279 matches
-
au ajuns, la finalul acestui traseu, nu numai să definească realități culturale diferite, ci și să exprime atitudini distincte față de aceste realități. În această dialectică, cuvântul logos a fost termenul valorizat, transformat În concept filosofic și, mai mult decât atât, ipostaziat În expresia și blazonul nașterii unui nou mod de a gândi lumea (reflecția rațională, argumentativă, adecvată esenței fenomenelor). Această perspectivă asupra trecerii de la mit la filosofie, de la non-rațional la rațional, este exprimată succint de W. Nestle: Mythos și logos, cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
societății (vezi analiza din I. Strensky, 1987, pp. 149-150): Mircea Eliade, punând la Începuturile fenomenului religios, pe de o parte, aspirația omului către sacru și, pe de alta, „hierofania”, adică Întruparea și revelarea sacralității În fenomene ale lumii Înconjurătoare, va ipostazia mitul ca formă originară: „Mitul nu e tardiv decât În formulări. Dar conținutul său este arhaic și se referă la sacramente, adică la acte care presupun o realitate absolută, extraumană” (1969, p. 41). La fel, pornind de la principiul că mitul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
K.M. O’Connor, 1997, vol. II, p. 521; vezi și I.P. Culianu, 2003; A. Faivre, 1987, vol. XI, p. 36). În tradiția europeană Îndeosebi, după speculațiile gânditorilor Renașterii și, mai ales, după „demonizarea” vrăjitoriei de către oficialitățile ecleziastice, magia a fost ipostaziată Într-o expresie a anormalității, a tot ceea ce se opune firescului vieții, echilibrului social și dezvoltării spirituale raționale. Mulți antropologi consideră că modelul canonic european, produs al unei istorii culturale specifice, a influențat categoriile științifice de analiză a fenomenelor magice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
colectivitate, dar este, prin chiar decizia de a-l aduce În centrul unui rit de maximă importanță, hărăzit distrugerii. Această ambiguitate este explicată de Evans-Pritchard prin identitatea simbolică dintre sacrificator și obiectul sacrificat: În actul sacrificiului, cel care oferă bunul ipostaziază, simbolic, acest bun ca un alter ego al ființei și poziției sale sociale. După obiectul sacrificat, putem distinge Între sacrificii nesângeroase (obiecte și plante) și sacrificii sângeroase (ființe vii). În prima categorie pot intra: a) bunuri casnice (haine, bunuri ale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un animal domestic. Individul ales să devină obiectul unui sacrificiu trebuie să fie vulnerabil, nesprijint de grup și, prin urmare, incapabil să genereze reciprocitatea violenței. În plus, grupul, În unanimitate, trebuie să Îl considere vinovat de ceva și să Îl ipostazieze În criminal, paria, persoană non-gratta. Aceasta Înseamnă că violența se poate opri atunci când victima este clasificată simbolic drept „marginală”: prin această operație, violența devine legitimă, uciderea se transformă În act sacrificial (comunicarea cu orizontul divin), iar reciprocitatea violenței nu poate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ritmează fluxul și transformările inevitabile ale individului (nașterea, maturitatea sexuală, moartea). Scopul lor este de a marca anumite momente-cheie, anumite „praguri” considerate esențiale În devenirea personală. Această transformare de tip biologic este exprimată și consacrată prin semne culturale, care o ipostaziază Într-un moment simbolic unic. De obicei, nu există o corespondență mecanică Între schimbarea biologică și consacrarea ei În plan ritual: un rit precum botezul creștin intervine la multe zile după nașterea propriu-zisă. Riturile de inițiere sau consacrare nu au
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pecetea așa-numitelor „rituri ale violenței”. În Franța secolului al XVI-lea, conflictele religioase au generat numeroase asemenea rituri al căror scop era purificarea comunității prin dezumanizarea, batjocorirea, lovirea bestială sau uciderea oponenților. Altfel spus, anumiți membri ai colectivității erau ipostaziați ca factori de poluare (religioasă și morală), iar curățirea de păcat se făcea prin sancționarea acestora. Riturile erau declanșate fie de un zvon (pe fondul unor nenorociri care afectau colectivitatea), fie de un proces juridic ( În care condamnarea nu venea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dantelării ceremonioase și fastuoase, îngânând stilul elaborat, rafinat cu cel frust (dar tot „stil” și acesta). Starea definitorie a erosului este însă cea de „aiurare” (o vocabulă tematică). Petrarchist și shakespearean (sonetele), poetul își cântă „arderea cărnii”, trăiește asceza sentimentului, ipostaziat printr-o ultimă transsubstanțiere în „vertebra” cuvântului, în „pajura cu care mă zbor”, în visul astral. Neîndoielnic, acest liric în genere puțin comentat, absentând din prim-planul hărților întocmite de panoramele critice, se numără printre cei mai originali poeți ai
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
