287 matches
-
are în vedere derularea în substanță a creației, care face ca pe de-o parte operele trecutului să prefigureze pe cele ce vor veni, iar pe de alta, operele noi să arunce lumini asupra celor precedente, să le înveșmînte în irizările unor nebănuite sensuri și corespondențe. Astfel în predicile lui Antim Ivireanu sînt încercuite acele elemente pe care le "gustăm" acum, "satirice, pamfletare, mustrările severe, plastice, suculente, incriminările caustice, bine ritmate". Prelatul se pricepea să asigure o tranziență lină de la materia
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
lumina îi poposește în mai toate tablourile. Poetul român trăiește revelația „luminozității meridionale a regiunii”. Zice Virgil Dumitrescu: „Orchestrații rafinate îmi / scalda sufletul cum valurile mării nisipul. / Fir cu fir aleg din natură - pietricele de rău, / șolzi de păstrăv zglobiu, irizări de pădure. Că un / japonez la marginea apei. Cred că dacă nu m-aș fi / îndeletnicit cu șevaletul, aș fi făcut-o la fel de / potrivit cu până înmuiată-n cer neală. M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii același
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te mai privesc, frumoaso, în ochi”, „Nedumerire” („Mă-ntreb și azi de te-am aflat vreodată / deși la braț am mers in necuprins / de chipul tău cu irizări stelare / nici glonțul nopții nu s-ar fi atins”). Alt nivel tematic se organizează din poezie cu tentă christică nu întotdeauna vizibilă, dar mereu angajanta printr-o subtilitate ori câte un cuvant pilduitor. În linia cotidianului prea des invocat de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a tămîiat Armindeni cu dichis, caneaua brăileanului s-a-nchis... 1. Marian Barbu, critic literar prin excelență, atât prin independența interioară cât și prin imparțialitatea exterioară a aserțiunilor estetice, constată la 65 de ani - cum scrie în prefață Autoportret cu irizări târzii a cărții de poeme, Provizii de soare (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004) - că a „abandonat inexplicabil drumul spre poezie. El începuse - zice - din timpul facultății bucureștene (1959-1964), dar a fost repede dislocat, ba de ziarist, ba de criticul și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
truda scriitoricească însemnând și nesfârșite reveniri asupra a ceea ce încercai să-i dai un chip de cuvinte. Adăugiri, ștersături, nesfârșite completări, reveniri și permutări de pargrafe, toate celelalte multe ale muncii pe text făceau din scris o corvoadă amețitoare, cu irizări de bucurii și epuizante istoviri. Nu am crezut, de aceea, multă vreme, în eficiența în plan literar a noilor cuceriri de ultim moment ale scrisului pe computer. Mi se părea că fură din vraja mersului pe urma unor amăgiri de
Mircea, computerul și dorul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10876_a_12201]
-
altădată. Spațiul privilegiat se conturează în apropiere de Lugoj, fiind invocate localități rurale ca Făget, Margina, Mânăștiur, mănăstirea de la Radna, târgul de la Balta Caldă. Timișoara nu e departe. Provincia are specificul, farmecul și pitorescul ei. Un univers epic omogen, cu irizări de imaginar utopic, se constituie dintr-o diversitate de locuri și de personaje, așezate în straturi temporale și în secvențe aproape independente, reconstituite printr-o abundență de povestiri disparate. Episoadele narative sunt însă legate prin fire nevăzute și corespondențe subtile
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
ciclu al lunii, în care se pot identifica două dimensiuni - una în notă ludică, alta, într-o notă gravă. Perspectiva antropomorfizantă din Luna îndrăgostită trimite la legenda Lunii și a Soarelui, însă Olimpia Sava îi dă o notă sprințară pentru ca irizările tensiunii dramatice să dispară în lirismul cald, învăluitor: „O steluță călătoare/ Se îndreaptă către Soare,/ Să-l invite la serată/ Când e bolta înstelată// Ar dori ca el să vină/ Cu o trenă de lumină,/ S-o așeze la picioare
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
