701 matches
-
va fi dezvăluită în exclusivitate celor prezenți. Inspirat din muzică progresivă din perioada anilor '70, showul îmbină o multitudine de stiluri muzicale și implică publicul, cu emoțiile și reacțiile lui, în recital. Spectatorii devin astfel părtași la o experiență muzicală irepetabila. “Creez la fel de intens cum trăiesc, iar actul creației este unul privat, dar cred că după atâția ani de muzică a venit momentul să invit spectatorii să creeze alături de mine, să-mi transmită din energia și din pasiunea lor și să
Ovidiu Lipan Ţăndărică [Corola-blog/BlogPost/98251_a_99543]
-
înca un portet facut de un artist?”, s-a întrebat artista atunci când s-a apucat de această expoziție. Și tot ea și-a răspuns: “Pentru că privirea celuilalt le atestă existența și mai ales unicitatea. Pentru că fiecare tușă sau linie sunt irepetabile și sunt filtrate prin ochiul unei alte ființe umane”. De ce îi desenează ea pe cei care îi sunt dragi? Pentru că ii iubesc și astfel mi-i aduc și mai aproape, mă scufund în complexitatea ființei lor, încerc să îi înțeleg
Portretul meu într-o expoziție by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18464_a_19789]
-
să le știe și să le stăpânească. Așa cum un portretist își studiază subiectul în cele mai mici detalii, și la acest tip de fotografie trebuie cunoscută „fizica“ din spatele spectacolului cosmic, tocmai pentru a surprinde toate etapele acestui fenomen unic și irepetabil. Foarte mulți fotografi au avut ocazia să imortalizeze eclipse de la sol, dar Cătălin Beldea va vorbi la F64 și despre cum se pregătește pentru un așa eveniment când este în avion și trebuie să țină cont de mai multe elemente
Cătălin Beldea, „vânătorul de eclipse“, prezintă la F64 secretele fotografierii unui fenomen impresionant [Corola-blog/BlogPost/94146_a_95438]
-
o doctorandă calmă, optimistă, de o modestie uluitoare, care consideră că tematica identitară nu este perimată, nici desuetă, în Republica Moldova. Iulia Modiga este româncă. Îi plac lucrurile temeinic făcute, de la fotografiile artistice - fiind nedespărțită de aparatul ei de imortalizat clipe irepetabile -, până la imaginile realizate - pe parcursul manifestațiilor junilor din stânga și din dreapta Milcovului de azi - inclusiv pe malul Nistrului. Tenace, perseverentă, căutând adevărurile celor ce își doresc o viață mai bună, într-o mare și unică famile de români, ziarista care conduce publicația
Cei de peste Prut nu sunt români de mâna a doua [Corola-blog/BlogPost/93603_a_94895]
-
contemporană. „Câtă viață, atâta literatură!” Dar ce ne-am face dacă n-ar exista poveștile frumoase? Am mai avea, oare, motive de a privi „înapoi fără mânie”? În mod firesc, scriitorul își iubește gorgana, fiindcă ea face parte din inconfundabilul, irepetabilul său „axis mundi”: „Dorul de orașul natal (n.n. - Drăgășani) îl port în suflet precum o cruce grea. Îmi spunea cineva că, atunci când ne naștem, prima înghițitură de aer pe care o inspirăm, acea bulă ne face să ne întoarcem mereu
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
Reproductibile la nesfîrșit, pe orice fel de suport, cărțile nu păstrează, din unicitatea care distinge capodoperele altor arte, decît minima vanitate a edițiilor de lux. Din cînd în cînd, totuși apar, în fiecare cultură, adepți ai singularului, pătimași ai gestului irepetabil, revoluționar, chiar cînd implică instrumente altminteri pașnice, hîrtie, creion, penel. Cărțile lor sînt happening-uri (sic!), întîlniri intempestive între texte și portrete, schițe, colaje. Așa e Sadismul adevărului, de Sașa Pană - ce titlu mai aproape de avangardă? -, cu ilustrații de Victor
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
unor întâmplări și personaje identificabile în viața reală), dar are și capacitatea de a realiza o analiză aproape cinică a situației politice, economice, sociale și culturale din Republica Moldova. Rezultatul este o combinație unică de (post)modernitate și pitoresc, o sinteză irepetabilă între Barthes, Borges și soții Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Postmodernitatea scriiturii și absurditatea existenței cotidiene într-o țară care pare a-și fi dat peste cap toate sistemele de valori sunt stâlpii de susținere ai acestei construcții epice heteroclite, dar
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]
-
aspectul coerenței interpretative pe relația compozitor-instrumentist, este surmontată astăzi de tehnologie, care permite deplina încasetare prin înregistrare a unei producții de caracter oniric (mai cu seamă a celor de tip multimedia), „întâmplate” la un moment dat într-un act unic, irepetabil aidoma.
