6,812 matches
-
postbelic, sînt impresionat de caracterizarea pe care o face Mircea Cărtărescu: "o duplicare, o clonă a celui interbelic, un fenomen de taratologie culturală"! Formule percutante, fără îndoială, dar sînt ele și adevărate? Sînt cel dintîi care măsor enormitatea întrebării, adică invocarea unui adevăr care, după ultimele teorii, nu există. Și totuși: e posibilă duplicarea în arta altfel decît la modul reproducerii mecanice? Este Nichita Stănescu o "clonă" a lui Ion Barbu? A cui "clonă" este Cezar Baltag? Am impresia că, aici
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
a recunoașterii culpelor, de motivația disidentelor de la noi, atâtea câte am avut, cine este preocupat de astfel de chestiuni și de altele din aceeași categorie, va găsi în cazul poetului Dan Desliu un element de raportare dintre cele mai semnificative. Invocarea acestui caz mi-o prilejuiește apariția relativ recentă a unui volum de Convorbiri cu Dan Desliu (ed. Eminescu, 1998), realizat de Daniel Nicolescu, tânăr editor și publicist. Convorbirile au avut loc în anii 1990-^91 și apar abia acum, la
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
în care țărăniștii nu și-au arătat decât impotenta, pedistii nerușinarea, iar liberalii dezorientarea sunt mai mult decat suficienți pentru a determina măsuri radicale în interiorul coaliției. S-a mințit atât de mult, încât lumea nu mai discerne nici eventualele adevăruri. Invocarea în deșert a motivelor inițiale ale dezastrului nu mai interesează pe nimeni, pentru că medicii aduși la căpătâiul muribundului se dovedesc la fel de nefaști că și nepoții doctorului Menghele care-i aplicaseră tratamentul letal inițial. E limpede că dacă țărăniștii își vor
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
spus. Mai degrabă, dispute. Ele nu au antrenat lingviști, ci ziariști și oameni politici. O discuție serioasă e cu atît mai necesară, cu cît discursul (și vocabularul) public au o mulțime de implicații morale și sociale. S-a ajuns la invocarea cenzurii pentru a bloca vulgaritățile tot mai frecvente de limbaj. Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a fost, bunăoară, pus în situația de a analiza anumite texte de muzică ușoară sau ale unor formațiuni satirice, în care cota de alarmă privind
Democrația lingvistică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17239_a_18564]
-
care se confruntă poetul, ia naștere o tonalitate sarcastică. Preluînd principiile vieții, principii neonorate, acesta îi intentează un proces, ale cărui "dezbateri" notifică neîmplinirile, frustrările, dezamăgirile ce dau în vileag "adevărul" primordial, promisiunile respectării lui. Autenticității i se atribuie, prin invocarea concretului, o natură divină: "Mai stai, mai crede încă, nimic nu pare a fi decît la început./ Chiar sfîrșitul. Urcăm în munți, uităm cine sîntem,/ iubim și cîntăm, revenim în straie,/vorbim, uităm, și pînă la urmă/ n-are rost
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
fabule. Profesorul Preobrajenski din Inimă de câine are iluzia că poate salva casă Kalabuhov de la prăbușire: dispariția galoșilor din hol după 1917 și agresivitatea membrilor comitetului de bloc sunt semnele vizibile ale disoluției vechii ordini - tuturor acestora profesorul le opune invocarea vechiului spirit al casei Kalabuhov, într-o încercare de a prezerva ceva din echilibrul unei lumi apuse. Replierea către spațiul casei - asediat de mediocritatea proletara agresivă a comitetului de bloc și de cea legală a unor reglementări absurde ambiționând să
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
se autodescoperă și se adoră. Deliciul erotic favorit al celor doi constă într-o manipulare și cosmetizare a bărbatului: băi în uleiuri aromate, masaje, măști faciale, manichiură, pedichiura, farduri, pudre, toate aplicate lui într-un fel de ritual efeminat de invocare și transfigurare. Bărbatul e un teritoriu sălbatec pe care femeia îl defrișează și îl transformă într-o grădină a desfătărilor, dar nu a desfătării ei, ci a lui. Puteți crede sau nu", mărturisește personajul, "aceste ceasuri petrecute în a fi
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
îl determină fiecare: în vreme ce monumentul reprezintă un fel de simulacru-substitut al trecutului, rostul său fiind acela de a ascunde un timp scurs între trecut și prezent și de a suprapune astfel două axe temporale distincte, monumentul istoric este o deliberată invocare a trecutului, care nicidecum nu încearcă să îl plaseze în subtextul prezentului, ci dimpotrivă, îi recunoaște și îi salută depărtarea și diferența. Monumentul istoric, spune Choay, este fie "constituit pur și simplu în obiect de cunoaștere și integrat într-o
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
