280 matches
-
real sau virtual de comunicare a unei informații anume. Putem defini patru tipuri de semioză, respectiv canale de comunicare asociate „mesajului cosmogonic”: ritualic, discurs individual de tip extatic (șamanic), exprimat exclusiv prin laturile demonstrative, intuitiv - experiențiale, nonverbale ale comunicării; ritualico-mitic, ipostaziind dimensiunea nonverbală a comunicării, dublată însă de reperele incipiente ale unei comunicări verbale; mitico-ritualic, discurs individual de tip „enunțare”, cu accent pe latura argumentativ - holistică, verbală a comunicării, însoțită de discursul de tip „exaltare” ce valorifică latura experimentală, ceremonial simbolică
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
de tip „exaltare” ce valorifică latura experimentală, ceremonial simbolică a acțiunii comunicative; mitic, valorificând în exclusivitate dimensiunea retorică a narațiunii mitice, transformate într-un discurs/text care și-a pierdut în cea mai mare măsură dimensiunea sacrului. Dacă primele accepțiuni ipostaziază capacitatea mitului cosmogonic de a se implica cu reale efecte de putere în viața individuală și socială a comunității arhaice, în calitate de „tradiție vie”, în cea din urmă accepțiune mitul cosmogonic devine semn al „tradiției moarte”. Moștenit de la societatea arhaică de
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
o reprezintă. Forța și Viața nu sunt decât epifanii ale realității ultime.” Omul a început să înțeleagă că singura cale spre zei este calea către Sine însuși. În această direcție Socrate ne spune: „cunoaștete pe tine însuți” care se va ipostazia ulterior în sentința biblică „Împărăția lui Dumnezeu este în noi”. Calea exoterică definește o comunicare de tip discursiv, instituită între inițiatul transmițător de ritualuri/mituri și microgrupul uman (neinițiat, laic) receptor. Este, deasemenea, o comunicare de tip vizual verbalizată sau
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
civile într-o contradicție performativă un limbaj sensibil la complexitate și deschidere ar deveni simplu și ermetic și, în felul acesta, ar paraliza potențialul său radical pluralist și democratic. Un "metadiscurs" teoretic sau o "narațiune grandioasă" despre societatea civilă ar ipostazia aproape sigur distincția societate civilă stat, înzestrînd-o probabil cu calități fals antropomorfice; ar produce, probabil, generalizări filosofice fluente, observații sociologice suprasimplificate, precum și recomandări și tactici politice dogmatice sau eronate. Așa că obiectivul intelectual, de a clarifica întrebuințările curente, confuze și suprapuse
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
creații artistice, incursiune a cărei premisă ar fi că actul artistic presupune totdeauna un „celălalt”, un adresant. Premisa este falacioasă, dar poate funcționa în limite rezonabile: arta modernă occidentală, determinată de un capitalism alienant, este expresia imposibilității comunicării, scrie S. ipostaziind alegoric prima paradigmă. Citând cazul entropiei în artă, prin Norbert Wiener sau prin Max Dvořak, eseistul o deduce pe a doua, cea a supralicitării patrimoniului existent (academism, naturalism, formalismul lui Paul Klee, manierism), și invocă o serie de teoreticieni ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
fără a porunci, mustră cu blândețe. Este, așadar, o modalitate de a face misiune, de a răspândi sfaturi în vederea formării de caractere și conștiințe, de a promova valorile de care aminteam. E o împlinire a unei misiuni moral sociale. Lucrarea ipostaziază diferite roluri ale femeii în societatea contemporană, accentuând și trăsăturile necesare pentru fiecare în parte. Părintele Cârciuleanu vorbește despre femeia creștină, despre menirea ei, dar și despre femeia mamă în nu mai puțin de patru capitole (autorul are un cult
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
al tradițiilor spirituale, are un foarte erudit articol despre Arborele inversat 2, în care spune că acesta trebuie considerat ca înrădăcinat în solul întunecat al Deității și întinzîndu-și ramurile în manifestare, unde apare, de aceea, inversat. Cele două perspective sînt ipostaziate cîteodată în doi arbori. A.K. Coomaraswamy arată, cu referințe și citate, că tema celor doi arbori, drept și răsturnat, se întîlnește de la Platon la Dante, din Siberia și India pînă în Melanezia. El insistă pe faptul că, laolaltă, o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cu viță sălbatică (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei Române), unde prozatorul brevetează formula folosită de acum înainte în toate romanele sale. Alegându-și ca temă centrală istoria, el renunță din capul locului la iluzia că aceasta ar mai putea ipostazia vreun sens supraindividual, pentru că acest sens era, în epocă, apanajul doctrinei de partid și de stat; deoarece, potrivit autorului, orice utopie ideologică e hărăzită, prin natura lucrurilor, „căderii în lume”, adică degradării practice, fenomenale; în fine, pentru că destinele individuale nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
