201 matches
-
această distincție este trecută cu vederea, se folosește termenul neutru cuvînt, care desemnează orice unitate lexicală cu valoare denominativă. Majoritatea lingviștilor recunosc în cuvînt o unitate lingvistică fundamentală, căreia i se atribuie însușirea de universalitate. Cuvîntul există mai întîi ca invariantă și apoi ca variantă a nivelului lexical, ca unitate de denumire, fiind corelat cu noțiunile. Cu această primă accepție, cuvîntul a fost numit în lingvistica modernă lexem (invariantă), respectiv alolexem (variantă). Ceea ce definesc dicționarele explicative ale unei limbi sînt lexemele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
căreia i se atribuie însușirea de universalitate. Cuvîntul există mai întîi ca invariantă și apoi ca variantă a nivelului lexical, ca unitate de denumire, fiind corelat cu noțiunile. Cu această primă accepție, cuvîntul a fost numit în lingvistica modernă lexem (invariantă), respectiv alolexem (variantă). Ceea ce definesc dicționarele explicative ale unei limbi sînt lexemele, titlul unui articol de dicționar avînd rolul de simbol arbitrar al unui lexem. V. cuvînt, morfem, termen. COSERIU 1964; DÖRSCHNER 1996 ; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. VI LEXICALIZARE. Proces lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
construcție cu organizare de sistem. De aici, este emisă ipoteza că unei anumite stări a condițiilor de producere corespunde o structură definită a producerii discursului, pornind de la limbă, ceea ce înseamnă că, dacă starea condițiilor este fixă, ansamblul discursurilor posibile manifestă invariante semantico-retorice stabile în ansamblul considerat caracteristic al procesului de producere. Anticipînd noțiunea "interdiscurs", M. Pêcheux preciza că procesul discursiv nu are de fapt început, deoarece discursul se află mereu în discursul prealabil pe care îl folosește drept materie primă. Revenind
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și s-a cercetat abaterea în folosirea unor unități de sens, a cuvintelor sau a segmentelor dintr-un text în raport cu alte texte ale unui corpus. În cazul cercetărilor unor corpusuri închise, unde fiecare abatere este judecată în interiorul unei cantități de invariante, se evidențiază contribuțiile lui Ch. Muller asupra vocabularelor caracteristice, fiindcă, de la problemele pe care și le-a pus acesta, s-a dezvoltat analiza specificității în cadrul lexicometriei. A compara pur și simplu frecvențele în texte de lungimi diferite nu reprezintă ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
între discursivitate și exterioritățile ei sau cel puțin de a descrie formele de amestec a modului de enunțare și a mediului social determinat. Cuvîntul topologie este un termen matematic cu semnificația "studiu al proprietăților ce țin de vecinătate și al invariantelor dintr-un spațiu real" și s-a aplicat la domeniul discursiv atunci cînd s-a observat faptul că formațiile discursive organizează un spațiu de plasări sau de poziții din care se produc discursurile și sînt puse în circulație relațiile antagoniste
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Marcarea eroului prin promisiuni Marcarea eroului prin promisiuni făcute ca urmare a solicitării lui neîncetate, gravitează În jurul nașterii propriu-zise, Înainte de naștere pentru a-l liniști pe cel așteptat și după pentru a-l liniști pe cel născut. Avem În interiorul acestei invariante, două subclase: eroul provoacă promisiunea (plânge sau refuză să se nască) și eroul este promis Înainte de a lua cunoștință de nașterea lui. Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte Ispirescu conține o dublă dificultate a nașterii. În afară de amintita sterilitate, există
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
reacții ale părintelui care Încearcă să Împiedice realizarea promisiunii prin diverse tertipuri (amânarea scadenței, schimbarea copilului, Înșelătorie), dar și o conduită anume din partea celui promis care Îi reamintește tatălui făgăduiala dată. b. Elemente vegetale cu rol fecundator O clasă de invariante privește intervenția, Întâmplătoare sau provocată de un sfătuitor, a unor elemente vegetale. În ordinea frecvenței apariției elementelor vegetale În narațiunile investigate, am situat piperul Într-o primă subclasă. Piperului i se atribuie virtuți fecundante și purificatoare. El apare ca simbol
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Apoi, sărutul este semnul unității, care păstrează efectul polivalenței, al ambiguității nenumăratelor forme de uniune. Observăm În această subclasă că visul este motorul care oferă soluții pentru conceperea copilului. Gaston Bachelard crede că visătorul c. Animarea obiectelor Această clasă de invariante include o importantă subclasă, aceea care privește rolul special avut de lemn la conceperea copilului. Unchiașul dintr-o poveste găsește un lemn de tei pe care-l spală, după care lemnul, căpătând viață, se transformă Într-un copil care plânge
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
