119 matches
-
său (împotriva căruia am scris, la vremea respectivă, pentru că mi se părea în primul rînd inaplicabil) nu era totuși caricatura în care l-au transformat unii care îl cunoșteau din auzite și l-au redus la o ipotetică (și foarte ironizată) încercare de a elimina anglicismele din limbă. George Pruteanu nu a fost un purist arhaizant și un adversar înverșunat al anglicismelor; poziția sa (îndreptățită, dar în dezacord cu tendințele și preferințele culturale actuale) era doar de susținător al adaptării cît
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
în uz au apărut schimbări mai consistente. Autoarea constata deja în 1972 extinderea întrebuințării prepoziției asupra și cazul special al lui datorită, care înlocuiește tot mai mult locuțiunea din cauza; acum se adaugă noi citate, precum și o analiză a atît de ironizatei și inevitabilei locuțiuni vizavi de, în evidentă ascensiune după 1990. Reactivarea prepoziției întru e un fenomen cult, observat în 1972, pentru care e certă influența teoretizărilor lui Noica. În noua ediție e menționat și o greșeală care s-a extins
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
limbi: furculision și fripturision ale lui Guliță, sau tambour d'instruction al Chiriței au fixat definitiv paradigma comică a francezei reinventate de români. De altfel, teatrul lui Alecsandri utiliza un procedeu frecvent în revistele umoristice de altădată, care atribuiau personajelor ironizate limbaje macaronice. Fenomenul se întîlnește și în folclorul urban, mai ales în limbajul elevilor și studenților: multă vreme un adaos carnavalesc al învățăturii consta în transpunerea într-o limbă străină de fantezie a unor cuvinte și texte din limba maternă
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
și Kim Yong Nam, presedintele Mării Adunări Populare din Coreea de Nord și premierul bulgar, Plamen Oresharski. La mai puțin de 14 ore, ambele fotografii de la dineu au fost șterse de pe contul premierului, după ce încadrarea să în vecinătatea lui Ianukovici a fost ironizata pe rețeaua de socializare. Fotografiile erau însoțite de comentariu: “Premierul Victor Ponta, alături de lideri importanți de stat și de guvern, la dineul oficial organizat cu ocazia deschiderii Olimpiadei de Iarnă 2014 de la Soci”
Fotografia cu Ponta în preajma președintelui Ucrainei, ștearsă de pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/32510_a_33835]
-
a căror contribuție e vizibilă în îmblînzirea limbajului tehnic, în perpetuarea unor abrevieri și fixarea unor specializări semantice), cît și de militarii în termen (cărora li se datorează mai ales tratarea ireverențioasă, chiar depreciativă, a instituțiilor și a acțiunilor armatei, ironizate și destructurate argotic). În 1942, în Buletinul Institutului de Filologie Română "Al.Philippide" din Iași, George-Mihail Dragoș publica "Note de argou românesc", un articol a cărui primă parte era consacrată Argoului cazon. Studiul se baza pe experiența directă a autorului
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
ce ușor e drumul printre plopi/ noaptea prin țară/ cu somnul ascuns în copitele/ cailor veșnic vii" (Veșnic vii) După treizeci de ani, poetul nu mai crede în capacitatea poeziei de a-l face nemuritor (ideea este de altfel și ironizată, printr-un joc de cuvinte: "binemuritorul"). Resemnat și surâzător, el așteaptă declicul final: "în spatele unui perete/ se aude aparatul de fotografiat/ țăcănind țăcănind/ ca și cum aș fi vreo celebritate// nu te mai neliniști mi se spune/ e moartea care te fotografiază
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
Ajungeam om mare ! - Permiteți-mi, mai întâi, domnule Țoiu, să vă felicit pentru premiul recent obținut. Legat de aceasta, îmi asum riscul de a vă întreba cum ați devenit scriitor. Spun risc, pentru că îmi amintesc felul savuros în care îi ironizați, într-un Prepeleac, pe autorii care își construiesc mitologii legate de momentul în care au simțit... atingerea aripii geniului. - Da, îi ironizam pe cei care se dau mari cu asta. Sunt însă două-trei momente pe care le-am scris în
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
fugit în codru" (dar informatorul nu poate preciza sensul)"; "e reținut de la cîntecele eștea, după mine ar însemna un cuvînt de voioșie". Pentru lingvist e însă interesant ce s-a întîmplat cu termenii "poetici" dincolo de uzul lor specific: decăzuți și ironizați, sau rezistenți și refolosiți. Destule "cuvinte poetice" au intrat, de pildă, în limbajul politic totalitar, în stilul "înalt" al discursurilor omagiale: prinos, a făuri, ctitor, meleaguri. Consecvent tradiției teoretice românești și deciziei lexicografice de a nu risca în indicarea registrului
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
