311 matches
-
Teatrul politic, așa cum s-a cristalizat el în decursul întregii mele activități, nu constituie vreo “descoperire” personală și nici rezultatul frământărilor sociale din 1918. Rădăcinile lui pornesc încă de la sfârșitul secolului trecut, când în viața spirituală a societății burgheze au irumpt anumite forțe care, în mod conștient sau numai prin simplul fapt al existenței lor, au determinat modificarea radicală și, parțial, chiar năruirea acestui univers spiritual. Aceste forțe au venit din două direcții: dinspre literatură și dinspre proletariat. La întretăierea celor
Erwin Piscator - Teatrul Politic (fragmente) () [Corola-website/Science/295621_a_296950]
-
care se derulează într-o lume în care miraculosul, magia, elementele supranaturale sau imposibile sunt esențiale, care are o atmosferă de inspirație medievală și uneori si caracter epic, putem distinge două categorii: Prima, Low Fantasy, e cea în care supranaturalul irumpe în lumea normală în vreme ce cea de-a doua, denumită High Fantasy, e narațiunea în care povestirea are loc într-o lume imaginată în totalitate de autor, într-o lume secundară (populată de ființe fantastice, acesta e cel de-al doilea
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
trebuie să se aștepte la orice, cavalerism străvechiu în asemenea împrejurări. A fost primul simptom de histerie europeană. Germania, profitând de zarva acestui conflict, dar mai ales folosindu-se de pertractările îndelungi și neajunse ale diplomației franco-britanice cu privire la supravegherea Mediteranei, irumpe în zona demilitarizată prin tratatele de pace a Rhinului. Renania odată ocupată, diplomația europeană continua să privească spre Mediterana și Etiopia, de unde putea veni o gravă atingere a intereselor britanice, dar atenția împărțindu-i-se și spre Rhin, de unde de
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
de batist fin ce-mi Împodobește pieptul și cu unghiile mi-l brăzdez cu dungi sângeroase, În timp ce o arsură atroce Îmi incendiază buzele reci ca mâinile șarpelui. Un răget surd urcă din cele mai negre caverne ale sufletului meu și irumpe din țarcul dinților mei plini de cruzime - eu, centaur vomitat de Tartar - și aproape că nu se aude zburând nici o salamandră, pentru că-mi țin urletul, și mă apropii de tine cu un surâs atroce. — Draga mea, Sophia mea, Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În aceste versuri „ut musica poesis" poezia infinitului fiind sugerat? aici mai mult la nivelul fonetic. Poet al „marilor dep?rt?ri cosmice", Eminescu reu???te ?? creeze o ipostaziere În chip de sunet a spa?iului deschis spre infinit ce irumpe magic din cel Închis, finit. Predomin? În primul vers sunetul „a" vocală cea mai deschis?, „generatoare de ecouri vaste ?i dep?rtate" (E. Papu), ce exprim? spa?iul abstract, f??? limit?. Pentru a realiza Ins? „efectele extreme ale marilor dep
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nucleu de radia?ie Îndep?rtat? s? fie cât mai Inc?rcat ?i cât mai dens", poetul Îi amplific? rezonan?a utilizând semiadverbul „mai", a c?rui redundan?? puncteaz?, ca Într-o partitur? muzical?, intensitatea expresiei poetice. Aici, vocală „a" irumpe În mijlocul cuvântului că un cântec pe care fiin?a poetului, ve?nic pendulând Între destinul unei trec?toare ?i zbuciumatei vie?i ? i lini?tea cufund?rii În infinitul cosmic, Îl Înal?? c?tre z?rile Îndep?rtate . ale dorului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
îi stimula însă tocmai împrejurarea aceasta. Cel întîi "vlădică" (episcop), căpetenie și religioasă și politică, organizase plaiurile munților, iar unde astăzi e capitala Țetinie, se întemeie o mănăstire ca reședință. Muntenegrenii începură ofensiva. An cu an, deceniu cu deceniu, slavii irumpeau în ținuturile ocupate de turci. Ei părăduiră Herțegovina, Rascia (ținutul Novibazar) și cercetară des locurile pe unde fuseseră așezați din amândouă laturile râului Sem, pentru a face stricăciuni inamicului. Două secole continuară aceste acte de dușmănie, faptele cetelor muntenegrene. În
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
scrie, asigurându-mă că va găsi o soluție să mă scoată din infern. Astfel, eu însămi m-am liniștit, renunțând la disperare, imaginându-mă într-o poveste palpitantă din O mie și una de nopți, varianta Mardrus! Că irealul va irumpe în viața mea brusc, exact ca în povești, pentru că există o invizibilă protecție pentru cel care iubește. Scrisorile lui René erau acel „ireal”, scrisori care, deși adresate mie, erau citite întâi de securistul blocului nostru; el mi le dădea până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dacă Poarta în asemenea momente va fi lăsată de capul ei, ea poate lua hotărâri a căror urmări se sustrag deocamdată de la orice aprețiare. Tocmai de aceea acțiunea puterilor trebuie să fie hotărâtă și energică în Constantinopole. Dacă sârbii ar irumpe în Turcia, atunci acțiunea puterilor rămâne fără obiect. Europa ar deveni atunci în cazul cel mai bun un spectator al scenelor sângeroase din sud - estul Europei și ar trebui să-și păstreze amestecul și hotărârile sale pentru momentul