217 matches
-
poate atribui un excurs literar ce a trecut prin toate etapele devenirii: de la înmugurire, prin înflorescență, spre (pe)trecerea maturității lirice, dobândită (poate) prea timpuriu. Cu o ”carieră” în plină expansiune, cu o forță creatoare și o vitalitate demne de invidiat (atu-urile firești al vârstei sale), tânăra scriitoare botoșăneană (având la activ poezie dar și proză) aprinde, în fiecare dintre poeziile sale, un băț de chibrit, spre a se convinge de interpretarea relativistă a ... Citește mai mult O nouă carte
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
poate atribui un excurs literar ce a trecut prin toate etapele devenirii: de la înmugurire, prin înflorescență, spre (pe)trecerea maturității lirice, dobândită (poate) prea timpuriu. Cu o ”carieră” în plină expansiune, cu o forță creatoare și o vitalitate demne de invidiat (atu-urile firești al vârstei sale), tânăra scriitoare botoșăneană (având la activ poezie dar și proză) aprinde, în fiecare dintre poeziile sale, un băț de chibrit, spre a se convinge de interpretarea relativistă a ... IV. TÂRGUL DE CARTE - O MEGA
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
despre ce este vorba, la invitații și slogane de amor lasciv, la concupiscență de depravare și promiscuitate așa zis indirectă, acoperită de formulări, chipurile, bine intenționate la un vocabular excitant și incitant al celor mai celebre și famate stabilimente antebelice, invidiate chiar și în faimoasa speluncă „cruce de piatră” !. Întrebând un cunoscut ce ziar ar cumpăra dacă, să zicem, ar fi expuse doar două pe tarabă, cu titluri de-o șchioapă și aproape la fel în aparență (în acest caz asemănarea
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366686_a_368015]
-
și, dând colțul, m-am trezit față-n față cu o inscripție de doi metri pe peretele unei case: „Be like water, my friend: tasteless”, semnat Bruce Lee. Îmi amintesc vag de luptătorul sprinten de pe marile ecrane, pe bună dreptate invidiat pentru talentul aproape miraculos de a se face nevăzut, respectiv de a apărea pe neașteptate. „Dreptate are”, îmi zic în gând. Să fii ca apa, neutru la gust, dar nu de prost gust. Transparentă, invizibilă la prima vedere, dar tenace
ROMÂNII ADAPTIVI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351246_a_352575]
-
natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot ce reprezintă proiecția în descriptiv a inefabilului psihologc: "Dar noi la Lăicăi aveam lăutari vestiți, un cuplu invidiat: Ponchiș la vioară, Bânță la țambal./ Și printre atâți profeți mincinoși, instrumentele lor/ nici azi nu și-au pierdut în cartea albă, toată virtuțile". Expresivitatea poetică e mai mare în textele < >, laconice și fragmentare, decât în poemele încărcate de referințe
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot ce reprezintă proiecția în descriptiv a inefabilului psihologc: "Dar noi la Lăicăi aveam lăutari vestiți, un cuplu invidiat: Ponchiș la vioară, Bânță la țambal./ Și printre atâți profeți mincinoși, instrumentele lor/ nici azi nu și-au pierdut în cartea albă, toată virtuțile". Expresivitatea poetică e mai mare în textele < >, laconice și fragmentare, decât în poemele încărcate de referințe
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot ce reprezintă proiecția în descriptiv a inefabilului psihologc: "Dar noi la Lăicăi aveam lăutari vestiți, un cuplu invidiat: Ponchiș la vioară, Bânță la țambal./ Și printre atâți profeți mincinoși, instrumentele lor/ nici azi nu și-au pierdut în cartea albă, toată virtuțile". Expresivitatea poetică e mai mare în textele < >, laconice și fragmentare, decât în poemele încărcate de referințe
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
din dinți, închidem pumnii până se albesc, lăsăm lacrima să curgă nu din slăbiciune suntem femei ... uneori prea mult câteodată prea puțin suferim, ne bucurăm, iubim, detestăm, suntem înțelegătoare ori nu, tandre sau aspre, frumoase pentru unii, urâte pentru alții, invidiate, iubite, dorite...poate nu suntem femei ... uneori prea mult câteodată prea puțin avem mereu o vorba bună adresată celor care au perioade grele, simțim noi nevoie de o îmbrățișare caldă, o încurajare, un simplu cuvânt la momentul oportun. Să nu
SUNTEM FEMEI .. UNEORI PREA MULT CÂTEODATĂ PREA PUŢIN .. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345656_a_346985]
-
Nasos se ocupă îndeaproape de bunul mers al afacerii de la „Malibu”. În perioada în care l-am cunoscut George devenise tătic pentru a doua oară. Soția sa, Samantha, o englezoaică veritabilă, amabilă, drăguță, respectuoasă și cu o distincție demnă de invidiat îi dăruise al doilea copil, pe Cristopher, iar Jamie, frățiorul cu vreo doi-trei ani mai mare, avea de-acum partener de joacă. Când am revenit în Cipru în acest an, am avut ocazia să cunosc mult mai bine această familie
