216 matches
-
și de toate revistele? Multă calofilie și lene. Bărbați scormonind obosiți printr-un logos bătrân și caduc; femei tânguind pretențios micul lor sentiment, reziduu al unui psihic depășit și epuizat. O complacere galeșă în descriptivismul mărunt al unei realități pragmatice irespirabile. Sau dimpotrivă, o fantazare arbitrară printre găselnițe lingvistice, zgure livrești și veșminte stilistice demodate.” Concepute, aflăm, în 1987, publicate, am văzut, în 1994, rândurile acestea rămân la fel actuale și astăzi. Soluția, Magda Cârneci o întrevedea, atunci, într-o necesară
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
Își petrece concediul prelungit la Mangalia. Apoi istoria o ia la vale. Cele 720 de zile ale despărțirii se transformă - cum presimte - într-o imposibilitate. Nu se vor mai vedea niciodată. Citim o poveste cu final cunoscut, dintr-o istorie irespirabilă, dar știută. Totuși, ce întreține tensiunea epistolară este speranța și așteptarea: mai întâi că fiica se poate întoarce în siguranță; apoi că mama primește pașaportul. În final, Occidentul renunță la incursiunea eliberatoare în Estul comunist. Din păcate, au existat destule
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
a bucurat excursia cu RATB-ul? întrebă ușor persiflant Jana, cam lehămetită de subnivelul transportului bucureștean în comun. -M-a bucurat și nu, îi scapă Filei regretul. Și știi de ce?! -Nu-i nevoie să-ntrebi. Aglomerație în stații și în autobuze, aer irespirabil, un gen de maniere și mirosuri nu tocmai civilizate... Să merg mai departe? -Imaginează-ți și ceva pe deasupra! Ceva ce n-aș fi bănuit că se poate întâmpla în mileniul al treilea! Și se porni pe un râs de copil mare
AM TRĂIT SĂ VĂD ŞI ASTA! de ANGELA DINA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384784_a_386113]
-
în zaț, îndemnându-și din ochi musafira să dea drumul întâmplării. -Hai, nu mă ține pe jar! -Trecuserăm de Institutul de Medicină Legală. Mașina era burdușită de călători. Nădușeala era mare, de uitai că ești abia în Făurar. Atmosfera viciată, irespirabilă. Aproape sufocați, consumatorii oportunei călătorii amuțiseră, când un strănut subțirel, dar ascuțit sparse încremenirea. -Bine. Și ce-i nemaivăzut în asta? se pronunță un pic ciudoasă rămasa în Românica, uitând că dialoghează cu soră-sa, nu cu o fandosită de
AM TRĂIT SĂ VĂD ŞI ASTA! de ANGELA DINA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384784_a_386113]
-
dar cu limite finite istorie telurică de până acum a creației lui Dumnezeu. Când diavolul a însemnat pe frunte lumea, copiii lui nu au mai fost în stare să vadă Lumina de pâcla întunericului decadent. Aderența lor fățișă la perimetrul irespirabil al deconstructivismului ateu nu mai miră, cred, deja pe nimeni de mult. Pentru închinătorii la portretul îngerului căzut, trecerea prin coridorul spiritual al acestei lumi n-a însemnat niciodată absolut nimic. Pierduți sufletește în templul păgân al propriilor plăceri materiale
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
sau a marilor decidenți politici ai lumii. Numai astfel mă pot osebi de mărunțișul putred al vremii noastre și îmi înalț spiritul - al meu și al țării, indisolubil - deasupra a tot ceea ce urâțește existența noastră, făcând aerul să devină fetid, irespirabil.” Deslușesc în lucrările sale, scrijelit, un S.O.S. întru salvarea nației de năvala ingratitudinii și a nesocotinței. Pentru ca să prisosească sentimente de plinătate prin iubirea de aproapele nostru. Norma sa nu e una strictă, riguroasă, searbădă și, cu atât mai
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
rectorul Îi ordonă unuia dintre copiști să Îl Însoțească. Laboratorul era situat Într-o vastă subterană cu tavanul jos, ticsită cu mari recipiente din aramă și cu pietre de moară pentru fărâmițare și amestecarea culorilor. Miasme grele făceau aerul aproape irespirabil. Flavio era singur și tocmai turna o substanță Într-unul din ceaune cu o măsură din sticlă. Dante Îl văzu schimbând câteva vorbe cu Însoțitorul său, iar apoi Îi ieși În Întâmpinare și avu impresia că solicitudinea acestuia urmărea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
placentă. El bătea kilometri Întregi Într-un oraș levantin cu mahalale sordide, cu femei grase, cu mustării și cu braga, cu copii desculți, pășea șovăielnic ca un intrus În halele asurzitoare ale uzinei de autobuze, ale bumbăcăriilor, În aerul greu, irespirabil, al fabricii de anvelope, În cîrciumile mucede de la barieră, unde pe tejghele mai stau și azi Înșirate cîteva țoiuri ciobite pe gura cărora și-au lăsat urma buzele atîția oameni singuri. Spații mizere fără așteptări, fără perspectivă, așa cum bat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așa țipa și Otata pe patul morții „Nori, ajută-mă!“ se crampona de mine cu ultimele puteri credea că dacă eram studentă știam eu un remediu să-l scap de moarte ce mă fac În odaia aceea aerul a devenit irespirabil se năpustesc grămadă acolo ca hienele chemate de mirosul muribundului ea mă așteaptă toți mă așteaptă orice s-ar Întîmpla mîine se vor uita la mine ca la o ființă abjectă care nici În fața morții nu-și părăsește trufia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
