521 matches
-
ale tradițiilor istorice ale României și ale patriei sale de baștină, țara Oltului, Novăceanu făptuiește dese voiaje în trecutul țării, încercând să găsească în agitațiile subterane (klydonismos = agitație de talazuri) identitatea existenței umane, ce devine subiect și obiect al istoriei. Invocațiile acestea subterane, așteptate adesea, ale unor valori inalterabile ale trecutului, îi dau lui Novăceanu încă un alibi poetic de repetate voiaje printre strâmtorile apocrife ale con științei. Versul său vârtos și viguros, limbajul clar, imaginile depline și un ritm lăuntric
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se dovedește eficientă sau conduce spre un sentiment al eșecului, trebuie încercată alta. Psalmii arghezieni sunt tocmai o experimentare a căilor de acces spre divinitate. Când una dintre căi nu dă nici un rezultat (revelația sau certitudinea), limbajul se schimbă, de la invocație la agresivitate. În alte ocazii, blestemul e o formă extremă de disperare. O altă cale de cunoaștere înseamnă un alt limbaj. Un alt limbaj înseamnă alt fel de poezie, care angajează un alt eu. Metamorfozele eului rezultă deci dintr-o
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
sunt introduse ingredientele atitudinii și filozofiei autorului. Ștefan Baciu nu e un receptor pasiv al farmecului bucureștean, distribuit în seturi de ilustrate colorate, ci un peisagist cu personalitate, manifestă în unele versuri și discretă în altele. Volumul începe cu o invocație/ dedicație făcută urbei, iubită și urâtă în egală măsură, ca în orice dragoste cu năbădăi: "Cât te urăsc, orașul meu iubit,/ Cât te râvnesc, când nu sunt lângă tine,/ Căci cu o albă lamă de cuțit/ Otrava ta mi-ai
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
al generației optzeciste, pre numele său: Coriolan Păunescu (născut în România, la 1 noiembrie 1945), scriitorul care a conștientizat (și conștientizează) că menirea sa, ca artizan al esteticului, este acela de „argus nepereche”, întru înălțarea „înlunatului său cuget”, rostind o invocație arzândă: „Timpule să pui în arcă / verbul care mă sfâșie / peste noaptea lumii treacă / trupul meu de poezie”. Recenta antologie: Ne pleacă poveștile din aripi (2012), din colecția OPERA OMNIA, însumează selecțiuni din cele mai reprezentative din întreaga sa creație
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
din mai multe puncte de vedere specială. Oricât de ingenioase vor fi părând celelalte (toate celelalte) însemnări de subsol (cu semnatari, am văzut, dintre cei mai diferiți), aceasta le întrece cu mult, și stilistic, și compozițional. E vorba despre o invocație tânguitoare către o muză imprecisă: „Uf, doamne, muză! Ce greu mi-e să intru în rolul unui asemenea personaj! Să-mi trag pe mine o piele alunecoasă de șarpe, să am o privire sașie și să mă apropii lent și
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
știu,/ El în vecie Tatăl și eu vremelnic Fiu,/ S-ajungem unde-i locul de nuntă și comândul...". Sunetul perfecțiunii prozodice pare să îmblânzească înfățișările horror din unele episoade biblice (învierea morților din morminte) sau deznădăjduitele, dar pline de iubire invocații ale numelui lui Dumnezeu în ceasul al doisprezecelea: Stau în Sărătură/ Mâlul, pipirigul/ Doamne, fără ură/ Numele tău strigu-l Mâlul, pipirigul/ Parcă leagă fire/ Numele tău strigu-l/ Doamne din iubire/ Stau în Sărătură/ Vietăți grămadă/ Toate, fără ură/ Doamne să
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
și părul meu pe loc s-ar albi/ auzind vestea.// Și dacă toate s-ar limpezi,/ îngerește te-aș cunoaște pe tine./ Întortocheată, calea s-ar dovedi/ a fi dreaptă.” (Într-al doisprezecelea ceas). Volumul se încheie apoteotic cu o invocație către muza temporar vlăguită sau poate către Dumnezeul poeților, de la care Corina Anghel așteaptă noi cuvinte și gânduri, pentru poemele ce vor fi să vină: „Eu mă rog.// Cu ce vorbe te rogi?/ Eu mă rog fără vorbe.// Cu ce
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
sunt un soi de basme fără subiect în care decorul, recuzita, obiectele, plantele, insectele își permit orice în regimul fanteziei suverane (piratul și melcul au același statut), în timp ce versurile în sine sunt niște chinezării în buna tradiție asianică, candide elegii, invocații, bocete, sonete etc. care cântă sentimente soft, de dolce far niente. În final, țin să spun că Șapte cântece naive pentru parfumat gura este unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste din întreaga noastră literatură. Sau Fântâna lui Julien
