177 matches
-
este obligatorie, cei care nu se prezintă (mai puțin cei motivați medical) fiind amendați (înclin să cred că măsura e bună, întrucât într-o colectivitate dezamăgită, de primar de exemplu, oamenii nu se mai duc la vot și câștigă același ipochimen care cu bani sau alte favoruri reușește să adune la vot câțiva "simpatizanți"). Am fost martor la alegerile din 1999 și 2004 și am putut să-mi formez o impresie, zic eu obiectivă și corectă, asupra derulării scrutinului fără bâte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și Mateiu I. Caragiale, se propagă în ondulațiile rostirii) și ispitite de ludic (aici ar intra micile cochetării textualiste) prinde un refief expresiv în regimul grotescului. Un grotesc dându-și mâna cu ciudățenia. Zurlii, haioși, trăsniți și alte soiuri de ipochimeni apar și dispar ca într-o părere. Ici plutind în grațioase volute peste acoperișuri, ca în onirismele lui Chagall, colo dansând vaporos, precum în reveriile lui Matisse, dincolo țopăind macabru cu un schelet, ca într-o binecunoscută suită de Saint-Saëns
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
ce e vorba, se înfurie, țipă și fuge. E ticălos pentru că n-are criterii, pentru că e depășit de situație, pentru că e incompetent. În fond, e mai curând o victimă: plasat brambura într-o funcție fără legătură cu alcătuirea lui mentală, ipochimenul bate câmpii candid și face porcării din stupiditate și inadecvare. Dacă încerci să-l trezești, nu-nțelege ce vrei: înjură, se învinețește și te pârăște „la centru“. E și obedient (cu cei „mari“), e și sărăntoc, dar e, mai ales
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ascultătorilor. Esențială este exaltarea de sine a celui care vorbește, sentimentul lui că are de spus lucruri decisive, că nici un preț nu e prea mare pentru cine vrea să se adape de la nețărmuritele sale competențe. Viciul de primă instanță al ipochimenului locvace este impolitețea. Nu se gândește nici o clipă dacă cei din sală mai au sau nu răbdare, dacă n-au obosit, dacă nu cumva mai au și alte treburi. Auditoriul e tratat, de fapt, ca o simplă masă de manevră
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
scrise de unii așa-ziși scriitori (veleitari notorii) sau de inși care se compromiseseră în regimul comunist, compunând, la comandă politică, ode și epode cuplului bicefal ceaușist. Lui Mircea Horia nu-I pasă deloc în acei ani că unii dintre ipochimenii respectivi îl agresau pur și simplu, cerându-i să fie publicați în revista. Că o cruntă ironie a sorții, din nenorocire, în ultimii ani de viață, publicând de voie de nevoie în Litere (o revista scoasă de ultimul sau editor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de la mine, din Dristor, până la Universitate. Acolo oprise vajnicul Bebe, ca s-o lase pe Nicoleta să ia autobuzul până la fosta Scânteii, actuala Piață a Presei Libere. Am șters-o și eu, lăsându-i în plata Domnului pe cei doi ipochimeni. Am luat-o la goană spre facultate, dar pentru mine, biet gândăcel, era un drum groaznic de lung și la fel de riscant. Trebuia găsită o altă metodă de a ajunge. Mă uitam la toată puștimea aia parcată de-a lungul spațiului
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
eu sunt fată fină și nu mă dau la amărâți. Bine, judec și eu de la individ la individ, că doar n-am albit degeaba după atâta amar de ani de școală, să nu mă bunghesc cum stă treaba cu fiecare ipochimen în parte. Doar știi și tu că sunt corectă: ăla care învață, foarte bine, să fie sănătos, da' cu ăilalți se schimbă calimera, nene!... Adică tu spargi trei milioane de lei pe noapte în Vox Maris sau la Lăptărie, la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dar buletin de populație oricum n-ai. - Deci, zise acela, exhibând o dantură cu colți lipsă, ăsta ce-ar fi, și flutură un buletin de populație jerpelit de vremi, l-am recunoscut fără efort. Intenționam să i-l retrag, dar ipochimenul fu mai spontan, și-l trase înapoi. - Ce câștigi? l-am întrebat, cu îndoiala celui care simte că pierde. N-ar fi mai bine să votăm amândoi? Poate că se poate! - Deci, sigur că se poate, dar uite că nu
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
hainele oficialului un spion, care e scriitorul din el", urcînd în ierarhie cu intenția "de a vedea cît mai mult din culise". Să fie asta o scuză sau doar un tertip de poetică memorialistică? Cît îl privește pe Radu Vasile, ipochimenul posedă ca ax moral-productiv "sentimentul predestinării", defel original de altminteri, deoarece cum l-ai putea smulge din sufletul simandicoasei tagme politicești? Cu sfială sau fără jenă, discret sau pe față, grotesc sau mai elegant", o asemenea emoție mesianică mobilează psihologia