altul, destinul. Aceasta a fost de altfel și calea pe care am mers pentru clarificarea noțiunilor teoretice de bază: lectura celor mai importante opere ale cercetătorilor care s-au aplecat asupra problematicii destinului. În ceea ce privește nașterea , am identificat trei clase de invariante : nașteri miraculoase, ursitoarele și destine deviate . Capitolul despre căsătorie include numai două clase de invariante :ursitul și anomalii neîntâmplătoare Dat fiind materialul documentar imens aflat la dispoziție, am căutat să operez o selecție destul de severă din punct de vedere tematic
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
noțiunilor teoretice de bază: lectura celor mai importante opere ale cercetătorilor care s-au aplecat asupra problematicii destinului. În ceea ce privește nașterea , am identificat trei clase de invariante : nașteri miraculoase, ursitoarele și destine deviate . Capitolul despre căsătorie include numai două clase de invariante :ursitul și anomalii neîntâmplătoare Dat fiind materialul documentar imens aflat la dispoziție, am căutat să operez o selecție destul de severă din punct de vedere tematic.Am căutat ca narațiunile să nu se repete, analizând doar reprezentările destinului:nașterea și căsătoria
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
producția de mărfuri, administrație, sănătate, învățămînt, cercetare științifică etc., sectoare care corespund la tot atîtea mari tipuri discursive. Asemenea delimitări au la bază grile sociologice mai mult sau mai puțin intuitive. Alte clasificări Genurile discursive pot fi împărțite luînd ca invariantă nu un sector de activitate, ci un loc instituțional: spitalul, școala, familia, întreprinderea etc. Dacă luăm ca invariantă spitalul, de exemplu, putem enumera multiplele genuri discursive scrise sau orale care sînt practicate aici: consultația, dosarul medical, ședințele de lucru, ședința
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Asemenea delimitări au la bază grile sociologice mai mult sau mai puțin intuitive. Alte clasificări Genurile discursive pot fi împărțite luînd ca invariantă nu un sector de activitate, ci un loc instituțional: spitalul, școala, familia, întreprinderea etc. Dacă luăm ca invariantă spitalul, de exemplu, putem enumera multiplele genuri discursive scrise sau orale care sînt practicate aici: consultația, dosarul medical, ședințele de lucru, ședința de radiografie etc. Un alt criteriu poate fi statutul partenerilor discursului: discurs între copii și adulți, între copii
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
b. propriu-zis sau fantastic are o structură „monotipică”. Concluzia este rezultatul cercetării morfologice întreprinse de V. I. Propp (1928), care a identificat elementele stabile ale b., numite „funcții”, a constatat că „numărul funcțiilor din basmul fantastic este limitat”, astfel de invariante reducându-se la 31, și că „succesiunea funcțiilor este întotdeauna aceeași”. Nu toate funcțiile se regăsesc la nivelul unui singur basm, dar unele dintre ele, cuplate în perechi, sunt obligatorii (de exemplu, funcția VIII - „prejudicierea” și XIX - „remedierea” sau XVI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
nucleo tematico invariante di base che verrà rimodulato costantemente e în varia guisa în Ed è subito seră, specie în Acque e Terre e Òboe Sommerso: îl recupero infantile e adolescenziale del tempo della dolcezza. (...) Nella formulazione del nucleo tematico invariante, del recupero del tempo della dolcezza qualche influenza potrà averla anche Leopardi, îl quale nei Cânți giovanili modella în varia guisa îl tema della fine delle illusioni e della impossibilità della gioia. M. G. Riccobono, op. cît., p. 291. 409
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și efect. Ele sunt prinse mai întâi în teascul propriei urgențe politice, captată, încapsulată dureros în artă, apoi, din partea receptării postdecembriste, se adaugă apăsarea apriorismului ideologic aplicat unilateral perioadei, viziunea reductivă politic, dar și lipsită de curiozitatea pătrunderii în miezul invariantei obiectului literar viu, ca artă.", Nicoleta Sălcudeanu, "Generația dintre dictaturi", în România literară, nr. 1/2008. 42 "Discursul metaforic, criptic e supus unui proces de tranzitivizare. Generația pierdută, mai ales, prin Geo Dumitrescu sau Ion Caraion, procedase și ea la
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
amplitudine și meticulozitate, au fost și sunt apreciate diferit. Unii le consideră epocale, alții le iau în derâdere. În orice caz, ele nu sunt invulnerabile. În Personalitatea lui M. Eminescu, analiza dezvăluirilor unor contemporani ai poetului duce la concluzia că invarianta spiritului eminescian este „tendința către nemărginit, setea de absolut”. O concluzie corectă, însă neindividualizantă. Un obiectiv al hermeneuticii tuturor studiilor lui C. despre Eminescu este infirmarea opiniei conform căreia opera celui mai mare poet român transfigurează o Weltanschauung pesimistă. Spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