career and a constant success with the public. Keywords: Romanian Communism, cultural policies, Aurel Baraga, ideology, theatre. În catalogul de personalități canonice ale literaturii de după 1944, Aurel Baranga este o prezență inconturnabilă: asemeni unui Horia Lovinescu sau Mihail Davidoglu, el ipostaziază condiția creatorului dramatic devotat idealului ce guvernează cosmogonia comunistă. Baranga face tranziția de la avangarda anilor '30 la angajarea de după 1944. Membru al partidului comunist din 1945, el își asumă o identitate marcată de tragedia Holocaustului: câteva dintre cele mai importante
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din registrul decorativului și a-i conferi consistență.” Călin Ciobotari - scriitor publicist, ziarul Flacăra Iașului, 31 august 2007 „...Fără a avea o anume tematică, expoziția în discuție iese în evidență prin diversitate, printr-o anumită obsesie a artistului de a ipostazia faptul banal, însă îmbălsămat într-o suită de elemente ce îi configurează noi și noi meta/sub/sensuri. De la chipurile bătrânilor, ce poartă înscrisă pe ele brazda de plug a trecerii timpului, la peisaje de o rară frumusețe, de la „zoom
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dantelării ceremonioase și fastuoase, îngânând stilul elaborat, rafinat cu cel frust (dar tot „stil” și acesta). Starea definitorie a erosului este însă cea de „aiurare” (o vocabulă tematică). Petrarchist și shakespearean (sonetele), poetul își cântă „arderea cărnii”, trăiește asceza sentimentului, ipostaziat printr-o ultimă transsubstanțiere în „vertebra” cuvântului, în „pajura cu care mă zbor”, în visul astral. Neîndoielnic, acest liric în genere puțin comentat, absentând din prim-planul hărților întocmite de panoramele critice, se numără printre cei mai originali poeți ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
este prea târziu, restrângeți, treptat, manifestările agasante de iubire față de copil și adăugați-le din ce în ce mai multe picături de exigență. Nu aruncați întreaga vină asupra ambianței sociale în care învață și își petrece timpul liber copilul dvs., și nu vă mai ipostaziați în victime neputincioase ale influențelor nefavorabile care acționează în societatea românească actuală. Tendința unor părinți de a cumpăra dragostea copilului cu prețul pierderii autorității asupra lui este extrem de păguboasă. Respectul copilului față de părinți și autoritatea neștirbită a acestora sunt pilonii
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cota intelectuală de excepție" (p. 64). După cum se poate observa din analiza noastră de până în acest punct, perspectiva criticului asupra problemei autorului evoluează de la o viziune descriptiv-neutră (autorul-imagine) la una "angaja(n)tă" ca efort de cunoaștere a spiritului care, ipostaziat în personaj ascuns al operei, solicită înțelegerea celuilalt, a criticului devenit interlocutor "ideal". Firește, această relație specială care se stabilește între autor și criticul-cititor implică și o anume (po)etică a lecturii, în care fiecare "partener" are la dispoziție o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ca "întinsă înainte calea cea netedă și luminoasă a deslușirii sensului" devine, astfel, parte integrantă din acest proiect de dezvoltare și ameliorare personală (unde protagonistul poate să se "dăzvoalbe să se îndireptêze "), concepută, parcă, după etapele unei inițieri rituale ce ipostaziază momentul simbolic al catabasei "în întunerec și în bezdnă ", ori al călătoriei pe căi "rătăcite și neumblate", ca moment anticipând trecerea la un nivel ontologic superior. Este nivelul atins în orice călătorie inițiatică împlinită, văzută aici ca experiență ideală a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fi fost capabil să încremenească lumea pe veci" (p. 209). Delirul din timpul bolii eroului exprimă efortul său de explicare a sensurilor ascunse ale realului, sub forma unei psihodrame: capul de ivoriu aducător de beatitudine este favorabil eroului, în timp ce lumea, ipostaziată prin "curgerea sleioasă a aerului", i se împotrivește, caută să-i reziste. Aflat în conflict cu realul, care-i pare absurd, eroul își găsește un aliat în acest emisar al "irealității imediate", capul de ivoriu acoperit cu desene mici, care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
metodele și perspectivele teoretice ale acestor discipline, istoria culturală Își propune să studieze sistemele de valori și tiparele de sensibilitate, normele de comportament și atitudinile dominante, producțiile culturale și expresia artistică, formele materiale de civilizație, În fond totalitatea manifestărilor umane ipostaziate istoric, din perspectiva apartenenței lor la un mediu cultural fundamental. Ținând cont de importanța comunicării În procesul de producere și de transmitere a valorilor culturale, istoria culturală promovează mai ales o direcție de studiere a istoriei relațiilor culturale, ceea ce o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pentru ca de la acest nivel să se contureze sistemele de gândire și de valori care ghidează activitatea intelectuală, definite ca modele culturale. La rândul lor, modelele culturale se integrează anumitor forme de universalitate, În spatele cărora stau marile modele de umanitate, care ipostaziază istoric, În formă literară sau artistică, veritabila esență umană. 