152 matches
-
conchide că misterul existențial "transcende categoric posibilitățile cuprinderii prin rațiune"118. Dacă lucrurile stau astfel, înseamnă că introducerea ideației dogmatice și a minus-cunoașterii nu înseamnă o angajare în iraționalism. Dacă, totuși, avem o astfel de angajare, este vorba de un iraționalism de un tip mai aparte, "altul și altceva decât iraționalismul în paradigmă tradițională", unul care, în mod paradoxal, "trece mai curând în regim de mijloc pentru lărgirea câmpului de semnificare al raționalismului decât în cel de scop, adică, în acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
118. Dacă lucrurile stau astfel, înseamnă că introducerea ideației dogmatice și a minus-cunoașterii nu înseamnă o angajare în iraționalism. Dacă, totuși, avem o astfel de angajare, este vorba de un iraționalism de un tip mai aparte, "altul și altceva decât iraționalismul în paradigmă tradițională", unul care, în mod paradoxal, "trece mai curând în regim de mijloc pentru lărgirea câmpului de semnificare al raționalismului decât în cel de scop, adică, în acest caz, de instituire a unui alt antiraționalism", ca "mijloc pentru
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
celorlalte paliere. Putem, astfel, să vorbim de o anumită coerență a filosofiei lui Blaga pe această dimensiune, care îi accentuează valoarea. Urmărind tematizarea blagiană a antinomicului, am putut vedea că, prin aceasta, filosoful din Lancrăm nu se angajează în direcția iraționalismului, ci mai degrabă în aceea a încercărilor de lărgire a ideii de raționalitate, de extindere a raționalismului. Se poate spune că întreaga tematizare a antinomicului pe care o desfășoară Blaga susține ceea ce el a definit drept poziția sa filosofică, anume
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
abordarea inconștientului, a necunoscutului, la viața sufletească, intuiție, magie, mit, la fenomenul originar 675. Blaga se va angaja și el în explorarea unor căi alternative în raport cu raționalismul clasic, prin recurs la mit, metaforă și paradox. Însă, nu va urma calea iraționalismului intuiționist. Gândirea antinomică pe care el o va promova rămâne în cadre intelectualiste și raționaliste, însă ale unui nou tip de raționalism, unul "mai elaborat și mai nuanțat decât cel, mai curând grosier, care ne-a fost lăsat moștenire de către
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Max Scheler sau Oswaldt Spengler), la filosofii existențialiști, la Nicolai Hartmann sau Émile Meyerson 681. Dintre aceștia, demersul lui Blaga seamănă oarecum cu cel al francezului Émile Meyerson. Detașându-se de optimismul raționalist scientist exagerat al epocii, dar și de iraționalismul bergsonian, Meyerson "a dezvoltat un raționalism critic concentrat asupra tensiunii dintre rațiune și realitate"682, care se exprimă în teza următoare: "realitatea obiectivă există și ea poate fi raționalizată prin cunoaștere, dar nu în întregime"683. În tendința ei către
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
condus la apariția geometriilor neeuclidiene, senzația și cuanta lui Planck. Prezența iraționalilor este o dovadă clară că existența nu este total rațională, că nu este construită în acord cu exigențele rațiunii. Însă, existența iraționalilor nu înseamnă angajarea în agnosticism și iraționalism. Dimpotrivă, ea duce la o întărire a pozițiilor rațiunii, care își sporește încercările explicative, astfel că ajunge să poată preciza locul iraționalului în calculele sale. Acesta este singurul sens în care iraționalii sunt raționalizabili. Noi știm, spune Meyerson, unde raționalizarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de a depista iraționalul, de a-i preciza natura și specificul. La fel ca și Meyerson, Lucian Blaga se bazează pe ideea iraționalității existenței și, în mod asemănător, gândește un raport al rațiunii cu iraționalul care să nu ducă la iraționalism. Și la el apare ideea raționalității ca strategie de investigare a iraționalului. Însă, pentru filosoful român, această idee este mult mai radicală, ducând lucrurile într-o altă direcție. Raționalizarea nu este un progres de la irațional la rațional, ci o ordonare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în funcție de linii de forțe superficiale, ci mai degrabă în funcție de curenți subterani, care circulă în profunzime; ea revendică mai puțin o știință transparentă, cât o știință densă, ce nu ar putea fi asimilată obscurității sau confuziei"891, ori unei forme de iraționalism. Această știință a complexității nu este privită de către Wunenburger ca incompatibilă cu știința clasică. Nu din perspectiva unui nou "maniheism epistemologic" gândește profesorul francez abilitarea acestui mod de a gândi 892. Altfel vede el lucrurile: "În momentul în care gândirea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și antiraționalismul, Mircea Florian va pleda pentru un raționalism reformat de pe pozițiile științei, în care rațiunii i se ia funcția creatoare, dar i se păstrează funcția ordonatoare (Vezi Mircea Florian, "Știință și raționalism", în Scrieri alese, Editura Academiei, București, 1968). Iraționalismul care apare ca reacție la raționalismul tradițional e la fel de greșit, fiind rezultatul unei false interpretări a rațiunii. Regândind poziția iraționalului și raportul acestuia cu raționalul, Florian va merge, însă, într-o altă direcție decât Blaga. El va susține că iraționalul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
