175 matches
-
moarte datorită faptului că prezintă palpitații ale inimii, eructații, barborisme sau alte suferințe, mai mult sau mai puțin imaginare, variabile și fără o origine precisă”. Ipohondriacii sunt persoane „vaporoase”, bolnavi imaginari. În cadrul acestei grupe Gilbert-Ballet distinge următoarele forme clinico-psihiatrice: Mica ipohondrie se manifestă ca o preocupare exagerată a individului în fața unor suferințe minore ale sănătății sale. Se manifestă ca o atenție și neliniște exagerate, dar poate fi corectată de o explicare logică sau printr-o psihoprofilaxie. Fobia ipohondriacă constă în faptul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atenție și neliniște exagerate, dar poate fi corectată de o explicare logică sau printr-o psihoprofilaxie. Fobia ipohondriacă constă în faptul că ideea ipohondriacă devine obsesie, cu caracter de fobie angoasantă, tenace, nepermițând raționamentul logic decât în intervalul interparoxistic. Marea ipohondrie este forma în care ideea ipohondriacă se precizează, se sistematizează, neputând fi combătută cu nici un fel de argumente, dar neatingând gradul de absurditate al delirului. Ipohondria delirantă are caracter de absurditate. Ea este o convingere fermă, sistematizată, care nu poate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu caracter de fobie angoasantă, tenace, nepermițând raționamentul logic decât în intervalul interparoxistic. Marea ipohondrie este forma în care ideea ipohondriacă se precizează, se sistematizează, neputând fi combătută cu nici un fel de argumente, dar neatingând gradul de absurditate al delirului. Ipohondria delirantă are caracter de absurditate. Ea este o convingere fermă, sistematizată, care nu poate fi schimbată. Este un delir ipohondriac net și definitiv. Ipohondriacul interpretativ și revendicativ este o formă accentuată a precedentei. Activ în a-și cultiva preocupările delirante
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prevalența tendințelor centripete în cazul bolilor somatice (P. Schilder). Bolile funcționale, sine materia, în cazul cărora nu sunt decelate tulburări somatice lezionale, sunt expresia unor situații conflictuale interiorizate, raportate la problemele cele mai intime ale Eului individual. Este cazul nevrozelor, ipohondriei, isteriei, sindroamelor algice de cauză necunoscută și tulburărilor psihice. Adesea, simptomele lor sunt schimbări ale imaginii corporale sub formă de senzații sau reprezentări afirmate de bolnav, în aceste cazuri, „imaginea corporală” se constituie ca un „teren” pe care se înscriu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Insatabilitate psihomotorie: incapacitatea de a conserva mai mult timp o atitudine, atenția, de a susține o activitate regulată, de a acționa într-o manieră constantă. Involuție: proces de regresiune globală și progresivă a funcțiilor psihice, în special intelectuale, specifice demențelor. Ipohondria: preocupare excesivă și nemotivată, cu caracter anxios privind propria stare de sănătate asociată cu impresia existenței reale a unor „boli” care nu există în realitate. Isterie: dispoziție mintală specifică, constituțională și permanentă sau accidentală și pasageră, însoțită de manifestări somatice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
R. Burton (1577-1640) Anglia Anatomia melancoliei P. Zacchia (1584-1659) Italia Problemele medico-legale ale conduitei bolnavilor psihici R. Déscartes (1596-1650) Franța Les passions de l’âme. Règles pour la direction de l’esprit T. Sydenham (1624-1689) Anglia Studiul isteriei și al ipohondriei ca boli ale spiritului. Tratamentul cu laudanum G.E. Sthal (1660-1734) Germania Theoria Medica Vera. De Animi Morbis R. Goclenius (Secolul al XVI-lea) Germania Utilizează pentru prima dată, în 1590, termenul de psihologie Ch. Wolff (Secolul al XVIII-lea) Germania
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Exogenie Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia Hipnagogice Hipnapompice Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie Idee fixă Identitate Iluzie Imaginea de sine Imaturitate Impulsiune Incest Incoerență Indiferență Inhibiție Insatabilitate psihomotorie Involuție Ipohondria Isterie Iterație Îndoială Lesbianism Licantropia Lipemanie Logoclonie Logoree Manie Manierism Masochism Mânie Megalomanie Melancolie Menopauză Mentismul Mitomania Mongolism Monomanie Moria Mutism Narcisism Narcolepsie Narcomanie Negativism Neologism Nevroză Nimfomania Normalitate Nozofobie Obsesie Obtuzie Oligofrenie Onirism Oniroidie Onomatomanie Opoziție Palilalie Panică Pantofobie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tratamentelor, atestă existența unei tulburări depresive majore recurente severe prezentând caracteristici endogene conform criteriilor DSM-IV: - în ceea ce privește personalitatea, bilanțul notează elemente obsesionale non patologice și o bună adaptare socială cu tendință spre introversiune; - MMPI confirmă scoruri mari pe scările de depresie, ipohondrie, lentoare și anxietate; - scorul pacientei la scara lui Hamilton cu 17 itemi este de 26 și la scara lui Beck cu 21 itemi este de 32; - nu se constată nimic semnificativ la nivelul examenelor somatice; - din punct de vedere farmacologic
