4,886 matches
-
prezentate de Mihai Țopescu: Politicienii, Proștii, V.I.P. - uri, reprezintă ideea unei implicări viscerale în lumea reală, a unei incursiuni de natură etică. Demersul său plastic actual, care nu e deloc singular în mediul artistic contemporan, este rezultatul unei atitudini ferme, ironice și sarcastice, în același timp, față de ceea ce el consideră a fi Monștrii - de fapt personaje "emblematice" ale lumii noastre. Acest ultim ciclu, prezentat în mai 2002 la Hulshoff Design Center din Amsterdam, conturează o dimensiune nouă a artistului, atât din
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
și Alah din Coran." Ce am găsit însă deosebit de supărător la Bloom este felul în care el refuză complet, pe tot parcursul cărții, să-și stăpânească numeroasele idiosincrazii, antipatii și resentimente personale. Cred că așa ceva depășește binișor limitele unui discurs ironic, și tinde uneori să devină pur și simplu o listă de injurii ieftine și calomnii de duzină. De exemplu, lui Bloom îi vine foarte ușor să vorbească despre "deranjatul (mintal) Jung, un Gnostic de doi bani" , după cum mărturisește: "Céline, pe
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
în republica literelor din prima jumătate a secolului XX. Că destinația articolelor a fost alta, se poate deduce după acribia informației pusă la contribuție, cu prețul de a fi șarjantă adesea, dar valorificată totuși. Ce alt rost, decât de răbdare ironică, poate avea enumerarea, pe o pagină și jumătate, a unor titluri de ziare la care a publicat articole D. Karnabatt, de vreme ce prea puțin se poate alege, ca substanță, din luxul prea mare de metafore, comis în paguba literatului nerecunoscut decât
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
Aristide Blank. Știam despre mecenatul lui, despre amestecul în viața Cellei Delavrancea și în cariera lui Nae Ionescu, dar nimic despre "Bancherul" om de mare cultură, dramaturg și poet. Poate s-a grăbit Florin Faifer când a trecut peste nota ironică ce ar putea fi ascunsă în aprecierea ocazională a "divinului critic", pentru că de-ar fi fost altfel nu l-ar fi uitat cu desăvârșire în Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Cu câteva rânduri mai jos se recunoaște reminiscența
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
pe noptieră fotografia tatălui ei, într-o ramă de argint: Kim într-un palton deschis la culoare, cu reverele ridicate, din profil, cu borul pălăriei acoperindu-i un ochi și zîmbind dintr-o parte. Ochii lui întunecați ascundeau o licărire ironică, sîmburele unei aventuri. - E adevărat că știi să desenezi? - întrebă Susana. - Puțin. Am deschis mapa și i-am arătat desenele pe care le alesesem; într-unul se vedea un migdal înflorit, o pîclă trandafirie precum cea din regiunea Baix Penedes
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
Hațiegan crede că a venit timpul să luăm în considerare "fundalul mitic-creștin pe care e proiectată drama lui Leiba Zibal". Cum contemporanii n-au făcut o primire grozavă nuvelei, Caragiale (scrie dna Hațiegan) a recidivat cu Noaptea Învierii, o povestire ironică la adresa unui public ce se dovedise orb în fața mitului. Era, s-ar zice, cazul ca, după Eminescu, să vedem și în Caragiale un bun creștin. Moda cu pricina cîștigă teren la centenarele celor doi. Dumnezeule mare! l Mai cuminte, dar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
religios și chiar folcloric ne relevă o construcție stratificată (colaje, grafii neconvenționale, deconstrucții, de/resemantizări și tot felul de jocuri lingvistice și tehnici aiuritoare, toată gama de intertextualități și referințe culturale ș.cl.) în care grotescul, derizoriul și erezia, ludicul și ironicul, sublimul și sacrul se topesc într-o pastă deseori de culori expresioniste, brutale, chiar șocante. Desfășurate pe spații mari și străbătute de la un capăt la altul de susținută tensiune și de inextricabile fibre, din poemele eclectice ale lui Galaicu-Păun e
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
se publica, la aceeași casă pariziană, un nou masiv volum al cunoscutului critic literar și editor, intitulat pur și simplu Serviteur! Adică, mai pe românește, un fel de "Sluga dumitale!" slujbaș aflat mereu la dispoziția cuiva, dar neexcluzând nici un pigment ironic ce lasă un mic spațiu de joc presupusului orgoliu al "servitorului". Un fragment de dialog cu autorul, datând din octombrie 2000 și preluat acum "în chip de postfață", lămurește acest apelativ mai curând în sensul modestiei și al supunerii față de
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
nu este salvare mai mult decât celelalte activități omenești"... (Foarte bine plasată este, imediat după acest studiu, lectura masivei cercetări sartriene dedicată autorului Doamnei Bovary, Idiotul familiei, prin care cititorul realizează o performanță de subtilitate susținută de un fin spirit ironic în demontarea complicatei mașinării conceptuale și metodologice puse la bătaie de filosoful - "nemilos biograf", pentru care marele prozator ar merita să fie mai degrabă condamnat: e un exemplu, foarte bine argumentat, de "bruiaj" prin exces de filosofare a unei lecturi
