138 matches
-
cetăților din Grecia continentală pentru eventualele revolte ale grecilor din Asia Mică. Pretextul formal al expediției persane era răzbunarea incendierii templului din Sardes de către contigentul atenian care participase la expediția făcută în Asia Mică, pentru a-i ajuta pe conaționalii ionieni, în anul 498 î.Hr. O expediție preliminară condusă de Mardonius, ginerele lui Darius, în 492 î.Hr., menită să pregătească invazia terestră asupra Greciei, recucerise Tracia și forțase Macedonia să devină regat vasal Persiei. Mardonius fiind însă rănit, a fost obligat
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
și flotă persană s-a pus în mișcare. În fruntea ei se aflau doi comandanți: Artaphernes, nepot al lui Darius, care comanda armata terestră, și Datis, care comanda flota. Armata , după ce s-a îmbarcat pe corăbii în porturile de pe coasta ioniană, a traversat direct Marea Egee în direcția insulei Eubeea; în trecere a cucerit insulele Naxos și Delos. Odată ajunși pe insula Eubeea, perșii au distrus cetatea Carystos, care refuzase să-și deschidă porțile în fața lor, apoi au cucerit Eretria, abandonată de
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
pe insula Eubeea, perșii au distrus cetatea Carystos, care refuzase să-și deschidă porțile în fața lor, apoi au cucerit Eretria, abandonată de aliații săi atenieni. A fost prima etapă a răzbunării lui Darius pentru intervenția Atenei și Eretriei în revolta ioniană: Eretria a fost complet distrusă, iar populația care a mai scăpat cu viață a fost deportată tocmai în interiorul Persiei (la Arderika, în apropiere de capitala Susa). Flota persană a navigat apoi spre sud, spre coasta peninsulei Attica, pentru a finaliza
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
Anaximandros din Milet (greacă: Αναξίμανδρος), redat uneori în limba română și ca sau Anaximander (610 î.Hr.- 546 î.Hr.) a fost un filozof grec, reprezentant al Școlii ioniene. Asemenea dascălului și precursorului său Thales din Milet, posedă vaste cunoștințe în domeniul matematicii, astronomiei, științelor naturii și geografiei. Ca și alți reprezentanți al școlii ioniene, Anaximandru a fost preocupat de căutarea originii lucrurilor, identificând în apeiron ( din "a" privativ
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
sau Anaximander (610 î.Hr.- 546 î.Hr.) a fost un filozof grec, reprezentant al Școlii ioniene. Asemenea dascălului și precursorului său Thales din Milet, posedă vaste cunoștințe în domeniul matematicii, astronomiei, științelor naturii și geografiei. Ca și alți reprezentanți al școlii ioniene, Anaximandru a fost preocupat de căutarea originii lucrurilor, identificând în apeiron ( din "a" privativ, indicând absența și "peras" = limită, hotar) materia primordială care stă la baza universului. Potrivit concepției sale, "apeiron-ul" este etern, indestructibil, nedefinit, în continuă mișcare, din el
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
mișcare, din el și în el apărând și dispărând toate elementele prin ciocnirea celor două stări -căldura și frigul. În comparație cu Thales, care considera apa ca elementul primordial, "apeironul" lui Anaximandru reprezintă o treaptă superioară de abstractizare, el fiind primul filosof ionian care încearcă să ofere, dintr-o perspectivă raționalist-materialistă, o viziune închegată, unitară a originii universului. În domeniul astronomiei, Anaximandru a fost preocupat de distanțele, mărimea și traiectoriile aștrilor. El a realizat primul ceas solar și un glob ceresc (cu pământul
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
precum corpul "Cântecelor religioase homerice", mini-epopeea comică "Batrachomyomachia" (Βατραχομυομαχία, „Războiul dintre broaște și șoareci”) și epopeea "Margites" i-au fost atribuite, însă în prezent aceste fapte sunt privite cu incertitudine. Tradiția spune că ar fi fost orb, iar diferite orașe ioniene își revendicau locul de naștere al poetului, însă mai departe biografia sa este aproape necunoscută. Există o dezbatere intelectuală considerabilă în privința existenței lui Homer ca persoană reală, unii considerând că acesta ar fi fost un nume dat unuia sau mai
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
marinari, pescuit, turme de capre etc. Unele ar putea fi fragmente de poeme, însă evident nu sunt opera unui singur poet. Faptul că toate acestea au fost atribuite lui Homer înseamnă doar că ele aparțin unei perioade a istoriei coloniilor ioniene și aeloniene când Homer era numele care atrăgea pentru sine toate versurile antice și populare. Din nou, comparând epigramele cu legendele și anecdotele spuse în Viețile lui Homer, cu greu ne putem îndoi că acestea erau sursele principale din care
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