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în special, faptul că cea mai bună prietenă a sa, decedată în urmă cu doi ani, îi repeta să se gândească mai mult la lucrurile plăcute ale vieții și mai puțin la necazurile posibile. Neliniștea excesivă asociată sănătății în cazul ipohondriei, probleme de somn asociate insomniei... Ladouceur și Dugas, 1999. De exemplu, clinicianul verifică dacă neliniștile în legătură cu aprecierile celorlalți par a fi provocate de credințe tipice fobiei sociale sau de un deficit de abilități. Dugas și al., 2001. Evaluare printr-o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
somatizarea, nu mai figurează deloc în lista din DSM-IV. Abordând chestiunea numărului mecanismelor de apărare, Vaillant (1993) oferă propria sa listă, alcătuită din următoarele optsprezece mecanisme: Activismul Agresiunea pasivă Altruismul Anticiparea Deplasarea Disocierea (sau refuzul nevrotic) Distorsiunea psihotică Formațiunea reacțională Ipohondria Izolarea Proiecția Proiecția delirantă Refularea Reveria autistă Sublimarea Suprimarea Umorul. Examinând această listă, constatăm că două dintre mecanismele menționate de A. Freud - regresiunea și transformarea în contrariu - nu apar în lista elaborată de Vaillant. • Ultima listă pe care o vom
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
despre clivaj. 6) Definiția umorului, dată în a doua parte a lucrării de față, trebuie comparată cu aceea a mecanismului desemnat prin sintagmele a face pe bufonul, a lua în derâdere, formulată mai jos, în prezentul capitol. 7) Pentru Vaillant, ipohondria (vezi definiția acestui mecanism în secțiunea următoare a capitolului) include introiecția. 8) Izolarea sau, potrivit lui Vaillant, intelectualizarea. Pentru acest autor, anularea retroactivă ar constitui un subtip al izolării. 9) Traducerea englezescului supression și a termenilor francezi répression și mise à
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acestei lucrări. Mai multe informații de bază figurează totuși în articolul dedicat refuzului (vezi partea a doua a volumului, pp. 266-274). 23) Idealizarea (L. și P.; DSM III-R; DSM-IV): subiectul își atribuie lui însuși sau atribuie celuilalt calități exagerate. 24) Ipohondria (G.V.): transformarea reproșurilor ce trebuie făcute celorlalți (decurgând din necazuri sau pulsiuni agresive) la început în reproșuri adresate propriei persoane, și mai târziu în invocarea unor dureri, a unei boli somatice, a unor idei de suicid sau a unei neurastenii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
G.V.): transformarea reproșurilor ce trebuie făcute celorlalți (decurgând din necazuri sau pulsiuni agresive) la început în reproșuri adresate propriei persoane, și mai târziu în invocarea unor dureri, a unei boli somatice, a unor idei de suicid sau a unei neurastenii. Ipohondria nu constituie o încercare de a obține beneficii secundare decurgând din rolul de bolnav; ipohondrii se plâng, dar resping ajutorul celorlalți. În centrul ipohondriei se află un reproș mascat. 25) A se îmbolnăvi (V.): subiectul face referire în mod curent
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în reproșuri adresate propriei persoane, și mai târziu în invocarea unor dureri, a unei boli somatice, a unor idei de suicid sau a unei neurastenii. Ipohondria nu constituie o încercare de a obține beneficii secundare decurgând din rolul de bolnav; ipohondrii se plâng, dar resping ajutorul celorlalți. În centrul ipohondriei se află un reproș mascat. 25) A se îmbolnăvi (V.): subiectul face referire în mod curent, în scop de evitare și de regresie, la bolile de care suferă, exagerându-le. Responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
invocarea unor dureri, a unei boli somatice, a unor idei de suicid sau a unei neurastenii. Ipohondria nu constituie o încercare de a obține beneficii secundare decurgând din rolul de bolnav; ipohondrii se plâng, dar resping ajutorul celorlalți. În centrul ipohondriei se află un reproș mascat. 25) A se îmbolnăvi (V.): subiectul face referire în mod curent, în scop de evitare și de regresie, la bolile de care suferă, exagerându-le. Responsabilitatea poate fi evitată, culpabilitatea poate fi ocolită, iar pulsiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vieții adulte (stabilit în urma unor observații pe termen lung): 1) Prima categorie este aceea a apărărilor psihotice, care include proiecția delirantă, distorsiunea și refuzul psihotic. 2) A doua categorie este cea a apărărilor imature, șase la număr: proiecția, fantezia schizoidă, ipohondria, agresiunea pasivă, activismul (acting-out) și disocierea (sau refuzul nevrotic). Vaillant precizează că exclude din această categorie mai multe apărări imature - precum clivajul, devalorizarea, idealizarea sau identificarea proiectivă -, cunoscute și ca apărări care distorsionează imaginea și care sunt desemnate prin termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe modurile de acțiune sau pe stilurile defensive. Verwoerdt (1972) a descris trei clase de mecanisme de apărare, definite mai ales prin relația cu amenințările: 1) Prima clasă se caracterizează prin retragere în fața amenințării, ca în cazul regresiei revelate de ipohondrie. 