151 matches
-
o impulsivitate nesocotită, brutală, barbară, de casseurs de vitres, ceva antipatic, ca de prusianism trecut în literatură, uitînd că temperamentul latin, oricît de vioi ar fi, știe să pună în manifestările lui măsură, tact, să evite grotescul”. Influența „barbară” a iraționalismului postromantic german - cu trimitere directă la conflictul franco-prusac și cu trimitere indirectă la filozofia lui Nietzsche - este respinsă vehement, împreună cu epifenomenele sale estetice. Am văzut însă că un Ramiro Ortiz susținea contrariul: futurismul italian nu ar fi fost posibil fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
carieră a rîsului lui Urmuz” (în Argeș, nr. 2, iulie 1966, p. 15) un Mihail Diaconescu aprecia că umorul lui Urmuz „are rădăcini în folclorul românesc”. Nu fără temei, autorul exclude ideea unei înrudiri structurale între „metoda” lui Urmuz și iraționalismul suprarealist, textele urmuziene fiind „departe de teoriile despre inconștient ale lui Freud, de intuiționismul reacționar al lui Bergson și de anarhismul lui Breton”. Recuperarea „folclorizantă” - în acord tacit cu agenda ideologică a noului regim - va fi redimensionată la începutul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau paradoxele poetice despre divinitate ale lui Angelus Silesius îmi par simple banalități. Hegel e cel mai mare mistic al Germaniei, față de care Kant e simplu profesor, iar Boehme și Eckhart, maeștri în presentimente. Dialectica lui este justificarea definitivă a iraționalismului cu o mască raționalistă. Hegel vorbește la un moment dat despre "viața absolută în popor". Acest maximalism organicist are un sens numai întru cât fixează o etapă, în nici un caz o finalitate. Să ne închipuim o Românie în care cultul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritualul crește în răgazurile vieții. Concepția monolineară a istoriei absolutizează un singur principiu, căruia îi sacrifică toate conținuturile reale și concrete. Idealismul, ca și pozitivismul, s-a întrecut în a batjocori devenirea. Nu datorită idealismului a înțeles Hegel istoria, ci iraționalismului, nemărturisit dar prezent în toată viziunea sa. Comparați înțelegerea sa istorică perspectivei pozitiviste a lui Comte și veți remarca fadoarea teoretică a ultimului și bogăția nuanțată a întîiului. Istorie și iraționalism nu sânt termeni identici, ci corelativi. Istorie și raționalism
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
devenirea. Nu datorită idealismului a înțeles Hegel istoria, ci iraționalismului, nemărturisit dar prezent în toată viziunea sa. Comparați înțelegerea sa istorică perspectivei pozitiviste a lui Comte și veți remarca fadoarea teoretică a ultimului și bogăția nuanțată a întîiului. Istorie și iraționalism nu sânt termeni identici, ci corelativi. Istorie și raționalism însă - nu se întîlnesc decât undeva la periferie, tangențial. Etica, axiologia, raționalismul determină o lume născută deasupra devenirii, o sferă a spiritului normativ, pe care o răstoarnă de câte ori poate instabilitatea agresivă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
raționalistă a omului are împotriva sa toată istoria.Prezența statului și a dreptului, legate de existența societății pentru a dovedi dezechilibrul omului în libertate, ne arată până la orbire că rațiunea nu este esența omului și în nici un caz marginea lui. Iraționalismul susține teoria organică a statului și a dreptului; în realitate, ar trebui să le afirme raționalitatea ca antipod esenței iraționale a omului. Cum structura normativă a dreptului nu este reductibilă la date istorice și la o evoluție pur organică, așa cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
juridic al unui Savigny sau Puchta, ci presupune o intervenție conștientă și voluntară, nici statul nu este un simplu rezultat al devenirii. Nu e semnificativ că raționalismul în degradarea lui, intelectualismul, s-au preocupat mai mult de teoria statului decât iraționalismul, care se oprește mai bucuros la națiune și preferă dreptului poporul? Drept, stat, națiune, popor indică o descreștere a raționalității și o creștere spre primordial. Poporul este totdeauna originar; națiunea, statul și dreptul își distribuie în proporții diferite elementele istorice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
colectivă, nu o defecțiune personală, și s-a discutat în cercul nostru dacă în caz de înfrîngere n-ar fi valabilă (la desperare) și aventura comunistă, pe care, având în vedere concepția noastră, a inegalității funciare în lume și a iraționalismului, o considerăm ca inacceptabilă. Dar tocmai fiindcă e inacceptabilă, în cazul nostru e o salvare din naufragiul pe neantul banalului. Ne-am gândit chiar să construim o filozofie a "inacceptabilului", care zdruncină liniștea conformistului. Oare tata nu este el însuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ușă secretă atunci când Becker insistă, de exemplu, pe "interesul" actorilor de a coopera sau pe "costurile" necooperării. Teoria jocurilor nu este prea departe (cf. Becker, în Moulin [coord.], 1986), fără să fie luate în considerare condițiile sociale ale participării. Convenționalism, iraționalism și sociologism • Relativism Din cealaltă parte vine reproșul de relativism: în măsura în care reputațiile se fac și se desfac și depind total de lumi, ele sunt convenționale: "Va fi greu de spus dacă o fotografie este mai bună decât alta, mai puțin
