1,406 matches
-
greu de făcut într-un spațiu restrîns, dar și lipsit de o relevanță reală, întrucît aici este vorba, în primul rînd, de o atitudine, de o anumită filosofie, și nu de o soluție particulară -, trebuie spus că miza experienței de la Ipotești este conștientizarea peisajului în dubla lui ipostază: aceea de model obiectiv și de stimul pentru un act individual de gîndire și de codificare. Ceea ce au încercat și aici cei treisprezece artiști, în prelungirea unui comportament pe care cei mai mulți l-au
Peisajul, experiență spirituală (simpozionul de la Ipotești) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11102_a_12427]
-
purtătoare de sens și conștientă de propriile sale disponibilități. Dacă un pictor tradiționalist, în adevăratul înțeles al cuvîntului, se raportează la model, în cazul nostru la peisaj, ca la o formă închisă, ca la o fatalitate, în proiectul comun de la Ipotești peisajul este privit ca o realitate deschisă, ca o sursă de energie, ca un spațiu al unor subtile experiențe interioare, sau chiar ca o pură virtualitate. Deși, la prima vedere, toți fac peisaj, în realitate, în primul caz, în acela
Peisajul, experiență spirituală (simpozionul de la Ipotești) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11102_a_12427]
-
proaspăt al creației. Chiar dacă, uneori, diferențele de percepție pot părea minimale, diferențele de fond sînt uriașe. Iar această diferență nu măsoară atît distanțele în timp, așezarea pe coordonatele istoriei, cît distanțele de gîndire plastică și de filosofie a privirii. Lecția Ipoteștilor, chiar și în formula ei atît de concentrată, este una extrem de convingătoare: orice nucleu artistic exprimă, fie și lapidar, tensiunile și metabolismul întregului. Cu alte cuvinte, într-o asemenea axperiență, chiar dacă este restrînsă, se oglindește arta românească însăși, în întregul
Peisajul, experiență spirituală (simpozionul de la Ipotești) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11102_a_12427]
-
LUI MIHAI în fața Bisericii Sfanțul Gheorghe WINDSOR bun găsit din nou frate MIHAI ! cum îți e prin colțul tău de răi ce ți l-au croit aici românii buni, unde n-avem datini nici străbuni ? n-avem plaiuri, ca la Ipotești, dar tu poți, din cer, să le sfințești. păsările sfinte migratoare, aduc și-aici verile cu soare. unde ne sunt Dunărea, Carpații ? ne-am lăsat părinții, casa, frații și-n Canada asta...am mai scris, am gasit pământul cel promis
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și unde, eventual, periodic să fie aduse în vizită și cele de pe alte meleaguri. Dar ce spun?! În Capitală, Brâncuși ar trebui să dea numele unui așezământ al artei moderne, iar la Hobița unui memorial activ, în spiritul celui de la Ipotești, de pildă.” Acest articol ar trebui citit cu atenție și de autoritățile statului care, grăbite și cu prea multe pe cap, par să cadă în capcana acestei, în fond, false soluționări a datoriilor reale pe care poporul român le are
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3849_a_5174]
-
ajunge cu ușurință la o varietate de obiective turistice de interes național și internațional, încărcate de tradiție, istorie și poveste: Ceramică Marginea, Mănăstirea Dragomirna, Mănăstirea Putna, Mănăstirea Bogdana, Mănăstirea Gorovei, Cetatea de Scaun a Sucevei, Complexul muzeal “Mihai Eminescu” de la Ipotești.