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
000 de oameni am sta în hol, unii lângă alții, cuprinși de magia lungimii de undă. Cerul aplauda! Fără nici o urmă de îndoială, seara muzicală din 11 septembrie de la Sala Palatului din cadrul Festivalul Internațional „George Enescu” a fost unică, irepetabilă, o seară pe care și natura a aplaudat- o îndelung. Ce seară! Ce concert! Ce aniversare! Ce onoare! Deh! Vraja lui Verdi e încă intactă și vie.
Sub vraja lui Verdi by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83430_a_84755]
-
de zi cu zi capătă o independență neașteptată și își asumă, pe cont propriu, întregul scenariu. De aici impresia de realism buruienos pe care o lasă, la o privire de sus, lumea Ficțiunilor ilicite. Dar tot de aici aerul de irepetabil pe care câte o dilatație surprinzătoare a unei porțiuni de text îl asigură. Un scriitor bucureștean, taciturn și epuizat, descinde într-un orășel de provincie. Pelerinajul celor care au întotdeauna un subiect gata de oferit transformă holul hotelului într-o
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
de ani de activitate Carmen MANEA Ați încercat vreodată să definiți superlativul absolut în interpretarea muzicală? Să înțelegeți în ce constă „secretul” care face diferența între o prestație artistică foarte bună și una catalogată ca fiind unică, sublimă, magnifică. inegalabilă, irepetabilă? Ați reușit oare să descifrați „pe viu” sensul unor epitete întâlnite în cronicile concertelor, care desemnează o atmosferă plină de vrajă, de inefabil, de elevație? Acest lucru minunat l-a făcut publicul prezent în sala Ateneului Român în 23 martie
Valentin Gheorghiu - 70 de ani de activitate by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83963_a_85288]
-
este un compozitor care poate să amuze și că creeze momente muzicale comice, fapt care descinde dintr-un bogat fond cultural, care-i este propriu, și nu numai muzical, ci și literar. Asocierile se fac cu eternul Caragiale și cu irepetabilul Urmuz. Ceea am văzut , am apreciat și am aplaudat și la acest opus, Kaleidoscope, o muzică pătrunzătoare, proaspătă, dezinvoltă, cu superbii, cu poante și cu gust.
Muzică de azi... by Mircea Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/84207_a_85532]
-
2002) și astfel intrată în conștiința-memoria publicului specialist, poate și a melomanilor. Gravitatea adevărului ultim, expus într-un stil sobru- d e c l a m a t i v, imaginea de ansamblu a glossei, poezie și simfonie, simbolică și irepetabilă, a fost pusă în valoare încă o dată prin execuția dedicată a corului, a orchestrei, a tenorului Marian Someșan, a cărui voce caldă și strălucitoare (în același timp) a umanizat mesajul ultimativ al poeziei, interogația filozofică din sferele reci. Cu Jocuri
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
cea mai distrugătoare situație în care poate nimeri vanitatea unui gînditor: comicul involuntar. Oamenii aceștia nu sunt nostimi din neglijență sau din grabă, ci din orgoliu, din ambiția de a da peste ultima explicație și din trufia de a fi irepetabili. De aceea, toți par niște coloși în miniatură. Raportați la coordonatele disciplinei lor, ei sunt de o impecabilă competență a sentințelor rostite, pentru ca apoi, de cum sunt scoși din granițele filozofiei și așezați în matca firii lor omenești, majoritatea să se
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
privit și el ca un fenomen unitar, în continuă mișcare, cu elemente care se transmit de la o ediție la alta prin structura lui interioară și prin însăși natura regulamentului, după cum fiecare ediție trebuie înțeleasă și ca un fenomen unic și irepetabil, ale cărui resurse de înnoire sînt inepuizabile. Mai întîi, indiferent de ediție, el are o enormă capacitate de absorbție, un la fel de mare potențial de difuziune geografică și, indiferent de numărul de participanți, la actuala ediție în jur de 200, totalizînd
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
Un soi de ecranare afectivă îi filtrează sentimentele pînă la a le face imperceptibile. Excepție fac cărțile de dialoguri cu Mircea Mihăieș, dar mai ales Ghilotina de scum, carte predominant autobiografică, unde afli un Tismăneanu confesiv, capabil de mărturisiri răscolitoare. Irepetabilul trecut, o antologie de articole și esuri publicate în presa din țară sau din America în ultimii douăzeci de ani, respectă regula ecranării afective. O carte sobră destinată degustătorilor de diferențieri doctrinare. Dar farmecul, farmecul lui Tismăneanu, nu e de
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
