223 matches
-
destui naivi care ajung să le plângă de milă acestor îmbuibați atunci când sunt aruncați după gratii. Corupția primejduiește grav ființa statală și chiar națională, pentru că le vulnerabilizează în fața oricărei amenințări externe și interne. Este atât de toxică, încât aerul devine irespirabil în țările lovite de această maladie ce pare incurabilă. Corupția generalizată paralizează orice inițiativă sănătoasă care poate să vindece societățile afectate de boală. Incapacitatea de a evolua a comunităților respective este cauzată de faptul că prea mulți indivizi se complac
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
au întors la școala lor... una din marile clădiri, din orașul în ruină, ocrotită de Dumnezeu, care pe timpul marelui refugiu a slujit ca spital. Grămezi de feșe, bandaje si pansamente în două cu sânge, și, îmbibate în formol... făceau aerul irespirabil... Era o mizerie de nedescris... până și zidurile păreau impregnate cu mirosuri greu de suportat. Gândul te duce la crâncenele zile ale primului război mondial, când ieșenii au trăit calvarul războiului întregirii neamului, și epopeea marii Uniri de la 1918,.. Când
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
firească a evenimentelor cotidiene. "S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte, rămân să plângă plopii." (T. Arghezi) 23. BUNICUL ȘI NEPOTUL sau ȘTAFETA GENETICĂ Dar nu ploua. Era o căldură sufocantă, înăbușitoare. Aerul era fierbinte, aproape irespirabil. "Seceta a ucis orice boare de vânt Soarele s-a topit și a curs pe pământ." (N. Labiș) Această viziune metaforică imaginată de poet este unică în poezia română și probabil și în cea universală. Munți de lavă solară curgând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
În acest fel, creștinul participă nu doar la edificarea Trupului eclezial, ci și la viața comunitară a cetății. În absența acestei contribuții decisive - atât de vizibilă în America vizitată de Tocqueville -, orice societate modernă ar tinde să devină un spațiu irespirabil. Amenințată de spectrul osificării prin uzul limbii de lemn, Biserica trebuie să redescopere virtuțile dialogului transparent și lipsit de premeditare. Fără un elementar exercițiu de autocritică, viața noastră s-ar putea pomeni, într-o bună zi, sufocată de blestemul fricii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
35 s-a împlinit în chipul adevărului ca izvor al imaginilor revărsat în privirea extaziată, în bucuria mută a stării de adorare. Drumul s-a așternut până aici între realitatea naturală și Logosul care se înfățișează vederii transfigurate, înălțată în irespirabilul și în insuportabilul transcendentului. Imaginea își desăvârșește natura din perspectiva - dintotdeauna deschisă - a finalității supranaturale, se șterge în evlavie pentru a sluji prototipului să se arate în icoana transparentă. Vederea panoramică vede lucrurile de la înălțime în adevărata lor splendoare, în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
antice își păstraseră demnitatea și curriculumul aproape nealterate, supraviețuind în secolul al V-lea. Dar curriculumul polymatheic nu mai respira cu ambii plămâni, iar în secolul al VI-lea a sucombat. Nu suferea de o boală incurabilă, deși mediul devenise irespirabil, dar a contractat brusc o maladie care s-a dovedit neiertătoare pentru hybrus-ul paideutic elin: creștinismul. Barbarii, care păreau să-l protejeze, n-au schițat nici un gest: erau deja creștinați. Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. În
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unei lumi mai bune, o lume a înțelepciunii, a liniștii și a consensului. Erau, de regulă, „voci raționale” care pledau pentru „îndreptarea lucrurilor omenești” prin reforme înțelepte în plan politic, religios și educativ. Erau așa-zișii „iluminați”... În această atmosferă irespirabilă și primejdioasă s-a manifestat geniul celui supranumit „părintele pedagogiei”: Jan Amos Komensky. Ne grăbim să afirmăm însă că acest supranume nu i se potrivește. Personalitatea și opera lui Comenius depășesc cu mult dimensiunile conotate prin această sintagmă sărăcăcioasă. Istoricii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
numea „falsele «modele»”, fiind împotriva revenirii numelor lui Ion Barbu și Lucian Blaga, în timp ce despre Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale scria că cititorul timpului prezent ar încerca „un sentiment de rușine și dezgust”, simțindu-se „într-o atmosferă irespirabilă, îndeosebi datorită eroului liric al acestei povestiri-poem, care atinge cu nemărginită evlavie tot ce are vreo legătură cu aristocrația decadentă.” Ideologul de acum debutase în presă în 1939, cu poezii de sursă meditativă și viziune cosmică, apărute în „Jurnalul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