PRIETENII MEI CIPRIOŢI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355307_a_356636]
-
autoarei. O fascinantă poveste în care filozofia de viață, îmbinata cu un anume tragism specific firilor creatoare, sensibile, înclinate spre esoterism, devin lesne destin implacabil. Eroina, “este proprietara de drept a unei arhive de codecsuri pentru care ar putea fi invidiata”. Sufletul locului își cheamă strămoșii. “Dacă zidurile acelea ar avea gură, ar spune desigur și povești cu domnite ce au împletit cosita albă tot așteptând vești de la cavalerii plecați în cohorta spre Ierusalim”. Dar cine să mai ia aminte la
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
ostenit să achiziționeze de la diverși colecționari documente inedite, alcătuind un valoros tezaur mai puțin cunoscut, expus în casa sa din Rucăr devenită, cât a trăit, un adevărat muzeu. Ca unul care m-a onorat în ultimii ani ai vieții cu invidiatul statut de colaborator și confesor, am fost nu doar martor, ci și participant direct la multe din înfăptuirile și structurile istoriografice și muzeale, la care a trudit o viață întreagă. Fie și din aceste considerente am decis să fac o
UN MUZEU PARTICULAR MAI PUŢIN CUNOSCUT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370928_a_372257]
-
cel mai frumos arege al francilor. Deși este gata mereu să-și dea ultimii bani pentru câte o ,,vechitura,, apărută că din senin pe piața de Artă și este proprietara de drept a unei arhive pentru care ar putea fi invidiata de colecționarii de carte veche, aparent Mărțina Herseni nu pare sensibilă la legendele locului în care a ajuns, și nici la detaliile evidente care fac din fosta abație cisterciana un punct evident, de atracție turistică. Ce-i pasă ei că
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
prăjină încrezută, a mormăit înfuriată. -Ai spus ceva? întrebă grav, gladiola. -Sunteți răutăcioși cu mine! -Dacă ai fi mai discretă, draga mea, n-ai mai întâmpina asemenea situații! Zvelta și impunătoarea Orhidee era ascultată și respectată în comunitate. Dar și invidiată. Râvnită de frumoșii cu rang înalt, deși se știa, că este sortită Regelui Trandafir. -Bun venit, Mylady! o salutară în cor. -Bine te-am regăsit, doamnă! Mă bucur să te revăd! zâmbi mieros, păpădia. -Unde sunt pajii? întrebă Orhideea cu
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
parte a zâmbetului.// Poate că lipsa de speranță a zilei de ieri/ îmi va schimba gândurile/ și îmi va deschide calea spre o nouă speranță!” Dincolo de inerentele zbateri omenești, în evoluția lirică a lui Miradie Maliqi văd o putere de invidiat și demnă de a fi de luat în seamă atunci când încercările vieții te surprind și te macină... „Mă voi întoarce într-o zi,/ chiar atunci când drumurile tale/ nu le vor putea ajunge pașii mei mici,/ crede-mă!// Când lamentările vor
DANIEL MARIAN DESPRE MIRADIE MALIQI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347147_a_348476]
-
și nu-mi găseam locul pe care îl lăsasem cu o vară în urmă. Stăteam cu nasul strâmb și totul mi se părea că miroase urât. Tataie mă privea cu coada ochiului și aștepta să fac eu primul pas spre invidiata noastră complicitate. Știam că era nerăbdător să-i povestesc totul despre mine, dar în sinea mea interpretam viclenia lui ca o răceală apărută între noi datorită absenței mele îndelungate. Mai mult decât atât, îmi imaginam că mă uitase, sau poate
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
a pierdut soțul sau soția este crucea văduviei, durerea provocată de dor și de singurătate. Există și o cruce a sărăciei, a celor lipsiți de bunuri materiale, după cum există și o cruce a grijilor oamenilor bogați, dar singuri, izolați și invidiați. Crucea este și lupta sau osteneala de a săvârși binele, a mărturisi adevărul și a face dreptate într-o lume plină de răutăți și de invidie. Avem datoria de a ne lua crucea ostenelii săvârșirii faptelor bune, căci nimeni nu
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
sinea sa. A doua zi, pe la orele amiezii, auzi același glas duios ca o adiere de vânt prin părul său proaspăt coafat: - Dacă mă vei asculta, vei ajunge cea mai renumită doamnă de pe planetă, iar soțul tău cel mai de invidiat conducător din lume! - Aoleu! Am crezut c-am scăpat de halucinații! - Nu-s halucinații... Sunt un spirit care vă vrea binele și prin intermediul căruia veți întoarce lumea pe dos. - Și ce trebuie să fac? - Să-ți convingii soțul să aibă