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
și care se pronunță prin intermediul său. Cînturile lui Maldoror sînt puse în relație cu apocrifele biblice, cu discursurile necanonice, cu textele apocaliptice, eschatologice, străbătute de o poezie fals mistică, manifeste ale unei anarhii spirituale de la cumpăna vremilor, cu celebrii profeți ironici ai acestora, promotori ai unei paradoxii maligne. Opera lui Lautréamont anunță "scrierile de revoltă și cult negru" care deschid epoca nihil-ului biruitor, precum Unicul și proprietatea sa a lui Stirner și Așa grăit-a Zarathustra a lui Nietzsche: "Între Dumnezeu
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
jumătate, nu pare să-și asume în totalitate personajul. Pare că-l ține la distanță pe Humbert Humbert și trăirea voluptoasă și devastatoare, implicată a iubirii pentru Lo-li-ta. Se simte mult mai confortabil în pielea lui Humbert-povestitorul, intră în umorul ironic și auto-ironic al discursului și-l marchează savuros, așa cum s-a întîmplat în seara cînd am revăzut spectacolul, cînd mi s-a părut că s-a strîns cu minute bune și că s-a îmbogățit, s-a nuanțat vocea naratorului
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
-ți imaginezi/ că tu ești acolo/ pe catafalc// în magazinul de după colț// multipla umbră a unei insecte/ invizibile" (ibidem). De fapt presiunea interioară a substanței crește, într-o inversă proporție cu suprafața redusă ce o înscrie. Minimalizările au un sens ironic. Atmosfera e intens bacoviană, cu toate că limbajul total diferit îndepărtează complet ideea de epigonism. Valeriu Mircea Popa își are propriile obsesii, propriile ritualuri, propriul cod. Din punct de vedere formal (dar nu numai) - poetul își exprimă decepția față de un univers care
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
poate păstra neștirbit omenescul; succesul său e, poate, mai degrabă mare decît bun." Accesibilitatea vine în cazul Cuvintelnicului în primul rînd din atitudine, pentru că Andrei Cornea ne spune de la bun început într-o notă că erudiția e folosită în scop ironic și auto-zeflemitor. Deja diferența față de tonul noician se anunță a fi imensă. De cîteva ori în cuprinsul articolelor, Andrei Cornea ironizează de altfel direct concluziile portretizatoare din demonstrațiile lui Constantin Noica și vorbește fără fior despre sentimentul românesc în cauză
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
demonia țîșnitoare precum un vulcan din adîncimile ființei dizgrațiate, deci vocația marii damnări, Livius Ciocârlie se mulțumește cu o damnare medie, lîncedă, aidoma unui foc scăzut. Hiperbola morală e înlocuită cu litota. Discursul apare marcat de o lamentație modestă, vag ironică. Idealizării existențiale dezumflate nu-i răspunde grandioasa deznădejde, ci umila irealiziare formală care e ironia. Bucuros că nu e obligat "a se lua în serios", eseistul declară că, în schimb, trebuie să-și asume fraze ale lui Rousseau, "autor care
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
David Crystal consideră că un semnal al autonomiei unui limbaj este preluarea și parodierea acestuia în alte varietăți ale limbii; oferă astfel o serie de exemple de terminologie informatică intrată în limbajul colocvial, cu sens mult lărgit și conotații glumețe, ironice: to download, multitasking, hypertext - folosite pentru "a lua cuvântul", "care face mai multe lucruri deodată", "lucruri ascunse". Fenomenul există și în română, unde verbe ca a reseta sau a accesa au căpătat, mai ales în limbajul tinerilor, sensuri noi. Nu
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
Dispariția orașului , în 1998, și Titlu neprecizat în 1999, a mai publicat și în Orizont, revista de la Timișoara. Autorul ne trimite de la Iași o carte de proză scurtă, căreia îi semnalăm cu plăcere apariția și calitatea. Sunt texte bune, amuzante, ironice și trăznite, scrise cu un condei exersat, precum este și stilul. Autorul face "exerciții de perspectivă", se joacă cu ordinea lucrurilor și întoarce pe dos toată realitatea cu un apetit nebun pentru luat în râs. De exemplu, aerul condiționat din
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
Ce-or să zică, ba unii, ba alții?... Ascund un fugar? Tu ce zici, ai? Alin: Problema iepurilor nu e încă..." Ce avem aici nu e o trimitere la un episod recognoscibil din realitate, ci schema ei comentată, cu descompunerea ironică - fantezistă și nu prea - a mecanismului suspiciunii, bazat pe asemănarea dintre a avea un iepure și a adăposti un fugar. Angoasele asemănării se propagă pe întreaga desfășurare a piesei, luând forma unei științe totalitare despre calmul obligatoriu, care dă buzna
