733 matches
-
direcție, cu totul altfel se prezintă situația discursului interpretativ, a termenilor în care e discutată opera lui Blecher. în acest punct al demonstrației se impune o discuție separată a celor două proze, în fapt voi insista asupra romanului întâmplări în irealitatea imediată, cel analizat și încadrat într-un mod inadecvat, ocupându-mă colateral de cel de-al doilea care nu a suscitat controverse și nu a fost discutat impropriu. Una dintre cele mai acute probleme cu care s-au confruntat criticii
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
Blecher și care a provocat în mare măsură interpretarea și încadrarea eronată a prozei lui a fost definirea speciei literare a întâmplărilor... Majoritatea nu i-a recunoscut capacitatea de a-și organiza epic viziunile, experiențele și a inclus întâmplări în irealitatea imediată sub zodia jurnalului. Sebastian vorbește despre "jurnalul unei sensibilități", "jurnalul unei conștiințe", Pompiliu Constantinescu despre caracterul hibrid și ambiguu al acestei scrieri care "nu e un roman, dar nici un eseu, care nu e un poem și nici un jurnal intim
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
doar în reflecții, în abstracții, dar și în epic, cu aceiași vigoare și originalitate, așa încât el e un prozator". în cea de-a doua cronică dedicată lui Blecher, Octav Șuluțiu pare a reveni asupra primei păreri și denumește întâmplări în irealitatea imediată roman, e drept, nu roman în accepția ortodoxă, literară a cuvântului precum Inimi cicatrizate. Ceea ce pentru noi astăzi reprezintă în mod evident un roman veritabil, autentic, un roman autobiografic în opinia lui Radu G. }eposu sau o autoficțiune narativă
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
Mihail Sebastian, Ion Biberi, E. Lovinescu, Octav Șuluțiu (parțial), Mihail Gresian, Tiberiu Iliescu și M. Grindea. Primii trei comentatori menționați mai sus apreciază capacitatea de analiză a lui Blecher, unicitatea universului spiritual descris, autenticitatea experienței sale și denumesc întâmplări în irealitatea imediată "confesie spirituală de mare luciditate" (Pompiliu Constantinescu) sau "act dramatic de confesiune" (Sebastian). E. Lovinescu integrează proza lui Blecher în capitolul dedicat Epicii de analiză psihologică în Istoria literaturii române contemporane 1900-1937 subliniind că este vorba de "literatură confesională
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
numele lui Blecher de cel al lui Kafka, Ovid S. Crohmălniceanu nefiind așadar pionierul absolut al acestei apropieri spirituale. Eugen Ionescu, al cărui articol este publicat după cel al lui I. Șerbu, în Facla, în mai 1936, denumește întâmplări în irealitatea imediată "o carte esențial metafizică" și subliniază faptul că Blecher nu se oprește la psihologie, la efecte, ci "trecând prin psihologie, prin emoție, depășește totuși planul psihologic ". Concepția inovatoare a lui Blecher, aspirațiile metafizice și talentul literar garantează "o lungă
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
la rândul lui, a propus un Estragon în care a ținut cont în profunzime de coordonatele existențiale cerute de relația de cuplu, adăugând la atmosfera și cadența ceremonialului o mirare tâmpă, de vinovat fără vină. Admirabil cuplu, cuceritor, împins în irealitate, deși și-a păstrat totuși contururile tremurate ale realului, de un palpit lăuntric ce și-a diversificat intensitatea vibrației de la o replică la alta. Nu știu câți actori mari de astăzi ar fi putut realiza împreună performanța de a pătrunde în acele
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
E drept că o privire pe gaura cheii spre latura luminoasă și caldă a personalității sale oferea și ediția aceleiași foarte serioase cercetătoare Mădălina Lascu, Max Blecher, mai puțin cunoscut (2000). Corespondența de pe patul de suferință al autorului Întâmplărilor în irealitatea imediată dezvăluie prezența vie a lui Bogza în odaia bolnavului. Când nu e acolo în carne și oase, Bogza e mereu căutat, invitat, momit sau reconstruit prin limbaj. Tot așa în Epistolarul avangardist. Deși replicile lui Bogza lipsesc din carte
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
care perplexitățile iau forma unor declarații de dragoste: „N-am înțeles nici până azi cum de reușesc aceste cântece să te aline în jalea lor”, spune despre cântecele Mariei Tănase, prețuind, totodată, „gramatica afectivă” a limbii române; consideră Întâmplări în irealitatea imediată o capodoperă, părându-i-se uluitor amestecul dintre cuvintele afective și expresiile tehnico-mecanice, felul cum „convulsiile afective sunt prinse într-o ramă geometrică”, iar „cuvintele-și înfig gheara în lucruri, le ridică și efectiv le aduc cu ele în
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