denunță birocratizarea și etatismul excesiv, soluția reală este tot ierarhică. Ei propun, de fapt, o bizară descentralizare „de la centru” și o insolită constrîngere, de ordin administrativ, a inabilităților democratice. Deci potențialul client al ofertei este tot statul, mai precis ministerul, ipostaziat În persoana domnului Marga. Diagnosticul dat Învățămîntului românesc nu flatează personalul didactic, care ar fi neplăcut surprins să-și descopere În aceste pagini habitudinile, docilitatea, autosuficiența. Nici victimele prin excelență, elevii, nu ar profita sigur de pe urma lecturii, de vreme ce, așa cum reiese
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
omologii istorice. Practica omologiei presupune crearea textului istoric ca text ficțional În care metaforele au rolul de a limita și coagula invenția narativă, pentru a o face capabilă să afirme subiectivitatea observatoare, cu sentimentul ei cosmologic. Textul istoric astfel rezultat ipostaziază „ficțiuni utile” (În formula lui Nietzsche, care vedea „trecutul În pericol de deformare, de reinterpretare În conformitate cu criterii estetice, fiind astfel adus În apropierea ficțiunii”) sau În „ficțiuni necesare” (la noii istoriști). În Etica interpretării, Gianni Vattimo contemplă și el posibilitatea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
obiect. În aceasta, era vorba În ultimă instanță ca subiectul să Înțeleagă și, Înțelegând, să posede obiectul (nu În sensul sexual al cuvântului, ci În cel, dacă vreți, economico-juridic). Or, acest mod (prejudicial) de a vedea lucrurile duce la a ipostazia tipul cosmologizant-consumist ca tip originar (Urphänomen) al relației În general. De aici riscul de a judeca și chestiunea alterității (În sensul ei puternic: relație Între două euri, chiar dacă unul e doar un alter-ego) pe baza unui model monist. Or, Humboldt
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
creații artistice, incursiune a cărei premisă ar fi că actul artistic presupune totdeauna un „celălalt”, un adresant. Premisa este falacioasă, dar poate funcționa în limite rezonabile: arta modernă occidentală, determinată de un capitalism alienant, este expresia imposibilității comunicării, scrie S. ipostaziind alegoric prima paradigmă. Citând cazul entropiei în artă, prin Norbert Wiener sau prin Max Dvořak, eseistul o deduce pe a doua, cea a supralicitării patrimoniului existent (academism, naturalism, formalismul lui Paul Klee, manierism), și invocă o serie de teoreticieni ai
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
să i-l confere. Erijat În corifeu ad-hoc al unei majorități ostile guvernului Kogălniceanu, Boerescu polemiza printr-un discurs specific conservatorilor: dihotomia dintre „partea inteligentă a națiunii”, reprezentată de proprietari și „masa brută” având ca apanaj „forța numărului”, „pasiunile maselor” ipostaziate În „instrument al tiraniei” și, nu În ultimul rând, susținerea acuzațiilor de „comunism” și „socialism” adresate proiectului guvernamental arată o metamorfoză clară. Aici poate fi identificat cel mai semnificativ precedent al opțiunii lui Boerescu de la Începutul domniei lui Carol I
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
cu viță sălbatică (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei Române), unde prozatorul brevetează formula folosită de acum înainte în toate romanele sale. Alegându-și ca temă centrală istoria, el renunță din capul locului la iluzia că aceasta ar mai putea ipostazia vreun sens supraindividual, pentru că acest sens era, în epocă, apanajul doctrinei de partid și de stat; deoarece, potrivit autorului, orice utopie ideologică e hărăzită, prin natura lucrurilor, „căderii în lume”, adică degradării practice, fenomenale; în fine, pentru că destinele individuale nu
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
spre a se concentra mai mult asupra problematicii relațiilor omenești. Solitudinii și pasivității Manuelei, de exemplu, le ia locul acum atitudinea voluntară, deși destul de retractilă, a Ginei Delescu, femeie superioară, de o rară noblețe sufletească, în care autoarea și-a ipostaziat, desigur, un ideal de umanitate. Pentru a-și apăra rezerva pe care și-a impus-o în cercul unei mediocre faune familiale, protagonista nu ezită totuși să utilizeze armele lumii pe care de altminteri o disprețuiește: flirtul, gelozia provocată, jocul
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
prin variația unui singur factor determinant -, s-a încercat formularea unei strategii pluraliste. Raymond Aron este unul dintre cei care au lansat ideea pluralismului. Ea apare însă în diferite forme și la alții. Teza lui este că nu trebuie să ipostaziem acțiunea cauzală a unui factor. Toate celelalte fapte sociale sunt egal importante în determinarea oricărui fenomen social particular. O asemenea strategie pluralistă își are o anumită justificare în practica analizei sociologice. Datorită caracterului de sistem al vieții sociale, a puternicei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
proiectul instituirii în cadrul contextului dat de constrângeri, facilități sau stimulente exterioare sau interioare sistemului. Odată cu comparația, este activat și un sistem de valori pentru formularea unor judecăți apreciative. Atributele de tradițional sau modern rezultă din valorile activate, care pot fi ipostaziate și legitimate de instanțe exterioare sau coextensive sistemului acțiunii de instituire. În alternativa legitimării exterioare, actorii sociali sunt pasivi, simple obiecte ale evaluării. În alternativa legitimării interioare, actorii sociali sunt propriii evaluatori. În final, cele două alternative riscă să ajungă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