să apară, pentru că subiectivitatea perspectivei este deja marcată, personal e mai frecvent: eu personal cred că..., părerea mea personală este că... Comică e și apariția adjectivului personal ca amplificator al formulei de atenuare și limitare conversaționale părerea mea, clișeu mult ironizat, cu ani în urmă, de revista Academia Cațavencu. Am întâlnit formula, recent, într-o declarație politică televizată, abundând în formule evazive și insinuări avansate cu prudență: „Cred că este un caz destul de complicat, punctul meu de vedere personal, și cred
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
pentru cel care o încearcă ceva mai des. În fond, argotizanții pot bea oricît, fără să se considere bețivi. Există totuși cîțiva termeni vag depreciativi, precum numele de agent machitor, pilangiu, consumator, alconaut, alcolist, sau metaforele burete și sugativă; sînt ironizați cel mult consumatorii de băuturi de proastă calitate: drojdier (Avasilcăi, 1994)
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
contaminarea lor (imperfect vroiam etc.)" (p. XCVIII). Totuși, vroiam nu pare a fi considerat de vorbitori o greșeală descalificantă, ci mai curînd una tolerabilă; probabil că de multe ori nici măcar nu e perceput. În vreme ce unele abateri sînt imediat semnalate și ironizate, vroia apare constant în paginile ziarelor. Frecvența sa poate fi cu ușurință ilustrată prin citate recente din mai multe cotidiene: "microbuzul pe care vroia să-l depășească s-a răsturnat" (Evenimentul zilei = EZ 10.07.2006); "le-a spus anchetatorilor
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
lingvistice a făcut deci ca termenii rusești care conțineau litera k să nu fie marcați grafic în transcrierea lor cu alfabet latin. Doar tîrziu și în bună parte prin intermediul limbilor occidentale k ajunge să conoteze alteritatea (de obicei refuzată sau ironizată) în ipostaza rusească: nomenklatura, perestroika. Imediat după 1990 am remarcat chiar o tendință, manifestată pentru puțin timp, de extindere voită și aluzivă a scrierii cu k pentru a polemiza cu orientări pro-rusești sau pro-comuniste: proletkultură, florikultori. În presa extremist-naționalistă, k
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
pe medicamente chimice de sinteză, timp în care s-au făcut progrese impresionante în domeniul igienei, al chirurgiei, al profilaxiei și combaterii bolilor contagioase, a venit timpul să fie redescoperită medicina naturii. Considerată de mulți ca o rămășiță arhaică și ironizată ca atare, aceasta câștigă tot mai mult teren. În fața bolilor grave ale ultimului secol, medicina alopată se dovedește adeseori neputincioasă, în timp ce metodele neconvenționale dau rezultate spectaculoase. De la ruși vine... Într-o lume dominată masiv de interesele industriei de medicamente, există
Agenda2004-25-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282544_a_283873]
-
spunea el maică-si, în copilărie, ceea ce însuși anticarul îi povestise într-unul din momentele lor de intimitate: "Mamă, mamă, de ce m-ai făcut așa de mic, rău și urît?" Simțul ei acut și rațional de dreptate, văzînd cît de ironizată fusese "clasa muncitoare" prin reprezentantul ei, oricît de caraghios ar fi fost, - o inamică, în fond, care și începuse "răfuiala istorică", - o determina să exagereze, să forțeze nota, deși nu se putea ști precis dacă, cu acel prilej, ea nu
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
e viața!?. Și alte epoci trecute își trimit ecourile în texte, de la declarațiile lui Rîca Venturiano pînă la șansonetele interbelice ? ? Mi te-ai lipit de suflet că timbrul de scrisoare și nu te pot desprinde căci inima mă doare?. Diminutivele ironizate cîndva de Maiorescu par a fi rezistat foarte bine uzurii secolelor: ?inima mea întotdeauna se topește după ochișorii tăi neprihăniți, după inimioara ta?. Sistemul de scriere contribuie la umorul involuntar al acestor texte, retransmise cu cifrele și abrevierile curente în
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
doamna Grecu. D.G.: Nu era nicio varză? C.S.: Nu, erau locuri frumoase din România. Haideți să dezbatem tema asta. Vreți s-o dezbatem? D.G.: Da! C.S.: Sigur ... D.G.: Da, spuneți, vă rog, dacă aveți argumente ... C.S.: Nu înțeleg ce anume ironizați. Faptul că erau mai multe locuri frumoase din România puse pe un panou de afișaj electoral pentru alegerile europarlamentare? D.G.: Dumneavoastră vreți să ne certăm unul cu altul? C.S.: Eu nu mă cert cu dvs, dar mi s-a părut
Dana Grecu, la un pas de ceartă cu un lider PC: „Dvs vreți să ne certăm unul cu altul?” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34196_a_35521]
-
cercetător care își respectă meseria, pentru a reconstitui sinuozitățile unui destin dramatic. VVM, deși un scriitor minor în fond, hazardat într-un limbaj sfidător, obositor prin provocările neîncetate și negativismul violent, merită sacrificiul de orgoliu al oricărui istoric literar. Deși ironizată necruțător, posteritatea îi poate fi, totuși, recunoscătoare.