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
704 din ianuarie 2004. Și ce citește? E ușor de ghicit. Cam tot ce se scria în gazeta cu pricina înainte ca antisemitismul și trivialitățile mincinoase ale dlui Tudor să își schimbe culoarea părului. Israelienii care-i fac campanie electorală ipochimenului ar trebui să citească articolul dlui Cornea. Și nu numai ei. * Pe aceeași temă, Observatorul cultural din 20-26 ianuarie publică un grupaj de comentarii sub titlul Convertire electorală: de la xenofobie la «filo-semitism». De citit. * În fine, în revista 22 (numărul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
ce le contemplă sau îl locuiește 6. Nu-i vorbă, de o largă recuzită de sorginte, eventual, barocă, adică: "lacuri triste", miraze propriu-zise (arnolfinice sau, numai, paralele 7), măști, simulacre, "vicleimuri", viclenii, bruște transmorfoze insolite, "déguisements fantasques" ș. cl., uzează înșiși ipochimenii aceștia, - care trăiesc, ca alde Pașadia, "cu schimbul, două vieți" autonome, sau au identitate dublă, ca Pantazi, fiind, uneori, ubicui, proteici, pleomorfi, ca, mai cu seamă, Pirgu (care "intra ș...ț ieșea ș...ț, nu era unul singur") sau ca
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
unul exempt, desigur, de stil și de patină, de "res abscondita" și de hieratism; nu mai puțin, însă, prin nume și vocație, o "măgură", și el, un "turn": un Pirg(u). Sau, cel puțin, un Pyrgopolinices, cognomenul comic al cutărui ipochimen, Miles gloriosus, al lui Plaut, ce se traduce prin "cuceritorul marilor turnuri de cetate"... Ceea ce Gorică, în felul său, chiar este!
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
ucazurile venite de la Centru, deoarece ,de gîndit, gîndea numai și numai nomenclatura partidului". Inițial recrutat din categoriile cele mai suspecte, cu un statut profesional și moral incert, trecut prin școli de partid și treptat garnisit cu diplome obținute ,pe puncte", ipochimenul de acest tip ,lucrează" azi cu vechile metode ale carierismului, neomițînd defăimarea, marginalizarea, excluderea celor ce îi stau în cale. Cu toate că sistemul liberalizării ar fi trebuit să ducă la înlăturarea ,vechililor", aceștia prosperă inclusiv prin conectarea lor la rețelele afacerist-mafiote
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
care îți dădea telefon să-ți spună că nu se aștepta să fie atacat tocmai la "Europa Liberă", pe care o ascultă de atîția ani cu sfințenie, asta era cu totul altceva. Atacurile se rezumau la prezentarea faptelor sau declarațiilor ipochimenului, și erau făcute întotdeauna pe un ton cît se poate de urban, încît efectul era cu atît mai neplăcut pentru cel în cauză. Ceea ce se purta printre noi, și la București și la Praga, era așa-numita lectură colegială a
OTV-ul lui Dan Diaconescu = Europa Liberă?! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6613_a_7938]
-
în contul istețimii lui rafinate, jubilînd în marginea unor poante trîntite la capătul unui paragraf înaripat. A-l privi pe Andrei Pleșu ca pe un rapsod înzestrat cu diblă și glagore, a cărui facondă reușește să dea de pămînt cu ipochimenii zilei e un mod sigur de a-i nesocoti valoarea. Ce contează la Pleșu nu sînt tresăririle histrionice ce descind inteligența-i sofisticată, ci retorica de nuanțe ce pornește din ea. Pe Pleșu îl citești că să-ți verifici spiritul
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
fenomenului imediat, esența intră în identitate cu fenomenul. Dacă se întâmplă uneori ca un astfel de discurs ironic să nu fie înțeles, nu e vina oratorului, decât numai în măsura în care s-a pretat la a avea de-a face cu un ipochimen atât de viclean cum e ironia, căreia îi place să-i ia peste picior atât pe prieteni, cât și pe dușmani. Despre o astfel de întorsătură ironică a discursului se spune deseori: seriozitatea asta nu-i serioasă. Expresia e atât
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
declarîndu-mi că... nu-l mai interesează cronica literară, iar pe de altă parte, semnatarul prezentelor rînduri s-a văzut acuzat de duplicitate pentru că a dat undă verde unei cronici denigratoare la adresa Monicăi Lovinescu, în revista ce-o conducea... Nu o dată, ipochimeni cărora le-am făcut prefețe , referate editoriale și le-am alcătuit ediții, pe unul l-am recomandat pentru primirea în Uniune, după ce s-au văzut cu sacul bunelor oficii în căruță, au găsit cu cale a mă bîrfi pe unde
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
