106 matches
-
a face banking este destul de agresiv, atribuindu- le vorbitorilor familiaritatea cu o formulă și cu un set de idei care, de fapt, nu le aparțin. Nu e de mirare că reacția destinatarilor a fost una predominant negativă, de iritare și ironizare. Blogurile și paginile on-line ale unor reviste cuprind deja judecăți de valoare negative („campania uluitor de retardată... al cărei slogan era întrebarea «tu cu cine faci banking?»”, optimvs.wordpress.com), reluări polemice („Angajații BCR către șeful lor: cu noi faci
A face banking... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5683_a_7008]
-
lipsită de interes pentru că nu se ocupa de Ťrealități româneștiť. Pentru gazetarii de stânga Yoga n-avea valoare pentru că o scrisesem eu, asistentul lui Nae Ionescu și colaboratorul Cuvîntului"26. Reproduc un calambur al lui Lascăr Sebastian având drept țintă ironizarea autorului Yogăi: "Se zice că dl Mircea Eliade ar fi scris una din lucrările sale INDIOTE, pe care a intitulat-o Yoga. Or, marele Cineva, voia să se intituleze YORGA."27 Plecând de la versiunea din 1936, Eliade a publicat în
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
un „curent din Orient”? Directorul fabricii în care traducea Herta Müller purta în fiecare zi altă culoare de cămașă brodată cu o mică lalea neagră - ordine repetată identic săptămână după săptămână - până ce „sclavii” fabricii au transformat cuvântul „lalele” într-o ironizare secretă, „catapultând frica în derâdere”. „Fiindcă un asemenea cuvânt, LALELE, când ai nevoie de el, descrie exact contrariul său. Spus de trei ori la rând, sună deja ca un bocet”. Și tot lalelele apar și în „Strada Gloriei”, denumind caragialesc
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
ce-i de-n-vă-țat:/ fără punctualitat'/ pur și simplu nu se poat'" (Cu satârul ridicat). Ca orice autor satiric, Florin Bican își alege subiectele din "mârlăniile" epocii sale, din sacul fără fund al aparențelor și prefăcătoriilor, din ridiculizarea defectelor societății, din ironizarea patetismului, din nevoia de contrabalansare a deziluziilor și dezamăgirii, a lipsei de speranță și neîncrederii. Pasiunea locală pentru moartea "caprei vecinului", bogatul arsenal de pedepse inclus în înjurăturile românești sunt adevărate mine pentru cărbunele caricaturistului (iar ilustrațiile cărții, semnate de
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
în ciuda evidentei libertăți a scrisului actual, adesea impregnat de spontaneitate și neglijență orală, calitatea exprimării rămîne un criteriu important de judecare a persoanelor. Ne putem aminti invocarea argumentului lingvistic într-un caz extrem, în ultima campanie electorală pentru Primăria Capitalei (ironizarea pronunțării ,relaxate" Marean, aluziile la primarul ,care este"). În îndreptarele și sfaturile privind găsirea unui loc de muncă, se menționează adesea importanța limbajului folosit în redactarea unui curriculum vitae sau în interviul de angajare. Multe forumuri din Internet au instituit
Dispute lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11388_a_12713]
-
satele noastre. Un extraordinar simt al ridicolului îi permite lui Ioan Lăcusta să surprindă "luciditatea" socrului mic, Aurica Drâmbu, care ar vrea să privească cu un ochean "că Columb când a descoperit America" în sufletele invitaților (încep să bănuiesc aici ironizarea disimulata a personajului prozei de introspecție), ticurile verbale, supremul penibil al întregii "mise en scène": ăMaestrul Rosioru lua iar microfonul și-l duse lângă buzele sale rujate. "Deci, strigă el, dansul ratei! Cu mișcări! Când eu spun , dumneavoastră faceți așa
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
actual, construcția reflexivă a se băga în seamă este folosită cu sensul principal "a-și da importanță", "a atrage atenția asupra sa", "a-și impune prezența". Se utilizează deci adesea la persoana a II-a - în replici de reproș, acuzație, ironizare: "te bagi în seamă deși nu e deloc cazul să o faci; ține-ți opiniile pt tine" (fanclub.ro); "nu ai dreptul să-ți dai cu părerea, sau poate faci asta doar ca să te bagi în seamă" (fanclub.ro); "dacă
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
poate fi și substantivizata ad-hoc, prin citare (că în exemplul de mai sus: un lol) sau prin schimbarea de sens. Astfel, lol devine sinonim cu "râs" sau "glumă" - "un LOL pe zi" (oradeanul.com) -, ba chiar cu "luare în râs, ironizare": "dacă ai văzut o greșeală o zici frumos, nu cu loluri și miștouri și intenții clare de a te lua din nou de cineva" (shinobi-fansub.com). Pluralul poate fi folosit la rândul sau exclamativ, interjecțional: "LOLURI o mie !" (roportal.ro
Lol by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6647_a_7972]
-