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
spectatorului într-un scenariu de interpretare a interpretării. Scenariul se poate complica oricât, până la jocul ieșirii din cadrul comunicațional, ca în Tușiți, prin care aluzia se lasă pe sine în urmă, ca titlu autoreferențial. Sunt frecvente în teatrul lui Sorescu referirile ironice la interpretarea suspicioasă, la "printre-rândurile", la "esopicul" pe care personajele se laudă că le resping tocmai când le zornăie structura (chiar și mărturisirea din jurnal s-ar putea să facă uz, într-o oarecare măsură, de această strategie). Dovadă că
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Naționale (dumnealor au fost concediați la 18.09.2000)" (Hotărîre a Curții de conturi, în Monitorul oficial al R. Moldova, 155-157/67, 2001). Foarte puternic se manifestă, în textele din româna standard, tendința mai veche de depreciere și de marcare ironică a formelor citate. Exemplele sînt numeroase: "Nu știu de unde a procurat dumnealui studiile cu pricina, dar am impresia că atunci când nu te pricepi e mai bine să taci din gură" (netreport.ro); "pentru dumneaei, turismul a fost transformat la comandă
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
taci din gură" (netreport.ro); "pentru dumneaei, turismul a fost transformat la comandă într-un fel de zonă liberă" (România liberă = RL 2026, 1996, 8); "Dumnealor s-au obișnuit să fie doar în față" (RL 1167, 1994, 1) etc. Utilizarea ironică - nu totdeauna ușor de recunoscut în afara contextului mai larg - e subliniată de coprezența unor forme marcat non-politicoase (de pildă de forma populară a pronumelui demonstrativ): "Ei, dumnealor ăștia de la PRO-TV ce-au zis..." (ciuc. openlink.ro /antiprotv). Dacă așadar dumneasa
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
de coprezența unor forme marcat non-politicoase (de pildă de forma populară a pronumelui demonstrativ): "Ei, dumnealor ăștia de la PRO-TV ce-au zis..." (ciuc. openlink.ro /antiprotv). Dacă așadar dumneasa aproape că a dispărut, iar dumnealui, dumneaei și dumnealor se specializează ironic și depreciativ, valoarea de a exprima distanța politicoasă revine tot mai mult formelor refăcute: domnia sa, domnia lui, domnia ei, domniile lor. Compusele refăcute și-au consolidat poziția în limbă, depășind zona "stilului solemn" în care le plasau de obicei gramaticile
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
dovedind că majoritatea aparițiilor sînt chiar pronume de politețe). în concluzie, persoana despre care vorbim poate fi desemnată ca el - dînsul - dumnealui - dumneasa - domnia lui - domnia sa - Domnia Sa: pe o scară ascendentă a respectului și a solemnității, dar și cu paranteze ironice. Dacă ar trebui totuși să alegem punctele tari ale acestei serii în româna standard de azi, cred că ar trebui să ne oprim la termenii cei mai frecvenți: el, dînsul și domnia sa.
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
biserici, zapise, citate din clasici: Creangă ("cucoana, cu bunătatea dumisale, îți dă adăpost și posmagi"), Caragiale ("cocoana dumisale împărtășește cu prisos aceste salutare principii") ș.a. Rămîn totuși destule exemple ale limbii de azi, pentru care sînt în genere caracteristice contextele ironice sau chiar agresive: "articolașele dumisale, scrise probabil pe colțul mesei, la cârciumă" (cotidianul.ro, arhiva 6-12.11.2000); "caracterul mincinos al scrierilor dumisale" (timisoara.com/ newmioc); "a dumisale academiciană analfabetă" (virtualarad.net/ news/ 1999); "el își vede bine-mersi de treburile
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
-și fi păstrat valoarea de politețe în registrul colocvial al generațiilor mai în vîrstă și mai ales regional. în texte din Republica Moldova e cu deosebire frecvent și pare firesc chiar și în discursul birocratic oficial (ceea ce nu exclude, desigur, uzurile ironice): "uimirea dumisale se preschimbă în regretul nostru" (sud-est.md); "părinții dumisale" (ib.); "povestea dumisale" (iatp.md); "partidul dumisale" (luceafar.press.md); "soția dumisale" (flux.press.md); "întreaga ecuație a operei dumisale" (timpul.dnt.md); "un rezultat al experienței primarului I.
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
prin curtea consulatului, ba limba unora dintre marile personalități ale culturii române, cum ar fi Duiliu Zamfirescu, un obișnuit al casei. Poate de aceea, limba în care este scrisă carte este una ciudată, compozită. Avem fine observații psihologice și reflecții ironice pline de savoare amestecate cu pasaje extrem de vioaie în care personajul-povestitor poate fi un țăran oarecare sau un modest administrator de moșie. Ca un scriitor profesionist, Jurgea-Negrilești evită formulele plictisitoare ale memorialisticii. Nu evocă, nu este melancolic, nu are momente
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]