120 matches
-
nimic de făcut. Trebuie lăsați să-și aducă răul pe care-l doresc. Se pare că nu mi-am pierdut, cu anii, ușurința de a mă repezi cu capul înainte, fără să judec prea mult. Ceea ce e curios pentru un ipohondru. Dacă aș păți ceva, aș fi judecat foarte aspru, fără îndoială. S-ar găsi, cu siguranță, cineva care să spună: Și-a căutat-o singur". Mă întorc și ies pe plajă, fiindcă nu mai rezist. Nisipul fierbinte îmi dă o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dumnezeu interior creației sale. Ceea ce ar însemna că Dumnezeu "curge" o dată cu noi. Sfârșitul creației sale ar fi și sfârșitul său. 5. Cineva care s-ar uita în sertarele mele cu medicamente n-ar avea, probabil, nici o ezitare să mă considere ipohondru. Și, poate, chiar sunt. Bineînțeles, am o provizie importantă de somnifere. Aproape nu mai pot adormi fără, iar după două, trei ore mă trezesc. Omul care doarme e un om diminuat, zicea Rivarol. Eu cred că lucrurile stau exact pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
declam ca într-o tragedie antică, ci discret, șoptit : copilul. A fost așa și nu altfel, nu știu exact de ce, am o nedumerire care nu s-a risipit de tot. Eu, omul cel mai preocupat de propria sănătate, cel mai ipohondru și maniacal și angoasat mamifer care a trăit vreodată pe fața pământului, femeia vanitoasă, care se uită mereu în vitrinele magazinelor ca să-și confirme frumusețea, eu, care-mi pusesem picioarele la 120 de grade ca să-mi pictez unghiile, eu, în
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
constituia pentru medici un pacient ca Popa, cu graficele lui. Îl și vedea în cabinetul de consultație, scoțîndu-și nota din buzunar și oferind rapoarte amănunțite." Le malade au petit papier" spunea Charcot. Dar bătrânul era mai mult decât un simplu ipohondru. Era de-a dreptul monstruos. Pe maior îl copleșea existența care și-o construise, cu un orizont baricadat de bucurii urâte. Ceva ca o încăpere fără lumină și fără orificii de aerisire, ceva jilav și alunecos unde se târăsc jivine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oscilant, agitat și schimbător caracterizat printr-o stare de agitație: comite acte de violență sau neglijență; tipul schizoid (introvertit) comite acte de imprudență. b) Criminali psihonevrotici : tipul psihostenic caracterizat prin stări de îndoială, teamă, inacțiune; tipul neurostenic, sensibil la oboseală, ipohondru; tipul isteric. 4. Criminalul lipsit de scrupule sexuale Infracțiunile în legatură cu viața sexuală sunt cele mai periculoase și cu urmări individuale și sociale dezastruase: violul, "raportul social de orice natură cu o altă persoană prin constrângerea acesteia sau în
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
după comandantul secției msv Mihai Cosmescu Am terminat Facultatea de Mecanică Fină, specialitatea echipamente periferice, și am lucrat în proiectare 14 ani. Șocantă a fost a doua zi de lucru în pușcărie, când am discutat cu primul deținut, care era ipohondru, astfel încât timp de două ore mi-a povestit despre toate bolile pe care le-a avut. Atunci mi-am pus prima oară întrebarea dacă am făcut o alegere bună. Zilnic deținuții pe viață au un program de plimbare de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și schimbe năravurile pentru un doctor, nici măcar pentru Schley pe care Îl respecta. Așa cum Înțelesese Rosamund În adâncurile ei, când se dusese să‑i cumpere țigări, Abe avea să facă neabătut tot ce făcuse Întotdeauna. Nu va juca niciodată rolul ipohondrului. - Domnule Ravelstein, Îți cer să renunți la țigări până când ți se mai ameliorează starea plămânilor. Ravelstein nu a scos un cuvânt, s‑a mulțumit doar să dea din cap. Dar nu În semn de acceptare. Nici măcar nu se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
întinse o mână. Felix îi luă mașinal mâna rece și subțire, în care nu băteau decât ușor vasele sanguine, și apoi îi dădu drumul încet, fără nici un verdict. - Am uitat, zise râzând Otilia, că încă nu te-ai înscris. Amdevenit ipohondră. Ce vrei? Când te-ntîlnești mereu cu Titi și cu unchiul Simion! - Cine-i Titi? întrebă Felix. - Nu știi? Titi e băiatul lui Simion, pe care l-ai văzut aseară brodând, și al tantei Aglae. Ai să-l cunoști. Băiat bun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fusese că descoperise la timp boala. Acum ținea un regim strict, măsurând alimentele cu cântarul, luând mesele la ore matematice, iar din când în când mai citea prescripțiile din dosar, ca să nu facă vreo eroare în dozarea medicamentelor. Nu era ipohondru și punea temei în medicul său curant precum credea în știința geografică. Ioanide se plesni cu mănușa de antilopă peste mână, ca să-și disimuleze gândurile. Hergot îi destăinuise că, după toate probabilitățile, Conțescu suferea de o dezordine în funcțiunea aparatului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
