175 matches
-
în funcție de un proces de dezechilibru interior, endogen, nefiind influențate de factori externi (psihoze); constituții caracteriale anormale ale personalității (psihopații); nedezvoltări intelectuale, afective, neuro-motorii (oligofrenii); persoane care simulează tulburări psihice pentru obținerea unor avantaje; afecțiuni psihice induse prin sugestie, de tipul ipohondriei, sau bolnavi imaginari (stări ipohondriace); crize scurte, de tipul unor accidente emoțional-afective și vegetative (crizele isterice); tulburări psihice datorate unor leziuni organice cerebrale (ASC, tumori cerebrale, traumatisme, neurosifilis, epilepsie, demențe, psihoze organice). 4. Stadiile bolii și formele acesteia Boala este
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
afectivetc "III. Eșecurile afective" 1 Prin tradiție, s-a spus că emoțiile, pasiunea oarbă sunt principalele cauze ale eșecurilor inteligenței. Furia e o nebunie trecătoare, la fel ca și dragostea. Teoria inteligenței modulare se pliază foarte bine pe dinamismul afectiv. Ipohondria e o feudă de iraționalitate, Închistată Într-o personalitate normală. Un atac nervos e ca un scurtcircuit. Dată fiind puterea acaparatoare și perturbatoare a pasiunii, o condiție obligatorie pentru uzul rațional al inteligenței pare a fi ataraxia sau apatheia, suprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
psihice și emoționale sunt capabile nu numai să provoace sau să agraveze bolile, ci și să contribuie la vindecare. Într-un studiu efectuat la Harvard School of Public Health au fost monitorizați 34 000 de bărbați cu fobii obișnuite - claustrofobie, ipohondrie, vertij și fobia mulțimilor. Starea lor de sănătate a fost supravegheată timp de doi ani. La sfârșitul acestei perioade, cercetătorii au ajuns la concluzia că riscul de atac de cord fatal era cu 250% mai mare la cei cu punctajul
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
pentru metaforă ca alternativă pentru a se referi la instituția Bisericii Catolice, la supranatural și la însemnul autorității papale: Regatul umbrelor este paradisul fanteziștilor. Acolo găsesc ei un nemărginit spațiu în care își pot stabili după plac reședința. Aere de ipohondrie, povești de babe sau cu minuni monastice îi aprovizionează destul cu materialele de care au nevoie pentru a o construi. Filosofii trasează planul și, după obiceiul lor, îl modifică sau îl abandonează. Numai Sfântă Romă deține acolo provincii înfloritoare; cele
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
nonficționalitate mai ridicat, s-ar putea spune și ar fi de înțeles, abia în 2001 adevărul integral are dreptul la tipărire). Naratorul se află în Austria, la sora lui, nu se poate bucura de împrejurimile îmbietoare din cauza unei crize de ipohondrie, merge la un control neurologic inutil, urmărește un meci de fotbal și savurează, ironic și simpatic, metodele de educație ale cumnatului său și zgîrcenia surorii. Mănîncă o prăjitură într-o cofetărie, de unul singur. în fragmentul din 1977 lucrurile se
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
a interiorului casnic, și ziua a doua, a exteriorului social și a debordării peste pragurile morale, sunt perfect complementare sub raport simbolic și ca gradație dramatică. Fiindcă protagonistul e mai întâi static, vegetativ, legumă umană ascunsă după frunzele late ale ipohondriei; iar apoi activ, dinamic, în plină acțiune, în aerul greu al realității provinciale. Pe cât de natural în mișcări, pe atât de atent elaborat (până la detaliul infinitezimal), "funcționarul neantului" e transpus și văzut în decoruri, registre și lumini diferite, compus multidimensional
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
primejdia alungării din adăpostul obișnuințelor: " Omul, bunăoară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă." În ceea ce-l privește, Leonida încearcă din răsputeri să stabilească legătura dintre semnele neliniștitoare din stradă și motivația lor rațională. Pentru aceasta el recurge la sprijinul clișeelor presei liberale, explicînd zgomotele de afară prin
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
în felul acesta, a trecut din rândul popoarelor în cel al fiarelor setoase de sânge. Cvasi-linșarea lui Mircea Dinescu la Piatra-Neamț și indiferența opiniei publice față de nemernicia brutelor cu carnet de partid echivalează cu decesul societății civile în România. Dacă ipohondriile ideologice ale nu știu căror domnișori ieșiți din puful fandacsiilor europene în formă, dar profund balcanice în conținut, au devenit pentru factorii decizionali din țară mai importante decât atacul bestial asupra uneia din marile personalități ale României de azi, am
Linșați-l pe Dinescu! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16605_a_17930]