răstimp de eclipsă politică, mai cu seamă după "detenta" de dupa 1965, însă ele nu fac decît să marcheze un contrast, producîndu-se mai totdeauna în răspăr cu directivele oficiale, în circumstanțele nu o dată dramatice, ale luptei cu pretențiile ideologice ale cîrmuirii. Invocarea lor n-ar trebui în nici un caz să constituie un motiv de neglijare ori minimalizare a fundalului aberant al unei culturi "planificate", al unei creații înțelese că o "imensă uzina", pusă în slujba partidului-stat. De altminteri e bine să știm
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
și funcții, specie destul de răspîndită astăzi, de profitor al haosului din instituțiile de cultură. Aș minți, apoi, dacă m-aș arată foarte uimit de cauționarea de către revista Literatorul și de dl Fănus Neagu a unei farse ce poate deveni periculoasă. Invocarea beneficiului spiritual pe care națiunea l-ar avea de pe urma "ineditelor" lui Brâncusi și condamnarea că răi români a celor care se îndoiesc țin de același tip de argumentare ideologică păgubitoare nu numai pentru istoria intelectuală, dar chiar pentru prestigiul nostru
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
vechi pot să intre în desuetudine. Nu este deci absolut justificat să aduci în discuție, pentru a condamna uzul actual, sensurile originare ale unui cuvînt, semnificația lui în limba din care provine. În cazul adjectivului condescendent și al substantivului condescendenta, invocarea originii și critica uzului actual mi se par totuși necesare. Din păcate, o lărgire semantica, bazată probabil pe o interpretare neriguroasă, aproximativa, a fost deja acceptată de principalele noastre dicționare. În DEX, adjectivul condescendent e definit (ediția a II-a
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
de subiect, autorul aduce vorba la întîmplări din realitatea imediată, strict autobiografice, care își găseau rostul în acel "tiraj confidențial". Aceasta ar fi prima cauza a ermetismului (și nu lexicul care i-a derutat și i-a impresionat pe mulți): invocarea unor evenimente petrecute în spațiul pitulian - Casă Universitarilor Bahluviasioti, Vama-Veche, 2 Mai, Târgul de Carte Bucarestiot. O "istorie ieroglifica" din care putem afla mai usor numele celor vizați decît ceea ce au făcut propriu-zis. Biografismul lui Luca Pitu este unul aparte
O scriitură pierdută by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17624_a_18949]
-
O astfel de cunoaștere strict nominală e opusul cunoașterii prin experiență, empiria fiind neglijată în favoarea sensului ancestral pe care un cuvînt îl poartă în măruntaie. Din acest motiv, spre deosebire de metoda unui dicționar explicativ, unde fiecare noțiune este definită circular prin invocarea unor sinonime sau prin plasarea ei întrun domeniu a cărui descriere îi dezvăluie sensul, în cazul enciclopediei lui Isidor din Sevilla, fiecare termen e explicat prin scoaterea din latență a unei nuanțe izbitor de concrete, pe care memoria vorbitorilor a
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
televiziune Kanal D, cu 30.000 de lei, pentru ediția din 28.09.2011. ”Amendă în cuantum de 30.000 de lei postului Kanal D. Pentru ediția emisiunii «Cancan TV» din 28.09.2011 s-a reținut faptul că simpla invocare a dreptului la informare nu poate justifica încălcarea dreptului la viață privată (art. 32 alin. 1 și 2 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual). Consiliul a apreciat că radiodifuzorul a difuzat un reportaj care constituie o imixtiune în viața
Kanal D, amendat cu 30.000 de lei, pentru emisiunea Cancan TV. Botezatu cu 10.000 de lei () [Corola-journal/Journalistic/24504_a_25829]
-
și îi descopeream coeficientul de servitute față de șiretenia impulsurilor inconștiente cărora le slujea fără să bănuiască. De la conduita psihopaților treceam la opera autorilor iluștri. Vroiam să știm de ce Cioran își spurcă țara și-l acoperă de insulte pe Dumnezeu? Simpla invocare a frondei față de autoritatea paternă ne dădea un indiciu despre tenebrele patologice ale bietului exilat. Eram roboți clarvizionari explicînd totul pe loc. Ce nu știam atunci era că drumul acesta e atît de bătătorit încît sărăcia soluțiilor restrînge putința explicațiilor
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
și că oamenii, în ofensivă împotriva spiritelor rele, sunt ajutați de lupi, singurii care văd aceste spirite, le aleargă și le sfâșie cu dinții. Citește și: Tot în această zi are loc Chiraleisa, obicei de purificare a spațiului și de invocare a rodului bogat, organizat de copii după modelul colindelor. În ajun sau chiar de Boboteaza, mici grupuri de băieți intra în curțile oamenilor și înconjoară casele, grajdurile, adăposturile pentru fan, sunând din clopoței și talăngi, rostind în cor: "Chiraleisa, /spic
Ce obiceiuri se păstreză de Bobotează () [Corola-journal/Journalistic/23999_a_25324]
-
