1,542 matches
-
scopul de a recâștiga teritoriile pierdute ca o consecință a pactului Molotov-Ribbentrop (pe care nu-l menționați) etc. Cât de importante sunt ele în economia generală a articolului dumneavoastră? T.J.: Toate acestea îmi sună confuz. Eroarea referitoare la Transilvania este irelevantă în ceea ce privește argumentarea. Accentul asupra rolului jucat de România în evenimentele ce-au condus la Congresul de la Berlin din 1878 e o chestiune de interpretare sau de cântărire a faptelor. Data referitoare la Bulgaria este o scăpare neprofesionistă, mea culpa. Datarea
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
face veșnica revizuire. Două confesiuni paralele, fără nici o legătură între ele, doi indivizi prizonieri într-un discurs tiranic, de multe ori facil. Punctul comun ar fi că amîndoi au fost persecutați pentru că au scris "de rău" despre Nichita Stănescu. Complet irelevant. Și acum poți fi persecutat dacă scrii acid împotriva unei mari personalități. Dintotdeauna critica a fost și un risc, pe care ți-l asumi sau nu. Atunci riscul era mai mare, ca și gloria, de altfel. Acuzarea conformistului capătă nu
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
Andrea Dworkin - Războiul împotriva tăcerii, Editura Polirom, 2001, Colecția "Studii de Gen", 336p., 98.000 lei Accente Este util să păstrăm în minte separațiile natură-cultură, subiect-obiect, public-privat, polarizate astfel încît al doilea termen (asociat în general cu feminitatea) e considerat irelevant sau complementar (deci în orice caz, de rang secund) - pe care Moira Gatens, între atîtea alte scriitoare feministe, le discută și le deconstruiește - atunci cînd vom încerca să identificăm ce aduce nou perspectiva criticului literar Ion Bogdan Lefter în studiile
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
riguros gîndite în perspectiva finalității Salonului. Tot la acest nivel, al participărilor, dar și al motivațiilor din spatele deciziei de a participa, poate fi evaluată și prezența artiștilor din România. Dacă la prima ediție participarea acestora a fost de-a dreptul irelevantă, dacă la cea de-a doua a fost doar cu puțin mai mare, la actuala ediție ea a fost realmente intempestivă. Cincizeci de artiști români, din toată țara, au trimis în jur de două sute de lucrări, fapt care ar merita
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
serios". Nu cumva asistăm aci la o derivă serioasă a disciplinei "ideilor literare", căci acestea s-ar fi cuvenit demontate, înfățișate în erezia lor epicureică, în frivola lor vacuitate "șansonetistă", aspectul social și vestimentar al autorului în chestiune fiind relativ irelevant? Nu cumva "literatura" îi joacă un renghi celui ce-o demonizează? Dar să recunoaștem că hermeneutul devine, la rîndu-i, simpatic, prin întorsătura boemă (vai, și aici e tot "literatură"!) pe care știe s-o dea, la un moment dat, pedanteriei
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
producția de icoane, ceea ce se expune acum intră mai curînd într-o categorie de subproducție artizanală și în condiția estetică a surogatului de tipul artă naivă de expresie populară. Cu precădere icoanele pe sticlă, în cea mai mare parte absolut irelevante din punct de vedere artistic, imposibil de localizat stilistic altfel decît prin mimetismul greoi față de precedentele istorice (Nicula, Gherla, Făgăraș, Brașov) chiar mizează explicit pe o ingenuitate nu o dată șarjată pînă la ostentație, în vreme ce icoanele pe lemn au mai curînd
Iconodulie și festivism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16215_a_17540]
-
disociat termenii sociolingvistici și stilistici - dialectal, popular, vorbit, standard, cult etc. - invitînd la precizie în folosirea lor atît de adesea confuză și aproximativă. A stabilit diferențe între caracterul arhaic și cel conservator, cu prudență în distingerea elementelor relevante de cele irelevante. Într-o tradiție care mitologiza sau absolutiza literatura populară, a încercat să descopere cum funcționează realmente în mediul folcloric distincția cotidian / poetic, reflectată în conservarea unor termeni neînțeleși (cum este, pentru un vorbitor popular, chiar cuvîntul codru : "e reținut de la
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
mentalitatea underground, corporalism etc. Or, un observator atent al fenomenului, nu mai poate suporta cu ușurință citarea împreună a unor autori foarte diferiți (Cărtărescu, Groșan, Horasangian, Crăciun, spre exemplu). Acea nouă sensibilitate care i-a reunit cîndva mi se pare irelevantă acum. Criticul zilelor noastre trebuie să facă pasul înainte, să facă distincții între acești autori care, fiecare, urmează drumuri separate, toate "postmoderne". Lipsa diferenței specifice m-a determinat să numesc această carte a lui Adrian Oțoiu "manual" - nu este o
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