în Epigr. 4 găsim un poet orb, născut în Smyrna aeoliană, prin care curge apa sacrului Meles. Epitetul aeolian "Homer, fiu al lui Meles" întâlnit în Viața lui Herodot întărește ideea antichității, deoarece conform lui Herodot, Smyrna a devenit colonie ioniană în jurul anului 688 î.Hr. Evident ionienii au avut propria versiune a poveștii, ce relatează că Homer a răsărit dintre primii colonii atenieni. Aceeași linie de argumentare poate fi folosită și pentru cântecele religioase și chiar unora dintre lucrările pierdute ale
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
controversa lui Homer a început într-o vreme când adevărata sa istorie s-a pierdut, atunci când el a devenit o figură mitică, un erou eponim sau o personificare a unei mari școli de poezie. Epopeile Iliada și Odiseea sunt sinteze ioniene ale cântecelor eroice și baladelor dintr-o perioadă arhaică, reunind date din stadiul matriarhatului până prin secolul al VIII-lea î.Hr. și chiar începutul secolului al VII-lea. Acestea cuprind o materie epică bogată, centrată în principal pe legenda războiului troian
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
525 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic din a doua parte a secolului VI î.Hr., probabil un mai tânăr contemporan al lui Anaximandru, al cărui elev și prieten se consideră că a fost. Anaximene era preocupat, asemenea celorlați filozofi ionieni, de căutarea elementului primordial, etern și divin, identificat de el cu aerul (înlocuind prin acesta apeiron-ul abstract al dascălului său). El considera că aerul, cu conținutul său variat, prezența sa universală, asociațiile sale, în credințele populare, cu fenomenul vieții și
Anaximene () [Corola-website/Science/297963_a_299292]
-
alte cuvinte, greaca Koine poate fi privită ca rezultatul amestecării celor trei dialecte grecești vechi cu cel atic. Gradul de importanță al elementelor lingvistice non-atice în Koine poate varia, în funcție de regiunea lumii elenistice. Astfel, idiomurile greacăi comune, vorbite în coloniile ioniene ale Asiei Minor și în Cipru, ar fi avut caracteristici ionice mai intense decât alte idiomuri. Greaca Koine literară a epocii elenistice se aseamănă cu atica atât de mult, încât este numită deseori "limbă atică comună". Primii erudiți care au
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
danezi, dorieni, druzi egipteni, elvețieni, englezi, eschimoși, estonieni, etiopieni, etrusci, evenci, evrei, ewe falași, felaci, fenicieni, finlandezi, flămânzi, francezi, franci, frisoni, filisteni gali, georgieni, gepizi, germani, geți, giljaci, goți, greci, gurkha herero, hinduși, hotentoți, huni iakuți, iberici, indieni, indogermani, indonezieni, ionieni, irakieni, iranieni, irlandezi, irochezi, islandezi, israelieni, italici, italieni, itelmeni japonezi, javanezi kaffi, kirghizi, kolla, komi, koraiți, korani, kru, kuri, kurzi ladini, laoțieni, laponi, latini, letoni, levantini, libanezi, libieni, lituanieni, lombarzi maba, macedonieni, madi, maghiari, maja, malaiezi, malgași, maori, masai, mauri
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
în drumul său spre Pluto și Centura Kuiper de asemenea a captat numeroase poze cu Io pe 28 februarie 2007. Aceste imagini includ un nor imens în Tvashtar, oferind primele observații detaliate ale celei mai mari clase de nori vulcanici ionieni de la observarea lui Pelle în 1979. Noi Orizonturi a captat imagini ale unui vulcan în Girru Patera aflat în stadiile inițiale unei erupții și câteva erupții vulcanice care au avut loc după prăbușirea lui Galileo. Io îl orbitează pe Jupiter
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
antici ca Plutarh, Ctesias din Knidos, sau sunt menționate de către alți autori, cum ar fi dramaturgul Eschil. Unele dovezi arheologice (ca de exemplu Coloana Șerpilor) susțin și ele unele amănunte specifice descrise de Herodot. Orașele-stat Atena și Eretria sprijiniseră Revolta Ioniană eșuată împotriva Imperiului Persan al lui Darius I între 499 și 494 î.Hr. Imperiul Persan era încă relativ tânăr și expus revoltelor din partea popoarelor cucerite. Mai mult, Darius însuși era un uzurpator și și-a dedicat un timp îndelungat potolirii
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
lui Darius I între 499 și 494 î.Hr. Imperiul Persan era încă relativ tânăr și expus revoltelor din partea popoarelor cucerite. Mai mult, Darius însuși era un uzurpator și și-a dedicat un timp îndelungat potolirii revoltelor iscate împotriva domniei sale. Revolta Ioniană amenințase integritatea imperiului său și Darius a jurat să-i pedepsească pe cei implicați (mai ales pe cei care nu-i erau deja supuși). În același timp, această revoltă i-a oferit pretextul să încerce extinderea imperiului asupra Greciei antice