La fel, am avut surpriza neagră de a citi, în Cotidianul, insultele și amenințările unui membru al Uniunii Scriitorilor, dl Mircea Arman, proaspăt redactor-șef la Tribuna, la adresa tuturor scriitorilor, pentru el toți fiind, de la vlădică pînă la opincă, «țuțeri», «ipochimeni» și altele asemenea.” Nominalizări Din numărul 406 (7-13 martie) al OBSERVATORULUI CULTURAL aflăm autorii nominalizați la Premiile acestei reviste pe anul 2012, care se vor acorda înt-o ceremonie ce va avea loc în ziua de 8 aprilie. Sigur, sunt câteva
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3849_a_5174]
-
Călinescu, îi vine-n minte, cu siguranță, chipul legendarului său editor, profesorul Rosetti, cel față de care, în corespondență, autorul Istoriei își îngăduia stridențe verbale mai sonore încă decât acelea pe care, peste ani, și le va permite fostul său discipol: „Ipochimenul pus sângeros la punct [...] Vai celor două Kakale”. Adică, pentru necunoscători, D. Caracostea (rebotezat cu aplomb sarcastic D. Cacaprostea) și N.I. Herescu. Călinescu și Rosetti. Piru și Gheran. Nici vorbă de infatuare, însă, la cel din urmă. Mai degrabă profesionalism
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
multe limbi, între mai multe registre care sînt, nu-i așa, doar variante ale unui discurs într-un anume sens totalizator. Din fragmente lipite la întîmplare, cu susul în jos, hilar, ieșind portrete care să semene cu Fuchs, ori cu ipochimenii din Dicționarul onomastic, prinde viață o lume nu absurdă, nu S.F., ci mică, dar a noastră. Fiecare articol e, în fond, o mini-proză, ba chiar o eboșă de poezie a unui autor la care, se vede, "instrumentele" se amestecă. E
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
nu intrasem bine în pielea de director și mi se făcuse un irepresibil dor de ducă. Între profesori se nimerise și un membru de partid (în vremea aceea rara avis) cu care am intuit de la început că o să am probleme, ipochimenul, abia ieșit din fabrica de ingineri agricoli, localnic, căsătorit cu directoarea școlii generale din comună, avea în fibră râvna parvenirii și cum aici, în școală, mai sus decât director nu putea ajunge, își propusese să-și atingă țelul săpându-l
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
sale maiestăți George al IV-lea al Engliterei, de o soție care, pare-se, făcuse, dintr-un mic courrier, propriu-i coureur. Oricum, numele acestei principese, de Brunswick, cvasi-adultere, nu este altul decât tocmai Caroline! Este, pe urmă, acel josnic ipochimen, "nenea Scarlat"4 (s. m.), zis și "Ibric", mare "samsar, geambaș și mai ales altceva", desăvârșind ruina junelui Pantazi. (Căci, ca și vorba crai, acest scarlat dezvoltă,-n Craii..., sensuri dihotome, deopotrivă nobile și "vile".) Apoi, "scarlatul tocurilor" (s. m.
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
Flers a dat o vreme numele său străzii pe care-și avea domiciliul Mateiu Caragiale. Azi aceasta împrumută numele logofătului Luca Stroici, probabil din motive de orgoliu național. * "18 mai. Drum la Bărcănești; j'ai dégrossi un travail. Dar ce ipochimen acest Gogu Ionescu! Se acomodează cu toate bădărăniile, care totuși nu-l prind. De ce ar dori cineva să-și lepede clasa pentru a consona cu omul de rând? Ça va mal - piere boierul român; piere boieria adevărată, cu măreție conservatoare
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
se retrage într-o binemeritată solitudine, "departe de răutatea lumii, de indiscrețiile presei, stăpîn pe liniștea interioară din care își trage extraordinarele resurse spirituale", în stare "să-și pregătească agenda zilei ce urmează, convertibilă în milioane de euro". Răspunderile privilegiatului ipochimen sunt copleșitoare, întrucît "mii de salariați îi datorează pîinea zilnică, are soție, și ea capabil om de afaceri, fii și fiice, nepoți, veri, cumnați", care "cu toții de la el așteaptă - și primesc". Prosperele afaceri cu care se îndeletnicește îi produc și
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
nevoie, ai agenților marelui frate de la răsărit de a restitui ceea ce au capturat prin abuz, ei și înaintașii lor". Spinul lui Creangă este și "strămoșul literar al ahtiaților de putere cu orice preț, din Decembrie ^89". Jurămîntul pretins de vicleanul ipochimen lui Harap Alb (" Și atîta vreme ai a ma sluji pînă îi muri și iar îi învia") sugerează "pariul" cu eternitatea al "emanaților" noștri, care, simtindu-si interesele amenințate, "s-au dat de ceasul morții pentru a bate în cuie
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]