transport motociclete, reporterii de la radio puneau întrebări de-a lungul coloanelor de automobile și furgonete și confirmau că era vorba, efectiv, de o acțiune colectivă organizată din cap până-n picioare, reunind familii întregi, pentru a fugi de tiranie, de atmosfera irespirabilă pe care forțele subversiunii o impuseseră capitalei. Unii dintre capii de familie se plângeau de întârziere, Stăm aici de aproape trei ore și coada nu se mișcă nici măcar un milimetru, alții protestau că se comisese o trădare, Ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe el. Inima Începuse să Îi bată nebunește, În timp ce o mânie surdă Îi năvălea În suflet. Iarăși! Își impuse să respire adânc. Parcă străzile Florenței ar fi fost ale lui Hades. Aerul cald care Îi intra În plămâni devenise parcă irespirabil. Căută o altă imagine În memorie. Pietra, cu chipul ei, cu zâmbetul ei disprețuitor. - Ocupă-te domnia ta... eu sunt istovit. Se va găsi printre priori vreunul În stare să facă ceva. Roagă pe unul din ei. - Nu... După acest Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
către Cecco. - Vino cu mine Înăuntru, dacă vrei. Istețimea și cinismul tău mi-ar putea fi de ajutor, În sfârșit. Fără să Îi mai răspundă, sienezul Îl urmă. Coborâră În subterana unde se aflau expuse trupurile morților. Aerul era aproape irespirabil, otrăvit de fumul lămpilor alimentate cu ulei de proastă calitate și de miasmele care se ridicau de sub giulgiurile murdare azvârlite peste cadavre. Ocrotindu-și fața cu vălul, Dante se apropie de ultima masă, pe care oamenii de la Arhiconfreria Mizericordiei reconstituiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să mai aștepte reacția omului Încă zăpăcit, Dante pătrunse În labirintul de rafturi din scânduri greoaie de stejar, călăuzind carul pentru morți pe culoarele Înguste, până În punctul unde era depozitat fetrul venețianului. În magazia ticsită până În tavan, aerul era aproape irespirabil din pricina căldurii. - Ajutați-mă să Încarc baloturile de jos. Cu cea mai mare atenție. Înăuntru e ceva fragil și prețios. Fiți atenți să nu cadă. Acum, când avea din nou sub ochi plăcile, Își dădea seama Într-adevăr cât erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și ea dispusă să dea o mână de ajutor partenerului când este vorba de amor. Gândurile i-au fost întrerupte de Mircea, care o întreba dacă nu dorește să iasă afară în fața căminului cultural, să se mai răcorească, aerul fiind irespirabil în sala banchetului. Oare ce și-a propus acest flăcău? se întreba Săndica, privindu-l cu insistență. Văzându-l liniștit, temerea că el nu a priceput nimic din mesajele corpului său se accentua. Nu-i nimic. Mai este până la plecare
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
într-o formă de existență pe care efigia degradării umane tronează dominator și despotic la nesfârșit, parcă. Toți, fără deosebire, trăiesc sub copita unei neoideologii a desfrâului și a falsei condescendențe devenite fundamentul de carton cu mucegai gros al prezentului irespirabil de azi. Vrem sau nu vrem să privim în ochi adevărata față a situației crunte de acum, trebuie să spunem că, din păcate, verbul „a avea” a căpătat un lanț întreg de pseudoconotații curente sprijinite toate pe un întreg complex
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
mână ... și continuu să răscolesc în minte posibile variante unde s-ar afla Giulia. Cercetez atent în toate camerele și magazia de bagaje. Ușile sunt întredeschise, încăperile parcă așteaptă să fie inspectate, totul încărcat cu o liniște apăsătoare. Un aer irespirabil, stătut, mă întâmpină în fiecare odaie. Mirosul obișnuit al dușumelelor din lemn și mozaic, date cu petrol, ca-n orice gară imprimă singurătatea indestructibilă ... peste tot mă așteaptă un gol și-un pustiu chinuitor. Nu înțeleg ce se întâmplă. Aud
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
verificarea și autentificarea experimentului comunist” - prin care românii urmau să ”treacă” și să devină „cobai voluntari la făurirea propriului destin istoric” n-au încremenit nici măcar în proiect, cu vreo perspectivă mai de doamne-ajută! Ba, din contră, ateismul agresiv și sufocant, irespirabil, devenise „lichidul amniotic” care inunda fetid și otrăvea lent dar sistematic structurile sociale sau mentale, conștiința colectivă, spiritul religios-creștin. Le pervertea la maturi și distrugea sămânța aflată la începutul încropelii, a patului germinativ la copii și tineri. Instituționalizase și legiferase