XXVII. NĂLUCA ŞI DICTATORUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357750_a_359079]
-
Dar nu-i totuna; Miros albastru de benzină Pătrunde prin fereastra spartă Și aripile nu mai iartă Robia noastră la chenzină! E putred mărul! Și degeaba: Din ce în ce mai lânced rugul Că se prăvale tăvălugul Și tot mai proastă ne e treaba Invidiată carapace În care melcul, recompensă Sfidează orice recompensă Și lui i se oferă pace Propuneți-mi și mie una Din variantele cu sila Să nu mă mai cuprindă mila De victimă, dintotdeauna! De când mă știu în câte feluri Pierd, înăuntru
SCUZE ŞI ACUZE de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358927_a_360256]
-
În țara respectivă se zice că dintotdeauna, sau mai precis, de când istoria începuse a „ține minte”, toate lucrurile se făceau invers decât ar fi fost normal să se facă. Spre exemplu, hoții erau ținuți la loc de cinste și chiar invidiați. Cuvântul „hoțule!”, rostit cu un zâmbet larg, plin de mândrie și bucuria speranței, era chiar unul de alint, cu ... Citește mai mult A fost odată... Așa începe orice poveste și așa ar trebui să înceapă și aceasta. Eu o să trec
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
În țara respectivă se zice că dintotdeauna, sau mai precis, de când istoria începuse a „ține minte”, toate lucrurile se făceau invers decât ar fi fost normal să se facă. Spre exemplu, hoții erau ținuți la loc de cinste și chiar invidiați. Cuvântul „hoțule!”, rostit cu un zâmbet larg, plin de mândrie și bucuria speranței, era chiar unul de alint, cu ... VI. BANCUL, de Liviu Gogu , publicat în Ediția nr. 528 din 11 iunie 2012. - Gata, măi Mariane! Oprește dracu’ măgăoaia și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
În țara respectivă se zice că dintotdeauna, sau mai precis, de când istoria începuse a „ține minte”, toate lucrurile se făceau invers decât ar fi fost normal să se facă. Spre exemplu, hoții erau ținuți la loc de cinste și chiar invidiați. Cuvântul „hoțule!”, rostit cu un zâmbet larg, plin de mândrie și bucuria speranței, era chiar unul de alint, cu care părinții își drăgăleau copii, atunci când aceștia din urmă făceau câte-o boroboață. Și minciuna avea acolo rang de virtute, iar
POVESTE de LIVIU GOGU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360066_a_361395]
-
de scrum, / adunată-n căușul iubirii“ (Durere - pag. 59) sau: „Paradă militară, / de păsări călătoare, / ce mândre defilează, / tăind cerul în două, către cuibul / din anul trecut“ (Transparență primăvăratică - pag.105 ). O sensibilitate ușor perceptibilă, o ușurință a versificației, de invidiat, o iscusință a „însăilării“ unor metafore ce dau o „culoare“ aparte poeziilor, o imaginație ce trădează, de multe ori, resemnare în fața candorii sau a trăirii la tensiuni ridicate, iată doar câteva dintre caracteristicile care dau o notă distinctă discursului liric
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
despre închisoare și deschisoare!... Ehei! nimic nu-i lipsea din repertoriu și din program!... cânta și de bucurie, și de tristețe, și din frunză, și din solz, și din fluier!... nu cânta să minuneze lumea, ori să fie lăudat, ori invidiat! cânta de florile mărului, de treacă-meargă, de dorul lelei, de tam-nisam, de urât...!... L-am auzit în foarte multe zile și nopți cum trece la deal și la vale, cum scoate vorbe tremurate tocmai din adâncurile lui și le lasă
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
canadiene au scris mult despre el ca fiind cel mai bun avocat din Montreal. A avut clienți din toate sferele sociale, cazuri delicate, rezolvate toate în mod profesionist. Beneficiind de o minte ascuțită, care în tandem cu flerul său de invidiat rezolvau cele mai complicate și ciudate cazuri, îi crește cota profesională și ajunge avocatul celebru din Montreal. Nichita avea doi prieteni apropiați: pe nea Mitică și pe Radu Bumbaru. Când ieșeau cu el la o cafea sau la o cină
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
trag de pe aceste meleaguri. Am făcut cât am putut, cu resurse financiare puține și cu foarte multă energie, sacrificii și voință. Prin eforturile depuse Bălăbăneștiului are o imagine virtuală frumoasă și se afirmă ca o comunitate unită, respectată și uneori invidiată. Echipa care a pus umărul la aceste mici reușite este următoarea: prof. Nicolae Pământ - un om cu voință de oțel și suflet de bălăbăneștean adevărat, Daniela Gîfu - cercetător științific și cadru didactic, scriitoare, doctor în filosofie, specialist în comunicare politică
Zece ani de la apariția Xpress Bălăbănești () [Corola-blog/BlogPost/340030_a_341359]