românești prelungite, trecută de pragul Marelui Război - un fel de perioadă victoriană imaginară și fără sfîrșit. A evoca situația materială și statutul social ale omului Ion Pillat devine, în context, aproape obligatoriu. Bogăția sau sărăcia unui poet rămîne, în general, irelevantă pentru arta sa: a judeca opera scriitorului în funcție de familia din care el provine și de averea acesteia ar însemna resurecția aproape comică a unui marxism primitiv. Totuși, în cazul special al lui Pillat, condiția aristocratului bogat a colorat uneori, involuntar
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
Indiferent de nuanțele pe care le aduce în discuție, de la ceea ce am putea numi o morfologie a penisului la cele care rezidă din combinarea diverșilor amanți, avem aceeași mecanică sexuală, unul și același act sexual unde replicile devin interșanjabile și irelevante, iar permutările necesare. Incapacitatea de se fixa, această erotică mobilitate care exclude un centru creează senzația de vid, sentimentul acut de singurătate. Prin repetiție și în absența afectului, relațiile lui Joe cu acest proteic mascul multiplicat cu variațiuni sunt lipsite
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
ci ca autor de tragedii de felul Thebaidei), pe prolificul Iorga (cu Casandra sa din 1931), pe Dan Botta, pe Mircea Eliade (cu Iphigenia), pe Petru Dumitriu, pe Radu Stanca (bineînțeles), pe Paul Everac (în puzderia de piese a acestuia, irelevante estetic și corupte moral, se găsește, totuși, una remarcabilă), pe Dumitru Solomon, pe Iosif Naghiu, pe Dumitru Radu Popescu, pe Horia Lovinescu, pe Doinaș (cu singura lui piesă, foarte interesanta Brutus și fiii săi), pe Ștefan Zicher (o surpriză, numele
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]
-
despre moartea mea/ Sînt exagerate»,/ Spunea Mark Twain/ Ieșit și el dintr-o boală./ Oricum, de ce ar trebui/ Să-ți fie rușine/ Cînd suferi/ Nici fiarele/ Nu se atacă între ele/ La adăpătoare”. Dar mediaticul, politicul, anecdoticul, chiar biograficul devin irelevante pentru noua experiență poetică, ieșită din apropierea omului de moarte, pentru a o asista. Omul care va muri nu mai este, în acest caz, un personaj încorporînd (simbolic) și ilustrînd o moarte abstractizată prin condiția ei de generalitate. În Puntea nu
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
ultimele zile, iar Preda a ales să părăsească studioul pentru că Șova a refuzat să își ceară scuze. "Nu vreau să discut cu dumneavoastră pentru că suneți prea deștept pentru noi", l-a atacat Șova pe Cristian Preda. "Mie mi se pare irelevant să comentez ceea ce spune Traian Băsescu pentru că mânie va spune altceva. Poimâine altceva decât azi și decât ieri. În fiecare zi va spune altceva, trebuie să ai o voință de fier ca să poți găsi o sinapsă logică în ceea ce spune
Război total între Şova şi Preda. Europarlamentarul pleacă din studio- VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/22407_a_23732]
-
pus strâmb în ghips. Valorile pe care Regele le susține nu trebuiesc luate doar drept valori morale și istorice, pentru că aceasta este exact apa calduță în care se scaldă cei care consideră Casa Regală o piesă de muzeu, venerabilă și irelevantă. Dacă îl așezăm pe Rege undeva în istorie și îl punem și pe perete, ca pe o icoană, dormim instituțional perfect de bine, fiindcă el nu ne mai deranjează. Mihai cel bun și blând ne zâmbește tuturor, de pe perete, și
Regele, cel mai puternic om () [Corola-journal/Journalistic/23759_a_25084]
-
S-a inventat Vanish Intelligence Plus. Nu am idee ce știe să facă în plus față de variantele anterioare, dar cuvântul “intelligence” mă ajută să-mi imaginez: în timp ce curată petele, face conversație de salon cu utilizatoarele (utilizatorii sunt prea puțini, deci irelevanți): Utilizatoarea: Dragă, tu ce-ai mai gătit, că eu nu mai am nici o idee ce să le fac la ăștia ai mei... Vanish Intelligence Plus: Chestii ușoare, de primăvară, dragă, ca încerc să nu mă îngraș... Utilizatoarea: Ce norocoasă ești
NOU! Vanish Intelligence! Face si conversatii! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20468_a_21793]
-
în picioare buna-creștere, buna-cuviință, creând pe bandă rulantă situații de un penibil înfiorător. „Breaking news”-ul îngălbenește ecranul de dimineața până noaptea târziu, aproape non-stop, având rolul de a ne ține lipiți de televizor pentru a crea rating-uri îndoielnice, irelevante, indicator folosit pentru a-i duce de nas doar pe fraieri. Este o chestiune pentru care „competenții” nu pot fi sancționați, mai pe șleau spus nu pot fi vindecați de această boală numită vedetism tv, un adevărat teren de cazuri
„Breaking news” – prea mult, prea banal! [Corola-blog/BlogPost/94198_a_95490]
-
criză? Cu tot respectul pe care îl am pentru știința de carte și anvergura intelectuală a susținătorilor ființării unui Umanism, a unei Renașteri și a unui Baroc la noi (adică într-un spațiu de cugetare religios ortodox, cu minime și irelevante manifestări laice), teza lor mi se pare falsă, dacă nu aberantă, inconsistentă și de nesusținut." (pp. 188-189). Imbatabil în acest sector al amendării unor opinii emise de către slaviști, bizantinologi, mentaliști, imagologi ante- și postbelici, ante- și postrevoluționari, Eugen Negrici va