L9 și efectul de real. Sunt atinse de raclă pachete cu haine. Tensiunea din interiorul rândului. Tinerii pelerini și nemulțumirea celorlalți. Pelerinajul noaptea, după ora 22. Ceai și cafea caldă în magazinul cu produse de lux. Grupurile autogene fac aerul irespirabil. Oprit de poliția în civil pentru „legitimare”. Este ora nouă dimineața, mă aflu în zona-tampon a pelerinajului, delimitată de gura de metrou a stației Piața Unirii, trecerea de pietoni spre bulevardul Victoria Socialismului și parc. Agitația și aglomerația sunt maxime
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu vrea încă să doarmă. Unii dintre comercianți sunt conectați la rețeaua publică de curent, dar mulți dintre ei au generatoare de curent pe benzină, care bâzâie și scuipă fum tot timpul, pe punctul de a face aerul din jur irespirabil. Dorința de autonomie a comercianților ambulanți are un preț greu de suportat pentru cei din jur. 27 și 28 octombrie 2010 Tămâie și alte aromate. Vânzătoarele de veste tricotate din lână, cergă de Maramureș și gigantul Zara. La librăria Sophia
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
datorită unei riguroase conceptualizări a banalului cotidian, un fel de „program” al generației optzeciste. Această poezie manifestă într-adevăr o anume agresivitate programatică în felul în care „atacă” verbal realitatea imediată, „hiper-fizică”, încercând să-i exaspereze încărcătura de contingență brutală, irespirabilă: „Să privim realitatea în față/ în fața ei grasă de femeie de casă, fără pretenții/ prost îmbrăcată, mamă a zece copii (n-a avortat/ niciodată), pregătind de mâncare pentru o cantină/ întreagă, o armată de geniu, subpământean, aerian/ și terestru, ciorba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
statului în tunel se prelungește exasperant. Oameni care urcă și oameni care coboară sînt despărțiți de micuța balustradă. Schimbă un salut și chiar mai stau de vorbă atunci cînd se creează dopuri. Fețele sînt congestionate, nădușeala tuturor face aerul fierbinte, irespirabil. În îngustul tunel, balustrada despărțitoare a celor două șiruri ajută să folosești și mîinile. Asta dacă ești singur. La un dop în ambele sensuri, sau la o pauză, cele două șiruri se opresc. În sens invers, lîngă mine era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de petrol, o uzină petrochimică și, mai ales, centrală nucleară, unica din țară. O centrală de proveniență sovietică și care n-a fost niciodată terminată. Dar atmosfera orașului nu este cea întîlnită în orașele industriale, afumate și cu un aer irespirabil. Nu, Cienfuegos este o stațiune turistică, cu un golf enorm, închis ca un lac. Istoria sa merge mult în timp, dar prin secolul al XIX-lea era socotit ca un oraș prea negru. Din acest motiv, s-a facut apel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lanseze spre înălțimea camerei ciupercuțe mici și rotunde conținând în structura lor de formă aerodinamică rămășițele toxice ale procesului de combustie. Camera se umplea de fum, iar noi simțeam deja usturimea lui în ochi și pe căile respiratorii. Aerul devenea irespirabil, aproape sufocant. Cu ochii înroșiți de fum ne zburătăceam de colo-colo, iar în vânzoleala asta generală, cineva a atins căldarea de apă ce mai avea pe fundul ei un pospai și ăla înghețat, așa că în momentul în care mama a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sus. Totul era ars, ars, ars! Era un crematoriu în aer liber care te înfiora de groază. Toată păduricea mirosea a carne rumenită, de parcă mii de grătare invizibile pregăteau fripturi pentru un ospăț de proporții sardanapalice. Plutea prin aer mirosul irespirabil de pene arse și de carne făcută scrum. Jos, puii care printr-un miracol nu muriseră încă erau lichidați fără milă într-o nepăsare de-a dreptul criminală. În stânga și în dreapta mea, lopețile vâjâiau prin aer repezindu-se cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spaimă apocaliptică. Atunci am avut revelația catastrofei iminente. În toate locurile publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a hoit. Mirosul apăsător era de-a dreptul sufocant. O ceață murdară plutea deasupra stârvurilor și făcea aerul greu, irespirabil; oameni rari se mișcau fantomatic ca prin infern; figurile lor descărnate invocau milă, gesturile lor mecanice nu aveau nici un sens, vocile lor inaudibile păreau că aparțin morților. Am înțeles brusc că ne pierdusem cu toții condiția umană. În acea clisă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Patriarhului Kallistos. În rest, nu schimbase nimic. Stăniloae a fost entuziasmat de această descoperire și s-a apucat de treabă. Primul volum a apărut În 1946, la Sibiu, Într-un context puțin favorabil „chestiunilor spirituale”. Regimul comunist instaurase o atmosferă irespirabilă și sângeroasă. Stăniloae, rector al Academiei de Teologie din Sibiu și redactor-șef al ziarului ortodox Telegraful român, a fost obligat de guvernul Groza să părăsească aceste două funcții. Înainte Însă, o teribilă tragedie se abătuse asupra familiei sale : fiica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
