663 matches
-
de pe tobă și în Revista Scriitorilor Români, vorbesc despre ambianța românească (și apunakistă) a locuinței din Lima, despre familie (soția și cele trei fetițe), dar și despre singurătatea scriitorului, rămas cu totul în afara mediilor literare latino-americane și muncit de un irepresibil dor de ducă. În tot acest răstimp, chiar dacă nu cu totul ignorat (în 1928, Petru Comarnescu i-a "nășit" debutul în Tiparnița literară, cîteva fragmente din "romanul" Apunake au apărut în 1933, în Vremea), pentru românii din România, scriitorul Grigore
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
era și el Artist al Poporului. A fost păstrată distribuția din teatru. Actrița Carmen Stănescu a lăudat distribuția „de excepție” formată din genialii Calboreanu, Giugaru, Marcel Anghelescu și Birlic și din trioul feminin „cochet și adorabil, de un haz năucitor, irepresibil” format din Silvia Dumitrescu-Timică (care transforma replicile în „curcubee scânteietoare de râs copios, sănătos cu puternice ecouri moralizatoare”), „splendida” Cella Dima și debutanta Sanda Toma („un fluture inocent, grațios și înamorat”). Ea a afirmat că a trăit astfel „momente de
Bădăranii (film) () [Corola-website/Science/313565_a_314894]
-
la nivelul soluțiilor plastice, a scriiturii plastice, de o impresionantă naturalețe și bogăție. Pictorul modern nepeisagist se lasă cotropit în forme surprinzătoare de amintirea peisagismului. De fapt, a unei naturi atotcuprinzătoare, evidenta și ascunsă, la proporții vaste, aflată într-o irepresibilă expansiune. (...) C. Radu Constantinescu
Florin Ciubotaru () [Corola-website/Science/323251_a_324580]
-
septembrie, 2009, despre traducerea ,Umor german la zi”) Un poet disponibil de Al. Cistelecan, în Vatra, 1993 Ironie și autoironie, Victor Știr cu două plachete: Cava"lerul norilor și" "Adulter cu moartea" alternează poemele laconice cu textele ample vădind o irepresibila înclinație spre sfidarea locurilor comune, a liniștii interioare și a stării de "călduț" din cotidian. Cultivând paradoxul o "speranța": "E/dimineață/ Cade/De pe mine șolzi/Somnul/Și-n viața intru/ Că într-un mormânt.") sau dedându-se excursului ludic, poetul
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
de talentul ei, regretând că nu a avut perseverența să scrie, fapt pentru care se considera vinovată. Ea trăiește nostalgia operei întrerupte și moarte, a unui "zbor neîmplinit, împușcat în aer". Și totuși setea de a scrie i-a rămas irepresibilă: "... simt că atâtea din mine cer să iasă la lumină." Și unele și ies aproape involuntar în evocările, portretele, în meditațiile și peisagistica epistolară, spre a nu mai vorbi de romanul, tradus și în românește Zbor în libertate. Acum sunt
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
că regizorul nu a încercat să se desprindă din capcană ecranizărilor operelor literare cu caracter didactic-propagandistic ale „nomenclaturii zilei”. Punctul de plecare al filmului, românul "Ciocoii noi cu bodyguard", a fost considerat de criticul Andrei Gorzo drept o „proza mănoasa, irepresibila, în care metaforele se tot împreunează împotriva naturii și proliferează că metastazele”, în care personajele se remarcă prin limbuție răutăcioasa și clevetire. Filmul este catalogat drept „stupid și iresponsabil”, deoarece preia clișeele vehiculate frecvent de ziare și de televiziuni potrivit
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
avangardei", îndeosebi, a "dadaismului, suprarealismului" etc., de către generația "Labiș-Stănescu-Sorescu", înlesnită și de prezența „ultimilor corifei“ suprarealiști: Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș. a. (în viața scriitoricească și în librării, în revistele literare etc.), are loc între anii 1960 și 1964, într-o irepresibilă sete de modernitate și, în același timp, dintr-o arzătoare dorință de a riposta stihuitorilor proletcultiști, „ripostă“ cunoscută și prin sintagma „explozia lirică“ din 1964 - 1965, „explozie“ ce reușește să neliniștească / alarmeze chiar și unele spirite deschise receptării critice a
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului și civilizației. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile și nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producție și reproducție irepresibilă, exces de autoanaliză, de transparență și prin triumful artificialului. Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinerețe. Curând după debutul francez, Cioran începe să-și semneze volumele
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