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
melancoliei, în timpul căruia omenirea se simțise atât de abandonată încât a recurs la toate soiurile de practici ciudate și credințe bizare pentru a înlocui zeii. Nici un singur crez nu mai unea societatea romană târzie. În schimb, o nouă formă de iraționalism se insinua în viața zilnică și triumfa asupra oricărei forme de rațiune. În capodopera sa Grecii și Iraționalul, care a apărut în același an cu Memoriile, E. R. Dodds, pe atunci Profesor Regius de greacă la Universitatea Oxford, a demonstrat
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
rezultatul unei neînțelegeri elementare. Singurele valori vii erau pentru Wittgenstein cele care se exprimă în creația și acțiunea oamenilor. Orientarea gândirii lui Wittgenstein, subliniază Engelmann, reprezenta, între altele, o reacție față de acea opunere a sentimentelor rațiunii, care era caracteristică pentru iraționalismul epocii: „Nu cap sau inimă, nu intelect sau sentiment poate fi soluția, ci intelect cu sentiment, cap cu inimă. Nu se poate spune: ceea ce ne lipsește este sentimentul; ci mai degrabă: avem nevoie de un intelect care are sentiment. Și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de pildă, criticând metapsihologia „instinctuală” și „genetică” a lui S. Freud, reclamă un mod dialectic de gândire și o abordare sociolaogică (în locul celei instinctuale-biologice, promovată de S. Freud). Cu toate acestea, K. Horney păstrează, în fapt, din psihanaliză „inconștientul” și „iraționalismul”, înlocuind doar pulsiunile libidinale și agresive cu tendințele către „satisfacție” și „siguranță”, care, în viziunea sa, sunt tot de natură inconștientă (deși le dă valoare de adevărate forțe motrice ale personalității). Conflictul este, după K. Hornev, inevitabil deoarece satisfacerea deplină
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
-și creeze „piedici” de moment (care reprezintă condiții pentru obținerea unor noi „libertăți”, pentru perfecționarea continuă a vieții). Numeroși alți autori, români și străini, relevă și ei o serie de „lipsuri” sau „exagerări” ale doctrinei psihanalitice. Astfel, J.C. Brown critică iraționalismul doctrinei despre „inconștient”, tezele despre determinismul inconștient „compulsiv”, înțeles ca o zonă dinamică în care fenomenele de conflict și frustrație se produc cu necesitate, determinând „soluții de compromis”. De asemeni, critică orientarea „biologizantă” și „individualistă” a freudismului, care constă în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
70 va să fie victima preferată a unor "directori de conștiință", "brontozauri" ai criticii de partid și de la Direcția Presei, tip S. Damian (diplomat în activitatea de militant marxist), Paul Georgescu, Mircea Herivan, ce l-au acuzat de cultul arhetipului, iraționalism și chiar de legionarism. Vreme de cinci ani Marin Mincu a fost singurul autor român interzis (1971 - 1975) pentru "Critice II", ceea ce nu l-a făcut să filmeze în disident anticomunist după 1989. Singurul disident între adevărat din rândul literaților
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
din rațiune un obiect de cult și a stimulat astfel toate voluntarismele din epoca modernă. Gândirea și conduita post-modernă se situează astfel după încheierea mesajului iluminist, ca o reacție în raport cu acesta. Este o atitudine neraționalistă, ceea ce nu vrea să însemne iraționalism. Însă nearticulată destul, ea trimite la conduita romantică față de viziunea iluministă, ca și concluziile impuse de secolul nostru de biologie, psihologie și alte discipline de interes antropologic. Istoria își urmează cursul, iar urmele ei se recunosc încă pe întinderea de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nu s-ar putea realiza decît prin "persuasiune non-rațională". Pe linia lui Kuhn se înscrie și Mark Blaug. Deși teoria lor privind revoluțiile științifice a avut un anumit ecou printre economiști, implicațiile ei practice sunt destul de neclare, iar scepticismul și iraționalismul său destul de neliniștitoare. În general, filosofii contemporani ai științei se ocupă mai puțin de reflecția teoretică, devenită sterilă și derutantă, și acordă o atenție mai mare practicii științifice. Ca să dai sfaturi filosofice trebuie să cunoști mai întîi știința economică și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
rezultatul unei neînțelegeri elementare. Singurele valori vii erau pentru Wittgenstein cele care se exprimă în creația și acțiunea oamenilor. Orientarea gândirii lui Wittgenstein, subliniază Engelmann, reprezenta, între altele, o reacție față de acea opunere a sentimentelor rațiunii, care era caracteristică pentru iraționalismul epocii: „Nu cap sau inimă, nu intelect sau sentiment poate fi soluția, ci intelect cu sentiment, cap cu inimă. Nu se poate spune: ceea ce ne lipsește este sentimentul; ci mai degrabă: avem nevoie de un intelect care are sentiment. Și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
