinde ca un fluid magic, făcându
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
elevilor noștri ideea din acest text (textul a fost doar un pretext al demarării demersului nostru). Fiecare dintre noi, prin metodele și conținuturile specifice fiecărei discipline trebuie să contureze, să evidențieze ideea principală a proiectului nostru: descoperirea esenței, a acelei invariante imuabile, care rămâne mereu ascunsă, "anonimă" sub măștile succesive ale lumii și ale omului; că ar trebui să-i facem pe elevii noștri să trăiască această revelație în cunoaștere, care să-i lumineze interior, să-i transforme. Se pun întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
înca drare într un model unic de organizare textuală. Pe baza criteriului lingvistic, a celor pa tru dimensiuni constitutive ale fiecărui text (nivelul fonematic și cel lexicosemantic, nivelul morfosintactic și cel stilistic) poate fi totuși identificat un număr restrâns de invariante. Astfel, JeanMichel Adam, fondatorul Centrului de cercetări de lingvistică textuală și analiză a discursului de la Lausanne, stabilește șapte tipuri de texte: dialogate, poetice, injonctive, narative, explicative, informative și argumentative (Les textes. Types et prototypes). 2.3.1. Textul informativ Textul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
precizare a speciei ori de sugerare a tiparului discursiv și, desigur, funcția de captare a atenției lectorului. Referentul titlurilor este de mare diversitate, ilustrând ori ginalitatea scriitorilor, în timp ce modalitățile lingvistice de construire a cuvântului/a sintagmei de intitulare prezintă câteva invariante. - Un termen nominal/o structură nominală (substantiv, adjectiv, pronume, numeral cu valoare substantivală) configurează titluri expozitive sau metaforic simbolice, vizând: tema/teme și motive (Iubire de L. Blaga, Război și pace de Tolstoi, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
plumb, șiam început săl strig. Primul vers al acestei strofe constituie temelia planului realității interioare. Între acest plan al eului liric și cel al realității exterioare nu există antiteză romantică. Universul interior nu se configurează ca univers compensatoriu, ci ca invariantă a lumii „eronate“ dinafară, într o relație de corespondență specifică imaginarului poetic simbolist. Dubla metaforă verbală dormea întors este expresia absolută a îndepărtării definitive de viață. Sintagma amorul meu de plumb (cuvântul amor este preferat altor sinonime ca iubire sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
un relativist radical. El acceptă criterii comune de evaluare a viziunilor metafizice, exigențe pe care ar trebui să le satisfacă orice Weltanschauung pentru a-și câștiga statutul de filozofie autentică. Or, astfel de criterii de excelență care funcționează ca niște invariante atemporale sunt refuzate cu fermitate de relativismul radical, ce nu acceptă nici o condiție cu caracter supraparadigmatic (vezi și II, 2Bf). Mircea Florian surprinde foarte bine dilema în care ajunsese istorismul: pe de o parte, acesta "paralizează acțiunea prezentului, fiindcă el
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
el este prea puțin formalizat, și ca atare prea generos sub raportul conținutului, ceea ce-l face să admită componente intens modificabile; ) nu face o distincție clară între continuitatea formelor și discontinuitatea conținuturilor; ) Dilthey vizează criterii strict minimale, capabile să rămână invariante de-a lungul întregii istorii, și nu doar pe termen scurt. Nu căutăm să susținem prin aceasta că un astfel de "concept genealogic" ar fi inoperant în științele teoretice, dar socotim că el este greu aplicabil la viziunea lui Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a lungul timpului 81, pentru ca apoi comparându-le intențiile și realizările să aproximeze până unde se poate întinde perimetrul "faptelor filozofice", să determine "corelația internă" a sistemelor 82 și să stabilească în funcție de aceste constatări un set de condiții minimale, niște invariante capabile, pe de o parte, să confirme statutul filozofic al cutărei sau cutărei viziuni despre lume, iar pe de altă parte, să le asigure acestor Weltanschauungen o ipotetică unitate sau măcar să le și să ne sădească încrederea că ele aparțin
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Jaspers, Husserl, Kierkegaard, Heidegger și cu cel grafic/ pictural al pictorilor expresioniști și suprarealiști aceasta fiind situația pe care o propunem spre analiză, presupune un ,,decupaj" al acelor aspecte situaționale commune (în cazul de față al ,,metaforelor obsedante"), precum și observarea ,,invariantelor enunțiative". O caracteristică a ,,discursului constituent" este faptul că prin raportarea la anumite genuri de discurs, acesta participă, în fapt, la validarea lor. Discursul literar se constituie tematizându-și propria sa constituire. Astfel, putem afirma că discursul blecherian se definește reflectându