existențiala și filozofica. Există, de aceea, o anume perspectiva teatrală, care presupune o distanta contemplativa, dar care solicită în același timp privitorul. Personajele care populează spațiul lucrărilor sale sunt „văzute”, de regulă, în mișcare, în unghiuri neașteptate, care mențin o irepresibila impresie de manifestare, de neîntreruptă activitate. Ele evocă teritoriul mitologiei sau al legendelor literare (Adam; Centaur; Fiul risipitor; Ulise) sau pot impune imagini simbolice (diverse întruchipări ale Căutătorului de lumină). Spațiul existenței poate fi traversat de aedul singuratic, un „observator
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
echipamente pro-audio, fiind un lider incontestabil în producția de instrumente muzicale. Fender a devenit un lider mondial prin definirea sunetului pe care îl auzim, venind în întâmpinarea nevoilor muzicienilor, dezvoltând instrumente și echipamente de calitate, fiind conduși de o pasiune irepresibilă pentru muzică. Este cea mai populară chitară de la Fender, firma identificându-se din 1954, de când a fost creată cu design-ul acesteia. Are mai multe serii: Mai multi chitariști, muzicieni care au marcat cu arta lor instrumentală muzica ultimelor decenii
Fender () [Corola-website/Science/308415_a_309744]
-
Evadat din captivitatea genurilor, el s-a eliberat de monotonia tehnicilor și de obsesia temelor. Memoria culturală și ancestrala abilitate artizanală se învecinează permanent, atunci cînd nu se întîlnesc pur și simplu, cu tehnicile de ultimă oră și cu un irepresibil elan experimental. Chipurile arhaice din pictura sa mai veche, impersonală și atemporală asemenea celei populare, s-au dezagregat în ultimii ani și s-au topit în construcții cromatice de o remarcabilă vitalitate și cu un impact vizual la fel de puternic. Sculptura
Sculptori români contemporani (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14315_a_15640]
-
a unei înalte și profunde intelectualizări a scrisului. Fără acestea, adevărurile n-ar fi putut fi rostite cu o atât de dramatică forță. Într-o lume atinsă de agenții răului, în spațiul și în timpul unei demonii cuprinse de o frenezie irepresibilă, literatura a avertizat și a comentat, a statuat regimul lucidității reflecției pentru ca invarianții narativi, evenimentul, ipostazele narative, personajele, trama, climaxul acțiunii epice, logica compoziției și instrumentele comentariului (jocul, parodicul, satira, ironia, deriziunea, o inepuizabilă recuzită de semne ale limbajului și
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
fost îndreptate mai curînd către Grădina Raiului și către marea milă a Creatorului, omul s-a înfățișat gol, armonios și strălucitor asemenea chipului și înfățișării Întîiului său Model, pe cînd în momentele încărcate de realism și pline de acea vitalitate irepresibilă a gregarității de toate felurile, cînd mersul la notar sau la fisc era mai important decît privirea spre cer, omul s-a prezentat îmbrăcat cu multă grijă și, de bună seamă, foarte atent la detaliile care nu i-ar fi
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
atât de scârbit și cu atâta lehamite încît de simpatie pentru el îl apucai de braț și izbucnii în hohote înalte de râs. Astfel era pe atunci natura mea primitivă, nefericirea cuiva, bine exprimată și sinceră, îmi stârnea râsul spontan, irepresibil, așa cum ni se întîmplă să izbucnim în râs când cade cineva din tramvai sau e stropit cu noroi de sus până jos de un automobil. Desigur, în forul meu interior eram încredințat sau doream ca râsul meu să-l antreneze
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Intrai peste ea. Mă primi cu o tandrețe totală și firească, ași fi zis de o extraordinară forță de sugestie: s-a întîmplat vreodată ceva rău între noi? Dar și în treacăt, așa cum merita un lucru atât de neînsemnat față de irepresibila veselie care o stăpânea. Își duse mâna la gură cu un gest simplu de țărancă și chicoti iar. "Vrei să vezi? zise. Și își ridică sus rochia și îmi arătă o burtă ca o superbă boltă albă, boltă pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ordonate după un principiu pe care l-am putea numi, fără să greșim prea mult, cinematografic. Căci, orice s-ar spune, esențial rămâne „magnetismul privirii” capabil să transforme totul în tramă epică. Vădind în plus o luciditate extremă și o irepresibilă tentație de a submina ironic calculele totalizante, Bilete pentru prieteni reprezintă în mod cert un produs al mentalității metatranzitive. *** După această - inevitabil succintă - trecere în revistă a câtorva repere ale poeziei metatranzitive din literatura universală, se impun anumite precizări și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o închisoare cu deținuți politici. Cînd sînt atîtea profesiuni pe lumea asta, nu te faci călău. Măturător de stradă, da. Căcănar, da. Dar nu ucigaș. Cei ce au îmbrăcat uniforma Securității nu au îmbrăcat-o din