vor să iasă spre ceruri la moment de înserat când se așterne-n suflete odihna din bucuria trudei adunate iară căldura împlinește tihna și ochii pleacă primii înspre noapte doar visele hoinare ce colindă prin somnurile line de copii creează irizări ca de oglindă spre iarna care-ncepe-a se grăbi și printre fulgii strecurați prin site s-or ridica fuioarele de fum din focurile aprige pornite de călătorii osteniți de drum cu spuzele rămase peste noapte podele s-or freca
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384581_a_385910]
-
a cuprins mijlocul cu brațul, puțin mai sprințar și parcă, mai grăbit... În cîteva minute eram în fața ușii mele, la parter. Nu-mi găseam cheile de emoție și nici nu nimeream yala cu ele... Neonul din hol se reflecta cu irizări albăstrui în părul ei de culoarea spicului de grâu. Am reușit să deschid, în sfârșit, ușa, invitând-o să-mi treacă pragul și, brusc, am luat-o în brațe și am intrat cu ea în sufragerie, unde am depus-o
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
cred că nesimțitul este în stare să sară pe ea, chiar aici...” mugește Ștefan și scârbit pleacă fară să-și fi terminat meniul comandat. Acasă în dormitor, în patul larg,tânărul arhitect privește plafonul alb, imaculat cu lustra galbenă cu irizări aurii. Încearcă să facă o introspecție în eul său, caută să-și limpezească trăirile, pornirile, sentimentele contradictorii. Mintea sa este în ceață, chiar o masă amorfă de unde se naște un ghem cu multe noduri pe care nu poate sau nu
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
vor să iasă spre ceruri la moment de înserat când se așterne-n suflete odihna din bucuria trudei adunate iară căldura împlinește tihna și ochii pleacă primii înspre noapte doar visele hoinare ce colindă prin somnurile line de copii creează irizări ca de oglindă spre iarna care-ncepe-a se grăbi și printre fulgii strecurați prin site s-or ridica fuioarele de fum din focurile aprige pornite de călătorii osteniți de drum cu spuzele rămase peste noapte podele s-or freca
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
verzi mă priveau fix din Întunericul unei Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare. Fotografiile Îngălbenite pe care le ținea Într-o cutie de pantofi, Înfățișau un bărbat frumos, În costum gri, Încheiat la două rînduri, purtînd o pălărie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În cenușiu lepros Înveșmîntată cu o jerbă de flori portocalii ofilite și un voal sfîșiat de mireasă. Ține În mîna descarnată manualul Ursulinelor cu rugăciunea pentru sufletele În suferință. Pocăiește-te. Și-n seara aceea de primăvară cînd aerul are irizări violete și parfumul nerușinat al iasomiei Îți cotropește sîngele și copil fiind descoperi În organele tale o prezență suspectă de o fermecătoare dulceață, tocmai ieșeam de la Maiandacht și ne adunaserăm În curtea interioară a mînăstirii În triunghiul acela pavat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a dat seama, ulterior, că dorința aceea nu prinsese rădăcini prea adânci. O dată, visând că visul i se Împlinise, s-a trezit brusc, cuprins de o panică rece, fiindcă femeia din vis fusese o Clara toantă, cu părul cânepiu, fără irizări aurii În plete și cu o mulțime de banalități picurându-i insipid de pe limba neostoită. Dar ea a fost prima femeie rasată pe care a cunoscut-o și unul dintre puținii oameni care l-au interesat cu adevărat. Clara Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe gânduri la trecerea ei, îmi plăcuse la nebunie parfumul și Botta, care venea din scenă, se oprește, adulmecă în stil de mare cunoscător și spune, cu un glas care era deja departe: ― Paris! În ochii lui mari se vedeau irizări de nopți pariziene, un întreg Cartier Latin plin până la refuz de poeți, pictori și boemi. ― Tu ești actor? ― Da. ― Cum te cheamă, ești nou, nu-i așa? ― Mălaimare, da, sunt nou, abia m-am repartizat aici. ― Mălaimare? se minunează el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe care amatorii de sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DE-ȚI AMINTEȘTI... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1082 din 17 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului De-ți amintești de ochii mei căprui și de văpaia aprinsă când și când în irizări trandafirii să n-o spui nimănui... ... eu pentru tine m-am jucat cu focul! De mai auzi și azi în gând ecoul unei lacrime curgând pe prundul unor amintiri voalate să n-o spui nimănui... ... tu pentru mine ești izvorul