constantă, care materializează contextul comun al comunicării, pretext și fundament al viitoarelor continuări. Hipertextul vine cu o trăsătură cu totul inedită a faptului de cultură: adâncimea, dimensiunea a treia. În situația unui hipertext, se fac trimiteri către alte texte, se ipostaziază ieșiri către alte cuante informaționale care ele însele trimit către alte adrese în care se tezaurizează ceva. „Clicând” pe un cuvânt-cheie sau pe un nume, mergem într-un alt spațiu informativ, cu noi incitări. Se poate concretiza și o situație
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Întârzierea peste măsură și permanentizarea conexiunii la lumea virtuală, manifestată la mulți adolescenți și tineri, generează o formă de dependență cu urmări maladive. Setea de conectare la universul digital substituie în oarece privință înclinația originară a subiectului către transcendență. Se ipostaziază o nouă formă de religiozitate, una falsă, rece, sărăcăcioasă, problematică. Omul, prin natura sa, nu se mulțumește numai cu ceea ce are în față; țintește cu obstinație și altceva, care îl depășește. Această nevoie de raportare la un „dincolo” astâmpără o
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
interesant nu atât psihologic, cât prin virtuți reprezentative: Femeia întruchipează stabilitatea, Bărbatul - imboldul schimbării. Tot o comunitate închisă, autarhică este prezentă și în Reciful (1979), construcție epică sofisticată, montaj de fișe existențiale, oglindind în însăși structura sa lumea ca labirint, ipostaziată în cetatea Burnei. În Sărbătorile (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), autorul revine în spațiul privilegiat al muntelui, la Ciulpău, pentru a înfățișa existența aflată sub semnul transhumanței și al datinilor: fondul ancestral este topit într-o poveste de început
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
despre suflet, / despre claritatea lumânării, despre / timpul și despre spațiul de atunci, / despre abominabilul mers muzical, despre / măreția nemișcării, despre plânsul / în țărâna aripilor, / despre respirația zero. Între anluminurile care înnobilează volumul, încărcate de suavitate sunt cele în care este ipostaziată femeia, fie ca Dalilă, căreia bărbatul i se oferă benevol victimă (în somn înfășurat în gleznele ei. / punându-mi părul pe butuc), fie ca „pământ” râvnit (un bărbat se ascunde într-o femeie. / prin gesturi de început. în străvechi icoane
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fuga ei neobosită după orice (dragoste, glorie etc.), fără a găsi nimic altceva decât peticita speranță sau visul amputat, iar, la capăt, moartea, singura instituție care-mi impune respect, și care, față de apocalipsa de fiecare zi, sosește enervant de încet. Ipostaziind cei doi poli amintiți, poetul apelează, prin urmare, la elemente de estetică postmodernistă (ironie, autoironie, ludic, cotidianul ca sursa de inspirație, fragmentarism, transtextualitate sub diferitele ei forme definite de G. Genette, oralitate la nivelul expresiei etc.), fără a dezavua, de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
întotdeauna / lumina dintâi cu întunericul din urmă, / Facerea cu Apocalipsa, astfel că influența femeii e cvasidemiurgică, din moment ce Oricum, eu nu mai am altă scăpare decât trupul tău (...) / Da, trupul tău care inventează pentru mine ziua de mâine. Femeia visată se ipostaziază uneori într-o făptură copleșită de admiratori, pe care poetul îi poate învinge doar prin imaginație: oricum, eu am scos toți bărbații din viața ta, / unul câte unul i-am scos, și asta / numai cu puterea gândului, a imaginației mele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în fragmente geometrice de lume / Rămân aceleași întrebări esențiale // Aici sunt munți sau geosinclinale / Întregul se-oglindește în fragmente... În Spațiu Minkowski, de pildă, pentru că aici se produce combinarea dintre cele trei dimensiuni obișnuite ale spațiului și dimensiunea timpului, poetul ipostaziază o potențială apropiere de perfecțiune, din hiperbole și cifre, prin imagini care vin și pleacă-n vid, acolo unde zilnic moare Euclid / Zdrobit de-absurdul altor ecuații // În drumul de la minus către plus... Barbian, așadar, la nivelul expresiei îndeosebi - La
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dorm profund în embrion) se îndreaptă, ritualic, spre împlinire: El iese din trup / ca fumul unor jertfe de arome, / urmând subțiorile, sânii (...). Această întâia treaptă cuprinde un amplu poem, alcătuit din mai multe secvențe, a căror delimitare e gradată tematic, ipostaziind universul care așteaptă să fie fecundat (prin lujeri exultă fetia anului), însă, antinomic, și regretul pe care-l induce caracterul efemer al stării dinainte: puține sunt, ah, prea puține / câteva clipe de pubertate, fiindcă, între trăirea plenară a erosului omniprezent
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]