milă creștină. Nu o irepresibilă vocație de misionar i-a împins să-și pună pe umăr rușinoasele trese. Dacă sergentul în cauză nu l-a lovit pe mărturisitor, asta înseamnă că a avut și el un moment de slăbiciune sau de lehamite. Nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de ce suntem așa cum suntem, de la sofismul noicist al lui "n-a fost să fie" la mai cinstitul titlu al unui film recent A fost sau n-a fost. Și încă o data, cu atât mai mult cu cât noi toți înclinăm irepresibil, de fapt confortabil, mai mult spre "n-a fost". Nereușind nici unul, recent ieșiți peste graniță și reveniți acasă, să-i iertăm României că nu este Anglia, de pildă, și Bucureștiului că nu este Londra. Deși tuturor ne este evident că
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
4, p. 78), ci termenul latin cura, luat în două sensuri: primul, strădanie temătoare; al doilea sens, îngrijire, dăruire ca proiect aruncat. (4, p. 269) Termenului "grijă" astfel definit, filosoful îi subordonează "impulsuri" precum voința, dorința, pornirea impetuoasă și înclinația irepresibilă (4, p. 262). Pentru a-l face mai bine înțeles pe autorul german, traducătorii români ai lucrării notează la pp. 264-265 că noi trăim mai mult în afara noastră și în lucrul de care ne preocupăm decât în sinele nostru. Prin
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
această iluzie. în consecință, nici propriul jurnal nu e văzut vreodată a avea această dimensiune. Mai mult, e un jurnal marcat de o triplă cenzură: "Scriu prost, adică o mulțime de prostii. Dar nu e mai puțin adevărat că o irepresibilă cenzură mă obligă să evit lucrurile pe care n-am curajul să le spun. Și nu e o singură cenzură, ci mai multe: e, întîi, cea interioară, care-mi interzice să mă apropii prea tare de propriile mele intimități; a
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
e o trăsătură cauzală care diferențiază oamenii în serii tipologice). Așa s-a dezvăluit contemporanilor și tot astfel s-a fixat în memoria (cîtă este) a posterității. Toate căderile sale catastrofale și nefericirile care l-au marcat se datoresc acesteia, irepresibile pasiuni militante. Conformat, încă din copilăria lui urgisită, ca un justițiar și un revoltat, Stere a fost animat (din adolescență pînă la bătrînețe) de ideea necesității reformării structurilor sociale și politice. A urît nedreptatea și alcătuirile strîmbe, a fundat o
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
patruzeci de ani mielul va face pace cu uliul. Ascultă, prietene, succes diseară! Trebuie s-o șterg. Ceea ce este cu adevărat Înfiorător este că Zamyatin nu se Înșeală niciodată, nici măcar atunci cînd sună total dus cu pluta. Wakefield simte dorința irepresibilă de a asculta „Paint It Black“, care este și unul dintre cîntecele lui favorite. Și al Diavolului, fără Îndoială. Citește cîteva din cele douăzeci și două de mesaje. Evident, este Încă unul de la fosta lui soție. „Ai ajuns deja În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de speranța unor mângâieri necunoscute, a unor voluptăți inefabile, freamătă În carnea-i cum freamătă un zeu păduratic zărind o nimfă goală ce se oglindește În acea apă ce-l pierdu pe Narcis. Îi ghicesc, privindu-l din Întuneric, rânjetul irepresibil, el stă ca pietrificat de Meduză, sculptat În dorința unei virilități reprimate și ajunse acum În amurg, flăcări ce-i dau obsesii lascive se răsucesc În carne-i, e ca un arc Întins spre țintă, atât de-ntins Încât cedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
par a descinde din mit. În fața ziaristului, logosul lui Dimitrie Cristea este emfatic, ironic, căutând tot timpul să-și reprime tendințele de familiaritate, dar ajunge, destul de repede, să-și expună frământările, să se introspecteze, să-și disece trăirile, cu o irepresibilă pornire cathartică. În plus, dialogul celor două personaje se urnește greu, un motiv fiind că, la început, ziaristul nu e atras de subiectul propus de șeful lui de la revistă. Treptat însă, ostilitatea inițială fățișă a profesorului se atenuează, iar vorbele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acest motiv, lectura cărții sale are un aer de ciudată prospețime și autenticitate. Să spicuim câteva din premisele autorului. Caragiale e emul al lui Eminescu, ca o consecință a "complementarității antitezelor"? Nimic mai plauzibil! Puterea de contaminare a geniului este irepresibilă, numai că, în contact cu ea, marile personalități precum Caragiale, caută un culoar paralel distinct, sau poate chiar contradictoriu. Din păcate, poziția lui Caragiale față de filosofie îmbracă haina eroilor din O noapte furtunoasă, drept care Kant devine un "mare moftangiu", iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]