1,594 matches
-
métro-boulot-dodo, adică pentru cel majoritar, România e doar un nume din manualul de geografie. Destinul popoarelor - să fie clar! - e stabilit de mâna de profesioniști (politicieni și oameni de afaceri) pentru care toate aceste lucruri au importanță. Când scriam - spre iritarea dragului meu Mircea Iorgulescu - despre "Franța cea (unanim) antipatizată" etc. o făceam vorbind exact despre această realitate politică, și nu despre "Franța imaginară" pe care, după puterile francofoniei sale, fiecare intelectual român o poartă în sine. Inclusiv subsemnatul, mai francofil
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
existenței conțin elemente nebănuite pe care Philippe Delerm le focalizează și le nuanțează aducîndu-le în prim plan. De pildă "Une petite croûte": o constatare simplă - nu mai este pîine, tocmai cînd, la o cină fără pretenții, erau invitați niște prieteni. Iritarea semnifică teama de a nu mai respecta un cod bine definit. Mai mult decît un aliment, pîinea devine "o structură mentală" ce presupune stabilitatea, siguranța. Diferența specifică constă într-o surprindere a hazardului insinuat în cotidian și o decupare fină
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
spune lucrurilor pe nume, se cuvine a adăuga și curajul, întrucît se ivesc diverși contestatari, nu doar direcți, ci și (mai cu seamă) oblici, care, în lipsa contraargumentelor (nu s-ar încumeta a susține că negrul e alb!), afectează impaciența, plictiseala, iritarea că răsfrîngerea în oglindă a realităților pentru ei stînjenitoare captează întocmai fizionomia realităților cu pricina. Și care nu se dau în lături a ne învinui de fel de fel de treburi fanteziste. Drept care sîntem în măsură a contrasemna numeroase din
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
Ridicole sînt "semințele" de polemică! Un punct de pornire a fost, spre exemplu, articolul domnului Gabriel Liiceanu, "Sebastian, mon frère". O figură de stil mai mult sau mai puțin reușită, un patos exagerat. De la reproșurile de mai sus pînă la iritările iscate, este însă cale foarte lungă. Astfel, a apărut o reacție a lui Michael Finkenthal care îl acuză de antisemitism pe Liiceanu. Acuza nu e deloc directă. Ea provine dintr-un text extrem de confuz, un galimatias din care nu poți
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
admiri sau nu, cere să-i stai la dispoziție ca unui musafir pe care tu l-ai chemat, și nu îl ții în prag. Cititorul profesionist citește pe îndelete, temeinic, indiferent de sentimentul pe care i-l procură lectura: plăcere, iritare, entuziasm, furie, indiferență". ...și sacrificiu liber consimțit "Cărților le-am sacrificat cinematograful, cealaltă mare pasiune a mea, teatrul, expozițiile, muzica și chiar multe meciuri de fotbal, călătoriile, weekendurile, plimbările prin Paris. Dar era o disciplină de viață liber consimțită pentru
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
Enervantul Tony Judt Nici n-a apărut bine în The New York Review of Books și în românește, în revista noastră (nr. 44) eseul lui Tony Judt The Bottom of the Heap, și el a provocat reacții dintre cele mai iritate. Iritarea este tonul lungilor intervenții ale domnilor Mircea Iorgulescu și Andrei Brezianu din revista 22 (6-12 nov.), unde însoțesc fragmente din eseul cu pricina. Un pic altfel al domnului Iorgulescu este o mostră de căutat nod în papură: toate observațiile pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
este arogant, nu umil. Și dacă dorim să căutăm aici un complex, căci poate exista și așa ceva, el este de superioritate, nu de inferioritate. Obsesia noastră de a ne autodefini nu izvorăște din spaima că n-avem identitate, ci din iritarea că identitatea nu ne este recunoscută la valoarea ei. Cu excepția tînărului Cioran, nici unul din gînditorii noștri naționaliști nu are comportare schizofrenică, defensivă, autocritică și pesimist-prăpăstioasă. Paranoia se observă clar la cei mai mulți, ultimul exemplu (dar cît de caracteristic!) fiind Noica, ofensiv
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
nu a fost vorba de nici o "concertare", ci de o convergență cît se poate de firească între oameni care gîndesc și simt, într-o problemă dată, aproximativ la fel. Numitorul comun al articolelor, atît de transparent altminteri, era o aceeași iritare, ajunsă uneori pînă la exasperare, față de avalanșa de "semne" ale unei receptări cultice, iconodule, a lui Eminescu, "semne" la a căror amănunțită inventariere eseiștii, din păcate, au renunțat, parte din ei considerîndu-le probabil arhicunoscute, hrană zilnică a culturii românești. În
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