121. 720 Prin aceasta, Blaga anticipa o preocupare a epistemologiei contemporane pentru nuanțarea conceptului de raționalitate, în sensul că împreunarea dintre raționalitate și noncontradicție nu este chiar atât de strânsă cum pretinde logica, asocierea ei cu inconsistența logică neînsemnând automat iraționalism. Paradoxul însoțește mereu susținerile cognitive ale oamenilor. Cunoașterea nu constituie și nu poate constitui un întreg consistent în totalitatea ei (Teodor Dima, "Raționalitate și inconsistență logică", în Angela Botez (coord.), Privire filosofică asupra raționalității științei, Editura Academiei Române, București, 1983). 721
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
70 va să fie victima preferată a unor "directori de conștiință", "brontozauri" ai criticii de partid și de la Direcția Presei, tip S. Damian (diplomat în activitatea de militant marxist), Paul Georgescu, Mircea Herivan, ce l-au acuzat de cultul arhetipului, iraționalism și chiar de legionarism. Vreme de cinci ani Marin Mincu a fost singurul autor român interzis (1971 - 1975) pentru "Critice II", ceea ce nu l-a făcut să filmeze în disident anticomunist după 1989. Singurul disident între adevărat din rândul literaților
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
din partea lui Paul Verlaine ce va rezona în Spania grație poetului nicaraguan Rubén Darío. Reconsiderarea lui Góngora se produce abia în secolul XX, când în Spania se propune o nouă viziune asupra valorilor estetice, care, având în vedere irealul și iraționalismul ca zone fecunde ale poeziei contemporane, devine compatibilă cu estetica anticipată de Góngora cu secole în urmă. Dar momentul stelar al reabilitării autentice survine odată cu constituirea grupului de poeți care își declară cultul pentru Góngora, în chiar anul tricentenarului nașterii
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
de acest tip. Nesocotirea lecției lui Maiorescu ne-a condus la situația politică actuală. În România, e încă nevoie să fie încetățenit principiul că nu doar umaniștii sau științificii trebuie să fie pedagogi, ci și politicienii. În plin triumf al iraționalismului, la sfârșitul anilor 1930, Lovinescu exclama „Înapoi la Maiorescu!” Am reluat ideea la sfârșitul anilor 1960, în teza mea de doctorat, când mijeau naționalismul comunist și protocronismul. Cine ar fi crezut că pedagogia națională a creatorului spiritului critic de la noi
Pedagogii neamului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2570_a_3895]
-
cadrele conceptuale ale anilor '30 (rasă, sânge): rasă e înlocuit în 1974 cu popor (o "conștiință a latinității rasei" devine, de două ori, "conștiință a latinității poporului"). Sensul general al modificărilor vizează atenuarea și eliminarea referirilor la pesimism, reacționarism, anti-civilizație, iraționalism. Uneori dispar, indirect, doar elementele care întăresc ideea: în "poezia pășește pe drumurile sale cele mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc dispare pur
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
între literatură și mentalitatea din secolul al XIX-lea, decupând particularitățile esențiale ale acestui veac: romantismul, sfărâmarea universalității, individualismul, "gustul netăgăduit pentru formă", "pasiunea feroce pentru frumos", tentația iraționalului ("Mentalitatea baudelairiană sau cea mallarméeană nu pot fi înțelese în afara recrudescenței iraționalismului în sistemele metafizice închegate, ca și în filosofia comportării cotidiene"). Desigur, tot acum își face simțită prezența reducționismul raționalist, "imperialismul intelectual" ("Adevărul suprem pare găsit: lumea trăiește din evoluție, din progres, totul este explicabil cantitativ, începând cu originea pământului și
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
nu numai la premierul Berlusconi, ci și la oameni cu puternice filiații de stânga. Petre Pandrea, de pildă, scrie în Criminologie dialectică editată în 1945: " Concepția vedică a Dreptului, exprimată atât de paradoxal, rezumă diferențierile între raționalismul juridic european și iraționalismul juridic oriental". Concluzia îi este dictată de un valoros text sanscrit: "Dreptul și Dreptatea nu umblă pe uliți să strige: Iată eu sunt Dreptul! Eu sunt Dreptatea! Dreptul și Dreptatea sunt ceea ce spune brahmanul...". Pandrea, jurist și filozof antifascist (!), apropiat
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
ocupă un loc foarte restrâns în publicistica lui. Două articole, la distanță de un an, fac operă de popularizare a suprarealismului. Unul (p. 6-8) remarcă desprinderea de o literatură mimetică, îndatorată realului, și adoptarea unui principiu constructivist, valorificând subconștientul freudian, iraționalismul și misterul poetic al interiorității. Altul (p. 330-333), speculând tot manifestul lui André Breton, explică revoluția suprarealistă ca reacție la neoclasicism, având drept scop abolirea ,sacrosanctei oligarhii intelectuale" a Logicii, Rațiunii sau Inteligenței, pentru a instaura domnia visului. Suprarealismul a