-
complet nepăsători față de tot ce-i înconjoară". Mai târziu, "dorul de casă" a căpătat sensuri mai largi: aleanul după întâmplări și trăiri din vremi trecute, din adolescență, copilărie. O cercetătoare de la Harvard, descoperă chiar că nostalgia poate deveni un fel "ipohondrie a inimii", un soi de deviere morbidă, irațională și sugerează două cazuri: obsesia nostalgică a dictatorilor după o grandoare trecută, (exemplu: sângeroasele conflicte din Iugoslavia ultimului deceniu al secolului XX) și pasiunea bizară după epoci de mult apuse. Filmul Jurrasic
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
mult, mă hotărăsc să merg ca să scap de cadența pașilor celui care mă urmărește. Uneori mă întorc brusc și văd spatele unui bărbat îmbrăcat în haină de blană, grăbindu-se în direcție opusă. Apoi uit, crezând că e vorba de ipohondrie, dar odată ajunsă în mulțime, văd fața unui bărbat cu ochelari negri privindu-mă insistent. Mă îndrept spre el decisă să-l apostrofez, dar el e abil și dispare imediat ca un abur. Toate astea par un coșmar, un fel
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
absurdă, fantastică? Nici una, nici alta. Convingerile lui Leonida sunt axiomatice, nu el se înclină în fața realității, ci realitatea se pliază canoanelor lor. Trei mari valori sunt axiomele sale - trei mari mofturi: Garibaldi, Republica și procesul de degradare a Ideii în ipohondrie, trecând prin fandacsie. Universul construit în tiparul acestor teorii topește în sine contradicțiile cele mai ireconciliabile și agresive. În literatura de specialitate a psihologiei infantile, Leonida s-ar afla în stadiul „credințelor pithice", sau „apolliniene", adică pe la vârsta de 4-5
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
plasat între oglinzi deformante, scriitura realistă e copleșită de ludic. Autorul/editorul își prezintă opera (în tradiție romantică, luată peste picior) că pe un manuscris redactat de adevăratul "autor", Serghei Leontievici Maxudov, a cărui credibilitate e minata prin referirea la ipohondrie. Ceea ce urmează, sugerează "editorul", nu e decât rodul închipuirii unui ipohondru sinucigaș, măștile nu sunt decât măști, în spatele păpușilor din scenă nu se mai află nimic - "românul cu cheie" e demontat ironic. "Teatru independent de artă" nu e MHAT-ul
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
târg de vamă industrializat cu forța... Se poate spune că Antipa trăiește cu adevărat nu în prezent, ci sub o stea care luminează și modelează timpul. Sub hainele acestui tânăr cu gesturi și zâmbete ambigue, deconcertante, dincolo de ticurile, maniile și ipohondriile lui, se ascunde un vizionar, un om care reușește să vadă mai departe și mai exact decât ceilalți, prin zidul de neguri și cețuri al viitorului. Așezat în uriașul său fotoliu de piele ori uitându-se, concentrat, la o oglindă
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
în naivitatea lui și să fim spectatori entuziaști la propria noastră înscenare de destin". Pe de altă parte, avertizează Carmen Firan, comenzile false trimise către subconștient pot fi citite de acesta ca fiind reale, ceea ce poate provoca instaurarea stării închipuite. "Ipohondrii se vor îmbolnăvi până la urmă de-adevărat. Nemulțumiților li se va lua darul. Înțelepciunea populară mai spune că de ceea ce ți-e frică nu scapi, gândurile se materializează în forme deja modelate imaginar". Citind - ca pe o convingătoare poveste - Puterea
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
Homosexualitatea sa latentă a fost atît de supralicitată, încît s-a transformat într-un clișeu la fel de nerelevant și obositor ca și acela al legendarelor metehne ale maestrului: ,atitudinea rece, distantă față de semeni, ironia suverană și condescendentă, egomania, setea de glorie, ipohondria." Au continuat să fascineze și virtuțile ,machiavelice": abilitatea, spiritul diplomatic, iscusința cu care Thomas Mann a știut să-și instrumentalizeze și manipuleze contemporanii. Corespondența o dovedește din plin - a ținut Marcel Reich-Ranicki, între altele, să le reamintească admiratorilor, în evocarea
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
Merge rușinat, căci îl privesc toți disprețuitor: "Iată-l pe fiul lui Avito, el care trece a fi geniu... sărăcuțul!" Lumea îl condamnă, totul îl minte și nedreptatea începe să-i strice stomacul, provocându-i hipercloridie și asta îi produce ipohondrie și îi otrăvește sângele și sângele îi otrăvește creierul. Într-o zi, un prieten îndrăznește să-l întrebe: Cum merge cu ex-viitoarea ta?". Ex-viitoarea ? O numește pe Clarita ex-viitoarea! Decide să meargă să se răzbune pe don Fulgencio, fascinantul șarpe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