5.4. Istoria relațiilor internaționale reprezintă un alt domeniu istoriografic care s-a arătat interesat de problema alterității, Îndeosebi prin cercetarea opiniei publice. De obicei, studiile de acest gen vizează conturarea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de control social pentru cei care le utilizează. * * * Cu aceasta ajungem la a doua parte a rândurilor de față, și anume la pledoaria pentru constituirea unui nou obiect de cercetare, cel al geografiilor simbolice. Studierea geografiilor simbolice, respectiv a diferenței ipostaziate sub forma unui spațiu străin (spațiu geografic, politic sau cultural) se Încadrează În registrul metodologic al istoriei imaginarului și nu poate fi concepută În absența perspectivei interdisciplinare pe care o evocam anterior. Din punct de vedere tematic, un subiect din
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pe diferite paliere, ritmuri și durate. Cea mai cunoscută clasificare este cea care diferențiază timpul sacru de timpul profan, o distincție teoretizată În mod convingător, printre alții, de Mircea Eliade XE "Eliade" . Or, potrivit acestei scheme, timpul sacru ar fi ipostaziat, prin excelență, de zilele de sărbătoare, zilele dedicate zeului. După cum scria Eliade: Există intervale de Timp sacru, ca de pildă timpul sărbătorilor (În cea mai mare parte periodice) și, pe de altă parte, Timpul profan, durata temporală obișnuită, În care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
unei imagini ideale. Din punct de vedere istoric, important este și faptul că această imagine tradițională, țărănească, va contribui la cristalizarea altor două modele feminine, specifice unor mentalități moderne și unor niveluri de educație superioare, urbane. Primul model e cel ipostaziat de Ioan Barac XE "Barac" la Începutul secolului al XIX-lea, Într-o manieră anacreontică, anunțând preromantismul, În care femeia apare Într-un halou prerafaelit, de o senzualitate suavă: Când Încetișor se duce Păr În aer Îi străluce, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a episcopului Bob: „A stricat liniștea În câteva case de oameni tineri”, afirmă o scrisoare-raport, păstrată În arhiva Episcopiei. Dovada că un asemenea caz nu era izolat ne-o oferă câteva texte folclorice culese În epocă, știut fiind că folclorul ipostaziază, de regulă, situațiile tipice, și nu pe cele particulare. La oi, popo, la oi, drace, Nu la fete, supt părete, se spune Într-o strigătură culeasă la 1838, ilustrând parcă pățania preotului Maior XE "Maior" : C-a veni bărbatu’ beat
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și În planul expresiei tradiționale țărănești, prin intermediul textului folcloric. Doinele și strigăturile reproduse de Simeon Florea Marian (care pot ascunde Însă și o influență venită din direcția culturii naționaliste a orașului) mărturisesc o rezervă identică față de ideea Înrudirii cu străinul, ipostaziată prin mijloacele expresive ale oralității populare: Dac-ai fi o româncuță, Te-aș lua eu de mânuță Și, de-ar vrea maica, sau ba, Noi, dragă, ne-am cununa. Sau: Mândră-i nana, ochișa, Numai nu-i de legea mea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
românilor, ci sunt puse pe seama unor situații accidentale, a climei aspre sau a calității deficitare a apei. Singurul caz În care am sesizat o diferențiere cu semnificație ideologică Între imaginea fizică a bărbaților români și cea atribuită femeilor lor este ipostaziat În proza lui Jókai Mór XE "Jókai Mór" , cel mai important scriitor maghiar al epocii. În nuvelele sale consacrate revoluției de la 1848, În care sunt prezentate atrocitățile săvârșite de răsculații români În timpul războiului civil din Transilvania, portretul fizic al acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și susținute de mirajul banilor); apoi, experiența războiului civil din Transilvania, dar și anumite idei social-politice, inclusiv conștiința originii latine, care se Înfiripa acum și În mentalul țărănesc. Asemenea sentimente (mai mult sau mai puțin ipotetice) ale soldaților români erau ipostaziate și În creația poetică a romanticilor italieni, care căutau la nivelul imaginarului aliați ai cauzei lor naționale. În lungul său poem „I sette soldati”, Alessandro Aleardi evocă soarta vitregă a ostașilor ardeleni siliți să lupte Împotriva italienilor, În pofida vibrantelor lor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care o manifestă Bărnuțiu față de problema națională. Luând În calcul acest element, Alexandru Marcu opina, la vremea sa, că poziția lui Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" se contrapune net ideologiei mazziniene. În timp ce revoluționarul italian (În Occident) sau Bălcescu XE "Bălcescu" (În Muntenia) ipostaziau spiritul unei Europe cosmopolite, liderul ardelean, scrie Marcu, a fost exponentul unui curent „refractar și xenofob”. Spre deosebire de alți exegeți ai lui Bărnuțiu, care vor vorbi despre „europenitatea” acestuia, Marcu nu se sfiește să folosească asemenea termeni la adresa corifeului ardelean, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]