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
alături niciodată/.../ Căci Domnul știe bine cărarea orișicui - / Pe drept îl ocrotește; cel rău era și nu-i”. Regele se cuvine să fie înțelept și blând; judecătorul - învățat; ambii să-l slujească ne-ncetat pe Domnul, și cinstire Fiului să dea. Invocația mistică, implorarea divinității, de strictă pioșenie, are drept corolar credința: „Mă culc și-adorm pacific și senin,/ Căci Domnul e tăria casei mele”. Alteori parcă răzbate din versuri ruga fierbinte, disperată și tragică a lui Arghezi, din psalmii cunoscuți: „Îndură
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
muzicii. Între goarna de luptă a gurii și lira de melos a zidarului de iubire, a ales-o pe a doua, în limpedea lumină a unor melodii inedite și mirabile. Cu ea întâmpină tot: mânia, răul, palma, durerea, invalidându-le invocațiile, dejucându-le planurile. Prin viu grai, dar tăios și otrăvit, nimeni nu a învins definitiv vreodată adâncul duh artistic! Într-o viață de om, o viață de artist, maestrul Horia Moculescu a biruit pentru sine și pentru muzică multe lăncii, ghețari
HORIA MOCULESCU. FAPTELE MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382578_a_383907]
-
Dei. Gravura de la pag. 274 se cheamă chiar Essercitio, iar poema care o acompaniază are un profund ecou din psalmii arghezieni împletit cu altul din capodopera Iona de Marin Sorescu și din ultimul poem dictat de acesta: Scară la cer. Invocația - rugăciune cu lacrimi - a lui Theodor Răpan sună astfel: Nu pot s-ajung până la tine, Doamne,/ De nu îmi dai și scara ce mă duce/ Spre cerul ultim, colo sus, pe cruce!/ Dacă nu ești, cine să mă condamne?// Pierdut
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
biblice ori psalmi, poetul obține imagini de un lirism tulburător. Unele poeme cum sunt Benignitas, O Jesu vivens in Maria și Veritas sunt adevărate litanii, prin cantabilitate și repetiția unor formule la începutul versurilor. Iar poemul „Mediatrix” - pare smuls din invocațiile din Litania Lauretană sau din Acatistul Prea Sfintei Fecioare Maria. De altfel, toate poemele au un ton de litanie. Părintele Radu Botiș nu este numai un propovăduitor al Cuvântului divin, la altar sau în biserica vie, dar este și un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
încep și se încheie, de regulă, prin silaba ,,Om’’, urmată de cuvântul ,,pace’’, repetat de trei ori, în formula ,,Om! Pace, pace, pace!’’. Silaba ,,Om’’ este o silabă sacră, cu valoare rituală și inițiatică, de cea mai mare însemnătate, o invocație a lui Brahma. Această formulă, cu valențe magico-incantatorii și cognitive, avea rostul de a crea ambianța intimă, secretă, dintre învățător și discipol, și era, totodată, un îndemn la liniște și pace sufletească, la înțelegere și iubire reciprocă. Silaba ,,Om’’ deschide
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DIMINEAȚĂ DE MAI - INVOCAȚIE Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Vino, dimineață frumoasă de mai, cu creanga ta verde desprinsă din rai, cu cerul tău tandru ca un zâmbet subtil, cu soarele-ți vesel
INVOCAŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383239_a_384568]
-
poftă de viață, și lumină, și zbor, cu lacrimi de rouă, menuete de fluturi, cu strângeri de mână și bezele, săruturi, cu tăceri de luceafăr și cuvinte de-amor! Dimineață senină de mai, te ador! Referință Bibliografică: Dimineață de mai - invocație / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2316, Anul VII, 04 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
INVOCAŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383239_a_384568]
-
hiperluciditate? Umbra de penumbră? Jocul - dacă se poate numi așa - te-a marcat definitiv: știi, de-o vreme, că totul e Lazaret și că nu există nici o scăpare. Conștient, ți-ai torturat vecinii, urlând, dincolo de miezul nopții, KK! Sonoritatea-scato a invocației - cine să știe că îl strigai pe Guvernatorul Țărilor Străine? - i-a exasperat pe toți. Ce om sănătos se comportă astfel? Ce om zdravăn vrea să ajungă într-un ospiciu? Te-ai gândit că - în caz de reușită - câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