istorie atipică despre prigoana grecocatolicismului din nordvestul țării. Dumitru Radu Popa renunță la bună parte din arsenalul caricaturalului, la umor și erotism, suspendând, astfel, tema globalizării din romanele precedente. Locul îl ia istoria închisă în marginile temporalității absurde, unde urzeala irealității reclamă fascinația pentru eroii prinși în labirintul existențelor. Dumitru Radu Popa agreează stările labirintice, în care sunt îngrămădite nuclee realiste cu antene fantastice și tușe absurdiste, redate, deseori, în rame livrești. Interesează felul cum moartea - reală sau imaginată - va fi
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
se clinteau. Dincolo de copii erau niște fagi cu sunetul delicat al frunzelor proaspăt deschise. Nici ele nu se clinteau. Apoi copiii se puseră în mișcare. La început crezu că asta avea să schimbe situația, dar nu. Mai degrabă continua adâncirea irealității. Se rotiră concomitent, ca niște dansatori într-o sobră coreografie, întorcându-se unii spre alții și reluând jocul de parcă n-ar fi fost întrerupt niciodată. Dar mișcarea lor nu eliberă femeia, care rămase pe loc. Frunzele nu se clinteau. Din
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de o sonoritate difuză, "mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical pe umăr: Pământul și cerul dormeau duși visând o irealitate. Ape și văi, codri și munți se nășteau din albele frunți. Ideea că viața e vis ("La vida es sueño"), că întreaga existență nu este nimic altceva decât un imens semn de întrebare, își găsește echilibrul în ironie. Fr. Schlegel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
clarității și sobrietății; raportat însă la bogația fondului și la ritmul sufletesc, e nu numai un stil necesar ci, prin armonie și echilibru intens, și unul perfect.” Pe o continuă alternare de planuri, pe o permanentă pendulare între realitate și irealitate, este construită opera epică a Hortensiei PapadatBengescu. Mișcarea ființei între acești doi poli are însă începând deja cu romanul Femeia în fața oglinzii) un vădit caracter de circularitate, fapt care poate trece drept semn al impasului, dar el poate să apară
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de aceea, Manuela va evita să dobândească o cunoaștere adevărată despre semenii săi, preferând să viseze asupra lor. Iată însă că - deși trăiește sub seducția idealului - Manuela se teme totuși să nu rămână definitiv captivă în lumea închipuirilor sale, în irealitate, aceasta nevoie de reîntoarcere în real, de circularitate este simbolizată prin motivul oglinzii. Insistența cu care personajele se așează dinaintea oglinzii ei de toaletă, cu mânerul de os și cu ovalul ei pur și clar, trădează o nevoie de întoarcere
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
când ne-am întors. Mut, David se refugiase într-un colț din sufragerie, cu o cutie de Nu te supăra, frate în brațe. Era nedesfăcută. O primise de Paști. O săptămână mai târziu ne-am mutat, cu aceeași aură de irealitate plutind în jurul evenimentului pe care mama l-a sărbătorit, în noua noastră locuință, cu o cină fabuloasă, numai pentru noi doi. Niciodată nu am aflat nici cum nimeriserăm în casa aceea, așa de repede, nici cum a făcut ea rost
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tine. Începi să-mi placi. Ți-am plăcut dintotdeauna. Crezi? Da. Chestie de narcisism... Revenind. Așa... Ai dreptate. Alte noutăți? Adorabil cinismul tău, dar începi să exagerezi. ...și să nu uităm că o femeie trebuie să păstreze o aură de irealitate discretă. Numai că tu nu ești o femeie. Nu, sunt o muză. Și era vorba că nu poți să mă salvezi fără să te salvezi întâi pe tine. Ceea ce înseamnă... ...că mergem în Sud. Părea mai mică. Mai cuminte. Blugi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Sufletul liric atacă lucrurile naturale, le rănește sau le ucide" (Ortega y Gasset), împrejurare ce deschide calea artificiului. Artificiul, acea suspendare totală a familiarului spre a obține fiorul dens al necunoscutului, constituie ținta estetică, incantația creatoare ce întronează așa-numita irealitate senzorială. Alcătuite din elemente oferite de simțuri, figurile de stil conțin o mutație prin incompatibilitatea expiatoare a acestora, în climatul unei tensiuni de mirabilă adversitate față de real. Un soi de asceză luciferică, artificiul poate fi socotit o compensare față de incapacitatea
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
și fizicește, proferator de insulte, de sarcasme, un decrepit histrionic. Atunci prin ce atrage?Atrage prin ascuțimea inteligenței, desigur, dar și prin ceva ce cumpănitul, raționalul Callimachi, crede că este forța bătrânului nebun de a-i proiecta pe ceilalți în irealitate, alterându-le simțul realității. Să ascultăm mărturisirea prințului: "... eu nu mă descurc în niciun fel cu bătrânul, știi despre cine vorbesc!... Nu știu cum, în prezența lui, dar ... și în absența sa, tot mai mult chiar și în absența sa, eu îmi
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