și provoacă interpretări destul de libere, pentru că pare a sugera o culme a absurdului fiscal: taxa pe fum, pe imaterial și insesizabil. Conotațiile și etimologia populară contribuie la păstrarea în circulație a termenului, pomenit încă în discuțiile actuale, mai ales în ironizarea excesului de taxe: "Tu încă n-ai înțeles că ăștia ar pune impozit și pe fumărit, aer și soare?" (computergames.ro), "mai justifică ăștia multe taxe pe fumărit prin aderarea la UE?" (daciaclub.ro). Uneori termenul e remotivat, fiind folosit
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
care e implicată cu preponderență franceza): Jorj Labonvivan, Kiriak Napadarjan, Baronul Maparol d’Oner. În genere, sunt frecvente jocurile de cuvinte, nu totdeauna reușite; multe pornesc de la nume proprii (cei întorși de la Blaj nu mai sunt blazați, ci Blajați; în ironizarea lui Goga este invocată Gogomania etc.). Ironia recurge adesea la diminutive: reporteraș, gazetăraș. Alte procedee, continuând umorul secolului al XIX-lea (de exemplu, imitarea vorbirii străinilor), erau în presa de la 1911 mult mai frecvente decât în 2011. E criticat senzaționalismul
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
avem ca-n oglindă involuția acestei duale energii înspre falimentul lăsat moștenire creierului de plastilină al „omului nou“. Nu am nimic împotriva miilor de oameni cărora textele lui Adrian Păunescu le încălzesc și astăzi sufletul, așa cum mi se pare josnică ironizarea celor care înconjoară în genunchi Mănăstirea Nicula de Sf. Maria, ori care se calcă-n picioare ca să atingă moaștele unui sfânt. Dimpotrivă, uneori le invidiez inocența și ardoarea. Tot ce-mi doresc, în schimb, este ca și ei să respecte
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
eroină! Lan Ping își umple vocea de admirație. Îl trimite pe Micul Dragon să mă invite la ceai. Suntem stingheriți. Invizibila Zi-zhen se află între noi. Pe când eu aleg să rămân tăcută, el începe să ironizeze. Mai târziu, descopăr că ironizarea este stilul lui. Ironizează mai ales atunci când intenționează să pedepsească. Pălăvrăgește cu căldură. Nici nu-ți dai seama ce te lovește. Mă gândeam la ce mi-ai spus zilele trecute despre experiența ta la Beijing. El bea din ceai. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
propria scriere, despre care bănuiește că aparține unui naufragiat, desconsiderat pentru atitudinea lui lamentabilă. Relativizarea perspectivei simbolizează repetabilitatea destinului într-un cerc unde libertatea absolută este anulată sau minimalizată. Tabloul se încheie cu imaginea peștilor înotând spre Iona, semn al ironizării norocului de care eroul nu avusese parte la începutul evenimentelor, copleșindu-l, sufocându-l. în marea lui joacă, Dumnezeu a inventat hazardul pentru a induce omului aparenta lipsă a predestinării, a cercului strâmt, a ilogicului existențial (dacă totul respectă un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
nu se vor concretiza însă în procese“. Observațiile din dosar aveau să se regăsească în multe dintre ecourile autorizate ale vremii (multe situate de partea extremă a dreptei în acea perioadă): lipsa de respect pentru dinastia regală, violentarea limbii românești, ironizarea tradițiilor sau „sexualism bolnav“. Brătescu-Voinești sare să acuze și să ceară intervenția autorităților în cazul pornografilor avangardiști, Iorga ridică tonul, Crainic jubilează (pentru că, prin arestarea lui Geo Bogza, nu mai are cine să-l înjure în revistuța „Pinguinul“). Lovinescu sare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
perioadă, „Chronique villageoise“: „Literatura mă persecută. Îmi e realmente antipatică”, în Cronica, an I, nr. 28, 21 august 1915). Poemul „Salomeea“ al lui Adrian Maniu e citit în cheie imagistă, pornind de la ideea istoricizării estetismului postromantic: „Reluarea temelor legendare și ironizarea sentimentală a eroilor umanizați - Hamlet, Lohengrin, Salomeea - e astăzi un obicei trecut, după cum și ironia în ironie e floarea de foiță a stilului din 1885 (...) Trecem peste motive și fapte. Și atunci, Maniu e un vizual surprinzător în asemuiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în mînă (...) a trebuit însă să-mi pun la încercare toată medicina, deci m-am dus de m-am așezat ca o curvă cu curul într-un lighean cu apă”. Sugestia „internaționalizării” rețetei îi oferă lui Vinea un prilej de ironizare a consoartei lui Hugo Ball, poeta și cîntăreața de music-hall Emmy Hennings: „Dacă vreți, internaționalizați această rețetă în revista Dada. Sau păstrați-o jalousement. În orice caz, împărtășiți din secret pe d-na Henings. Mi-ați promis niște versuri tălmăcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru o calitate ce ține de trup: tăria fizică (fortitudo), preamărită de mentalitatea curentă, în măsura în care ar fi dăunătoare umanității; cu cât mai mult un om ucide, cu atât mai mult este considerat glorios. Lactanțiu devine o portavoce pentru Ciprian în ironizarea diversității dintre morala publică și cea privată, fapt ce aduce în discuție nedreapta distincție a delictului individual văzut ca sacrileg de uciderea în luptă, legitimată și glorificată. În fragmentul citat se poate vedea că Imperiul roman este fondat pe violență
