1,431 matches
-
Cel mai recent volum al Martei Petreu, intitulat Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian (Iași, Ed. Polirom, 2009, 296 p.), a căzut, astfel, pe un teren incandescent, detonând fără întârziere (ba chiar în avans, dacă se rețin reacțiile iritate formulate încă de la apariția în presă a primelor fragmente ale cărții, cu un an înainte). Intelectualul din România putea accepta că prietenii și maestrul lui Sebastian au avut o gândire, fie și episodică, de extremă dreaptă, făcând din apropiatul lor
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
pe ce se bazează. Mă gîndeam la entuziasmul fantastic pe care l-a creat în rîndul spectatorilor de toate vîrstele și de toate pregătirile. Poate să-ți placă sau dimpotrivă, poate să nu-ți placă. Poți să fii extaziat sau iritat. Nivelul este, însă, cultural vorbind, sus. Patima însoțește extremele, le amplifică argumentele. În nici un caz nu poți să ieși din întîlnirea asta sec, neatins. Așa ceva nu am văzut la Edinburgh! La începutul anilor nouăzeci, regizorul Iulian Vișa se întorcea la
Edinburgh semnează pactul cu Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6978_a_8303]
-
și chiar de... Geo Bogza, când adorat, când suspectat de infidelitate pornind de la câte un gest mărunt. Alarmantă, în confesiunile lui Voronca, e tocmai distanța dintre nevoia de afecțiune, direcționată către autorul Jurnalului de sex, „singurul meu prieten”, și poza iritată, revendicativă, gata să ceară mereu socoteală. De altfel, Epistolarul avangardist îngrijit de Mădălina Lascu scoate la iveală spiritul extrem de energic, forfoteala amețitoare a tinerilor scriitori de la unu, care, în ciuda manifestelor anti-literare, păreau să creadă în literatură (a se citi: în
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
să ia comanda, nu să vină un bășinos ca mine, un pensionar, chiar dacă-i general. Toți iau decizii, se trage și se oprește focul la comandă parcă... Dar de teroriști ce spui mata, care le știi pe toate? îl întrebă iritat Petrache, cu o voce răgușită. Au fost și teroriști, cum le spui dumneata, dar printre oameni, care au țipat, au aruncat cu pietre, care au spart gheața, tinere. Dacă erau oamenii lui Ceaușescu, era prăpăd, mureau cu miile, ca iepurii
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
schimba liniile una după alta. Bine că a plecat la timp, spusese mama, resemnată. Va Întârzia destul pe parcurs, nu-ți face iluzii, adăugase Andreea posomorâtă. Cred că am să aprind o țigare, spusese femeia trecută de 40 ani, vizibil iritată. Dar ai promis că le lași acasă...de ce-ți faci rău singură? Dar nu mi-am propus să călătoresc ca animalele, adăugase mama cu amărăciune. Bună treabă, o țigare o să-ți ofere o călătorie la clasa a-I-a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
o bîzdîganie ca asta te sperii tu, bă leșie?... Și te mai ții de noi și-o faci pe grozavul că știi drumul? Tu nu vezi că ești mai tanău ca o gîscă? Da' de ce-s tanău, dom'le? izbucni iritat Bărzăunul. Pentru că sînteți voi niște fricoși?... Cine și-ar fi putut închipui că vă puteți speria în asemenea hal de-un șoarece mort? Noi ne-am speriat?... Pe noi ne faci fricoși?? se enervă de-a binelea și Ilinca. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor fripți, așteptîndu-l parcă să continue. Virgil nu se supără, ci se mulțumi doar să-i tragă o pleasna Bărzăunului peste scăfîrlie. Ei nu, zău, se rugă Ilinca puțin iritată, vorbește serios și nu mai umbla cu trăsnăi de astea, că nu sîntem copii! Cît lași păstrăvii pe piatră? Păi... nu-i lași prea mult, că pe urmă își pierd din dulceață. Cum să vă spun eu?... După ce se pîrpîlesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
condescendent): Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să...?? EFIMIȚA: Ei... cum întrebi dumneata bobocule, mai rar cineva. LEONIDA: Rezon. Ei... Întreabă-mă să te-ntreb. EFIMIȚA (interogativ): Ei?? LEONIDA (ton de comandă): Întreabă-mă să te-ntreb!! EFIMIȚA (accentuat, iritată): Eeeeii??? LEONIDA: Așa... Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să... EFIMIȚA (uimită): Dumneaei? Care dumneaei? LEONIDA: Revoluția. EFIMIȚA: Consoarta dumitale? LEONIDA: Rezon! Consoarta mea este revoluțiunea română. Și cînd e vorba de onoarea mea de familist... Eu am ambiț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
