740 matches
-
ansamblul are un caracter scenografic: Ana Ilfoveanu a știut să-și adapteze foarte bine stilul ideii de spectacol, de viziune sculpturala în reprezentarea măștilor. Elementele cu care ea operează sunt cele știute: desenul puternic, expresia hieratica a personajelor, o anume irealitate a prezentei lor fizice este acum transferată elementului concret, perceptibil, acestor personaje-măști. Ele sunt obiecte reale, palpabile și acest lucru aduce și în zona cromaticii o anume agresivitate, un impact vizual ce ține în mod direct de lumea spectacolului. În
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
nu ca o practică magică, ci ca un joc al divinității ce vizează un caracter ambiguu al lumii (existență și nonexistență). Mircea Eliade însuși afirma în eseul "Imagini și simboluri" (1952) că „existența în timp este ontologic o inexistență, o irealitate, lumea e o iluzie, e lipsită de realitate deoarece durata ei e limitată”. Eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a realizat un comentariu cu privire la semnificația nuvelei „Nopți la
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
niciodată realitatea ultimă, ori că o putem cunoaște oricând, cu condiția să învățăm s-o recunoaștem sub infinitele ei camuflări în aparențe, în ceea ce numim realitatea imediată, în ceea ce indienii numesc maya, termen pe care l-aș putea traduce prin irealitatea imediată”". Uitarea esențialului este considerată a fi cauza principală a degradării spiritului omenesc și a rătăcirii oamenilor prin labirintul aparențelor. Personajele din această nuvelă sunt angrenate într-un joc al vieții și al morții în plasa iluziilor, ele rătăcindu-se
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
peretele muntelui. Pe măsură ce timpul trece pereții se apropie, iar acoperișul pare că se coboară tot mai mult, amenințând să-l strivească pe omul prins acolo. Singura ieșire a omului din această capcană poate avea loc doar într-un plan al irealității. Momentul găsirii ieșirii presupune experimentarea unei senzații amestecate de teamă și de beatitudine, după cum afirmă Onofrei în finalul nuvelei. Trecerea într-un plan superior de existență determină probleme de identitate ce duc la revelația Ătman-Brahman, adică la conștientizarea faptului că
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
Blecher peste numai câțiva ani - literatura emoțiilor metafizice (legate de corporalitate), a existenței încorporate scrisului, a zonei crepusculare, a marginalității și marginalilor" (p. 35). Stranietatea psihologiei din romanul Interior este mai bine pusă în valoare prin asocierea cu Întâmplări în irealitatea imediată, cartea lui M. Blecher. Cei doi scriitori au în comun vibrația lirică a conștiinței ultragiate, "combinația de senzual și conceptual care creează un puternic efect de adâncime", alternanța dintre infantil și intelectual în înțelegerea lumii. Prefața Simonei Popescu are
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
olfactivă și spirituală), (4) samskăra - activitatea minții (voință, concentrare, vigilență, respect, confuzie, calm, etc.) și (5) vijñăna - conștiința. Conform lui Buddha sub straturile acestor "agregate" nu există nici un "sine", sufletul veșnic, ceea ce hinduiștii numesc "atman", fiind doar o iluzie, o irealitate. El consideră că atât trupul, cât și percepțiile, senzațiile, mintea și conștiința nu pot constitui un suflet, o entitate veșnică, deoarece se află într-o permanentă transformare, sunt efemere. Existența unui om este relativă, a fost făcută posibilă prin intersecția
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
dimensiunea explorării temei în fiecare dintre contexte, sunt: Ion Creangă, "Povestea poveștilor" (1878), Mateiu Caragiale, "Remember" (1921) și "Craii de Curtea-Veche" (1929), Ionel Teodoreanu, "La Medeleni" (1925-1927), Panait Istrati (Stavru, din "Povestirile lui Adrian Zografi", 1923), Max Blecher, "Întâmplări în irealitatea imediată" (1936), Eugen Barbu, "Princepele" (1969), Mircea Cărtărescu, "Travesti" (1994), Cecilia Ștefănescu, "Legături bolnăvicioase" (2002), Adrian Șchiop, "pe bune/pe invers" (2004) și "Zero grade Kelvin" (2009), Ion Negoițescu, "Straja dragonilor" (1994). O prezență în scena culturii românești, care nu
Drepturi LGBT în România () [Corola-website/Science/303420_a_304749]
-
ocazii la Torino, Milano și Romă, conferința Pro sau contra bombei atomice. Textul în care Elsa Morante își expune cu mare curaj și claritate crezul poetic este un scurt eseu de mare implicare morală: poezia menține vie realitatea și învinge irealitatea. Elsa Morante și Alberto Moravia s-au căsătorit în anul 1961, fără să mai divorțeze. Cu câțiva ani înainte, Elsa Morante avusese o relație tumulotoasă cu regizorul Luchino Visconti, si la începutul anilor ’60 se apropiase de pictorul neworkez Bill