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
dor/ cu niscaiva lanuri de grâu/ după care voi jubila/ cu strămoșii noștri daci care în frunte cu Partidul i-au învins/ pe romani să contribui și eu cu ceva la/ formarea omului nou, bogdaproste". A doua este madam Liric, ironizată crunt, în maniera de tinerețe a lui Geo Dumitrescu: "Madam Liric ah madam Liric/ la gară priviți pe fereastră/ lăptarul tocmai cară la gară/ geamantanele cu cocori ale toamnei.// Cred că am să îmi aprind o mărășască, madam,/ cu nasul
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
o unitate, o coerență și o consecvență de-a dreptul extraordinare. Desigur, azi o asemenea exemplaritate riscă să pară neverosimilă sau, mai rău, să fie dedramatizată ori chiar bagatelizată. Postmodernitatea nu mai suportă convingerile tari, gravitatea e suspectată și deseori ironizată, tragicul trebuie neapărat agrementat cu spirit ludic spre a fi tolerat. Nici modernismul anterior nu dădea o importanță prea mare biografiei unui creator. Ceea ce conta era opera. Distincția proustiană între eul estetic și eul empiric a transformat interesul pentru viața
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
e mai marcat de familiaritatea orală. Uzul a impus preferința pentru combinarea anumitor cuvinte cu unul sau altul dintre sufixe. Adesea, chiar derivatele feminine cu -ă șochează în primul moment, părînd să indice o adaptare "forțată"; astfel, au fost mult ironizate, la început, compusele englezești cu man, care primeau în română terminația -ă. între timp unele dintre formele criticate s-au impus: recordmană a fost acceptat încă de prima ediție a DEX (1975), tenismană de cea de-a doua (1996). De la
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
de ce erai supărată:/ (ŤCelălaltť, mai ales, mi se părea atât de puțin demn de ură!)/ Îți spusesem într'o seară că te sărut Ťpentru ultima datăť...". Chemată să lecuiască "o insistentă senzație de minus" (Poem de vilegiatură), dragostea, paliativă și ironizată, nu e bună să-mpiedice destrămarea lui Doi: "Era tot o dimineață de August aceea/ când sărutările au devenit comune ca niște bani.../ Ei, dar cât te poți iubi cu o fată/ care e și țărancă și n'are decât
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
filosofiei iraționaliste moderne de tip lukácsian. De altfel, Georg Lukács, cu antropocentrismul său pozitiv (arta are "menire dezalienantă, dizolvă fetișurile vieții cotidiene, aparența obiectuală a relațiilor umane") și ontologia în centrul căreia se află analiza categoriei fundamentale a muncii, este ironizatul "patron filosofic" al romanului. Patronul poetic-ficțional este Carlos Drummond de Andrade, citat chiar în deschiderea romanului (" Marțianul m-a întâlnit pe stradă și s-a temut de neputința mea umană. Cum poate să existe, și-a spus el în sinea
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
de mult s-a încercat discreditarea lui culturală, pe atît de implacabil i-a sporit în timp succesul. E cazul unui intelectual al cărui prestigiu a crescut pe măsura ce a fost atacat și, indiferent dacă a fost parodiat și ironizat, prin parafrazarea sau imitarea sarcastică a cuvintelor sale, indiferent dacă i s-a arătat nonsensul frazelor și i s-a dezvăluit țesătura cu precădere calamburească a cuvintelor sale, indiferent dacă i-a fost imputată angajarea nazistă și a fost scos
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
foarte bine că odată ieșit din bârlogul care, de bine, de rău, îi oferă o anumită protecție, va fi sfâșiat nu doar de adversarii declarați, dar și de supușii de ieri. Luând în considerare toate acestea, Mircea Geaonă nu trebuie ironizat pentru ceea ce încearcă să facă. El ar trebui chiar susținut. Într-o țară săracă precum România, probabil că e nevoie de un partid social-democrat puternic. Numai că el nu poate fi alcătuit din indivizi pe fruntea cărora stă înscris stigmatul
Generația cu un singur membru by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10675_a_12000]
-
caii și burdihanele, de umplut sacii și poștalioanele către Mogoșoaia și Brașov, care a luat, nevrednic dar hrăpăreț, locul Târgoviștei sau Curții de Argeș), devenind un circ feeric, invidiat, dușmănit și adorat cu dulce inconștiență. Amețitor creuzet de alogenie pitorească, ironizat, sabotat și venerat, spulberat de toate vânturile și tropăit de toate copitele, plin de biserici, cârciumi și grădini, oraș a cărui lege a rămas fărădelegea și-a cărui noblețe paradoxală e azi de căutat mai ales în nimicnicia mahalalei. Mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]