SONIA (teatrală): Destinul! BUNICA: Destinul? Ăsta nu sună, dragă. Ăsta vine buluc. Și pe urmă eu n-am chef să dau ochi cu el. Sînt încă tînără. Nu? SONIA: Așa faci mereu. Si bunicul? BUNICA (ironică): Ei... El... Citește... SONIA (iritată): Bunicule. BUNICUL (trezit din somn, parează cu un efort de a părea natural): Da, Sonia. Ce este? SONIA: Ce făceai? BUNICUL (mimînd un calm absolut, întoarce foaia ziarului): Păi ce să fac? Citeam... (referire la ziar) Auziți. Mîine iar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
la baie, Ilie? Cum la baie?? Nud la baie, ai? BUNICUL (făcînd pe naivul): Păi nu-i acolo locul lui? Ce, tu faci baie îmbrăcată? Și fata din tablou... Nudă...Ca și cum ar vrea să se... (gest larg) să se... BUNICA (iritată): Cum? BUNICUL:...Să se scalde! Tu te duci la băi și pe ea o atîrnăm în baie (Tatălui aparte). Așa facem! (îi face semn că plătește și el). FANE (ritos, bucuros că face o surpriză): Tată socrule...Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Nu mă mândresc. M-ai întrebat de ce n-am ceas și ți-am spus că nu port. N-am avut niciodată. — Da, dar când ai zis asta ți s-a luminat fața. — Pentru că mă uitam la tine. A pufnit iar, iritată. — Ce ieftin. încă una de-asta și te duci înapoi să dormi singur în apartamentul ăla oribil cu cărți pretențioase. — Cărți. Nu e nici o pretenție acolo. Nu le-am expus pe fațada casei. Ai vrea să le țin în lăzi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să ți-o zic așa brutal. N-am vrut să te rănesc, doar că mi-a ieșit așa... și poate chiar îți face bine s-o auzi prietenește. Unele combinații, la o femeie, sunt atât de deplasate, încât stârnesc duioșenie iritată. Era enervant că nu puteam să-i reproșez decât că știa să gea mă deconcertant, e drept, dar cu seriozitate para lizantă. M-am apropiat de ea pe la spate, privind-o în ochi. M-a respins cu fundul bombat. — Nu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care examina reclamele luminoase de pe celălalt trotuar. — Bun, dacă vreți eu vă las și singure, mi-a ieșit răbufnit. — Oooofff, au făcut simultan amândouă, întorcându-se spre mine de parcă aș fi spus cea mai mare idioțenie imaginabilă. Văzându-le îmbufnarea iritată, le-am aruncat ostentativ mâinile înapoi... Atunci eu vă las. Și cum nu ziceau nimic, privindu-mă fix, le-am întors spatele și am plecat cu pas rapid, în loc de inimă un punct incandescent de vârf de țigară apăsat în mațe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se așeze și să spună „azi e ziua mea, șampanie!“ — Nu se vede că sunt fericită? — O, fericirea de a fi cu Monsieur ar ajunge, sunt sigur, pentru a urca moralul oricui. Dă-i cartea de identitate, i-am zis, iritat. Mi-o arătase rapid mai devreme, ca să râdem amân doi de poza alb-negru în care avea încă obraji pneumatici. Cu un aer insultat și exasperat, și-a scos cartea de identitate și aproape că i-a aruncat-o, iar arătarea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
șoptit, icnind absentă. Din sacul de lângă pat a scos un fluture de plastic din cei pe care-i văzusem stivă pe câmpul minat și a început să și-l frece pe piept și pe burtă. Ce este? s-a răstit iritată când m-am oprit. Apoi: — Of, e dezamorsat, ai văzut doar. Ca să mă împiedice să alunec în somn, a început să-și vâre fluturele în toate găurile, plescăind și frământând și gemând, ba chiar m-a făcut să tresar când
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
putea să ia nici o hotărâre. Dacă bărbații aceia plecau cu cele două mașini, șansele ei de supraviețuire erau minime. S-a gândit disperată la vasul cu apă infectă rămas în infernul oazei. Dar când a auzit iar prin preajmă vocile iritate ale urmăritorilor ei, s-a gândit că era preferabil să îndure cele mai cumplite efecte ale setei decât să cadă în mâinile lor. Își simțea gura uscată și plină de nisip. Totuși a încercat să nu-și piardă controlul asupra
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
accente ardelenești, privirea lehămesită, învăluită în obidă, omul care telefona calm, răbdător și evident - nu prima dată - domnișoarei de la Salvare, îmi aminteau un chip cunoscut, un personaj, un prieten. Uitat? Pierdut? Abia când Dana Dogaru i-a deschis ușa - ușor iritată la vederea lui - și mai apoi - tot ea cu un aer îndulcit de gospodină cumsecade i-a adus niște "musaca", abia atunci, prin nu știu ce misterioasă conexiune, am realizat cine este Dante Remus Lăzărescu. Desigur, "îngerul trist" întâlnit de mult, cândva