conține cu greu, le poate anihila. Te-apucă jalea, dar și mila, văzând cu cine combate păunescul marile maladii ale țării: cu rămășițe ( la propriu și la figurat) ale defunctului cenaclu ideologic-comunist, cu tot felul de nătăfleți păliți cu leuca ipohondriei, cu damicele expirate pe post de muze plurilingve, cu ciudățenii ale naturii oricând internabile la glumeți. Când te gândești că toate astea se întâmplă la un canal de televiziune patronat de-un domn care se ocupă de gunoaiele Bucureștiului, oricât
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
de diagnostician ale lui Caragiale. „Omul, bunăoară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? Fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade În ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.” Sonata quasi una fantasia În miez de noapte. Astăzi nu prinzi Europa Liberă. 2 mai Au Înfrunzit stejarii. Nopțile se scurg greu. Nu mai Încap În nici o rigolă. Am presimțirea unor vremuri tulburi. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
peron. Toată lumea țipă! Frate, o fi tîrziu...Mănîncă gogoși... E lucru mare... O femeie singură... cînd trece trenul...A intrat în Pitești... E tare onorabilul. Solid bărbat! Periș două minute. A intrat în Pitești Cine? Cine a tras semnalul? E ipohondrie, soro? E primejdie mare, domnule! Ce să fie? Să nu se dea la mine, eu sînt nevricos! Revuluție, bătălie mare! Cîtă vreme sînt ai noștri la putere, cine să facă revuluție? Unde-mi este gazeta? Soro, mor! Zavragiii vin încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de pasageri de la clasa a patra, Îi ceru mâna Desdemonei Aristos, care stătea pe un tachet de andocare. Domnișoarele Își ținură respirația. Bărbații Însurați Îi Înghiontiră pe burlaci: ― Priviți și luați aminte. Bunica mea, etalând un fler teatral Înrudit cu ipohondria ei, exprimă prin gesturi emoții complexe: surpriză, bucurie inițială, dubii, o umbră de refuz prudent și apoi, În aplauzele care deja Începuseră, o acceptare buimacă. Ceremonia se desfășură pe punte. În loc de rochie de mireasă, Desdemona purtă pe cap o broboadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rămânea cu o expresie fericită pe chip atâta cât stătea el acolo. Dar cu mine, după zece minute, licărirea din ochii vii se stingea și ea Îmi spunea adevărul despre cum se simte. ― Sunt prea bătrână acuma. Prea bătrână, puiule. Ipohondria ei de-o viață nu avusese niciodată un teren mai fertil În care să Încolțească. La Început, când se autocondamnase la Închisoarea de mahon a patului ei cu stâlpi de baldachin, Desdemona se plângea doar de palpitațiile ei obișnuite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tot minciună este și să-i ascundă ei clipele rele, în vreme ce ea bănuiește că ceva nu este cum trebuie și totuși nu înțelege ce poate fi. Desigur, exasperându-se, încercând apoi să se con vingă că boala lui este jumătate ipohondrie, jumătate neurastenie, de vreme ce nu se caută la doctor și nu ia nicio măsură... Scuturându-se cu neplăcere, Profesorul Mironescu își așază mai bine copilul pe genunchi. Maxima puseului de febră pare să fi trecut, pentru că se simte mai întremat. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
făcu apariția capul familiei, generalul Ivolghin în persoană. Era în frac, cu un plastron curat; mustățile îi erau proaspăt cănite... Ganea n-o mai putea suporta și pe asta. Cu o vanitate și un amor propriu împinse până la exacerbare, până la ipohondrie, căutând în decursul acestor două luni măcar un punct pe care ar fi putut să se sprijine mai onorabil și să se prezinte într-o lumină mai favorabilă, simțind că e încă novice pe drumul ales și că poate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
funcționar. Dușmanii lui Gavrila Ardalionovici puteau crede că acestuia îi e atât de rușine de cele ce i s-au întâmplat, încât nici nu mai are curajul să iasă din casă; însă el era într-adevăr bolnav: căzuse chiar în ipohondrie, se lăsa furat de gânduri, era nervos. În aceeași iarnă, Varvara Ardalionovna se căsători cu Ptițân; toți cei care-i cunoșteau atribuiau în mod direct această căsătorie împrejurării că Ganea nu mai voise să se întoarcă la ocupațiile lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care altădată se purta atât de aspru cu el, acum nu-l supunea nici celui mai mic interogatoriu privitor la pribegiile lui; iar Ganea, spre marea uimire a celor din casă, vorbea și chiar se purta cu el prietenește, în pofida ipohondriei de care suferea, lucru care mai înainte nu se întâmplase niciodată, datorită faptului că, la cei douăzeci și șapte de ani ai lui, era firesc ca Ganea să nu-i acorde fratelui de cincisprezece ani nici cea mai mică atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]