192 matches
-
divinitățile vegetației) și o alta În jurul unor „principii” fundamentale: spațiul sacru și timpul sacru. Alte studii clasifică miturile după criterii istorice și geografice: mituri amerindiene, mituri asiatice, mituri ale civilizațiilor mediteraneene, mituri ale populațiilor nordice, mituri africane etc. În sfârșit, ipostazierea unor conținuturi drept „teme” specifice mitului a condus și la o seamă de diferențieri interne, În funcție de subiectul povestit. Astfel, miturile cosmogonice se referă la facerea universului, iar cele escatologice la sfârșitul acestuia; miturile etiologice (de origine) povestesc apariția diferitelor forme
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
proiectează scene din tinerețea lui Burebista, care, la maturitate, înfruntă o istorie potrivnică, dar mai ales pe acei semeni ce nu-i împărtășesc condiția de „inițiat”. Mai bine realizate sunt intervențiile imnice ale corului: versuri invocând magico-religios lumina, printr-o ipostaziere „dacică” a logosului ziditor și etern, combinate cu elemente folclorice. O lume în descompunere, amenințată de stihii și teroare, este conținută în volumul de versuri Imnuri către soare (1982), structurat în trei secțiuni. Prima, Elegiile, sugerează o apropiere de orfism
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
a fi mai ușor descifrabile, au căpătat sens aspecte considerate gratuite de către comentatori sau au apărut sensuri noi, în locul celor deja atribuite. Mai mult decât atât, am observat că texte și manifestări mito-rituale tratate ca distincte erau de fapt doar ipostazieri formal diferite ale aceleiași ecuații mitice arhetipale. Principiul Ordine și Haos se suprapune, în bună măsură, principiului care operează în cadrul religiilor și mitologiilor dualiste : lumea este creată și se perpetuează datorită conlucrării și confruntării dintre Dumnezeu și Diavol. Foarte multe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prezentării unor opinii privind credința în reîncarnare sau în transmigrația sufletelor se cuvine să lămurim unele detalii de natură fizică, dar și psihologică. Astfel, în conformitate cu teoria cuantică, Universul este Realitatea Ultimă concepută ca un câmp infinit. Acesta capătă particularizări sau ipostazieri - diversele planuri ale existenței. Sistemul spațio-temporal cunoscut (adică cel reprezentat prin x y z t t’, unde x y z este spațiul, iar t t’ timpul ca un plan) este una dintre ele . De remarcat că în viziunea obișnuită timpul
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
incursiunile exotice, cu imagini din Orient (Rondelul din Baalbek, Rondelul apei din Islam), însă ponderea o dețin simbolurile din mitologie, personaje precum Neptun, Pan, Orfeu, Narcis. Rondelurile din ciclul Orfice se disting prin viziunea modernă pe care o proiectează asupra ipostazierii poetului și a condiției lui. Poemele din volumul Anamnesis (1986), pedalând pe discrete acorduri bacoviene, sunt construite în jurul unor rememorări și trăiri revolute. Între ele, ciclul Cronica nopților și a anotimpurilor se evidențiază prin peisajele autumnale, desfășurate într-o fastuoasă
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
universului (melancolia). Drumul îngerului căzut este refăcut în sens invers. Salvarea lui s-a produs prin mijlocirea visului învestit cu funcții cognitive, singura posibilitate de comunicare între lumea luceafărului, veșnicia astrelor, și aceea pământeană a muritoarei Cătălina (visul). Universul motivelor, ipostazierea imagistică și filosofică ori corespondențele cu romantismul european și îmbogățirea acestuia cu noi reliefuri plastice și ideatice sunt analizate pentru a configura o operă grandioasă, ce scoate din străfunduri inițiatice motivele grave, fundamentale, legate de soarta cosmosului, dându-le o
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
atunci cântări și blesteme/ într-o limbă în care altădată visam” (Elegie IX). Contrastul de atitudine e cu atât mai vizibil, cu cât, în ultima secțiune, eul liric își supraveghează cu atenție răbufnirile, poeta alternând asumarea perspectivei colective („noi”) cu ipostazierea unui „tu” generic, cobai al experimentelor sadice în care se lansează păpușarii demenți ai regimului. În fond, ambele procedee trădează o depersonalizare programată, ce poate fi citită deopotrivă ca încercare de obiectivare și ca efect al captivității eului în celula
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
remarcă printr-o multitudine de „peisaje”, transpuse liric cu ajutorul unui vast repertoriu de epitete coloristice și de comparații, într-o îmbinare fericită a clasicului cu modernul, a bucolicului cu simbolismul, idealizând imaginea rusticului transilvan, pe care o transformă într-o ipostaziere terestră a Raiului: „Râd toporașii vineți ca ochiuri de izvoare./ E-o dimineață albastră și clară ca un clopot/ [...] Când alb răsare-n slavă Ierusalimu-n flori/ Și laudă de ramuri spre cerul cald irupe” - Întâmpinare; „Atâta cer a curs pe
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