privește!) editorialele. Nu cred bunăoară că e datoria criticii literare să "promoveze" (cum se spune acum) imaginea scriitorilor români peste hotare, închizînd ochii la anumite aspecte ale operelor, indiferent de faptul că scriitorii cu pricina sînt Eminescu sau Eliade. Premisa iritării d-lui Rusu e complet falsă. Nu-i înțeleg nici răfuiala cu instituția criticii literare. Ce vrea să însemne că "singurii creatori de literatură" sînt scriitorii sau că "avem nevoie, acum, mai ales de opere literare"? Inocența cu care dl
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
Andreea Deciu Citind diverse comentarii în presa culturală romanească, sau doar participînd la conversații, am întîlnit destul de frecvent convingerea, exprimată uneori cu iritare, că teoria și critica literară de peste ocean ar fi produsele indirecte ale unei orientări politice. Sau, că ar fi militante politic și social, că miza lor nu este una intelectuală, ci mult mai implicată în contingent, și de aceea lipsită
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
țărmul opus al Atlanticului par isterice și mediocre. Nu m-aș încumeta să polemizez cu aceia care nutresc asemenea convingeri dacă exemplul ales ar fi, să zicem, critica postcolonială, sau așa-numita queer theory. Dar reacționez la rîndul meu cu iritare cînd aud sentințe implacabile care reduc toate eforturile intelectuale din Statele Unite la o simplă agitație stradală, cu scopuri politice imediate. Cei care nu văd, în ideile provenite de peste ocean, decît political correctness, exagerează revoltător. Însă ca să lămurim (nu o dată pentru
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
de extindere a sensului; din punct de vedere normativ, ar trebui să etichetăm asemenea utilizări ca simple și inacceptabile greșeli. Plasîndu-ne undeva la mijloc între cele două poziții, fără a formula totdeauna o sentință negativă, dar privind exemplele cu destulă iritare (deși unora nu le lipsește efectul comic), vom observa neglijența cu care este folosit cuvîntul, neadaptarea la context, îndepărtarea de sensul etimologic, imprecizia semnificațiilor și neglijarea nuanțelor și în același timp transformarea sa într-un clișeu supărător prin abuz. În
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
Nici o clipă nu se dizolvă amestecul ciudat de la început, de sfîrșit de lume și început de alta, de spovedanie sinceră, totală, în care se poate privi înăuntru, adînc, pînă în cel mai mic cotlon. Ironie, autoironie, poante, ludic, rîsu'-plînsu', iritare, gesturi de artiști, gesturi de bețivi, nostalgie, sentimentul devastator al inutilității ca artist și om, iluzia că fără Svetlovidovi teatrul moare. Dispare. O iluzie însă, fără de care actorul nu se poate sui pe scenă. Nu poate juca. Cu cît bea
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
Alexandra Olivotto Iată-mă silită să contrazic promisiunea pe care o făceam în cronica anterioară, aceea de a nu scrie despre Aviatorul până când nu voi vedea și Million Dollar Baby. O anume iritare intelectuală m-a adus în această situație: când s-a scris despre Oscaruri, s-a făcut mare tapaj pe faptul că filmul lui Scorsese, deși a obținut cinci premii, a luat unul pentru distribuție (Cate Blanchett, "Cea mai bună actriță
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
prins ok. Mă rog, o folosim când ne referim la situații așa... hilare... sau când face careva o questie așa mai Ťțicnităť" (IQads.ro). Formula "Gogule, probleme?" - la fel de adaptabilă conversațional (pentru a iniția o interacțiune familiară, pentru a exprima interesul, iritarea etc.) - are o situație parțial diferită de a celor citate mai sus: în acest caz nu e vorba de o exprimare deviantă sau anormală; dimpotrivă, e o mostră de autenticitate maximă a limbajului popular și familiar actual. Tocmai specificitatea devine
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
sub centură al unor modele, cum sînt Pleșu, Patapievici și Cărtărescu. Uman, repet, poate aș putea să-l înțeleg pe Augustin Buzura. Deși nu am cunoscut eterna și fascinanta seducție a puterii. Care poate aduce în discuție, ca motiv de iritare și venin, o lună pe care a cerut-o, ca amînare, președintele institutului, președintelui țării pentru efectuarea concediului medical, a unor investigații și intervenții. Igienic, moral și demn, credeam că succesiunea gesturilor ar fi trebuit să fie alta. Iar dacă
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