2) Cea de-a doua clasă reunește mecanismele care încearcă să excludă amenințarea conștiinței: refuzul, reprimarea (sau înlăturarea), raționalizarea, proiecția și introiecția. 3) Cea de-a treia clasă este constituită din mecanisme în care se încearcă dominarea, controlarea amenințărilor: intelectualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu mine”. Meltzer (1975/1984) distinge diverse forme de patologii, în funcție de faptul dacă ele privesc mai mult latura de identificare sau latura proiectivă. În primul caz prevalează depunerea în interiorul propriu a pulsiunilor distructive, așa cum se întâmplă în isteria de conversie, ipohondrie, maladiile psihosomatice, chiar și în psihoza maniaco-depresivă (Rosenfeld, 1960/1976). În al doilea caz, atunci când dominantă este latura proiectivă, ceea ce primează este trimis în exterior, dar (în opinia lui Meltzer) se ridică o întrebare: „Cum este, cum se trăiește în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de pasageri de la clasa a patra, Îi ceru mâna Desdemonei Aristos, care stătea pe un tachet de andocare. Domnișoarele Își ținură respirația. Bărbații Însurați Îi Înghiontiră pe burlaci: ― Priviți și luați aminte. Bunica mea, etalând un fler teatral Înrudit cu ipohondria ei, exprimă prin gesturi emoții complexe: surpriză, bucurie inițială, dubii, o umbră de refuz prudent și apoi, În aplauzele care deja Începuseră, o acceptare buimacă. Ceremonia se desfășură pe punte. În loc de rochie de mireasă, Desdemona purtă pe cap o broboadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rămânea cu o expresie fericită pe chip atâta cât stătea el acolo. Dar cu mine, după zece minute, licărirea din ochii vii se stingea și ea Îmi spunea adevărul despre cum se simte. ― Sunt prea bătrână acuma. Prea bătrână, puiule. Ipohondria ei de-o viață nu avusese niciodată un teren mai fertil În care să Încolțească. La Început, când se autocondamnase la Închisoarea de mahon a patului ei cu stâlpi de baldachin, Desdemona se plângea doar de palpitațiile ei obișnuite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dacă nu cu expresul de la Delhi, atunci cu cel care urma. De asemenea, trimise copii șefului poliției și inspectorului sanitar șef. Inspectorul sanitar șef nu primi copia sa după plan deoarece stătea în spatele ușilor închise, într-o stare febrilă de ipohondrie avansată. Bând litri întregi de suc de ceapă, ignorând țârâitul insistent al telefonului, schița, cu o mână tremurătoare, propria propunere de pace pentru Shahkot. Veți fi, poate, surprinși să aflați că un om atât de preocupat de propria-i sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
coaste, însă cu toate acestea tot o mai pățesc, așa dacă nu săptămânal, măcar lunar ca să trăiască iar câte o mică alertă binladinistă. Conu Iancu Caragiale cred că la americani se gândea, când a scris că „din fandaxie, dai în ipohondrie, și dacă ai dat în ipohondrie și nimica mișcă”. Așa au ajuns bieții americani, să simtă fiori reci pe șira spinării, când ca din senin, nimica mișcă și sare direct la gâtul lor. Cică mai săptămâna trecută, cu puțin înainte de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o mai pățesc, așa dacă nu săptămânal, măcar lunar ca să trăiască iar câte o mică alertă binladinistă. Conu Iancu Caragiale cred că la americani se gândea, când a scris că „din fandaxie, dai în ipohondrie, și dacă ai dat în ipohondrie și nimica mișcă”. Așa au ajuns bieții americani, să simtă fiori reci pe șira spinării, când ca din senin, nimica mișcă și sare direct la gâtul lor. Cică mai săptămâna trecută, cu puțin înainte de revărsatul zorilor, s-a auzit deodată
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dacă nu cu expresul de la Delhi, atunci cu cel care urma. De asemenea, trimise copii șefului poliției și inspectorului sanitar șef. Inspectorul sanitar șef nu primi copia sa după plan deoarece stătea în spatele ușilor închise, într-o stare febrilă de ipohondrie avansată. Bând litri întregi de suc de ceapă, ignorând țârâitul insistent al telefonului, schița, cu o mână tremurătoare, propria propunere de pace pentru Shahkot. Veți fi, poate, surprinși să aflați că un om atât de preocupat de propria-i sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
tot minciună este și să-i ascundă ei clipele rele, în vreme ce ea bănuiește că ceva nu este cum trebuie și totuși nu înțelege ce poate fi. Desigur, exasperându-se, încercând apoi să se con vingă că boala lui este jumătate ipohondrie, jumătate neurastenie, de vreme ce nu se caută la doctor și nu ia nicio măsură... Scuturându-se cu neplăcere, Profesorul Mironescu își așază mai bine copilul pe genunchi. Maxima puseului de febră pare să fi trecut, pentru că se simte mai întremat. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]