148 matches
-
complet. Nu voia să zăbovească mult acolo, simțea nevoia să plece cât mai iute. Privind pe cărare la vale, i se păru că are halucinații. De o parte și de alta, vedea cum poteca era mărginită de flăcări mici, cu irizații extraordinare, de o frumusețe uluitoare. Chiar și rucsacul pe care îl luase în mână avea acea margine de foc. Oare visa ?! Cu greu porni pe potecă la vale. Avea impresia că merge pe o alee flancată de un roi de
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
pătrundea mai mult, interiorul părea luminat, nu prea tare, dar ajutat de mingea de foc putea să înainteze destul de bine. Cu o oarece teamă porni înainte prin tunelul ce cobora ușor. Mai privi la mâini și constată că păstrau aceeași irizație multicoloră și împrejurul corpului. Voi să se asigure mai întâi și atinse peretele ușor constatând că structura lui avea ceva deosebit, era netedă și cu luciri sticloase, iar pardoseala puțin zgrunțuroasă împiedica o eventuală alunecare. Tunelul nu avea mai mult
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
între cele două mai era reprezentată o formație de stele. Să fie oare Constelația Orion întâlnită în legende ?! Nu își dădea seama... Privea gândindu-se la unele păreri care au circulat despre daci și despre Sfinx. Mai întinse mâna cu irizațiile parcă lipite de ea, spre peretele misterios întâmpinând aceeași rezistență, flască, dar de netrecut, resemnându-se. Gândea că va reveni cu însoțitori, pentru a găsi o explicație și se liniști pentru moment. Drumul făcea o curbă la stânga iar după ceva
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
mai departe. Într-un târziu ajunse la gazda unde se cazase cu chirie. Urcă cele câteva trepte de la intrarea în vilă. Întinse mâna să deschidă ușa de la cameră când se trezi înăuntru. Contururile mâinilor și al picioarelor păstrau încă acele irizații. A intrat în baie vrând să se spele. Șocul pe care l-a simțit a fost enorm și înspăimântător privind în oglindă... Nu putea zări pe nimeni ... *** -Mai doarme omul, dar nu chiar așa... Trezește-te ! Unde ai fost ieri
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
de raze orbitoare, multicolore. Pereții erau tapisați cu brumă și flori de gheață. De tavan atârnau policandre uriașe din țurțuri de diamante care umpleau sala de lumină. Pardoseala era din bucăți de gheață șlefuită, dispuse în arabescuri cu mii de irizații orbitoare de diferite nuanțe. O oglindă uriașă atârna pe un perete din fața tronului împărătesc și altele pe plafon, care creau reflexe multiple. Sala părea infinit de mare, namilele păreau mai multe și mai mari de cât erau în realitate, iar
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
un perete din fața tronului împărătesc și altele pe plafon, care creau reflexe multiple. Sala părea infinit de mare, namilele păreau mai multe și mai mari de cât erau în realitate, iar bucățile de gheață multicolore se multiplicau în mii de irizații cu luciri misterioase, care te copleșeau și te înfricoșau. Totul era înfăptuit după planurile arhitectului Ghețianu, artistul favorit al Iernii, cu scopul de a îngrozi pe cei care erau invitați în această sală. Intrară smeriți toți slujitorii, se înclinară adânc
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
strat pe strat e așezat Apoi,se înseninează. Dezvelind o măreție, Jepii azi ne minunează cu alba împărăție Vezi acum luciri pe creste, pe versanți,vopsea de stele s-au gătit ca de poveste, Zânele sosind și ele Argintiu,cu irizații iată acum o feerie, jnepeni ,-cor în adorații- parcă spun :- Bijuterie ! Dar tăcerea e firească . Să credem că cineva ar putea să se gândească, oare s-o-ntâmpla ceva?! Muntele a pocnit din deget, s-au poate a strănutat și
AVALANȘA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375037_a_376366]
-
scormonesc în izvorul vremii Apa urcă muntele sugativă de stânci măcinate ghețar captiv între lumi Șerpii de foc târăsc infinitul în abisul de aur lichid Implozii Sihaștrii cu ochi de lumină scrutează întunericul alb Piatra șarpelui înalță curcubeul de foc IRIZAȚII SATURNIENE Ne-am așezat la răscruce de vânturi și de vremuri. Ni s-a părut înțelept să cunoaștem infinitul I-am spus Zalmoxis, mândrii feciori pe altarul dintre lumii, Mame cerești Valuri de soare, valuri de iubiri îngenunchiate... Zalmos...puterea
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
Dar pana zbura ca o rachetă spre Grădina Fericirii Veșnice. În zborul lor la mare înălțime, cohortele de nori treceau pe lângă ei în mare viteză plutind ca niște corăbii cu pânze multicolore, cu margini zimțate, tivite de lumina Soarelui, cu irizații și dantelării fanteziste, cu mii de nuanțe și forme fantastice de cetăți, castele, balauri, flori uriașe, forme care se schimbau în funcție de unghiul din care erau privite. Oceanul de fantasme multicolore ale norilor îi saluta și îi încuraja cu urale. În