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
pe o Voință Generală, statul lui Rousseau controlează totul, inclusiv intimitatea oamenilor. Sistemul educațional propus de scriitorul francez da naștere celei mai desăvîrșite supuneri a individului, în pofida faptului că o libertate sălbatică îi caracterizează comportamentul și etică. Paul Johnson explică iraționalismul rousseauist, contradicțiile dintre viață și opera autorului lui Emil și a Contractului social, prin infantilism intelectual. Rousseau a rămas, pînă la moarte, un copil teribil. "Esență ideii lui Rousseau, scrie Johnson, era modelul cetăteanului-copil și al statului-părinte." Făcînd guvernul însuși
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
sau formulări): condiția artistului și a artei într-o lume din care a dispărut umanismul, „stihia germană" și responsabilitatea germană în secolul celor două războaie mondiale, muzica și romantismul ca provocatoare de boală și decădere, Goethe versus Nietzsche, mit și iraționalismul barbar al mitosofiei naziste, ș.a.m.d. „Thomas Mann nu dorește să se fragmenteze, el este o personalitate integratoare, tinde întotdeauna spre totalizări, exprimă prin diverse mijloace aceleași preocupări". Incluzînd analiza eseurilor și a scrierilor publicistice în monografie alături de analiza
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
comună a spiritualității interbelice se ridică sensibilități teologice atât de diferite. În acest context, M. Vulcănescu are o identitate duală: fin analist, erudit în probleme de religie și filosofie, pe de o parte, un intelectual obnubilat de poziția ortodoxiei, de "iraționalismul ei, pe de altă parte. Subliminal, polemică se concentrează în jurul luptei dintre idealism și raționalism, dintre esse est percipi și cogito ergo sum. Desprins din placenta naista, Vulcănescu evoluează chiar împotriva maestrului, atunci când accepta mântuirea evreilor convertiți. Discuția este destul de
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
verbozitatea metisă"și de "mahalagism cultural". Dar îi reproșa "sacrificarea autenticului, a pateticului, a străfundurilor psihologice". Tema camilpetresciană va fi energic conotată ideologic în generația '30, cînd Mircea Eliade, de pildă, redescoperea vigoarea primară și magică a unui Hasdeu, cînd iraționalismul își reintra în drepturi și cînd pînă și G. Călinescu, singur printre marii critici ai momentului, condamna "formalismul" maiorescian. Patru sau cinci decenii mai tîrziu, după tezele din 1971, aceeași, în linii generale, va fi tema refuzului, cu precizarea că
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
pînă și G. Călinescu, singur printre marii critici ai momentului, condamna "formalismul" maiorescian. Patru sau cinci decenii mai tîrziu, după tezele din 1971, aceeași, în linii generale, va fi tema refuzului, cu precizarea că nu se putea da pe față iraționalismul, mascat de un naționalism de școală nouă, comunistă. între timp, în anii '50, Maiorescu trecuse și prin furcile caudine ale propagandei literare comuniste de primă oră, fundamental antinațională, fiind eliminat din conștiința publică din cauza conservatorismului său politic și a estetismului
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
falsul modernism antirealist" - și, din păcate, constată prozatorul, tot modernismul e antirealist, dintr-un motiv esențial pe care îl va analiza stăruitor în mai multe articole din al doilea volum de critică literară, Noi și neobarbarii: modernismul e construit pe iraționalism. Petru Dumitriu îi invocă pentru a-i ridiculiza pe Lautréamont, Rimbaud, pe suprarealiști, pe Urmuz, pe Kafka, Pirandello, Sartre, Camus, pe "romancierii americani", iar dintre contemporanii apropiați pe Eugen Ionescu. Toți reprezintă decadența, criza, iraționalismul, îndepărtarea de public (adică de
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
neobarbarii: modernismul e construit pe iraționalism. Petru Dumitriu îi invocă pentru a-i ridiculiza pe Lautréamont, Rimbaud, pe suprarealiști, pe Urmuz, pe Kafka, Pirandello, Sartre, Camus, pe "romancierii americani", iar dintre contemporanii apropiați pe Eugen Ionescu. Toți reprezintă decadența, criza, iraționalismul, îndepărtarea de public (adică de popor), ruptura de tradiție, iar "marea tradiție a fost totdeauna realistă, deci profund democratică și umană" (în articolul Stilul secolului nostru). Mimetismul devine și el un motiv de acuză: Erupția teoriei modernismului este o erupție
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
neapărat originală, dar autoarea îi dă o claritate periculos de convingătoare. Rezumînd, lucrurile ar sta în felul următor. Deopotrivă Vulcănescu, Nae Ionescu, Eliade, Cioran, Eugen Ionescu stau sub semnul unei filosofii de tip iraționalist. Dar, în timp ce Eliade, Cioran, Vulcănescu favorizează iraționalismul vitalist de sorginte germană, romantic și neoromantic, sînt influențați fiecare în moduri diferite fie de Nietzsche sau Schopenhauer, fie de filosofia creștină sau de ortodoxism, Eugen Ionescu face cumva figură aparte cu iraționalismul său sofist care îi permite o maximă
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]