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
apeirionismul lui Thomas Davidson se aseamănă cu idealismul personal al lui Howison. J. M. E. McTaggart de la Universitatea Cambridge, susține că mințile singure există și doar comunică una cu alta prin ubire. Spațiul, timpul și obiectele materiale sunt ireale. În "Irealitatea timpului" afirmă că timpul este o iluzie pentru că este imposibil să faci o relatare coerentă a unor secvențe de evenimente. "Natura existenței" (1927) conține argumentele sale în favoarea ideii că nu este posibil ca spațiul, timpul și materia să fie reale
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Paz, poetul nu are biografie. Biografia lui este opera. Secretul lui, de altfel, e scris chiar în numele pe care-l poartă: Pessoa înseamnă „persoană” în portugheză și vine de la "persona", masca poeților romani. Povestea sa s-ar putea reduce la irealitatea vieții lui cotidiene și realitatea ficțiunilor lui. Aceste ficțiuni sunt poeții Alberto Caeiro, Álvaro de Campos, Ricardo Reis și, mai ales, însuși. Pessoa rămîne de mic orfan de tată. Mama lui se recăsătorește; în 1896 se mută, cu copiii ei
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
cartier scăldată în flori și pomi cu coroane bogate. Am intrat, ea a aprins lampa și a început să se desbrace. I-am spus în glas cu ceva care îi cerea parcă nici eu nu știu ce, că trăiesc o clipă de irealitate și n-aș vrea să se spulbere așa curând... Și atunci ea mi-a răspuns într-o șoaptă minunată: "Nici nu se va spulbera". Și s-a apropiat de mine, m-a înlănțuit și început să mă sărute într-adevăr
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe cer, îndepărtat de pe traiectul lui de vară. Încălzea totuși zăpada care îngreuia crengile arborilor; se auzea din când în când, ca și când ar fi plouat, cum cade în jurul nostru, cu zgomot de puf. Feeria îmi ascuți o senzație vie de irealitate, de fericire și suferință amestecate și care repede deveni neliniște. O căutai cu privirea. Se întinsese în zăpadă cu fața în sus și deodată simțind că o caut se răsuci și strigă la mine: "De ce mă lași să spun atâtea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mecanismul ideologic al regimului totalitar care urmărea să substituie realului o utopie sau o ficțiune, construită parcă prin pervertirea regulilor de gen. Disprețului față de contingent, propriu discursului comunist (în fond una dintre strategiile autodefensive care l-a situat într-o irealitate absolută, fără nici o legătură cu ceea ce se petrecea în jur), literatura de acest fel îi opunea autenticitatea unui univers de o bogăție și de o culoare extraordinare. Dintr-o asemenea perspectivă, caracterul subversiv al textelor cuprinse în volumele de prozopoeme
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o blagosloveștenie cînd alături de Adrian Păunescu, cînd de Paul Everac confirmă faptul că ideologia se alimentează nu atît din ceea ce face, cît din ceea ce spune. Felul în care Eugen Simion neagă realitățile de azi din România, construindu-și ad-hoc o irealitate amenințată crede el de intelectualii "politizați", ne duce cu gîndul la un realist-socialist întîrziat care, printr-o logocrație regăsită, neagă realitatea reală pentru a-i substitui una imaginară." Pentru a fi cît mai aproape de ce a reprezentat și reprezintă Virgil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
iluzoriu de sens. Textele trebuie ,decriptate" la un alt nivel, unul profund individual, urmînd logica posibilă a unui subconștient emoțional. Impresia e că în fiecare încheietură a frazelor, deopotrivă muzicale și vizuale, întrezărești ceva din ceea ce pare codul unei minunate irealități ,dictate" de un spirit oniric. Limbajul acestui joc terț își țese o dimensiune dincolo de logica simbolului, acolo unde își pierde orice referent: nu există cu adevărat nici semnificant și nici semnificat. Desfășurîndu-se irațional și aleatoriu, textul devine un posibil Aleph
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
însuși: "Cu lucrurile concrete te mai poți lupta, dar cu abstracțiunile ce faci?! Cu cît încerci să le alungi, cu atît te împotmolești mai tare în ele"; plecînd din acest semn de întrebare, personajul e trecut în ceea ce aș numi irealitatea realității, în care naratorul, dictatorial, își instalează protagoniștii: "Realitatea, pentru a putea exista, are nevoie, pe zi ce trece, de o doză de irealitate din ce în ce mai consistentă. Celulele realității noastre anoste s-au obișnuit să-și primească doza zilnică de vid
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