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
cer, într-un circuit electrizant: fulger-pasăre-călușar-pe pământ-sub pământ, și iar șarpe-călușar-pasăre-arc voltaic. Mereu în cer și iarăși pe pământ, sub pământ...mereu prin călușar...prin mâinile lui...prin picioarele lui...și sunetele magice ale clopoțeilor...și zborul ireal al picioarelor...irizațiile culorilor din cămășile înflorate...strigătele călușarilor...muzica asta amețitoare...ritmul magic tot mai iute...mai iute...Toate, toate... deschid cerul și pământul...Ooo! Ce fluid de energie!..Acum trupurile dansatorilor plutesc...plutesc...și zboară...zboară...sus, sus...tot mai sus
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
ce-i drept, dar nu lipsit de valențe artistice, care se adresează mai degrabă imaginației decât privirii. Remarc, totuși, liniile accentuate, inpertinente chiar, ale sânilor, spirala magică cu pantă descrescătoare înspre șolduri și pubis( un halou interesant, cel puțin, cu irizații de negru! ), ceea ce-mi sugerează că nu are nimic pe dedesubt. - Ce-ați pățit? Da, asta-i întrebarea! Neavând un răspuns plauzibil, ridic din umeri. - Aș vrea o cafea! - La ora asta? - Nu pot să dorm! îi răspund prin
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]
-
în mare câțiva zeci de metri. Apa era de un albastru intens, limpede precum cristalul, se vedea nisipul de pe fund și puzderie de peștișori înotau nepăsători. Soarele strălucitor al amiezii se oglindea în mare și făcea ca apa să aibă irizații în zeci de nuanțe. Apoi am mers vreun kilometru pe nisip. Plaja largă, nisipul ceva mai galben decât cel din Mamaia dar aproape la fel de fin. Și am regăsit scoicile copilăriei mele, albe sau trandafirii, sidefate și aproape transparente. Apa și
BULGARIA E CU 40 ANI ÎN URMA NOASTRĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376445_a_377774]
-
e casa ei./ De 20 de ani stă pe aceeași poliță./ Când se plictisește îi trage cu ochiul lui Eminescu/ Sau lui Coșbuc,/ Sau la alții din Biblioteca pentru toți.// E o balerină nobilă,/ Din porțelan fin sau sidef cu irizații albăstrui./ Nici ea nu știe exact din ce e făcută, Dar se simte bine în carnea ei.// Pe rochia scurtă are dantelă,/ La păr o floare,/ La inimă un ghimpe.// Cu mâinile așezate pe crețurile rochiei,/ Rememorează gloria de altădată
DANIEL MARIAN DESPRE MENUŢ MAXIMINIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375958_a_377287]
-
a fi în Cuvânt, fărăsfârșitul, preanădejdea și...atâtea alte „pietre rare”(cum ar zice poetul Alexei Mateevici) din șiragul poetic al lui Traian Vasilcău, cu care a-mpodobit limba română, nestemate care dau ideilor și mesajelor din poeme o bogăție de irizații în sensuri și înțelesuri. Bogăția acestor „pietre rare” reprezintă etalonul măiestriei poetului Traian Vasilcău. Tematica poemelor-psalmi seamănă cu străluminările aurorei boreale, în care jocul fascinant al culorilor și nuanțelor acesteia cuprind misterele întregii game de suferințe ale trăirilor sale. În
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
afară un trup incredibil, asemănător cu statuile care împodobeau Galeria Eroilor de la Academia de Știință la care studiase. O coamă roșcată care cobora până la mijlocul unui spate perfect arcuit, niște ochi verzi, imenși și umezi, o gură mare, cărnoasă, cu irizații argintii și un trup de zână. O sildivă, își dădu seama. O studie atent, dar nu găsi nici un semn că ar fi fost rănită. Privi în jur. Undeva, trebuia să existe o pădure în care să se fi stabilit o
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
metalici, aurii sau argintii. Mi se păreau magice acele ii de un alb strălucitor, cu figuri geometrice sau florale în țesătură. Cusăturile aplicate erau tot cu fir argintiu sau din borangic auriu ori argintiu. Din jocul nuanțelor de alb radiau irizații misterioase precum sclipirile jucăușe ale razelor de soare pe pânza apei. Și pe cămășile bărbătești curgeau râuri de cusături argintii sau aurii, sclipind miraculos în spuma țesăturii. Apoi broderiile care flancau cusăturile cu alternanțe de goluri în țesătură rivalizau cu
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
lemn de salcâm stă aruncat prin curte. Mama a murit de mult...și nimeni nu-l mai folosește... Pe broderii și împletituri, același univers de flori, de soare, de forme visate cu acul și ața sau iglița, revărsate în mirifice irizații de culori și nuanțe. În acel câmp de culori, ascunsă discret într-un colț, monograma iubitului, o literă din flori și arabescuri. Când batista cu monogramă era strigată la Govie, roșie ca focul, fata înfrunta zâmbetele ironice sau cuvintele răutăcioase
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