in vizita la Mosia Cai de Vis [Corola-blog/BlogPost/95291_a_96583]
-
că vechil pe moșia din Dumbrăveni (spre Suceava). 1850-1856 Mihai își petrece copilăria la Botoșani și, desigur, călătorește în trăsura părinților la moșia Durnesti, spre Prut, luată în arendă, la Agafton, Bucecea, Catamaresti, Cucorani etc. 1856-1858 Copilărie de farmec la Ipotești, alături de droaia de plozi. Familia Eminovici, care cumpărase moșia cu 4000 de galbeni, dărâma casă bătrâneasca și ridică un conac nou. Mihăiță era înconjurat prin, “natală mea vâlcioara” de patru frați: Șerban, Niculae, Iorgu și Ilie (acesta era prietenul de
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
primară greco-orientala numită “National-Hauptschule”. Locuiește la Aron Pumnul (profesor și revoluționar pașoptist ardelean), prieten cu tatăl său. Ceilalți frați sunt la gimnaziu. Mihai învăța binișor, dar programul milităresc și dorul de casă îl determină să fugă singur, pe jos, până la Ipotești. Biciul usturător al căminarului îl obligă să revină în capitala Bucovinei. 1860, în septembrie Tatăl își duce iarăși băieții, prin vama Mihaileni, la Cernăuți. Mihai e înscris la “K.K. ober-Gymnasium” . 1860-1863 Frecventează gimnaziul. Rezultate bune în primă clasa (”excelent” la
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
Mihai e înscris la “K.K. ober-Gymnasium” . 1860-1863 Frecventează gimnaziul. Rezultate bune în primă clasa (”excelent” la română, “foarte bine” la istorie), dar în clasa a II-a merge că racul și, neglijând matematică și latină, rămâne repetent. Fuge iarăși la Ipotești, peste graniță, măi simte o dată biciul tatălui, care-l duce legat la Cernăuți. Repeta clasa a II-a gimnaziala, dar după Paști (1863) nu mai e înscris în cataloage. 1864 Atras de teatru, însoțește trupa Fanny Tardini-Vladicescu care sosește la
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
colegului Stefanelii poema La moartea lui Aron Pumnul, compusă în acea zi. E prima creație, publicată în broșură omagiala Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști din Cernăuți la moartea preaiubitului lor profesor Aron Pumnul, tipărită cu această ocazie. Semna: M. Eminoviciu, privatist. La Ipotești, adolescentul Mihai e copleșit de primă iubire. Se zice că o chema Casandra Elenă și era fiica lui Gheorghe Alupului. Arată că floarea albă de cireș. Se plimba prin lunci, prin codru, până la lacul fermecat. Ea e mai mare decât
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
neavând condiții de învățătură. Fără parale, doarme într-un pod de fan, îmbuca din piață prune cu pâine neagră și se scalda în Târnava (fiind un bun înotător). Citește cu nesaț cărțile de la gimnaziu, scrie versuri prin parcuri. Banii de la Ipotești nu-i vin la timp și pleacă la Sibiu, în căutarea fratelui său Neculai, dar acesta plecase la Timișoara. La vremea strugurilor, este în mizerie, cu picioarele goale. Un teolog îi dă niște ghete. Pașaportul fiind expirat, este ajutat de
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
Institutul Academic. 1875 Numit de Maiorescu revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui, vizitează multe școli și face rapoarte detaliate. Se împrietenește cu Ion Creangă. Dragostea pentru Veronica se amplifică. 1876, 15 august Moare “dulcea mama” Raluca, înmormântând-o la Ipotești. Revenit la Iași e, până în 1877, redactor la Curierul de Iași (100 de lei lunar). 1876 Părăsește redacția, în urma unui conflict cu cei de la “foaia vitelor de pripas”. Totodată, pleacă din Iași, unde stătuse 4 ani și crease perlele din
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
meu, se numără și ,, Arca de frunze ,, a distinsei poete și prozatoare prof. dr. Lucia Olaru Neneti. Domnia Sa, s-a născut la 20 februarie 1949 la Rădăuți. A terminat Facultatea de Filologie la Universitatea A. I. Cuza din Iași. Muzeograf la Ipotești între anii 1972 - 1977, director la Teatrul de Păpuși ,, Vasilache ,, între anii 1977 - 1986 și apoi la Teatrul Mihai Eminescu între anii 1987 -1980, Lucia Olaru Nenati, este un eminent om de cultură al Orașului Botoșani, acordândui-se pentru meritele deosebite
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
mea ( iubindu-l cu desăvârșire pe Mihai ) cea mai dominantă poezie din această carte, mi se pare cea unde autoarea Lucia Olaru Nenati, pune un șirag de întrebări lui Eminescu, poate fiindu-i mult aproape de atunci pe când era muzeograf la Ipotești. Virtutea acestui moment l-a transpus cu mare candoare în: ........................................... ,, Așa tânăr cum erai Plete negre cum purtai Peste numele de crai. Apele te susură - Florile te murmură Și mereu te-or murmura Cum meru or învia Ele doar se
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
Apele te susură - Florile te murmură Și mereu te-or murmura Cum meru or învia Ele doar se fac că pier Sub al iernii giuvaier Și învie-ntru prier Iarăși murmurându-te Ape colindându-te Vântul pomenindu-te Codrul legănându-te...,, - Ipotești - Poeziile din ,, Cochilii cântând ,, apărută în anul 1982, mi se par asemenea unei expoziții de tablouri lucrate în acuarelă ori creioane pastel. Toate sunt expuse sub liricul poetei cu talentul său irezistibil, manifestându-se alternativ sub calea deplinei colaborări prin
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
