360 matches
-
a naturii (inclusiv a celei umane) era un mod de emancipare ce „promitea eliberarea de sărăcie, de nevoi și de arbitrarul calamităților naturale”, după cum observă David Harvey. „Elaborarea unor forme raționale de organizare socială și de gândire făgăduia eliberarea de sub iraționalitatea miturilor, religiei, superstițiilor și de sub puterea folosită arbitrar, precum și descătușarea de latura Întunecată a firii umane”. Înainte de a ne Îndrepta atenția asupra versiunilor ulterioare ale modernismului extrem, ar trebui să amintim două lucruri importante cu privire la susținătorii acestuia din secolul al
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mesagerului”, tendința de a da vina (sau cel puțin de a-i ignora) pe mesagerii - analiști de informații - care aduc vești supărătoare, analize care nu sprijină strategiile politice favorite. Percepția comună a acestui sindrom este că el reflectă o anumită iraționalitate din partea factorilor politici; poate cel mai bine este ilustrat de fragmentul din Antoniu și Cleopatra, de Shakespeare. După ce l-a amenințat pe mesagerul care a informat-o că Antoniu s-a căsătorit cu Octavia, Cleopatra își motivează comportamentul în următorul
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de primejdia rigidității, caracteristică abstracțiunilor” și care dă seama de autenticitatea și unitatea vieții spirituale profunde. Capitole speciale sunt consacrate limbajului și atmosferei lirice, analizei formale (ritmul, melodia, imaginea intuitivă, tectonica) și așa-numitelor genuri lirice. Considerațiile despre raționalitatea și iraționalitatea poeziei deschid o perspectivă directă către altă lucrare deosebit de semnificativă, Logica frumosului (1946). Aici se întâlnește o tentativă temerară de a regândi întreaga disciplină a esteticii, prin reafirmarea frumosului drept categorie centrală a acesteia și studierea lui în cadrul sistemului de
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
O lume asemănătoare cu aceea a locurilor în care „nu se întâmplă nimic”, „a târgurilor unde se moare” din epica lui Mihail Sadoveanu și Cezar Petrescu, încă și mai asemănătoare cu cea din literatura lui Ion Agârbiceanu, bântuită însă de iraționalități ce par a învedera acțiunea unor puteri oculte, nu atât explicit demonice, cât gratuit malefice, sau de capriciile unui ce inexplicabil, analog absurdului din literatura occidentală postbelică. Personajele de prim-plan sunt firi interiorizate, suflete măcinate de urât, de sentimentul
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
unui prim volum de teatru (1994), amintește, prin familiaritatea cu „miturile”, de Vărul Shakespeare de Marin Sorescu, dar și de un eseu al lui Albert Camus. Spre deosebire de Empedocle sau Cum se câștigă nemurirea, text parodic în care comicul decurge din iraționalitate, Nepotul lui Sisif propune un Sisif fericit, înscriindu-se în categoria tragicomicului. Cu Petre Țuțea. Viața și opera (1999) se aduce o contribuție documentară și exegetică importantă la scoaterea din legendă și la situarea adecvată a unuia din reprezentanții „generației
SORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289797_a_291126]
-
Oliver, Marwell și Teixeira (1985) au admis importanța celor care se implică inițial în furnizarea bunului colectiv, care poate crea o „masă critică” ce modifică funcția de utilitate a participării pentru contributorii ulteriori. În același fel, Elster (1988) depășește aparenta iraționalitate a celor care contribuie la început, cei care creează masa critică, atribuind participarea acestora unei raționalități de tip axiologic. O excepție în acest domeniu de cercetare este lucrarea lui Samuel Popkin despre „țăranul rațional” (1977). Analizând organizațiile țărănești anticoloniale din
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Ele rezultă mai ales din ruperea de realitatea școlară și din legiferarea/normarea utopică și generalizatoare. Cauza nu o constituie însă raționalizarea excesivă însăși, ci complexitatea fenomenelor și proceselor educaționale. Alternativa la studiul complexității nu este abandonarea raționalității, nu este iraționalitatea, ci tot raționalitatea complexă, dusă până la cele mai mici detalii, pe care o putem numi hiperraționalitate pozitivă 198. Hiperraționalitatea pozitivă nu constă în normare excesivă, ci în studiul realității educaționale, punct cu punct, detaliu cu detaliu, amănunt cu amănunt. Virtuțile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
diavolului. Fiul își demonizează tatăl atribuindu-i porniri malefice de tiran care îi limitează libertatea, îi înăbușă elanurile, îi încorsetează eresurile și îi „ucide” viitorul. Tatăl își satanizează fiul atribuindu-i porniri de „drac împelițat” care îl împing spre anarhie, iraționalitate și „îl ucid cu zile”. Dar nu se întâmplă nici o crimă în această frumoasă și eternă poveste. Este vorba numai despre suspendarea temporară a raționalității. Pentru o perioadă limitată triumfă iraționalismul. Într-un târziu însă, tatăl și fiul se înțelepțesc
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