de iluzii literare din restaurantele bucureștene, ci cu Umberto Eco și cu Thomas Pinchon. Și mai ales că are succes, inclusiv în străinătate, nefiind un "neînțeles" sau un "nedreptățit", așa cum se proclamă, cu delicii masochiste, atâția dintre ratații de azi. Iritarea multora a fost stârnită acum câțiva ani de apariția romanului Orbitor, care, ca un diapazon de argint al scrisului, i-a obligat să-și aducă aminte cum sună marea literatură. Superbele poeme ale lui Mircea Cărtărescu, așa superbe cum erau
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
autori, este acuzat că "zăpăcește" și mai mult publicul. De parcă publicul ar fi o categorie de maximă și flască omogenitate, o massă de androizi. De parcă operele ar avea nevoie să fie apărate de părerile critice printr-o gardă de corp". Iritarea acestor rînduri e de înțeles. Împiedicînd lărgirea orizontului, conservatorii inculcă falsa impresie a unei "sărăcii" axiologice a poeziei românești. Ei poartă răspunderea unor veritabile "teritorii furate", "nu numai de concepția concentraționară, ci și, vai, de balcanica lene de a gîndi
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
subterane au redus la aproape zero fapta "disidenților"�. Opoziția la comunism a adoptat forme variate, pe care se cuvine a le examina și a le sancționa în raport cu calitățile și cu deficiențele lor, fără a încerca să �anulăm� vreuna de dragul alteia. Iritarea nu e un consilier recomandabil în fața unor realități complexe ce se impun analizei retrospective. Stranie, însă și, hotărît, nedreaptă, ni se înfățișează aprecierea nenuanțată, atît de contondentă, rezervată lui Paul Goma: Și poate că afacerea s-ar fi stins, așa cum
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
spală !... Din cauza agitației cei doi n-au simțit când s-a oprit apa la duș iar Cristina a încetat să mai cânte, semn că terminase. Dar nici actorul lăudator n-a mai fost auzit deoarece Radu a zis repede, cu iritare: Florico, nu te supăra, oprește naibi panarama aia de televizor că eu unul nu mai suport. Mă duc până jos la mașină să văd dacă am închis bine portbagajul . Du-te, Radule, l-a aprobat femeia ridicându-se greoi, că
Căderea pisicii. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]
-
prietenilor pentru implicarea lor în proces, el a încheiat spunând cu voce răspicată că nu a acceptat și nu va accepta niciodată sistemul de coercițiune și de represiune al comunismului”, ceea ce i-a adus pe „procuror și judecători într-o iritare paroxistică”. Amintirile lui Teodor Enescu și alte șase mărturii despre Dinu Pillat se pot regăsi pe acest CD apărut recent în îngrijirea Ancăi Mateescu, împreună cu șapte mici texte citite la radio de Dinu Pillat între 1967 și 1970; pentru a
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
înțelege subtilitățile). Era, deci, de așteptat, ca reflecțiile inițiale ale lui Dionis să contrarieze. Nu doar acest mic grup, de o cerbicie altminteri foarte pragmatică, dar, observă George Panu, mulți dintre cei prezenți au dat semne de neliniște ori chiarr iritare. Consemnate meticulos, reacțiile lor sunt o remarcabilă mostră de lectură literală: „Am respirat cu toții. Iată-ne, ne ziceam noi, readuși pe pământ; de acum nuvela are să fie nuvelă, să ne așteptăm la intriga ei, căci pe erou îl cunoaștem” (p.
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
cubanezi, despre oamenii care știu să se bucure de soare, de apă, de muzică și de toate mărunțișurile din jurul lor. Aici, viața își urmează cursul firesc și se derulează lent, cu seninătate, lipsită de orice fel de frici, tensiuni și iritări. Râzi, cânți, dansezi și iubești atunci când îți vine să faci asta. „Cuba continuă e un întreg alcătuit cu grijă de doi oameni care au fost în Cuba și au «văzut la fel», numai că unul se exprimă în imagini, celălalt
Lansarea volumului "Cuba continuă" la Bookfest 2012 [Corola-blog/BlogPost/99392_a_100684]
-
Simona Tache Citesc în continuare blogurile mai puțin cunoscute care mi-au fost recomandate aici și să vă recomand, la rându-mi, ce descopăr drăguț. Recomandările de azi sunt: Iritări aniversare “Englezii nu știu să măsoare. Sistemul de unități de măsură imperiale, aflat încă în uz de-a lungul și de-a latul Regatului, nu are nici un fel de cap, coadă sau logică, să nu mai vorbim de faptul că
Patu’ lu’ Prozgust sau de ce nu știu englezii să măsoare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18454_a_19779]
-
cadă dintre degete, frunza pe care o recunoscuse cu ușurință, pe podea, începu să urce cu cele două sticle în mână, scara. Tocmai atunci, în capul ei se ivi și Florin care, îl privi cu nedumerire și un soi de iritare. - Da’ ce naiba cauți tu acolo?!. - Am auzit sunetul sticlelor ce se răsturnaseră atunci când căutai de zor casca și mi-am făcut mari griji în privința lor - se eschivă Vadim o glumă. Dar ce surpriză am avut când am descoperit că ai
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]