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
extrem de grav, că prea mulți dintre cei ce se numesc cadre didactice nu au tangență cu meseria. Nu au lucrat aproape niciodată. Adică, nu au jucat, nu au regizat. Sau, dacă s-a întîmplat, totuși, rezultatele țin de zona obscurului. Irelevant. Despre multe nume nu am auzit nimic. Niciodată. Pe cei mai mulți dintre acești profesori nu îi văd în sălile de spectacole. Nu i-am văzut nici atunci cînd s-au jucat spectacole istorice, puse în scenă de regizorii cei mai cu
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]
-
putut reprima curiozitatea de a afla de ce n-au votat atât de mulți dintre români. Nu bănuiam că voi ajunge vreodată să ilustrez categoria românului-standard, dar iată că devin subiect al propriilor mele fantasme sociologice! Cu diferențele de rigoare, răspunsurile - irelevante, desigur, privite din punctul de vedere al unei cercetări științifice - s-au învârtit cam în două zone: scârba față de minciunile politicienilor și de complicitatea tot mai fățișă dintre structuri ale statului și marii infractori. Adică exact motivele pentru care nu
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
circularității (repetitivității sau succesivităților ciclice ori pulsatorii). Simbolic, numim eveniment o ipostază de timp înfășurat într-o clipă; și considerăm interval o delimitare de timp desfășurat ca moment. Formal, evenimentul/clipa este o tăietură sau articulație în abstract de timp (irelevantă ca durată, întrucât nu comportă o expresie de profil sau orientare), sinonimând un aspect de imedialitate incomensurabilă temporal sau atemporală. Intervalul/momentul sunt asociate conceptului de durată, ca expresie de continuitate profilată sau orientată caracterial dinspre/către un eveniment/clipă
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
intelectual. Parcurgând "revelațiile" psihanalitice, afli câteva banalități crase ("A fi în doliu înseamnă de fapt a fi bolnav, dar cum această stare de spirit e obișnuită și ni se pare naturală, nu vom numi doliul o boală."), ori subtilități perfect irelevante pentru esența chestiunii: În doliu, subiectul trece printr-o stare maniaco-depresivă atenuată și pasageră, pe care o surmontează, repetând astfel, chiar dacă în împrejurări și cu manifestări diferite, procesul traversat în mod normal de copil în decursul primei sale copilării." E
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
colectiv al românilor, ca aburii nevăzuți ai unei calomnii care persistă și după ce acuzațiile se dovedesc false. Văzute de peste ocean, "dezbaterile" au adus aminte de negativismul adolescenților răzvrătiți împotriva autorității paterne. Disputele au degenerat frecvent în răfuieli personale și provincialisme irelevante, în fața unor spectatori fascinați de dărâmarea oricărei statui de pe soclu. Într-un astfel de context, nu e de mirare că Institutul Cultural Român, ca interfață culturală cu străinătatea, și-a pus problema eficacității promovării lui Eminescu. Am urmărit însă cu
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
rămas cu un fel de ștampilă, ca și când valoarea literară sau importanța sa culturală pentru români nu ar trece de nivelul Pe lângă plopii fără soț și a romanțelor îngânate de români pribegiți, inculți și neciopliți, pe scurt o icoană culturală locală irelevantă pentru străini. Argumentul irelevanței este greu de acceptat altfel decât prin contaminare emoțională. ICR-ul are menirea constitutivă să reprezinte cultura română, în ansamblul ei, cu ceea ce a avut și are valoros și identificabil românesc. Patrimoniul cultural nu este negociabil
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
de ani... De fapt, street art este un overstatement ce descrie chiar măgulitor o artă cel mult naivă, cu numai o treaptă peste nivelul grafitti. Vâlva creată în România în jurul controversatei expoziții, reținând atenția mass-media câteva luni, a fost absolut irelevantă pentru America. Câteva ziare locale au prezentat-o ca pe o curiozitate pe pagina a 7-a, mult zgomot pentru nimic (adică, uite pentru ce s-a chemat poliția!), întâmplare uitată după câteva zile. Și dacă tot e vorba de
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
există! Recognoscibilitatea culturală la nivel de brand național nu se face ușor. Brâncuși și Eminescu, cu faimă internațională indiscutabilă, nu sunt nici acum unanim identificați cu România printre americani. (Prin contrast, "toată lumea" știe de unde este Nadia!). Argumentul inculturii maselor este irelevant: ORICE adus în atenția publicului de suficiente ori devine în cele din urmă cunoscut! Este nevoie de o strategie culturală la nivel de guvern care să înțeleagă importanța promovării sistematice a marilor valori ("patrimoniale") cu scopul de a fi identificați
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]