identificat, pe care nu le-a sondat și care par a ține de o „dimensiune irațională” a curriculumului; aceste curricula noi, nonformale nu sunt, probabil, deloc „iraționale” (Leslie Owen Wilson); dar numai o abordare hiperrațională ar putea să confirme că iraționalitatea lor aparentă se sprijină pe o raționalitate mai profundă. În al doilea rând, ilustrăm câteva dintre frământările care însoțesc noua sinteză curriculară prin încercările, uneori disperate, ale teoriei curriculare moderne de a se conecta, fie și ironic, la gândirea curriculară
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
În al doilea rând, ilustrăm câteva dintre frământările care însoțesc noua sinteză curriculară prin încercările, uneori disperate, ale teoriei curriculare moderne de a se conecta, fie și ironic, la gândirea curriculară postmodernă pe temeiurile raționalității clasice (Brent C. Wilson). Falsa „iraționalitate” postmodernă a curriculumului și atotputernicia „raționalității” moderne sunt ilustrate, în continuare, fără părtinire, cu scopul exclusiv de a sugera că lumea a început o nouă odisee pedagogică. În orice caz, cei doi Wilson - Leslie și Brent - par a deschide, cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sine” și „lucrul în sine”. Putem cunoaște doar fenomenul, nu și noumenul. Adevărul profund, „lucrul în sine”, noumenul, va rămâne etern inaccesibil omului și cunoașterii sale raționale sau empirice. Ca și „taina pitagoreică”, agnosticismul kantian deschidea o poartă către imperiul iraționalității. c) Viziunea postmodernă a lumii. Postmodernismul pare a-și avea originea epistemologică în această dubitație kantiană. El încearcă să depășească limitele cunoașterii raționale impuse de fenomen, căutând căi de acces către „lucrul în sine” printr-o cunoaștere mai profundă. Dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se înghesuiau, țipau, se înjurau, se luau la bătaie, începea selecția naturală, homo homini lupus. Nici o regulă stabilită, „planificată” de comun acord cu privire la organizarea cozii nu se mai respecta când venea mașina: fiecare pentru el, care pe care, legea junglei, iraționalitatea luptei pentru hrană, pentru carne. Cartelarea alimentelor, cu miza ei colectivist-egalitaristă („puțin, cât să ajungă pentru toată lumea”) eșuase în teratologie. Marfa abia ajungea pentru 10-20% din populația cozii, prindeau doar cei mai norocoși, mai bine plasați și mai puternici („elita
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fluent, de frumoasă acuratețe și ținută intelectuală”. În culegerile de proză scurtă Femeia și maimuța (1970) și Aurul (1991) apar personaje asemănătoare cu cele din romane - psihopați sau obsedați care sfârșesc tragic, existențe profund nefericite, de multe ori victime ale iraționalității femeilor -, întâmplări ieșite din comun, între care relatarea (în La Bate-drum) a unei abominabile crime comise de o mamă îndobitocită, care își ucide, fără s-o știe, propriul fiu, plecând de la un fapt real, prelucrat și de Albert Camus în
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
tuturor. În teoria marxistă, statul este definit într-o modalitate concret-istorică, ca instrument al dominării de clasă. El reprezintă un organism astfel constituit încât să asigure promovarea intereselor economice dominante în guvernarea întregii societăți. Religia, tocmai prin aparența sa de iraționalitate, a reprezentat un teren deosebit de fertil pentru exercițiile de analiză funcțională. Cele mai spectaculoase explicații ale religiei sunt de tip funcțional. Émile Durkheim (1925) consideră că religia are funcția de a sacraliza socialul însuși, de a-i oferi acestuia un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
punea la îndoială câștigul uman realizat prin dezvoltarea cunoașterii. Caracteristică, de asemenea, era sublinierea rolului activ al omului în procesul societății. Dezvoltând cunoașterea, răspândind cunoștințele acumulate în masa societății și, eventual, preluând inițiativa în schimbarea revoluționară a orânduielilor a căror iraționalitate a fost deja dovedită, omul are de jucat un rol important în progresul general al umanității. Un moment esențial în disputele legate de conceptualizarea dinamicii în timp a societății îl reprezintă teoria marxistă asupra progresului social. Marx reține termenul de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lung care să fie mai mari decât în strategia necooperare/cooperare în situația jocurilor repetate, depinde de o strategie „irațională” pe termen scurt adoptată atât de unul, cât și de celălalt jucător. Totuși, cei doi jucători nu pot conspira în ceea ce privește iraționalitatea, căci ambii vor folosi în interes propriu pronosticul rezultat. Jucătorii au însă posibilitatea să selecteze un număr mare de strategii combinate care să asigure unuia sau amândurora o recompensă mai mare pe parcursul unor repetate jocuri de „Dilema prizonierului”. Care combinație
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