pretext idealuri patriotice, toată această lume agonică a anilor ’40 este văzută de observatorul-povestitor cu ochi necruțător. Romanul La Saison morte (1990), scris în exil, este alcătuit din secvențe cvasiautobiografice, confesiuni deghizate ale unor personaje imaginare, care sunt, de fapt, ipostazieri ale prozatoarei. Lumea arbitrarului și a injustiției în care eroina încearcă să supraviețuiască spiritual și cultural are un corespondent în universul real al României din perioada comunistă. Dramatismul este contrabalansat de umor negru și de o ironie suculentă. Personajele principale
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
stilul nu reușește întotdeauna să evite alăturările metaforice sterile ori scientismul ostentativ. Privite în ansamblu, scrierile lui S.-P. poartă marca unui efort artistic și ideatic destinat să le confere altitudine. Dar când încearcă să consemneze mai mult decât simple ipostazieri ale chipului lumii, poetul își complică, își îngreunează discursul cu suite de raționamente și simboluri care, departe de a da profunzime, produc o discretă ilizibilitate. SCRIERI: Urme, București, 1969; Poeme, București, 1975; Pământ de bun venit, București, 1976; Cumpăna soarelui
SAN-PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
din bielorusă, cehă, georgiană și bulgară. A fost distinsă în 2002 cu Premiul Asociației „Iulia Hasdeu”. Paginile din Zăpezile de jertfă (1974) dezvăluie la S. un discurs poetic în care consistența lirică, contopind o tulburătoare sinceritate, intuiție feminină capabilă de ipostazieri, dar și o imagistică bogată, este dublată de o anume tensiune intelectuală, sesizabilă chiar și în versurile de dragoste. Predomină tonalitățile grave, vorbind despre dăruirea de sine a poetului hărăzit să refacă perpetuu datele primordiale ale existenței umane („În suflet
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
precum Vladimir Orlov sau Nikolai Evdokimov; mai cuprinde un excurs privitor la utopie și antiutopie (Evgheni Zamiatin, Andrei Platonov ș.a.), precum și un eseu despre structura mitopoetică în lirica lui Serghei Esenin. Expunerea analitică avansează considerații teoretice ilustrative privind semnificațiile și ipostazierile mitului în procesul formalizării artistice. Studiile lui Ș. integrează literatura rusă în context universal din perspectivă comparatistă, vizându-i specificul și diferențele în pagini exegetice dense, cu numeroase observații de finețe. Ultima parte a acestei proiectate trilogii urmează să abordeze
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
clișeul lozincard, stilul truismelor oficiale. Tristețea unor lumi dispărute sub asaltul necruțătoarei sete de bani a secolului, materialismul plat, impostura îi smulg un oftat deloc jucăuș, iar în text domină demitizarea. Patriarhul Moise își trimite solii în Canaan, ei fiind ipostazieri ale agenților Mosadului; rapoartele acestora vorbesc despre o „țară mică cu distanțe lungi”, loc pentru multe partide liberale, de stânga, religioase și de dreapta, unde autohtonii le par fioroși ( Manuscrisele animate de la Marea Moartă, 1996). Antisemitismul va fi supus ironiei
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
rigorile, tirania verdictului și teoriile scientiste, în dauna esteticii calofil-emoționale. Ce e drept, însăși poezia lui Emil Botta era o suculentă invitație la baroc, la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a sărbătorescului se contrapun cu folos tragicului carnavalesc și morbideții consumate cu grație de funambul, iar Emil Botta
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
c) extinderea și aplicarea Raționalului lui Tyler propusă de Schwab în 1983. Toate reproșurile adresate structuralismului tradițional de către poststructuraliști sunt valabile și cu privire la cele trei „structuralisme curriculare” menționate mai sus - de exemplu, cele formulate de Michel Foucault și Jacques Derrida. Ipostazierea conceptului de structură („totul este structură”); sincronismul anistoric al structurilor („structurile există ca atare, nu devin, nu evoluează”); subordonarea sensului („nu există sens în afara structurii; structura este cea care conferă întotdeauna sensul”); puterea absolută a structurii („structura poate totul, componentele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în psihologie că repetarea este mama învățăturii; în psihoterapie ea produce ticuri de gândire și obsesii. Repetarea unei prostii lasă, se pare, urme cerebrale mai adânci, ceea ce favorizează cumva reluarea ei. Trecutul trebuie reamintit în sensul prelucrării lui, nu al ipostazierii fanatice. Am să enumăr câteva argumente, repere sau condiții ale prelucrării: - dacă prelucrarea trecutului este făcută numai de anumite persoane, și nu de toată lumea, nu-și atinge niciodată scopul; - prelucrarea trebuie să implice o depășire, să se țină cont de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Corneliu Baba. „Din mine ce mai rămâne?” se întreabă Jumătate: „Nu mai știu./ Trup obosit/ căzut pe jos/ în mijlocul/ destinului unei femei pe moarte.” Asimilându-i-se chipul Poetului (un romantic în teritorii de expresionism), cavaler ioanic atins de frenezia ipostazierilor, nebunul satului (Valter), rigă Crypto închis în bibliotecă ori „prinț victorios al milei”, prințul Jumătate („nu vă temeți, mi se-întâmplă/ atât de rar să mă ridic în picioare/ în vremea veselă a vieții mele”) monologhează interogativ în numele însumării actoricești