va muri la facere din cauza cordului slab. Frații Margaretei se grăbesc să îi comunice acest pronostic. Sunt în literatură și doctori drăguți precum cei din La Medeleni. Doctorul Prahu, un bătrân bețiv, utilizează ca medicamente soarele și vinul. Unei paciente ipohondre îi recomandă criptic H2O. Simpatic e și medicul francez Mass care îi extirpă Olguței o tumoare mamară. Cancerul recidivează însă. O aluzie îl pune pe seama eredității. Olguța refuză extirparea sânului și se împușcă. Paul Georgescu are un roman, Doctorul Poenaru
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
instalată în Hartford, New York-ul era prea departe pentru călătorii de rutină; singura bucurie pentru Yourcenar pare să fi fost celebrele picturi de Caravaggio din muzeul pictorului baroc pe care îl iubise în tinerețe. Curajul o părăsise, devenind deprimată și ipohondră (o stare care o va urmări cu intermitențe tot restul zilelor, sugerând că nostalgia care o cuprinsese era mult mai acută decât ar fi putut recunoaște). Avea să mai treacă câtva timp până în toamna lui 1942 ca să fie suficient de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de puțin operantă a devenit paradigma distingerii, incapabilă să explice excesul de consum centrat pe un singur individ, pe sănătatea și pe conservarea lui. Nici lupte simbolice și nici profituri de distingere: doar o supraveghere igienistă a propriei persoane, panici ipohondre, lupta medicală contra bolii și a factorilor de risc. Hiperconsumul medical constituie vârful tendinței spre desimbolizare în vigoare în faza III: aici nu mai rămâne decât efortul pentru optimizarea sănătății prin autosupraveghere și prin practicile tehnico-științifice. În acest fel, domnia
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
reduse în mod abuziv la idealul depășirii de sine. În realitate, o altă pasiune copleșește spiritele și se insinuează progresiv în toate sectoarele vieții cotidiene, și anume întreținerea propriei persoane, prezervarea sănătății. Individul timpurilor hipermoderne pe cale de a deveni un ipohondru sănătos se închină nu atât lui Superman, cât Hygiei, zeița sănătății. Obsesia sănătății e atestată, de asemenea, de la sfârșitul anilor ’70, și de înmulțirea tipurilor de medicină naturistă. Terapiile alternative se numără acum cu sutele: 6 francezi din 10 recurg
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
organismului lor, încât se cred cuprinși de o boală grea, incurabilă: acest fapt îi face să perceapă și să interpreteze într-un mod amplificat, sau eronat, diversele senzații viscerale minore și efemere pe care le are. Pe acest fond depresiv-anxios, ipohondrul se autoanalizează scrupulos și se documentează necontenit în legătură cu presupusa boală incurabilă, devenind o adevărată sursă de stres pentru membrii familiei sale, care trebuie să-l însoțească la tot felul de cabinete medicale. 3) Un teren favorabil pentru dezvoltarea unor „sentimente
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nămolul veacului pe rât, noroiul a atins-o și pe neînțeleasa Monalisa. Un necunoscut misterios, o boală a veacului condamnă pe "cântăreții bolnavi" la o angoasă existențială "în plin cântec/ la ora miezului nopții/ eu flautul mi-am îmbolnăvit" ("Flaut ipohondru"). Boala se încearcă să se explice că ar proveni din "Frigul inițial", care a sălășluit la începuturi și îl purtăm în ființa noastră trecută prin anotimpuri până la dispariția totală. "Si totuși suferința noastră de la tine vine,/ și totuși boala noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
paternitate vorbește și demagogul Stănică Rațiu, care e în stare de orice când e vorba de bani. Tipologia personajelor. Orientându-se după tehnica balzaciană, G. Călinescu a folosit portretizarea personajelor, pentru deducerea trăsăturilor de caracter. Pornind de la caracterele clasice (avarul, ipohondrul), realismul adaugă un alt tip: arivistul. În acest roman realist, social, citadin, balzacian se mișcă diferite tipuri: avarul Moș Costache; "baba absolută" Aglae; intelectualul ambițios Felix; fata cochetă și enigmatică Otilia; senilul Simion; debilul mintal Titi; fata bătrână Aurica; arivistul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tragic: profesoara chiar este bolnavă de cancer și, în luciditatea ei necruțătoare, militează pentru o moarte pe propria răspundere, decât prin debranșare medicală într-un spital de legume. Fapt e că frecventatorii cursului ei nu sunt nici puțini și nici ipohondri (ca arțăgosul cuplu maniaco-depresiv Joseph și Miranda), ci roși de felurite metastaze afective, amoroase, sociale sau organice. Cruzimea ironiei, dacă n-ar fi premeditat burlescă, ar fi terifiantă, când vine vorba de perfecționarea nodului culisant al ștreangului, de cocktail-uri