planul sociologic și filosofic sau mai bine în cel socio-politic-economic și filosofic, tradiționalismul s-a distins ca o orientare hotărât potrivnică oricăror acte evolutive, optând decis pentru menținerea structurilor existente, condamnând efortul industrial, blamând democratismul de tip parlamentar și extaziind iraționalismul". (13 b, pp. 26-27) Publicațiile cu scriitorii-suporteri și publicul cititor au fost și ele privite în raport cu tradiționaliștii cam așa: de orientare tradiționalistă fermă, de formulă anticonservatoare și antitradiționale, cu poziții mediane între tradiționalism și înnoire, filoindustrialism, înfruntare între patriarhalism și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
aceste forme și performanțe ale politicului a suportat sau continuă să suporte, însă, agresiunea formelor degradate ale politicianismului: elucubrațiile despoților și capriciile tiranilor, virusul totalitarismelor masificante, expansionismul imperialismelor și al superputerilor, fundamentalismul pseudo-religios al ideologiilor extremiste, diversiunea naționalismelor șovine, frenezia iraționalismelor rasiste, etc. Istoria politică a umanității este dublată, din păcate, de o istorie a politicianismului (Carpinschi 1995). . Este un truism recunoașterea faptului că nici o parte nu ajunge la gestionarea întregului în absența puterii. Puterea este, desigur, mijlocul politic necesar pentru
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
disconfort, care în curând se va traduce printr-o reacție deschisă față de cultura burgheză a epocii wilhelmiene, față de viziunea pozitivistă asupra lumii și față de încrederea optimistă în progres, care caracterizau "la Belle Époque". E de ajuns să ne gândim la iraționalismul tulbure și opac, inspirat de filozofia romantică a lui Carus, la cercetările de mitologie ale lui Bachofen și la concepția tragică asupra vieții a lui Nietzsche, care anima viziunile dionisiace ale cercului așa-numiților "cosmici" inițiat de Alfred Schuler și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
impulsul pentru a se catapulta dincolo de nihilism. Chiar și raționalismul este pentru Heidegger expresie a subiectității și antropocentrismului. În fața lucrurilor ultime, unde totul este în joc, încrederea în calculele rațiunii nu este mai bună decât refugierea în irațional. Raționalismul și iraționalismul sunt pentru Heidegger de acord în acest punct cu Jünger două figuri complementare și convertibile ale nihilismului. Dacă nihilismul este un destin care depinde de ființă, voința și rațiunea omului pot ajunge eventual la o instanță penultimă. Odată ce au luat
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Popper, este formularea lingvistică a convingerilor noastre. Aceasta le obiectivează, dându-le posibilitatea de a deveni ținte ale criticii. În acest fel, convingerile noastre sunt înlocuite de teorii concurente, de conjecturi concurente"566. De fapt, Popper realizează o critică a iraționalismului modern în care își propune să sublinieze importanța dezacordului și a pluralității valorilor și punctelor de vedere pentru cunoaștere, subliniind în acest sens pericolul pe care îl reprezintă mitul contextului 567 sau valorificarea reprezentărilor culturale stereotipale, ambele fiind rezultatul relativismului
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
siguri că nu am judecat greșit." Karl Popper, In Search of a Better World, London, Routledge, 1992, p. 3). 566 Idem, Mitul contextului, traducere de Florin Lobonț și Claudiu Mesaroș, București, Editura Trei, 1998, p. 81. 567 "O componentă a iraționalismului modern este relativismul (doctrina conform căreia adevărul este relativ la fundamentele noastre culturale, care sunt considerate a determina într-un fel contextul (framework) în interiorul căreia suntem capabili să gândim, și că adevărul se poate schimba de la un context la altul), și
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Pe scurt: falsul adevăr este adevăratul fals sau adevărul adevărat este falsul fals. Și astfel, contrariul se conjugă, quod erat demonstrandum"3. În planul mai larg al teoriei cunoașterii ori al metafizicii, absurdul este echivalent cu antiraționalul. În general, reprezentanții iraționalismului Schopenhauer, Kierkegaard, Nietzsche, existențialiștii Heidegger și Jaspers accentuează existența indemonstrabilului, descoperă în intimitatea lucrurilor o entitate ireductibilă la explicarea rațională, proiectează o viziune pesimistă derivată din neîncrederea în existența ordinii schematice a universului, ajungând să conteste însăși ideea universului rațional
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
XVII-lea, și chiar pe baza acelorași citate spicuite din vastele lui lecturi, să se stabilească o altă schemă a contrariilor complet diferită. În mod similar, voluminoasele cărți ale lui Korff reduc totul la o teză, "raționalismul", la o antiteză, "iraționalismul", și la sinteza lor, "romantismul". Raționalismul capătă repede, la Korff, și un înțeles precis : "clasicism", iar iraționalismul, 166 înțelesul vagului curent Sturm und Drang, în timp ce romantismul german este considerat sinteza acestora. Există în limba germană numeroase cărți oare operează cu
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]