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
spune Lucian Raicu, „poezie torturată de neliniști lucide, nutrită însă de zonele mai adânci, halucinante, ale reprezentării. O conștiință sensibilă, în stare de continuă pândă și tensiune interogativă.” Acest teribil „simț al fragilității lucrurilor”, observat de Eugen Simion, alături de fervoarea ipostazierilor, marchează materia interogativă: „și ce să fac singur cu atâta dreptate?”, dacă se va deschide o ușă, „cine va veni către noi?” Retorica lui „la ce bun?” domină maturitatea și setea de amurguri a acestei poezii. Odată cu Viața obligatorie și
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
fără margini a gândului poetic. În ciuda multelor aparențe (serafismul, tonalitățile de litanie, lamentoul perpetuat din rațiuni (auto)persuasive, diafanul, vegetalul și irizațiile angelice), poezia nu se edifică exclusiv din pasivități, langori și contemplații, ci și dintr-o covârșitoare energie a ipostazierii: „De ce să nu desfid surâsul, plânsul,/ Ca pe-ale clipei stranii accesorii,/ De ce să nu mă-ncredințez sub norii/ Oricărui sens ce m-ar sorbi într-însul?” Întrebarea desfide orice limitare. Ea fisurează logica textului („Tu, care n-ai coborât
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
în față finalitățile esențiale și ultime ale devenirii culturilor. Am fost prea mult popor. Îndumnezeirea acestei realități primordiale a fost tentația permanentă a păturii noastre culte. Astfel de excese le-au cunoscut și germanii, însă le-au corectat totdeauna cu ipostazierea statului. Dacă un Fichte, în timpul renașterii naționale germane, găsea în revenirea la popor, ca sursă de productivitate irațională, o salvare pentru Germania și o eliberare de etatism, Hegel a substituit statul lui Dumnezeu și i-a scris o teodicee cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de stabilizare a piețelor și astfel de formare a câmpurilor sunt similare procesului istoric de formare a statului național: dobândirea monopolului de utilizare legitimă a forței prin impunerea unei concepții dominante cu privire la justețea statului. La fel, câmpurile se formează prin ipostazierea unor relații de putere Între actori și impunerea unei concepții de dominație În acel spațiu. Managerii și proprietarii firmelor urmăresc astfel reducerea incertitudinii și creșterea șanselor de supraviețuire a firmei prin menținerea relațiilor sociale stabile Între furnizori, consumatori, agenții ale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
spus, instituții sociale (1) și, pe de altă parte, relațiile sociale stabile (2). Concepția propusă diferențiază așadar Între instituții (accentuîndu-se pilonul cognitiv - scheme interpretative) și rețelele de relații sociale. Stabilitatea câmpurilor se realizează atât prin instituționalizare cât și prin și ipostazierea relațiilor sociale. Ambele sunt urmărite de către actori, dar și ghidează interacțiunea Între ei (angajați, capitaliști și stat). Astfel, (P2) Atât instituțiile (normele și structurile formale) cât și relațiile sociale sunt deopotrivă alternative, dar și complemente funcționale, În realizarea organizării economice
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
consideră Williamson, depinde de atributele tranzacțiilor (situația de dependență ce favorizează oportunismul În cazul perturbărilor neanticipate), dar și de costul de oportunitate (stimulente scăzute pentru performanță În cazul organizațiilor și rețelelor) și de costurile birocratice ale organizării. Considerând contractele ca ipostazieri ale voințelor individuale, cooperarea are Însă și o Întemeiere social-legală, exprimată În componenta instituțională (non-contractuală, normativă) a contractelor. În lipsa instituțiilor, manifeste sub forma drepturilor de proprietate (care stabilesc relații negative În terminologia lui Durkheim), a dreptului comercial sau a dreptului
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
strategiilor dominante de menținere a unui portofoliu constant de clienți pentru producția În lohn. Modelele avansate de Burt (1980, 1982), Granovetter (1985), Uzzi (1996, 1997) și ceilalți autori În domeniul rețelelor sunt incomplete prin faptul că văd rețeaua doar ca ipostaziere obiectivă a patternurilor interacționale Între actori. Datele sugerează mai degrabă ipoteza instituționalizării unor strategii practice, a unor concepții culturale care susțin un anumit șablon de relaționare și care servesc interesele unei anumite categorii de actori. Câmpurile sunt astfel spații sociale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
25). În concepția lui Radu et al. (1994:16), reprezentările colective sunt "mai presus decât opiniile sau clișeele consensuale într-o comunitate; ele se disting la nivelul conștiinței cotidiene prin forța de determinare a conduitei, prin tendința de obiectivare, de ipostaziere în scheme figurale sau lucruri, transpunându-se în termeni și experiență familiară individului și impunându-se în cele din urmă ca un dat perceptiv". 6.4.2. Reprezentări sociale asupra identificărilor: metodologie și analize Datele la care ne raportăm în
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]