prăjiturele „Omochi”, din care mi-am cumpărat câteva cutii. Acestea sunt prăjiturele din orez, foarte bune la gust. Sunt multe zone atractive în Kyoto, zone care merită efortul de a le vizita chiar dacă temperatura este foarte ridicată, iar aerul aproape irespirabil... pentru mine. Și din nou am dat de urmele Shogunului Tokugawa care, din orgoliu sau poate din punct de vedere strategic, și-a construit în această zonă Castelul Rezidențial pentru vizitele pe care le făcea în Kyoto, la chemarea Împăratului
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dar tăvălugul evenimentelor politice a obligat-o să le pună definitiv capăt în decembrie 1947. Bursa de doctorat la Paris, promisă de profesorul Basil Munteanu încă din 1945, s-a materializat pentru Monica Lovinescu abia în 1947. Dat fiind climatul irespirabil din România, ea își dorea intens să plece în lumea liberă și de acolo să lupte pentru eliberarea țării de comuniști - aceasta a fost ideea-forță a primilor ani de exil, codificată în corespondența cu mama ei prin sintagma „teza despre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vieți, a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numim astăzi efortul de "scanare" a liniilor definitorii ceea ce ar însemna cu totul altceva decât plasticizare, convocare de nuanțe, portretistică, în sens călinescian.Critic dogmatic, cu abuz de erudiție, uneori redundantă, irespirabilă, Iorga poate fi considerat un pionier al imagologiei moderne, unde contează modalitatea de a concentra frânturi aparent disparate dintr-o existență, armonizate într-un concret "virtual". Iată un asemenea exercițiu evocator de imagine, în grafie focalizată, esențializată: "Închipuirea puternică a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
M-am Întors la Paris atunci, În toamna gri bucureșteană În ’88, cum spuneam, Înfricoșat, Înfrigurat, de parcă vizitasem o zonă străină, de-un exotism penibil, lăsându-i pe colegi și pe vechii prieteni prizonieri ai unui „aer”... (voiam să scriu „irespirabil”, dar, În fapt, acest „aer” devenea din nou „respirabil”, așa cum trebuie să fie aerul infernuluiă, creând acea apatie și „veselie cinică”, de parcă oamenii, știind că sunt părăsți de toți și de toate și că trebuie, vrând-nevrând, să trăiască, copiii ignorau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fugim? Dar ce altceva să facem? Ce rost ar fi avut să mă agit atâta dacă nu aveam o țintă precisă? Trebuie să o întindem în maximum trei zile. Mai mult nu rezist eu. Aerul de-aici e absolut îngrozitor. Irespirabil de-a dreptul și nu mai pot de frig. Cum e vremea afară? — E frig și ninge tare, am zis băgându-mi mâinile în buzunare. Temperatura scade și mai mult noaptea. E îngrozitor. Cu cât ninge mai mult, cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune. Despotul absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală însetată de glorie, este simbolul înspăimântător al uniformizării totalitare. În spațiul irespirabil al stalinismului și-a găsit George Orwell sursa capitală de inspirație. [...] Orwell a detestat organic totalitarismul în oricare dintre ipostazele sale. Ca nimeni altul, el a știut să surprindă ipocrizia nesfârșită a discursului totalitar, cinismul ca resursă esențială a acelor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
2011 Imagini nete pe fond negru. O piață mare, cu, în mijloc, o dezagreabilă clădire pătrățoasă, fără etaj, adăpostind buticuri de lux, parfumerii cele mai multe, și, de jur împrejur, tarabe sub cerul liber și barăci improvizate care atrag mulțimea. Aerul este irespirabil. La marginea pieței, în fața șandramalei cu trei pereți a maestrului Wang, stă maestrul Wang în persoană, pipernicit, adus de spate, cu chipul tăiat într-un fildeș uzat și gălbui, ochii mijiți, perii rari ai bărbiei împletiți într-o bărbuță subțire
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
măicuță bătrână m-a despovărat de rucsacul din spate, Dă să ți-l țin eu, maică! Mirosul de zăpușeală ce se ridică în valuri succesive la orice hurducătură a autobusului, praful insinuat prin subsiorile aproape dezgolite ale roților fac aerul irespirabil, nu mă mir că fetei cu fața albă ca varul i-a fost rău, stă acum lângă șofer și, ori de cite ori oprește autobusul într-o stație, se dă jos și-și umple plămânii cu aerul proaspăt de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]