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
-ne asupra Patului lui Procust, pe care îl apreciem ca mai bogat în indicii ale originalității și mult mai aproape de crezul artistic al autorului. Totodată, se desprinde, ca o concluzie, faptul că "...imaginile estetice nu sunt câtuși de puțin imuabile, invariante arhaice: operele de artă devin imagini prin aceea că procesele închegate ca obiectivitate vorbesc de la sine."455 Concluzii Autorul acestei lucrări refuză, dintr-o convingere lăuntrică, să meargă pe poteci bătătorite. O primă rezultantă a acestei atitudini ar fi dezinteresul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
e imperfectă frecvențele sunt chiar mai bine separate (s-o fi obișnuit urechea, o fi intrat în joc deprinderea de analiză fonetică, exersată de-a lungul atâtor ani, lecturile din Hlebnikov și Fonágy intervin ca un ciur al sunetelor) aud invariante și variabile, disting silabe, recompun cuvinte, înțeleg replici. E clar, am trecut pragul dintre regnuri... *** Mă aflu într-un heleșteu, mormoloc-bac, trecut prin plasa admiterii în Lacul Semnelor Vocale și Scriptice. După o scurtă vreme de buimăceală euforică (trecut-am
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
lasă pe gânduri dus.// ... // Ochii tăi de aur plini/ Iar îmi caută pricini./ Gura ta cea lobodă/ Mă sărută slobodă" etc. Desigur, niciun exercițiu de virtuozitate stilistică nu poate edulcora sfârșitul cuplului (în special Dispariția și eternitatea Eonei va conține invariantele uzuale ale eroticii agonice, cu finalul inerent: reintrarea într-o "melancolie de fier"). Fulgurațiile oricărei apariții și dispariții ale obiectului poetic sunt, totuși, benefice Poeziei. Pentru cititorul poemelor lui Liviu Antonesei, fiecare nouă apariție a Eonei adică, în termenii autorului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
morții. Scrisori de închiriat (Cartea Românească, București, 2004), cea de-a treia și, până acum, ultima carte a Liviei Iacob este dovada vie a faptului că principalul interes al autoarei este anatomia sentimentului erotic. Și aici sunt evidente, prin urmare, invariantele poeziei erotice care dominau volumele anterioare, cu o diferență majoră, totuși: în toate cele trei cicluri de scrisori (Scrisoare dintr-un ceainic mic, Scrisoare pe trecerea de pietoni, Scrisoare insulară) sunt valorificate cu precădere motivele subsecvente eroticii agonice. În carte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sufletului meu" se și numește Dezechilibrul meu susține echilibrul precar al lumii. Ca în această mărturisire directă, lapidară, a impasului lăuntric, poetul preferă peste tot dicțiunea nerelativizată a suferinței inerente procesului de chestionare identitară. Proces în cursul căruia intervin și invariantele bine știute: spectrul ratării, anxietatea, oboseala reiterării acelorași atitudini, incertitudinea soluționării crizei. Scriitorul le dă însă glas nemijlocit, fără să le învăluie în aburii metaforismului desuet, fără să încețoșeze peisajul oricum aspru al propriei interiorități o interioritate ce își deconspiră
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
variază în funcție de conjunctură politică, socială și economică, în funcție de problemele spirituale ale colectivității într-o anumită epoca. Astfel, de la un text la altul circulă nu personajul definit doar prin caracterul sau, ci personajul integrat unui scenariu constituit dintr-un număr de invariante determinate care fondează mitul. Personajele dezvăluie anumite scheme dramatice, care fixează tensiunile timpului. Astfel, Jean Rousset prezintă că scenariu mitic dispozitivul triunghiular minimal care stă la baza mitului lui Don-Juan, dar poate sta și la baza altor mituri 64. Prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
putem interpreta și mitul Parizienei. Prima sarcină, înainte de a stabili pertinenta mitului Parizienei, constă în a descrie și a articulă domeniul, izolând elementele distinctive care, grupate la un loc, vor alcătui scenariul destinului femeii pariziene. Se obțin astfel unitățile constitutive invariantele care sunt în număr de trei: Pariziana, Parisul și grupul masculin. 1. Parisul: Pariziana că mit ia naștere în Paris. Parisul este spațiul care definește Pariziana și o pune în valoare. Parisul are funcția de șarniera a dispozitivului, el înfăptuiește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nucleo tematico invariante di base che verrà rimodulato costantemente e în varia guisa în Ed è subito seră, specie în Acque e Terre e Òboe Sommerso: îl recupero infantile e adolescenziale del tempo della dolcezza. (...) Nella formulazione del nucleo tematico invariante, del recupero del tempo della dolcezza qualche influenza potrà averla anche Leopardi, îl quale nei Cânți giovanili modella în varia guisa îl tema della fine delle illusioni e della impossibilità della gioia. M. G. Riccobono, op. cît., p. 291. 409