omul acela, Încercând să Îi smulgă o explicație. Pusese să fie eliberat din corzile cu care polițaii se apucaseră să Îi disloce Încheieturile, Însă acesta se mărginise să rostească o cantilenă de neînțeles, acompaniată de un dans straniu presărat cu invocații adresate demonilor. Dante Îl lovise violent peste față, când Își dăduse seama că Își trasa Împrejur, cu sângele picioarelor rănite, un soi de hotar, ca pentru a se Închise În perversitatea lui. — Mă lovești pentru că sunt În mâna ta, susurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
val de rumeguș. Capul fantoșei se legăna violent, Însă expresia rămânea aceea de stupoare Îndurerată, imprimată de artizan, ca și când n-ar fi priceput nimic din disputa al cărei obiect Îl constituia În lumea de dincolo. Între timp, Îngerii Își Întețiseră invocațiile cerești și prinseseră să țopăie Încoace și Încolo, Într-o simulare de zbor, agitându-și aripile din carton. Departe de a evoca o ardoare serafică, acea frenezie dezlânată aprinse În fantezia lui Dante imaginea unui stol de harpii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu clănțănind de frig ca de frică pentru că vreau cu orice preț să scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se În buzunarul lui Leopold Bloom ca un embrion abia zămislit În propriul meu uter. Să mergem deci acolo pe coastă În iatacurile verzi ale frunzișului sîni Îngîndurați să desprindem de pe ramuri triste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se adreseze numai În latină, limbă pe care o stăpînea cu o fluență papală și În care nu se bîlbîia. Mai devreme sau mai tîrziu, preparatorii demisionau, din disperare sau din teama că băiatul era posedat și că le turuia invocații demonice În limba armeană. Unica speranță a domnului Aguilar era ca serviciul militar să-i preschimbe feciorul Într-un bărbat de ispravă. Tomás avea o soră cu un an mai mare ca noi, Beatriz. Ei Îi datoram prietenia noastră, Întrucît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mod evident, filosoful își aduce aminte de vizitele făcute pe când era copil alături de mama sa, care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și astrală) cu încercarea de a se crea o viziune extatică a marelui Eros ă...î. Melcii, de care e vorba mai departe, sunt meniți să sugere prin răceala și transluciditatea lor ideea unei sexualități pure și a hermafroditismului platonician. Invocația magică din Ritmurile pentru nunțile necesare e de o mare elevație ă...î. În ciclul Domnișoara Hus poetul intră în folclorul suprarealist, expurgat de noțiuni. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai turburător după Mihnea și baba
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > EMINESCIANA, ACUM ȘI DE-A PURURI - CEZARINĂ ADAMESCU - VERSURI Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului EMINESCIANA ACUM ȘI DE-A PURURI CEZARINĂ ADAMESCU INVOCAȚIE: Vino-mi-te, vino iară, și te ada, adă-mi-te, să aprinzi o stea amară dintre stele nemurite. Adu-mi viața din murire, trage-mi cerul în priviri, Mlaja intru nălucire Pan’ la primele iviri Ale tainicei Selene Raiul
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
eplin de substanță, în esență. Imaginile artistice abundă în elemente ce țin de o sensibilitate cultivată, figurile de stil nu se pierd în volute ostentative, dar atrag atenția prin noblețea mesajului pe care îl compun. Comparațiile, epitetele, enumerațiile, repetițiile, inversiunile, invocațiile, interogațiile și exclamațiile retorice se numără printre podoabele cele mai valorificate. Sintaxa frazei curge lin, fără căderi sau opriri bruște, printr-o grație a scrisului care îl recomandă pe părintele Radu Botiș ca pe un fin și rafinat poet. Prof.dr.
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]
-
din seria Poezie pe sticlă. Despre Mircea Dinescu, Alex Ștefănescu spune că este poetul pe care il iubea și Marin Preda pentru că vedea în el, înainte de toate, “o ființă liberă“. Mircea Dinescu (n. 1950) a publicat primul volum de versuri, Invocație nimănui, în 1970 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, 1971). În aprilie 1989, în urma unui interviu acordat ... Citește mai mult Potrivit unui comunicat de presă remis Revistei HAI,ROMÂNIA !´´ (http://mihaimarin.wordpress.com ),Editura Litera lansează azi, 10 decembrie 2014
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/363337_a_364666]