de greu și-atât de lung Știu că nu am. Le simt de parcă-s frânte Și n-aș putea, departe, să ajung. Dar cum să fac? Deasupra îmi e cerul, Iar dedesubt, oceane plumburii, Ce își acoperă, timid, misterul Cu irizații galben-aurii. Îmi las plutirea-n voie, în derivă, Și spre ce mal mă-ndrept, nici eu nu știu, Alegerea va fi definitivă Când nu voi mai avea, în jur, pustiu. În zarea-ndepărtată mi se-arată Speranța, ca un soare
PESCĂRUȘUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379194_a_380523]
-
cetatea întreagă, devenise neîncăpătoare de geto-dacii, ce veniseră să primească bucățica de inimă din aur, dăruită de Getic, pentru a fi salvați și curățiți sufletește, de toate relele, aduse de Vrăjmașul Întunecat. Suindu-se pe piatra de marmură albă, cu irizații auri și roșu-violet, sculptată după modelul stelei nordului, în raze în zece colțuri, Getic, și-a început o cuvântare, ce împreună cu bucățica de inimă din aur din piept, ce o dăruită fraților săi geto-daci, avea să le fie salvarea veșnică
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
ciudat și trist de destin menit împlinirii, retezat nedrept de repede și violent, D. poate fi analizat ca eșantion perfect de ratare a vocației datorită presiunilor politice. Poeziile debutului editorial (Ora 24, 1978) indicau o severitate lucidă, cultivând vocabule dure, irizații sticloase și reci („zăpezi de radium”, „lumina de meninge”), nu fără puseuri blagiene („inimile somnului”), cu dor de pământ, mirosuri fragede. Un aer de Maramureș adie uneori printre versurile, altminteri reci, artificiale. O neliniște înghețată, cu ceva tonuri de Ioan
DOHOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
trucajului” mitologic din Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov), Timpul celor aleși poate fi citit ca roman de descriere a mediilor (monden-universitare), ca eseu filosofic altoit pe o poveste de dragoste (tratată excesiv romanțios), dar și ca roman mitic cu irizații mistice. Într-un grup de intelectuali snobi își fac apariția „zeii păgâni” Fausta și Konstantinos, ființe semifantastice și iluzioniști ai proiectării temporalității, în care se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut sau proiectabil spre mitologic. Ei joacă rolul
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
a salivei. Ochii sunt implantați la distanță (hipertelorism) cu globi oculari mici (hipogenezia orbitei). Lăcrimare permanentă, cu infecții palpebrale cronice. O treime din cazuri suferă de strabism. Pupilele sunt excentrice. La periferia irisului se observă niște pete albe sau cenușii - irizații (pete Bronshfield). Nasul este gros și turtit, cu rădăcină seroasă. Nările sunt largi și proiectate înainte. Urechile sunt mici, asimetrice, implantate neregulat uneori nelobulate sau cu lobul aderent. Gâtul este scurt și gros, capul părând a fi implantat în torace
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
piese ce recompun un fel de roman al iubirii, cu momente variate, unele de o galanterie cam anodină, altele acuzând ecouri epigonice (o Agonie amintește de versurile lui D. Anghel). Notă aparte fac câteva texte în care erosul comun capătă irizații venind dinspre cel religios. În Cântece din amurg, eul liric dă rareori glas unei angoase a sfârșitului, încrezător fiind, pe de o parte, în supraviețuirea asigurată de poezie, pe de alta, în viața de apoi. Din acest ciclu, reține atenția
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
și cinstea nimănuia...”), succinte arte poetice, scrutează angoase ori bizare peisaje interioare, trasează discret filoanele unei erotici afectat „deocheate”, de fapt pură, profundă, ascuns-sentimentală. Discursul poetic este în general sobru, fără risipă de zgomot și culoare, aproape desuet-convențional, în pofida unor irizații de „mitocănie” (calculată) ori de frondă explicită. Într-un poem - memorabil ca exercițiu de terifiant buf - este evocată tortura foamei atroce, rezolvată absurd, urmuzian (dar și cu sugestii din G. Topîrceanu), prin devorarea propriului cap, după o ceartă cu viscerele
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
cele două stări matriciale locuite de suflet și, respectiv, de umbră, din centrul cărora provin deopotrivă forța și neliniștea fără margini a gândului poetic. În ciuda multelor aparențe (serafismul, tonalitățile de litanie, lamentoul perpetuat din rațiuni (auto)persuasive, diafanul, vegetalul și irizațiile angelice), poezia nu se edifică exclusiv din pasivități, langori și contemplații, ci și dintr-o covârșitoare energie a ipostazierii: „De ce să nu desfid surâsul, plânsul,/ Ca pe-ale clipei stranii accesorii,/ De ce să nu mă-ncredințez sub norii/ Oricărui sens
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]