o asemenea opinie, căci poziția lui în sistemul lingvistic și raporturile pe care le realizează cu alte elemente ale vocabularului prezintă întotdeauna deosebiri de la o limbă la alta. Ca element interromanic, ansamblul de trăsături comune întrunite de un cuvînt constituie invarianta din planul expresiei, corespunzătoare invariantei din planul conținutului, aceasta fiind reprezentată, prin semnificația cuvîntului, de (aproximativ) aceeași componență în toate limbile în care este folosit elementul respectiv. Astfel, semnificația "floare" este redată în limba română prin forma floare 83, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lui în sistemul lingvistic și raporturile pe care le realizează cu alte elemente ale vocabularului prezintă întotdeauna deosebiri de la o limbă la alta. Ca element interromanic, ansamblul de trăsături comune întrunite de un cuvînt constituie invarianta din planul expresiei, corespunzătoare invariantei din planul conținutului, aceasta fiind reprezentată, prin semnificația cuvîntului, de (aproximativ) aceeași componență în toate limbile în care este folosit elementul respectiv. Astfel, semnificația "floare" este redată în limba română prin forma floare 83, în franceză prin fleur, în spaniolă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Astfel, semnificația "floare" este redată în limba română prin forma floare 83, în franceză prin fleur, în spaniolă, portugheză și catalană prin flor, aceste forme avînd în structură componentele ce realizează tipul sonor [f][l]Vlab[r]84, care reprezintă invarianta formală ce permite comunicarea dintre vorbitorii limbilor respective, deși conformația tipului sonor variază parțial în funcție de limbă. Numărul trăsăturilor comune poate însă crește sau descrește, căci, dacă la limbile menționate se adaugă italiana (care are corespondentul fiore), trăsăturile comune se împuținează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mə], engl. bloom [blu:m], neer. bloem [blu:m], dan. blomst [blomst], norv. blomst [bl(mst], sued. blomma [΄blum:a]. Se constată că, în toate aceste limbi, există o structură foarte apropiată a cuvîntului, din care se poate desprinde o invariantă a unui tip sonor [b][l]Vlab[m], care trebuie să se regăsească desigur și în cuvîntul originar din limba-bază, din germanica comună, fapt confirmat și de existența corespondentului gotic blōma. Ca atare, specialiștii au putut reconstitui cu multă probabilitate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
stimulat apariția în literatură a noului curent. Situat principial în opoziție cu modernismul, t. și-a apropriat, prin unii reprezentanți, forme de artă ale acestuia, chiar dintre cele mai radical inovatoare. Caracterele tradiționaliste se precizează mai cu seamă în poezie. Invarianta lor este estetizarea spiritualizantă a unui material de inspirație autohton. Menținându-se în universul rural, tradiționaliștii semnalează cu stăruință în acesta constituenți ce nu atrăseseră în chip deosebit privirile sămănătoriștilor. În versul sămănătorist apar în prim-plan câmpuri, holde, munți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
trebuia să se găsească ceva care să stea la baza ei. Klein identifică acest ceva ca fiind grupurile. Plecând de la această noțiune el reușește să ofere o definiție a geometriei ca studiu al proprietăților geometrice ale unui spațiu care rămân invariante sub un grup de transformări. Totul pornește de la observația sa că "există transformări ale spațiului prin care proprietățile geometrice ale configurațiilor din spațiu rămân în întregime neschimbate. Pentru că proprietățile geometrice sunt, din chiar ideea lor, independente de poziția ocupată în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
plan (reflecție), precum și de orice combinație a acestor transformări. Totalitatea acestor transformări o desemnăm ca fiind grupul principal al transformărilor spațiului: proprietățile geometrice nu sunt schimbate de transformările grupului principal. Și, conversa, proprietățile geometrice sunt caracterizate de faptul că rămân invariante sub transformările grupului principal."36 Din această perspectivă, în geometrie, noțiunea fundamentală devine cea de grup37, iar noțiunea de spațiu suferă o extindere. O altă încercare (anterioară celei a lui Klein) de "a clarifica situația confuză" din geometria secolului nouăsprezece
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
variază în funcție de conjunctură politică, socială și economică, în funcție de problemele spirituale ale colectivității într-o anumită epoca. Astfel, de la un text la altul circulă nu personajul definit doar prin caracterul sau, ci personajul integrat unui scenariu constituit dintr-un număr de invariante determinate care fondează mitul. Personajele dezvăluie anumite scheme dramatice, care fixează tensiunile timpului. Astfel, Jean Rousset prezintă că scenariu mitic dispozitivul triunghiular minimal care stă la baza mitului lui Don-Juan, dar poate sta și la baza altor mituri 64. Prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
putem interpreta și mitul Parizienei. Prima sarcină, înainte de a stabili pertinenta mitului Parizienei, constă în a descrie și a articulă domeniul, izolând elementele distinctive care, grupate la un loc, vor alcătui scenariul destinului femeii pariziene. Se obțin astfel unitățile constitutive invariantele care sunt în număr de trei: Pariziana, Parisul și grupul masculin. 1. Parisul: Pariziana că mit ia naștere în Paris. Parisul este spațiul care definește Pariziana și o pune în valoare. Parisul are funcția de șarniera a dispozitivului, el înfăptuiește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]