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lectură). În aceste cronici avem de-a face cu "Nașterea textului narativ": "Cronicile sunt primele creații asumate individual..., fiecare text e un tot unitar în intenții, idei, stil, particulare, ceea ce le delimitează propriul regim de referință. Un fascicul propriu de invariante de structură, limbă, mentalitate și discurs moralizator adună aceste proze istorice într-o clasă aparte"42 (p. 29). Aceste cronici reprezintă, de altfel, punctul de plecare al închegărilor prozei artistice din secolul al XIX-lea românesc: "Cronicarul fură pietre din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu un ancraj ferm în poetica romanului abisal din literatura rusă Dumitru Micu observă, la rându-i, că Mihăescu îi "acorda o prețuire deosebită lui Dostoievski, prezentându-l drept exponent al "realismului integral"" (2000: 272) conduce la infuzarea operei cu invariante tehnice, ce descriu atât resorturile intime ale gândirii, cât și melanjul tulburător care se ivește din confruntarea acesteia cu mediul.83 Cu un asemenea profil deliberat asumat, scriitura lui Mihăescu nu poate evada de sub zodia senzaționalului și a exagerării până la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Structural, Cezar Petrescu este autorul român cel mai apropiat de estetica șocantă, cu înscenări ale macabrului sau ale terifiantului exotic, evidențiată de Grand Guignol-ul parizian 90, ale cărui capilare terifiante se prelungesc, retroactiv, până la proza gotică. Există, de altfel, câteva invariante gotice în Aranka, pe care naratorul le speculează cu abilitate: setting-ul izolat și straniu (domeniul familiei Kemény), un personaj banal, cu o atitudine pozitivistă (obezul și complet vidatul de umor Silvestru Hotăran), slujitorii de la castel, apropiați, ca ton, mai degrabă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tipul de ce?, caracteristice pentru filozofia medievală a naturii, la întrebări de tipul cum?. Este o tranziție ce exprimă renunțarea la ambiția de a descoperi cauze ultime care acționează în natură în favoarea obiectivului mai modest de a stabili legi, adică corelații invariante între fenomene repetabile. Pe baza cunoașterii se poate prevedea cum se vor desfășura lucrurile în condiții date. Această reorientare, care și-a probat în mod convingător fertilitatea în științele fizico chimice, a fost promovată cu succes și în discipline biologice
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
verbale datorită unei manipulări auctoriale abile a sintaxei, a ortografiei, a punctuației și chiar a aranjării grafice în pagina, în timp ce gravurile împrumuta un caracter de extracție conservator-lingvistică, în sensul că desenele artistului pot fi grupate sub auspiciile unor manierisme sau invariante de reprezentare 117. În acest caz, trebuie admisă existența unui continuum vizual-verbal și deci apariția unui produs estetic parțial autografic, partial alografic 118. Orice ediție critică a operelor lui Blake (inclusiv lăudată ediție Erdman, din care am extras citatele pe parcursul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
voi continua să mă axez asupra artei verbale a lui Blake, fiindcă aceasta face obiectul explicit al exegezei mele. Totuși, cateva observații în marginea artei vizuale a artistului englez s-ar putea dovedi extrem de utile. Utilizând un număr semnificativ de invariante tehnice și de modele de reprezentare, desenele, gravurile și picturile lui Blake se metamorfozează într-un mod de expresie mai conservator, care amintește de codul repetitiv imbricat în opera de artă verbală grație mediului lingvistic al acesteia 120. Înainte de a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
seamănă cu lacrimi culege cu bucurie.; Cine e întâi la masă e pe urmă la lucru.; Cel mai greu lucru din lume e să dai socoteală unui om prost.; Ceea ce știu este că n-a mai plecat. Acestea se numesc invariante ale relației predicative, deoarece sub una din aceste forme apare ea în orice enunț - propoziție sau într-o propoziție din structura unei fraze. Relația sintactică dintre subiect și predicat, respectiv propoziția subiectivă și regenta ei sau predicativa si regenta ei
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]