disponibilitatea netîrguită cu care se pune la dispoziția semenilor. Cît va trăi, Vladimir Tismăneanu va încerca să lege prietenii și să cultive cunoștințe. Și tot cît va trăi, va reînvia după fiecare decepție suferită. E în de-ajuns să deschizi Irepetabilul trecut și să vezi cîți dintre cei despre care scria frumos la începutul ani-lor '90 îi mai sunt astăzi prieteni, ca să-ți dai seama de intensitatea decepțiilor pe care politologul trebuie să le fi încercat de-a lungul timpului. Dar
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
ai cărui cititori "au căpătat supliment omagial o bucată de noapte: între paginile revistei am introdus o foiță de hîrtie neagră" rezonează, în obsesii, cu un titlu frumos și obscur de poeme în proză. "Aceleași frumuseți le remarcam concomitent." Minunate, irepetabile vremuri... Vremuri care nu se apropie de noi, fluturînd de adio undeva prin '44. La Societatea Scriitorilor se alege un nou comitet, moare, foarte tînără, Magda Isanos, vine un sfîrșit de an, un sfîrșit de perioadă. Cu tot zelul revelionului
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
Moderația cu care descrie locuri și oameni ține de un temperament melancolic arzînd la flacără mică: o tristețe iremediabilă acoperă totul, împrumutînd acea tentă a resemnării pe care o încerci de obicei în fața unei lumi despre care știi că este irepetabilă: o lume fermecătoare și bizară, în ciuda etuvei ideologice în care era prinsă. Atras de meleaguri orientale, îndrăgostit de pitorescul venetic al orașelor din Dobrogea (Tulcea și Constanța) și de tihna satelor de cîmpie, împărțin-du-se fără efort între lumea clerului și
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
în comparație cu vîrtejul lumii postdecembriste, atmosfera cărții lui Dan Ciachir aduce cu plimbarea lină pe culoarele unui muzeu cu planșe cînd exotice, cînd apăsătoare, în chenarul cărora cititorul se regăsește într-o măsură mai mare sau mai mică. Oricum, o lume irepetabilă a cărei trăsătură mirabilă era că, deși ne simțeam periclitați, timpul chiar ne aparținea.
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
-i aducă un omagiu maestrului. Vis-ŕ-vis de mormânt se află și locul unde a fost îngropat câinele său credincios. Am iești din casa Wagner cu o emoție adâncă în suflet, cu sentimentul că am omagiat pe acest geniu unic și irepetabil. Nu poți pleca din Bayreuth fără să vezi și celebra operă barocă a prințesei Wilhelmine de Bayreuth, de la 1744-1748. Sora iubită a lui Friedrich cel Mare, Wilhelmina a patronat construirea acestui teatru cât și a altor monumente din oraș. Sala
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
la entuziasmul nenumăraților scriitori care au trecut pe aici și pînă la imortalizarea în imagine realizată de pictori, la fixarea aproape magică în efigie, reacțiile pe care le-a determinat acest spațiu sunt nenumărate și, în mare parte, inefabile. Amestec irepetabil de elemente contradictorii, de munte și de mare, de apă și de pămînt, de meridional și de alpin, de serenitate și de înfiorări metafizice, de pulsiuni senzuale și de tentații mistice, de vegetație luxuriantă, barocă, și de calcare seci, rostogolite
Turism și mitologie la Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6915_a_8240]
-
Însă și mie îmi pare rău de frumusețea sovietică ce pleacă. Ea nu a salvat nici lumea, nici chiar Puterea sovietică. Nu trezește compasiune. Dânsa nu merită să fie compătimită. și totuși, ți se face milă de ea. A fost irepetabilă... Ea nu era întruchipată, fixată în super modele și staruri de cinema. Era revărsată pretutindeni. De aia și era efemeră, dar destul de reală. Era severă, dar sentimentală. Avea ochi rusești și pomeți mongoli. Talie de viespe, dar totdeauna șolduri ample
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]
-
la entuziasmul nenumăraților scriitori care au trecut pe aici și pînă la imortalizarea în imagine realizată de pictori, la fixarea aproape magică în efigie, reacțiile pe care le-a determinat acest spațiu sunt nenumărate și, în mare parte, inefabile. Amestec irepetabil de elemente contradictorii, de munte și de mare, de apă și de pămînt, de meridional și de alpin, de serenitate și de înfiorări metafizice, de pulsiuni senzuale și de tentații mistice, de vegetație luxuriantă, barocă, și de calcare seci, rostogolite
Balcicul, între mitologie și turism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8104_a_9429]
-
după aceea au fost fie suita unor pastișe grotești după Eschil, Euripide și Sofocle, fie prelungiri dramatice de o incontestabilă valoare, dar cărora nu le mai putem da numele de tragedie. Cu alte cuvinte, atunci s-a petrecut un moment irepetabil a cărui durată nu a depășit 70 de ani și care a reprezentat apogeul unui gen artistic care a intrat apoi într-o degradare implacabilă. Unicitatea tragediei atice vine din aceea că, încheindu-se brusc, a lăsat în urmă inerția
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]