DE-ŢI AMINTEŞTI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363361_a_364690]
-
atârnată în cârlige. Greutatea minciogului creștea cu fiecare guvid capturat. La un moment dat, orizontul, acolo unde cerul se îngemăna cu luciul apei ca îmbrățișarea tandră a doi îndrăgostiți, începu să se coloreze. Prima dată căpătă nuanțe de gri cu irizări roșietice de la razele soarelui ce reușea să se strecoare printre întunecimea adâncurilor tenebroase ale mării, spre norilor lipiți de orizont, ca sărutul unei codane îndrăgostite, de buzele vreunui fericit flăcău, apoi deveniră violete și apa mov deschis, spre vioriu. Din
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
și supa, atent meșterită de nevastă-mea, Fani. După care, printre altele, vinul vrăjitor de pe masă, a mai dat un plus de strălucire soarelui primăvăratec, filtrat de perdelele voalate ca un abur de pe munte, așezat peste lumina tare de-afară. Irizările de mătase coborâseră lin în pahare, odată cu vinul de lângă bucatele mesei. Magdalena Brătescu vorbește un pic despre scrieri și scriitori, Mihai Batog e incitat și prins în vorbă, mă bag și eu, că de!, sunt gazdă și trebuie să mă
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
ivi un bătrânel pădurar, care Mormăi, încă buimac de somn: Nu te mai preface, încetează! Însă aci Se transformă în vreascuri pentru foc. M-am trezit... Of, nu... e-n zadar !... (13) Pe fruntea cailor Arde o stea, Strălucind cu irizări de argint. Însă caii Își ating frunțile Ca într-un sărut. Ca și cum stelele, Pe care Universul le lasă să cadă Pe frunțile bombate ale cailor, Se sărută prin raze. Așa că iată Cum caii îndrăgostiți Știu să se sărute, Și este
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
Sorescu scriitorul total “,”B.P.Hașdeu “, ,,Ion M.Negreanu”,”Mihai Eminescu-148 de ani de la naștere “, “Titu Maiorescu-personalitate ilustră a culturii române “,” Gib I.Mihăescu și cinematografia“ și “Gib.I.Mihăescu-Gazetarul “. Este aici un biografism superior, în care informația, bine narată, are irizări de comentariu critic. Spuneam la început că Emil Istocescu este un cercetător avizat, un exeget, al vieții și operei lui Gib I.Mihăescu.El a descoperit în arhive piesa de teatru al autorului amintit, intitulată”Vechilul “, tot el s-a
EMIL ISTOCESCU PUBLICISTICĂ LITERARĂ ŞI SOCIAL-CULTURALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366915_a_368244]
-
terorism” (în care nici măcar formele nu le poți anticipa, darmite dibui !) ... Dinspre San Mateo Bridge - care traversează golful în partea sa sudică (penultimul din cele cinci dispuse de la nord la sud) panorama orașului este ascunsă după o perdea cenușiu-albicioasă strecurând irizările unei lumini difuze a soarelui de dimineață și care se “rostogolește” alene dinspre colinele Berkeley-ului spre ocean iar noi ne trezim dintrodată cu un profil de “poveste” al downtown-ului civic, o “ofertă” pe care n-o așteptam chiar pe nepusă
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ARS POETICA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 185 din 04 iulie 2011 Toate Articolele Autorului În irizări păgâne își vâră zeii teaca cu o rotire-n jungher lăstunii se retrag e-o despletire-n sensuri și ne inundă iarba și orficul mister ne leagă de catarg îngenunchem iubito la viscol și culoare noi doi aprinși de stele
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
Înfloresc sălcii, cu puful smuls din caier Catifelează zarea în pacea ei de sus. Legenda toarce lin un fir de nea rămasă Și-l răsucește c-un rubiniu lujer de foc, Leacuri de lumină peste lume lasă -Un mărțișor- cu irizări de-aprins noroc Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MĂRȚIȘOR de LIA RUSE în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368770_a_370099]
-
îndură?/ Cum Fecioara sfântă, suferi și Ea./ N-ai găsit? ... se pare, măcar o măsură;/ Ah, otravă-i viața! Nu mai pot răbda! ” Naiul sfânt pare că se rupe, și cu jale-adâncă izbucnește-n strigăt, iar în finalul pasajului, armonic (irizări de curcubeu care săruta apoteotic apa Nistrului și a Tisei) și ne dă semnalul unei apropiate bucurii când Gigi (așa-i spuneu părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]