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a. Râsul Este manifestarea expresivă a unei stări agreabile de spirit pe care o Încearcă o persoană. El este expresia bunei dispoziții, dar și a unei reacții față de o situație comică. Râsul este cel care subliniază lipsa de valoare, prin ironizarea unei persoane sau a unei situații. Prin natura sa emoțional-afectivă de manifestare a bucuriei, râsul este forma de expresie care se opune plânsului. Pentru E. Goncourt, „râsul este sunetul spiritului”. El nu poate fi Înțeles decât plasat Într-un context
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a tăcerii“ - Ihab Hassan), eclectismul rafinat, care presupune codificarea mul ti plă/hipercodificarea și recuperarea trecutului, dintro perspectivă ironic nostalgică, ludică etc. Rescrierea majorității temelor (chiar și a celor cu deschidere spre tragic sau metafizic) în registru minor, prin parodiere, ironizare, pastișă, prin „traducere“ în regimul derizoriului, prin parafrazare, colaj sau aluzie culturală. Relativizarea și fragmentarea textului, cultivarea formelor deschise, recursul la colaje și marcaje textuale care permit lectorului să participe la construcția textuală și la procesul de semnificare. Paradigma poetică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
însă și „povestea” potrivit căreia, sicriul masiv, cu trupul greoi al lui Creangă nu ar fi putut fi scos nici pe ușă, nici pe fereastră, și doar prin dărâmarea unei părți din perete s-a reușit plecarea. Prilej, poate, pentru ironizarea sarcastică a adunării de către duhul lui Creangă, ce ar fi vegheat. O ultimă imagine a povestitorului este făcută de N. Iorga, student în Iași la acea vreme, martor la înmormântare: „stătea în biserică, și avea două lumânări la cap. Se
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
pe mâncate și pe băute, veselindu-se împreună ...” împlinirea datoriei față de răposați șterge durerea pricinuită de moartea acestora și este sărbătorită împreună cu semenii scăparea de dușman. PUNGUȚA CU DOI BANI p. 22, r. 7 : „mănânci ca în târgul lui Cremene” ironizarea prin asociere nominală; în târgul lui Cremene abuzul celor puternici era lege; se subliniază cupiditatea și despotismul babei; r. 30 : „boierul o ia, fără păsare” lipsa de conștiință a celor bogați, indiferența la efectele faptelor lor; p. 23, r. 18
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
acide sau a gesturilor, toate încărcate 75 de ironie ascuțită; de multe ori, această ironie s-a dovedit moralizatoare; VOL. II POVESTE p. 9, r. 9 11 : „nevasta lui (...) era cam proastă; dar nici soacră-sa nu era tocmai hâtră” ironizarea transmiterii pe cale genetică a unor trăsături nu tocmai lăudabile, dar și a necazului omului ce s-a pricopsit cu ambele pe cap; p. 10, r. 14 15 : „de-oi găsi mai proști decât voi, m-oi mai întoarce acasă, iar
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
uită pe sine.” dedicarea absolută și necondiționată a oamenilor cu suflete mărețe, care, din altruism, ajung până la sacrificiul de sine. 11 Către MIHAI EMINESCU p. 192, r. 7 8 : „Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi” ironizarea spiritului speculativ și oportunist al munteanului; r. 11 13 : „o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur.” tristețea și regretul despărțirii de cel mai bun prieten se
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Medeea, sunt domesticite, îmblânzite, scuzabile oarecum în tot ceea ce întreprind, pe când cele recunoscute pentru puritatea, gingășia și bunătatea lor nu sunt privite ca niște modele autentice, ci, mai curând, asistăm la o devalorizare a virtuților lor. Încă o dată remarcăm o ironizare a tot ceea ce epoca medievală considera și aprecia drept pozitiv și asistăm la o impunere într-o lumină favorabilă a unor personaje și acțiuni percepute până atunci ca fiind reprobabile. „Felul în care abordează imaginea personajelor feminine pozitive definește dubla
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de data aceasta de capodoperele homeriene, ține și constanta intervenție a zeilor în destinul ființelor umane, al căror rol tinde uneori spre farsă.749 Emilia, o donna angelicata de o frumusețe paradisiacă, asemănătoare cu o zeitate, nu scapă de această ironizare generală, personajul feminin fiind ridiculizat pentru vanitatea sa. În momentul în care se simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de înfățișarea ei divină, ea nu se sfiiește, ci continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]