-l obligam ! Stă-n drum de vorbă cu vecine... XXX. LUCEAFARUL, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 1841 din 15 ianuarie 2016. Luceafărul după Mihai Eminescu A fost odată ca-n povești A fost ca niciodată , Născut demult în Ipotești “Băiet “cu fruntea lată . Nu era singur,frați avea Și măndru-n toate cele , Dar dintre toți ,doar el căta Cu fruntea către stele . În ochii mari și visători Se oglindea natura Printre ale codrilor cărări Își rătăcea făptura . În poezie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
plopii fără soț Tănjea după iubire . Trecu’un veac,ba chiar mai mult De cănd ești printe stele Ai stins al inimi tumult ... Citește mai mult Luceafăruldupă Mihai EminescuA fost odată ca-n poveștiA fost ca niciodată ,Născut demult în Ipotești“Băiet “cu fruntea lată .Nu era singur,frați aveași măndru-n toate cele ,Dar dintre toți ,doar el cătaCu fruntea către stele . În ochii mari și visătoriSe oglindea naturaPrintre ale codrilor cărăriîși rătăcea făptura .În poezie cu nesațVisa la nemurire ,Pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > LUCEAFĂRUL Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Luceafărul după Mihai Eminescu A fost odată ca-n povești A fost ca niciodată , Născut demult în Ipotești “Băiet “cu fruntea lata . Nu era singur,frați avea Și măndru-n toate cele , Dar dintre toți ,doar el câtă Cu fruntea către stele . În ochii mari și visători Se oglindea natură Printre ale codrilor cărări Își rătăcea făptura . În poezie
LUCEAFARUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385111_a_386440]
-
Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR Pe când Eminescu era internat la Sanatorul Oberdoblind din Viena, tatăl lui, Gheorghe Eminovici, la vârsta de 72 de ani, murea în frig în odaia băieților din Ipotești pe o saltea de paie putrezită din cauza incontenenței urinare, după o lungă afecțiune „genitourinară” (cancer la prostartă), sub îngrijirea lui Nicolae, care în ultimul timp gestiona și treburile moșiei. De altfel în 1883 Nicolae îi scria lui Mihai: „Tatei i-
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
din fiecare din ei om mare, și sfârșind prin a-i lăsa cu studii neisprăvite, risipiți prin străinătate, fără subzistență, în voia sorții lor. O familie grea, îngreuiată încă prin deșertăciunea îndărătnicului bătrân...” Acum apare și teama că vor pierde Ipotești căci în altă scrisoare el zice: „ Nu am prejudicii și cu toate astea mi-ar părea rău, dacă țarina aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume ( e vorba probabil de Casandra, prima lui iubită), ar încăpea în
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
adesea într-al meu vis, Ochii mari albaștri Luminează un surâs, Din doi vineți aștri” În sufletul poetului se cuibărise în acest timp și altă durere pe care o ținea secretă. Peste trei săptămâni moare și iubita lui, Casandra, de la Ipotești, la 20 ghenar 1864 care fusese îngropată în cimitirul bisericii din Ipotești și la care participase și poetul, închinându-i ulterior nenumărate versuri. Șerban, bolnav de plămâni și de tulburări mintale, murise la Berlin la 29 noiembrie 1874 la 33
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
doi vineți aștri” În sufletul poetului se cuibărise în acest timp și altă durere pe care o ținea secretă. Peste trei săptămâni moare și iubita lui, Casandra, de la Ipotești, la 20 ghenar 1864 care fusese îngropată în cimitirul bisericii din Ipotești și la care participase și poetul, închinându-i ulterior nenumărate versuri. Șerban, bolnav de plămâni și de tulburări mintale, murise la Berlin la 29 noiembrie 1874 la 33 de ani, lăsând în urmă mari datorii de înmormântare, Iorgu în 21
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
închinându-i ulterior nenumărate versuri. Șerban, bolnav de plămâni și de tulburări mintale, murise la Berlin la 29 noiembrie 1874 la 33 de ani, lăsând în urmă mari datorii de înmormântare, Iorgu în 21 septembrie 1783 se împușcase nebun la Ipotești la 29 de ani, acum o luase și Nicolae razna. Matei, ultimul fiu, și cel mai longeviv dintre frați, neplăcându-i cartea, s-a hotărât să plece voluntar în armată. La 26 ianuarie 1876, Mihai cerea un concediu pentru boala
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
ianuarie 1876, Mihai cerea un concediu pentru boala maică-si: „Având caz de boală grea în familie, rog acordarea unui concediu de zece zile, Eminescu” Poetul Mihai Eminescu asistase neputincios și la moartea maică-si pe 15 august 1876 la Ipotești, chemat urgent de la Iași de tatăl lui. Auzind vești triste și de taică-său, E. Ocășanu ne relatează că numai cu o săptămână înainte de prăbușirea lui Mihai, Eminescu i-a declarat: „Eu mă apropii, cu pași repezi, de nebunie; să
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
E. Ocășanu ne relatează că numai cu o săptămână înainte de prăbușirea lui Mihai, Eminescu i-a declarat: „Eu mă apropii, cu pași repezi, de nebunie; să aveți grijă de mine...” De aproape patru ani, poetul avusese presimțiri negre cu privire la pierderea Ipoteștilor și la ruinarea familiei. În ultimii trei ani Emionovici avusese mari cheltuieli cu înmormântarea lui Iorgu în 1873, cu 3000 de fiorini cheltuiți de Aglaia și Henrieta la băile de la Teplitz, sumă ce echivala cu venitul total al Ipoteștilor pe
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]