-le pe cele religioase cu cele asociate cu modul rațional de viață. Ambii au exclus explicațiile exclusiv materialiste bazate pe raționalizarea economică a comportamentului individual sau social. În acest sens, Pareto s-a preocupat de conflictul dintre raționalitatea economică și iraționalitatea conduitei umane, care, oricât ar fi de irațională științific, se dovedește eficientă și utilă social. Weber a admis inevitabilitatea raționalizării birocratice a societăților moderne, dar „despotismului birocratic” i-a opus cu insistență căile și modurile de afirmare a libertăților individuale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
față de determinismele lineare, holiste și evoluționiste atât de frecvente în sociologia vremii. Așadar, societatea postindustrială, care abia se contura în vremea lui D. Bell, risca să se bazeze pe o mare scindare între raționalitatea ce domina în lumea economică și iraționalitatea tot mai extinsă din sectoarele culturii artistice și ale culturii vieții de zi cu zi. Numai prin eliminarea acestei scindări ar fi devenit posibilă reinstaurarea concordanțelor și accelerarea dezvoltării. Teoreticienii de mai târziu au venit însă cu alte soluții, pentru că
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
este pe cât de depărtat de realitatea trăirii efective a consecințelor, pe atât de sofisticat din punct de vedere tehnic. Realitatea trăită este distorsionată discursiv și bazată pe o percepere falsă a pretinsei ignoranțe a publicului. Raționalitatea structurală eșuează în critica iraționalității sau a ignoranței publicului și este viciată de incapacitatea sa de a evalua eficient și rezonabil propriile eșecuri în „lupta cu natura”, în asigurarea „progresului” nelimitat și mai ales în generarea „efectelor colaterale” ce multiplică pericolele și riscurile tehnologice de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
se explică prin funcția de clasificare și de revelare a visului. 6. Funcția de anticipare În afară de clasificare și de revelare, visul mai permite anticiparea anumitor situații. Jung este cel care propune termenul «anticipare», preferabil calificativului «divinatoriu», care induce ideea de iraționalitate. Funcția de anticipare se explică prin caracterul inconștient al cunoștințelor. De fapt, subiectul deține adesea soluția la problemele sale, cunoaște răspunsul la întrebările sale, știe ce trebuie să facă sau ce va face. Dar aceste cunoștințe sunt ascunse în adâncul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
față de ea, atribuindu-i un obiect exterior și localizând-o asupra acestuia, în așa fel încât prin evitarea obiectului se poate evita declanșarea angoasei. Persoanele care au într-adevăr fobii nu pot duce o viață normală, deși sunt conștiente de iraționalitatea anxietății de care suferă. Când sunt combinate se numesc pantofobii. În zilele noastre se studiază mai ales fobiile dinamice, dintre care amintim: teama de curenți de aer (aerofobie), de spații deschise, piețe etc. (agorafobie), de pisici (ailurofobie), de durere (algofobie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o ofensează, suferința bărbatului, ca și inteligența lui, o lasă indiferentă. De aceea, geniile abstracte, spre deosebire de geniile artistice, "nu simt, de obicei, nimic pentru femeie" (173). Iubirea, acest egoism în doi, este o "febră a sufletului", care se bazează pe iraționalitate, pe instinct (107, 134). Ea nu se poate motiva rațional (107, 135). " Cînd poți reuși să spui pentru ce iubești pe o femeie, n-o iubești cu adevărat" (135). Sau: " Dacă nu ți-e rușine de nebuniile pe care le
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
societăți. Sau dacă cei mai mari inamici ai civilizației nu ar putea să se dovedească a fi intelectualii săi scărpinați Între urechi ce o atacau În momentele sale cele mai slabe - o atacau În numele revoluției proletare, În numele rațiunii și În numele iraționalității, În numele profunzimii viscerale, În numele sexului, În numele libertății instantanee perfecte. Căci la asta se reducea, la o cerere fără limite - insațietate, refuzul creaturii sortite pieirii (moartea fiind sigură și finală) de a părăsi acest pământ nesatisfăcută. O Întreagă listă de cereri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prin propria presiune. Puterea cu siguranță corupe, dar această declarație este incompletă din punct de vedere uman. Nu e prea abstractă? Ce ar trebui În mod sigur adăugat e adevărul punctual că puterea distruge sănătatea mintală a celor puternici. Permite iraționalităților lor să părăsească sfera viselor și să intre În lumea reală. Dar aici - mă scuzați. Nu sunt psiholog. După cum spuneți, totuși, trebuie să ai libertatea de a specula. — Poate că e firesc ca un indian să fie ultrasensibil la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și reale, sau imaginată ca fiind reală. Pe plan paideic filosofia este educare pentru moarte, însă valoarea ce trebuie atinsă nu este moartea, întrucât moartea este calificată de acel ceva pentru care se moare. Se poate muri dezordinii simțurilor și iraționalității contingenței politice în două moduri: renunțând la viață, întrucât ar fi o viață imposibilă; creând condițiile unei vieți ideale. Două moduri diferite de a concepe viața ca fiind total acoperită de idee, două moduri de a accede la însăși integralitatea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]