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
femeia este cea care sugerează de cele mai multe ori ce trebuie făcut într-o casă, însă nu de fiecare dată bărbatul face ceea ce spune ea, spre „binele” său; p. 43, r. 3 4 : „boala împăraților e ca sănătatea noastră” conducătorii sunt ipohondri datorită plăcerii de a li se acorda atenție, la fel cum supușii săraci sunt obișnuiți cu nevoia; p. 45, r. 30 31 : „Ferească Dumnezeu! înălțate împărate, să cuget eu, om bătrân, la una ca asta!” cinstea și gândul curat al
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
o „închisoare...”, o încorsetare ca într o „coajă de nucă...”, pentru un rege „al spațiului infinit”, un rege al „nemărginirii” (actul II, scena 2). Dar și o provocare: „revolta spiritului încătușat în trup...” Oglindirea unui „suflet frumos (un „melancolic, subtil, ipohondru și-adânc...”, retras în sine însuși, care nu poate decide decât cu greu să iasă din această armonie interioară...” Ne putem întreba de ce această „natură nobilă...”, „greșește calea”? Viața lui eamlet se impune a fi cunoscută, pentru că ea „nu este
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
la bătrânețe o anemică speranță de mers. Nu-mi pot scoate viața la raport. Pentru că are foarte mulți nasturi lipsă. Și vegetarienii se mănâncă între ei. Se înmulțesc mințile frigide, necutremurate de nici un orgasm intelectual. Nespiritualizată, frumusețea fizică rămâne afiș. Ipohondrii simt dureri și în piciorul scaunului pe care stau. Toți suntem, mai mult sau mai puțin, naufragiați. Fiecare pe vaporul lui. Încă din peșteri, unii se ghiftuiau flămânzindu-i pe alții. Între datele limită ale vieții unii nu presară decât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-i plăcea deloc — Leigh a simțit că i se pune un nod în gât și că pulsul i se accelerează în mod inexplicabil. Părea că există doar două explicații plauzibile dar, cu toate că s-ar putea să fie un picuț cam ipohondră, nici Leigh nu credea că e pe cale să facă un atac de cord: era un atac de panică, pur și simplu. Încercând în zadar să-și alunge panica, Leigh își apăsă tâmplele cu degetele și își întinse gâtul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai lungă despre Tiptronic. Se Întoarse către mătușa Sylvia. —Zi mai departe, te rog. Păi, zise ea, e un concurs de cunoștințe generale. Se va numi „Care-i specialistul?“. —OK... Și va fi cam așa, continuă ea. Două familii de ipohondri se Întrec să identifice doctorii din descrierile făcute de moderator. —Aha... Ruby Îl apucă ușor pe Sam de genunchi pe sub masă ca să-i arate cât de mult aprecia faptul că-i făcea plăcerea asta mătușii Sylvia. — Chestia e În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cinci ani de la deces, când grație noului prim-secretar, Alexandru Iliescu am reușit, în sfârșit, să mă reîntorc la Catedră că și cei doi colegi ai mei fuseseră chestionați, întrebați, obligați chiar să declare că... "Elvira era bolnavă de nervi, ipohondră!"... Când am aflat, m-am întristat și apoi, multă vreme m-am întrebat: Eu, care am stat un an întreg în birou cu dânsa, de ce n-am fost nici chemat, nici băgat în seamă? S-au temut c-aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și vigoare, în pachet de sărbătoare ! CADOU Un produs VitaGrapes oferit la achiziționarea pachetului promoțional Format din produsele Activ Imun, Septogal, Lactoferină, Septusin Pentru firmele de medicamente specializate în produse placebo, pe fond bio-naturist, pelerinul standard este unul în vârstă, ipohondru, are nevoie de „vigoare”, crede încă în ideea de cadou comercial și gratuitate. Are imunitate slabă, rândul, oboseala și frigul lasă urme asupra căilor respiratorii. O imagine nu foarte departe de adevăr, la urma urmei. 13 octombrie 2010 Sarmale de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
finanțe. Era unul dintre apropiații lui Ion C. Brătianu, fiica acestuia din urmă amintindu-și despre el că „venea la noi ca să lucreze cu tata și mai ales ca să iasă la aer bun și întăritor, căci era veșnic suferind și ipohondru. Bărbat frumos, blând, plăcut, care asemenea luptase dârz cu viața în copilărie și prima tinerețe. (...) Și dânsul a muncit cu devotament în Partidul Liberal; ani de zile a dus pe umeri jurnalul Românul” (Sabina Cantacuzino, Din viața ..., p. 67). În
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]