rău. Delirul oniric angoasat s-a substituit realității complet și ireversibil. Nu sînt anulate diferențele, frontiera dintre veghe și vis, pragul dintre real și coșmaresc: anulat este realul însuși, anulată e starea de veghe. Romanul putea fi subintitulat "întîmplări din irealitatea totală". Sau, de ce nu?!, "din irealitatea totalitară". Nu există însă nici o referință istorică ori socială cît de cît precisă, acțiunea se petrece într-un dezolant spațiu imaginar avînd mai degrabă aspectul unui decor de teatru expresionist și într-un timp
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
substituit realității complet și ireversibil. Nu sînt anulate diferențele, frontiera dintre veghe și vis, pragul dintre real și coșmaresc: anulat este realul însuși, anulată e starea de veghe. Romanul putea fi subintitulat "întîmplări din irealitatea totală". Sau, de ce nu?!, "din irealitatea totalitară". Nu există însă nici o referință istorică ori socială cît de cît precisă, acțiunea se petrece într-un dezolant spațiu imaginar avînd mai degrabă aspectul unui decor de teatru expresionist și într-un timp aparținînd vag secolului XX, după cîteva
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
cu senzația de a trăi nemijlocit între oamenii pe care îi creezi". Îl admiră pe Eliade pentru valoarea acordată de acesta contactului imediat cu viața, apreciază la modul superlativ aliajul straniu de "simțire fabuloasă" și "inteligență analitică" din Întâmplări în irealitatea imediată a lui Blecher, dar nu agreează teatrul de idei al lui Pirandello, ale cărui ficțiuni sunt "cerebrale, reci, mecanice", având în centrul lor "niște morți inteligenți", eroi fantomatici și descărnați, iar invențiile tehnice, pitorescul vizual și construcțiile fanteziste din
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
adevărului artistic. Probabil că pierd. Ce să fac, îmi trebuie motive serioase ca să investesc timp într-o carte, cine-și permite să citească la întâmplare? Și pe urmă, există cărți care te conving de la bun început. Luați, bunăoară, Întâmplări în irealitatea imediată, romanul lui Blecher. Eu unul cred că puține lucruri din literatura română stau alături de primele două pagini dintr-o carte despre care îmi pare că se vorbește prea puțin... Este acesta "bisturiul critic"? Nu știu. Oricum, fie că ești
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
realității, proza descarcă poezia în limitele energiei ei naturale. Literatura descarcă viața de realitate, transgresând-o în fantastic. Modul discursiv adecvat este evocarea prezentificată. Timpul rămâne provocatorul esențial de efecte artistice. Îndepărtarea de prezent schimbă natura realității, îi conferă acesteia irealitate. Contextul dictează textul : irealismul este al realității însăși, transcrisă în poezie și proză, prin urmare transmisă într-un fel omogen, ca lichidul în vasele comunicante. Determinante devin astfel presiunea unei istorii totalitare, comunismul naționalist, amestecul extremelor. Scriitoarea, simțindu-se expusă
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
realitatea construită conștient, triumful irealului presupunând ignorarea disprețuitoare a realității: "Pierdeam simțul lucrurilor pas cu pas. Îmi părea viața un joc, un rit al fanteziei (...) Mă proclamă liber, nimănui n-am să dau socoteală de personalitatea mea, astfel că zona irealității, spre care mă mână structura mea intimă, devine exclusiv un domeniu particular (...) Înclinării spre vis se alătură efortul cotidian de a fi absent din iazma promiscuității. Începe a miji a doua realitate, dincolo, mie doar consubstanțială; realitatea știută n-are
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
Grace descoperă celălalt spațiu, imperiul minții, nu printr-o intervenție explicită a unui eveniment, ci printr-un fel de anamneză care generează replica schizoidă a actriței din filmul polonez. Aproape nici nu mai contează de ce, ci felul în care această irealitate imediată se extinde, invadează teritoriul vechilor deprinderi pentru a se substitui realității prime. Într-un fel, Lynch reface aici un excurs terapeutic, trauma personajului este retrăită exacerbat, "arsă" și în final se instalează o stare beatifică, o împăcare a sinelui
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
a unui anonim fermier francez. Spre deosebire de filmul de război, în filmul său, Dumont nu construiește relații în cadrul echipei ca band of brothers. Dialogul este redus la un minim necesar, astfel că stările, expresiile, peisajul vorbesc în locul personajului alienat, inserat în-tr-o irealitate imediată, unde atrocitatea are ceva impersonal. Războiul are un ecou mai degrabă asupra prietenei care-l așteaptă să se întoarcă și asupra căreia regizorul transferă criza. Fier Minuten (Patru minute, Germania, 2006) al lui Chris Kraus, cel mai aplaudat film
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]