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366935_a_368264]
-
am ajuns să trăim... Îngrozitor...”. Scenă e acum pustie, dar poate, într-o zi, vor veni alți actori... alți spectatori... * După ce m-am trezit dintr-un somn adânc, am plecat către centrul orașului. Era o dimineață caniculară, cu un aer irespirabil, fierbinte. Am ajuns la intersecție... Față cu vioară era acolo, unduindu-și arcușul, dăruind lumii un fragment din eternitatea marilor clasici... Așteptând finalul, pentru a face o reverența în fața publicului care o urmărise fascinat. Pentru Dumnezeu... Sunt incapabil de a
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
urmă, că așa s-a prezentat mereu dansul sui-generis al kinezicii politicarde a lumii în absolut orice epocă istorică am privi. De ce-ar face, oare, excepție de la aceasta România vremurilor contemporane pe care le trăim atât de anormal și irespirabil? De ce nu s-ar deda ei, politicienii zilelor de acum, mărunți la sfat, dar mari la pungă și statut, torentelor de manipulări grosolane diverse, dar și călcării în picioare fără scrupule a interesului național? De ce ar dori ei să reprezinte
VOTUL POPULAR DIN 29 IULIE = ZVASTICA DE PE FUNDUL PONEIULUI ROZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350175_a_351504]
-
a vorbi, de a vota liber, de a fi tu însuți sau însăți până la urmă între granițele fixe ale acestei patrii se instaurează pe zi ce trece, cu pași brutali și siguri într-un spațiu dominat de o atmosferă grea, irespirabilă și încărcată obsesiv cu zvastici în miniatură aplicate „artistic” pe fundul unui mic ponei cultural postmodern și, pe deasupra, roz. Consider că îngrădirea dreptului la vot pentru o parte a cetățenilor României în urma sarcinii trasate pe linie de partid - o țară
VOTUL POPULAR DIN 29 IULIE = ZVASTICA DE PE FUNDUL PONEIULUI ROZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350175_a_351504]
-
stau tolănite într-o simetrie aproape perfectă - precum configurările misterioase din platoul arid de la Nazca (din Peru) ale presupușilor invadatori extratereștri (veniți pe acele tărâmuri cine știe când!) - fânul uscat de pologari ce abia se zăresc cum mișună în aerul irespirabil și fierbinte al soarelui nemilos, pregătind copițele și țarcurile clăilor ce vor păstra neatins locul cu fânul gata de iarnă în fața animalelor sălbatice sau ale altor rumegătoare flămânde de la stânele și hareapele din vecinătățuri. O cheamă Filofteia, și-atât! Din
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
și ea dispusă să dea o mână de ajutor partenerului când este vorba de amor. Gândurile i-au fost întrerupte de Mircea, care o întreba dacă nu dorește să iasă afară în fața căminului cultural, să se mai răcorească, aerul fiind irespirabil în sala banchetului. Oare ce și-a propus acest flăcău? se întreba Săndica, privindu-l cu insistență. Văzându-l liniștit, temerea că el nu a priceput nimic din mesajele corpului său se accentua. Nu-i nimic. Mai este până la plecare
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
specifice cancelariei celui mai important demnitar roman din zonă: consfătuiri, audiențe, punerea rezoluțiilor, alcătuirea rapoartelor și a răspunsurilor la adrese. Deși e dimineață devreme și soarele de-abia s-a avântat pe bolta sticloasă a cerului, deja aerul a devenit irespirabil, semn neîndoielnic că vine furtuna. Deocamdată, înveșmântat în togă albă, cu căptușeală sângerie, procuratorul se plimbă gânditor pe aleile ireproșabil întreținute din preajma havuzului, savurând prin toți porii aerul înviorat de stropii apei cântătoare și jucăușă. Trupul ciolănos, înalt și drept
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
ușile ar avea mâinile legate la spateînaintea execuției?... XII. LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012. nu am timp să răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât lunile au devenit întregi de plictiseală când nu ne iubeam până la capăt lătratul pereților mi-a zgâriat lacrima până la însângerare deoarece adori să te scalzi în orele mele goală până dincolo de piele voi mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
de tură doamna Ana VIDRARU ne-a primit cu amabilitate. Recepționerul de serviciu ne înmânează o cheie la camera 212 unde găsim ceva mai mult decât o situație deplorabilă. O cameră plină de igrasie cu pereții coșcoviți, iar aerul era irespirabil. Soția mea a ieșit cu intenția să ne întoarcem acasă. La recepție, după discuții aprinse ni s-a recomandat să alegem singuri o cameră, oferindu-ne chei de la mai multe camere la etajul I de data asta! Să nu credeți
INSTALAREA LA HOTEL HERCULES...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357018_a_358347]