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
Este spălat, bărbierit, i se taie unghiile, este îmbrăcat, încălțat, după toate regulile. Ritualul este urmat de Purcărete fără nici o deviere. Ba dimpotrivă, aș spune. Deodată, din sală, în șir indian, încep să-și facă apariția rudele. Familia îndoliată. Ș iritată. Se zvonea că Buoso a lăsat banii unei mînăstiri. Imaginația scenografei Lia Manțoc nu este îngrădită de culoarea negru. Costumele, pălăriile - mirobolante, cu un comentariu ludic extraordinar, machiajul investesc, ab initio, actorii cu anumite stări, cu o multiplicare a parodiei
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
amintim Istoria din 1944, semnată de Tudor Vianu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, care începea de pe la 1830, fără a arăta pașoptiștilor decît un interes modest. Iar E. Lovinescu rostea, la lecția de inaugurare a unui curs, în 1910, următoarele cuvinte iritate: "Gîndiți-vă, domnilor, la toți Pelimonii, la toți Ariceștii, la atîți alți nenumărați poeți ce au asurzit urechile contemporanilor de la mijlocul veacului trecut - ce s-au făcut? cine-i mai citește? cine mai aude de dînșii? S-au șters după cum se
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
simplitățile și naivitățile unora din tovarășii lui de tribună. Istrati îl trata cu un umor dezarmant. I-am văzut după întruniri într-un schimb de cuvinte în care replica lui Istrati îl obliga să zîmbească și să renunțe la tonul iritat. Se certau, dar nu se supărau. Istrati se certa, de altfel, cu toți mesagerii veniți de la centru. Erau, cum aveam să aflu mai tîrziu, discuții de principii și de orientare în tactica mișcării. în biroul secretariatului se discuta ore întregi
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
dl Gabriel Liiceanu decît un gest evanghelic de iubire a aproapelui, un gest cristic. Ca unul care a îndurat într-un mult mai înalt grad decît dl Liiceanu opresiunea perioadei comuniste, nu m-aș putea decît asocia unui asemenea gest. Iritat, la un mod pe care nu l-am putea califica decît excesiv, dl, Michael Finkenthal își încheie șirul de recriminări cu o frază inclementă: "A pune, în mod simplu și simplist, semnul egalității între prigoana de clasă și cea naționalistă
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
indus o optică timorată de școlari încurcați: îi privim pe protagoniștii Piteștiului ca pe niște extemporale nedorite de care nu știm cum să scăpăm mai repede. Calciu Dumitreasa, Costache Oprișan sau Mihai Buracu sunt nume la al căror sunet tresărim iritați. Numele lor ne stînjenește precum un amănunt incomod a cărui undă compromițătoare nu vrem să fie asociată cu numele nostru. Piteștiul sau Canalul sînt excrescențe ce ies din logica istoriei noastre. Dacă ele nu ar fi existat, am fi fost
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
mult pentru sine decât pentru cei de față. Și nemaiputându-și înfrâna gândurile ce-l năpădiră, urmă întunecat: uite ce am crescut noi, Maria! Uită-te și tu și spune-mi dacă asta e fata noastră! Tatăl Simonei era vădit iritat pentru că, după fiecare rostire, făcea o pauză, adunând cu greu silabele în cuvinte ce exprimau obidă, tristețe, dezaprobare... Tată, mamă!... Tonul implorator nu curmă discuția începută. Tatăl continuă: Fiica noastră va avea un copil! Poți să ne spui ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai meargă înainte cu lectura, preferă - pentru întâia oară - să se prezinte la școală fără tema pentru acasă făcută, decât să continue corvoada, citind mai departe. „Cartea asta-i o prostie! Îmi pierd de tot vremea cu ea!”, concluzionă el iritat. Mai c-ar fi vrut, la început, s o azvârle direct la gunoi, dar nu-i aparținea... Așa stând lucrurile, el purcese din nou la bibliotecă, spre a o returna, cu gândul bun că altcineva, poate, în setea-i nestăpânită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sfinte... Aproape că nu te mai recunosc deloc. Spune-mi drept și să nu mă minți: tu mai crezi în Dumnezeu sau nu? Zi, ca să aflu și eu! - Auzi, ia nu mă lua așa, bine?, se răsti tânărul imediat, vădit iritat. Chiar nu-ți permit asta, să știi! Ei bine, uite că întrebarea ce mi-ai pus o mi se pare una chiar foarte intimă, și nimeni n-are autoritatea de a mă face pe mine să răspund la ea, dacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]