rămâne de discutat, dar nu spre a forța verdicte și a lansa superlative relative, ci mai ales din perspectiva principială a situării artistului în agora. E de la sine înțeles că un creator se erijează și în instanță morală? La simpla invocare a unor nume ca Villon, Rimbaud, Verlaine, Baudelaire sau Esenin, se pare că răspunsul e negativ. Trebuie ca o figură arhicunoscută să devină trâmbiță de alarmă în vremuri de opresiune? Părintele Elegiilor nu a fost un mesianic, chit că, între
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
când Stalin, la îndemnul lui Roosevelt și Churchill de a ține seamă de religie și de Vatican, care este o putere, a dat un răspuns provocator: "Da? Și câte divizii are Papa?" Al doilea procedeu folosit de teoreticienii forței combină invocarea unui rău mai mare decât abuzul de autoritate (anarhia) cu recursul la efectele secundare pozitive (ordinea, pacea) pe care le generează vollens nollens puterea bazată pe forță. Pentru justificarea prin circumstanță agravantă, Radbruch citează cazul lui Carol Martell. Atotputernicul majordom
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
firescul acesta este forțat și dublat de o voință de a fi care, vrînd să se impună, își caută o anumită legitimitate și dislocă "tradiția". Fie ea mai veche sau mai nouă. În aceste condiții, ce sens mai are să continuăm invocarea justițiară a unei lumi pe dos, luptîndu-ne cu I.D. Bălan și Mihai Beniuc, cu Maria Banuș și Nina Cassian, cu Titus Popovici sau cu Dan Deșliu?! Nu cred (nu vreau să cred) că prin anii '80, exista vreo voce serioasă
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
unor partide sau publicații extremist-xenofobe, șovine și anti-semite sunt cuie sigure bătute în talpa celor, puțini, care se zbat pentru a ne menține în jocurile europene. De la liga fotbaliștilor până în parlament, țara geme de escroci care și-au făcut din invocarea plângăcioasă a patriei o meserie și din ură față de străin un prilej de satisfacție cvasi-sexaulă. Să nu ne închipuim, însă, că aceiași mingicari autointitulați "naționaliști" dau un ban pe cei de-un sânge cu ei aflați la nevoie. Vadim Tudor
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
m-a sunat, că îl aud și că vorbim pentru ultima dată. Poate mai mult ca niciodată, în ultima lună Vlad Mugur a fost foarte prezent, și aproape zilnic, în discuțiile pe care le-am avut despre Hamlet-ul lui, în invocările prietenilor foarte dragi, în telefoanele cu cei de la Teatrul Național din Cluj care-i duceau dorul, în cronica-scrisoare extraordinară a Martei Petreu din Apostrof, în strădania ei și a profesorului Ion Vartic de a publica un volum dedicat regizorului în
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
Omiterea Pactului Molotov-Ribbentrop nu înseamnă că am dorit să neg rolul lui în motivarea României în 1941 - a susține așa ceva înseamnă a face o presupunere pe care textul meu n-o motivează. Pe scurt, "economia" articolului este afectată numai prin invocarea colectivă a reproșurilor, dacă ele sunt citite în felul următor: 1) Judt e un analfabet istoric și poate fi, prin urmare, ignorat fără nici o pagubă; 2) Judt a lăsat de-o parte în mod deliberat aceste lucruri, și astfel reaua
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
este, în ciuda apartenenței sale definitive la patrimoniul istoric european, un om activ și cu o prezență imediată copleșitoare, bulgarii ne-au dat clasă. în timp ce Regele Mihai, prin amatorismul de o candoare discutabilă al Convenției Democratice a fost implicat abuziv, grație invocărilor, declarațiilor și diverselor sloganuri, în politica măruntă de partid gonflat, Regele Simeon al Bulgariei a fost lăsat, cu multă înteligență, într-un spațiu neutru. Și dacă, astfel, ideea monarhică românească și-a epuizat resursele, în solidar cu eșecul și cu
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
ceea ce de fapt ești cu adevărat și irevocabil." Cum zăvorîseră călugării mănăstirea aflînd de decizia Doamnei; cum asmuțiseră ei o cățea de rasă cu doi căței, o cățea pripășită acolo, hrănită numai cu mămăligă și auzind doar sfinte cîntări și invocările Celui de sus... Nu aveau, totuși, cum să tragă în cățeaua mănăstirii, în vreme ce frații călugări îi pîndeau, îi spionau prin găurile practicate în scîndurile de stejar ale masivei porți, restul fiind numai ziduri înalte de piatră. "Pe păduchioșii ăștia - îi
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
sensibil diferit de acela exprimat în cartea lui Ion Vartic, recunoaștem totuși justețea celor mai multe dintre observațiile critice făcute de acesta. Astfel, spusa cronicarului Miron Costin în privința înțelepciunii resemnării noastre față de etern româneștile "cumplite vremi de acmu" este corect deconstruită, prin invocarea mediocrității (p. 181). Verosimilă apare și amprenta pre-cioraniană detectată în Țiganiada lui I. Budai-Deleanu (p. 192). Singura rezervă formulabilă aici ar fi aceea a exactei contextualizări a crizei identității românești sesizată și de autorul clujean. În vreme ce Ion Vartic consideră că
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]