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
punct de vedre lingvistic, unele versuri ale Iliadei sugerează o vechime mai mare, ele nepotrivindu-se ritmului decât dacă ar fi fost scrise în greaca miceniană, sugerând o tradiție poetică întinsă de-a lungul Secolelor întunecate grecești. Deși Homer era ionian, Iliada reflectă geografia cunoscută grecilor micenieni, dovedind cunoștințe detaliate legate de continent, dar care nu se întindeau și asupra insulelor ionieene din Anatolia, lucru care sugerează că Iliada reproduce o relatare a unor evenimete transmise prin tradiție, cărora autorul nu
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
tribut. Revotele ioniene au stârnit astfel lungul conflict dintre greci și perși. La începutul secolului V, tiranul din Milet, Aristagoras, a decis din motive personale să părăsească oraele din vestul Asiei Mici, rasculandu-se împotriva imperiului. A recrutat câteva orașe ioniene. Fiind conștient că avea nevoie de ajutor, a cerut sprijin de la spartanii care l-au refuzat și de la atenienii care i-au triis câteva trupe.Au cucerit Sardesul și l-au incendiat. Dar distrugerea templului zeiței Cybele i-a mâniat
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Pontul (greacă: Πόντος/Pontos ; latină: ) este o regiune de pe coasta de sud a Mării Negre situată în Turcia de astăzi. "Pontul" a fost estfel denumit în urmă explorării și colonizării orașelor din Anatolia și regiunea Mării Negre de către grecii ionieni spre sfârșitul Epocii întunecate grecești. Devenind un regat independent cu capitala la Amasia, a fost întemeiat în sec. IV î.Hr. Și-a extins frontierele până în 66 î.Hr.,cănd Pompeius Magnus l-a înfrânt pe Mitridate VI Eupator.În anul 63
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
creștinism a Imperiului Roman de Răsărit, "elen" a ajuns să fie sinonim cu "păgân", recăpătându-și sensul inițial național la începutul celui de-al doilea mileniu. Europenii occidentali folosesc numele de "greci", iar perșii și turcii folosesc numele "Yunan", adică ionieni. O formă unică și interesantă e aceea folosită în limba georgiană: grecii sunt numiți ბერძენი - „berdzeni”, denumire provenită din cuvântul georgian pentru „înțelept“, un nume datorat faptului că filozofia s-a născut în Grecia. Fiecare eră istorică a fost însoțită
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
de partea naționaliștilor turci în timpul războiului greco-turc din 1919-1922. Noul guvern fascist al lui Mussolini s-a folosit de pretextul uciderii unui general italian la granița greco-albaneză pentru a bombarda și ocupa insula Corfu, cea mai importantă insulă din arhipelagul Ionian. Aceste insule fuseseră guvernate de Republica Veneției până la sfârșitul secolului al XVIII-lea și reocuparea lor era unul dintre obiectivele expansionismului italian. A urmat o perioadă de normalizare a relațiilor dintre cele două țări, în mod special în timpul guvernării premierului
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
o apărare și pentru un contraatac încununate de succes; ca urmare, atacul german („Operațiunea Marița”) a întâmpinat o rezistență redusă din parte grecilor epuizați, în aprilie 1941”. O scăpare importantă a planificatorilor italieni a fost lipsa oricărui atac împotriva Insulelor Ioniene sau a Cretei, care erau relativ slab apărate, și a căror cucerire ar fi asigurat avanposturi maritime și aeriene importante.
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
este un oraș antic (azi în ruină) pe coasta de vest a Asiei Mici, la sud de Izmir. A fost întemeiat în secolul XI î.C. de coloniști ionieni (greci), devenind în cursul timpului unul din cele mai dezvoltate centre religioase și comerciale. S-a aflat, rând pe rând, sub diferite ocupații străine. Templul zeiței Artemis din , construit în secolul VI î.C., una din cele 7 minuni ale
Efes () [Corola-website/Science/310039_a_311368]
-
(în limba greacă veche: "Πριήνη", "Priēnē") a fost un oraș elen din Ionia, membru al Ligii Ioniene, construit la poalele muntelui Mycale, la aproximativ 6 km nord de cursul râului Maeander, la 25 km de anticul Milet, și la 67 km de orașele contemporane Aydin și la 15 km de Söke. La origini, orașul a fost port
Priene () [Corola-website/Science/308898_a_310227]
-
atribuie o Constituție. Insulele Ionice dispun și de un Senat din 1799 până în 1864. La 21 mai 1864, insulele au fost retrocedate Greciei, care le-a anexat la 2 iunie, în același an. În 1941-1943, insulele au constituit un „stat ionian” ocupat și anexat de Italia, după care, a urmat o ocupație germană, în cursul căreia populația evreiască a fost deportată și nimicită. Insulele au revenit apoi Greciei.
Insulele Ionice () [Corola-website/Science/305072_a_306401]