tare în ele"; plecînd din acest semn de întrebare, personajul e trecut în ceea ce aș numi irealitatea realității, în care naratorul, dictatorial, își instalează protagoniștii: "Realitatea, pentru a putea exista, are nevoie, pe zi ce trece, de o doză de irealitate din ce în ce mai consistentă. Celulele realității noastre anoste s-au obișnuit să-și primească doza zilnică de vid mai mult sau mai puțin imaginar. Suntem obișnuiți să trăim la o anumită tensiune. Pentru asta avem nevoie de drog și de alcool". în
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
romanelor lui Nichita Danilov: "Să ne jucăm acum de-a Noimann și Mathilda", spune un personaj numit, semnificativ, Satanovski. Ca în toate cărțile de proză și publicistică ale lui Nichita Danilov, în Locomotiva Noimann cordonul ombilical care unește realul cu irealitatea, trezia și subconștientul rămîne Iașul însuși, cu traseele reale/ imaginate de personajele romanului: străzi, piețe, case (Karl Marx, Piața Sf. Spiridon, Independenței, Lăpușneanu, Corso, Piața Unirii, Casa Pogor, Rosetti, Casa Topîrceanu), oameni (magistrul Ursachi care, deși plecase demult dintre cei
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
el tot pe șoptite. Abia așteptam să-l văd plecat. Era deja prea mult. În sfârșit, se întâmpla. Se terminase într-adevăr. Rezolvasem problema ca niște persoane civilizate. Mult prea civilizate, după părerea mea. Toată întrevederea avusese un aer de irealitate. Era oribil. —Te sun în după-amiaza asta, m-a anunțat James. Și-a luat la revedere de la Kate și cu toate că arăta de parcă i-ar fi explicat copilului care îi erau drepturile la pensionare, măcar a făcut efortul să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
șocat. Tocmai ieșisem din baie șimi căutam grăbită niște șosete printrun sertar aflat întậmplător prin prejma televizorului. Priveam calmă imaginile, crezậnd ca e vorba de vreun film SF. Am zăbovit minute în șir fără să pot discerne între realitate și irealitate. Nu puteam să-mi cred ochilor... Pur și simplu priveam ecranul, avậnd vaga impresie că am halucinații. Un asemenea dezastru mintea mea nu a putut niciodată imagina, nici măcar pentru regia unui film de groază. Mă gậndeam doar că Dumnezeu ne
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
doua oară,/ îmbătată m-aș fi întins pe nisip” (Războiul cu tine însuți). S-a vorbit, cu referire la volumele de dinainte de 1990, despre „irealismul poeziei” (Nicolae Manolescu) și despre „evanescența discursului” (Marin Mincu), dar în versurile ulterioare tendința spre irealitate devine tot mai accentuată. Dacă, în genere, modalitatea de construcție a poemului consta într-o decupare a secvențelor de cotidian, recompuse la nivel simbolico-parabolic, într-un registru al semnelor enigmatice, vizionare (Al. Cistelecan), în Materia signata și în Roșiile portocalii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
asta? Trăim clipe de o mare importanță pe plan mondial. Romanul meu a apărut în Franța, Philippe Bouquet mi-a telefonat. Acum, când scriu, îmi amintesc că azi-noapte am auzit din nou pași clari pe parchetul din sufragerie. Cineva din irealitate mă caută. Acum, visele cu René s-au schimbat puțin: e ca și cum n-ar avea corp, ochii îi sunt înconjurați de alb. Mă întreb dacă se pregătește de plecare într-o altă dimensiune și îi va fi greu să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
uragan. În Suedia, el e puțin cunoscut, dar eu i-am citit eseurile și romanele în franceză. Vladimir Dimitrijevi¾ de la editura L’Âge d’Homme a publicat aproape tot de el. Când mi se pare că viața stagnează într-o irealitate roz, atunci privesc albumele Witkacy, dăruite de Maciej Zaremba, mai ales portretele făcute prietenilor lui, dintre care mă impresionează cel mai mult cel făcut lui Bruno Schultz, el însuși scriitor și grafician de geniu. El a descris mereu lupta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bine împlinind chiar acțiuni plictisitoare, cum ar fi: a face ordine printre hârtii, a face curățenie etc., pentru că toate „trebuie făcute” și pentru că mai târziu aceste „treburi” zadarnice, obositoare, din „departamentul” haosului devin și ele ireale. Mă văd în această „irealitate” cu dorința mea bună de a face ordine în dezordine, de a pune în practică impulsul de armonie, de geometrie poetică. Da, asta e! Geometria poetică a labirintului fiecărei clipe a vieții care mi s-a dat. Altfel m-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Ciudat animal, feroce, e iubirea dintre ființe! Totul pare minciună în iubire, minciună cu străfulgerări de adevăr, de trăire „ireală”, de intensă viață pe care nimic altceva n-o poate imita. Arta, religia ar putea înlocui iubirea, completa ființa cu „irealitatea” lor puternică. Dar când cei doi sunt mari personalități și au creat între ei corpul subtil al iubirii și artei, atunci parcă e și mai greu. Ca de obicei, cineva trebuie să moară. În cazul creatorilor, o dată cu iubirea și arta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]