în care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu este mai puțin paradoxală decât ideea reconcilierii cerului cu pământul la 1789“7. După acest an a devenit regulă ca orice mișcare violentă să fie considerată continuatoare a revoluției. În perioadele de calm, revoluția subzistă în subteran, pentru a irumpe ciclic la suprafață în momentele critice. Revoluția bolșevică a preluat regulile, scenariul și filosofia celei franceze de la 1789. Beneficiind de un asemenea „pedigree filosofic“, superior oricărei alte utopii și asistat încă de la naștere de o cohortă de „filosofi, savanți și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Întemeierii acesteia, așa cum spera și Încerca Descartes. Consecințele ce decurg din astfel de concluzii ar fi descurajante pentru metafizică, deoarece nu s-ar mai putea postula dintru Început un concept absolut, cum este cel referitor la Dumnezeu, din care să irumpă explicația realului. Un alt comentator al cartezianismului, Octave Hamelin, În lucrarea Le sistème de Descartes (pp. 123-135), se pronunță În favoarea unei interpretări nuanțate a cogito-ului sub forma raționamentului. El pretinde că se poate modifica premisa majoră din structura silogismului transformând
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
noțiunea, Jung conchide că avem de-a face cu un sentiment deopotrivă tainic, inefabil, dar și înfricoșător, și imanent divinității. Dacă un individ trăiește o asemenea stare numinoasă care transcende Imago Dei, eul nu mai poate cenzura conținutul inconștientului și irumpe în personalitatea conștientă rațională. Iată cât de plauzibilă ne apare acum fascinația și impresia terifiantă de care sunt cuprinși deopotrivă Ladima, Fred, și chiar cititorii, la lectura articolului teratologic! Acesta posedă "calitatea numinoasă" și, din acest considerent, sunt zdruncinate din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dezlănțuite, Fred își impune o stavilă ascetică în relația cu d-na T., conform scenariului cavaleresc. Anima scriitorului este obiectivată de rigorile conștiinței. Pentru a simplifica, ar fi potrivit să ne închipuim o confruntare perpetuă între defulările inconștiente, din care irumpe imaginea Animei, și conștiință; victoriile alternează de la o "tabără" la alta. De aceea, Fred Vasilescu este când misogin în raporturile cu o serie de femei, când manierat și fermecător în compania celorlalte. Fiindcă autorul, oricât de lucid ar fi, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
op. cit., p. 288. 389 Ibidem, p. 286. 115 femeia îl usucă” 390 - efect feminin devastator. Dacă primii trei parteneri au fost prezentați global, pe soții următori, târgoveața îi caracterizează individual. Cu toate acestea, tot figura ei vine în prim plan, irumpând prin aceeași pasionalitate excesivă: „și eu eram arzoaie, dolofană/ și drăguliță ca o coțofană”391. Căsătoria devine un purgatoriu, un drum sigur pentru soț de a păși în rai. Ultimul partener, al cincilea, se dovedește a fi cel mai privilegiat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
încă un cuplu. Gradația aceasta elementară permite dispunerea scenelor în funcție de un grad de excitare crescând și o îndepărtare din ce în ce mai importantă de practicile sexuale curente. Scena dintre soție, soț și amantă presupune o dorință existentă între cele două femei, dorință care irumpe în lipsa oricărei verosimilități psihologice. Cele două fac o plimbare pe munte: "Mă cățăram sprijinindu-mă de ea. Era deci cât se poate de firesc să ne găsim dintr-odată una în brațele celeilalte (sic). Respirațiile noastre se amestecaseră într-un
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
impetuoasa persoană întâi a narațiunii. Toate acestea ar fi simple fantasme ale unor admiratori ai lui Chandler dacă n-ar exista și probele textuale corespunzătoare. Valoarea creației lui Chandler este dovedită de nenumărate secvențe în care talentul literar al scriitorului irumpe vijelios. Scena descrierii de către Marlowe a stării de delirium tremens în care-l adusese „tehnica” infailibilă a doctorului Sonderborg e demnă de pana oricărui scriitor de primă linie: M-am ridicat în pat și, după o vreme, am putut să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
eliberare și de realizare de sine: Frammenti lirici din 1913, Canti anonimi din 1922 care îi vor inspira pe Montale și Ungaretti, sunt un semn clar poetic. Poezia sa oglindea așteptarea arzătoare a Cuiva: era Dumnezeu care, încet, începea să irumpă în sufletul său. „Sunt un câine - scria el - care adulmecă Divinul”. Clemente Rèbora a fost un preot blând, altruist, extrem de sensibil în fața suferințelor altora, încă din tinerețe însuflețit de dorința de a fi de folosi celorlalți, de a fi aproape de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
fel orientată încât să găsească, să prezinte și să explice asemenea legături. Pentru el este o datorie proprie faptul de a găsi calea către limbajul simbolurilor (symbolspråk), care este mai vechi decât toate religiile și culturile istorice cunoscute și care irumpe nestăvilit mai ales atunci când omul are de înfruntat acele mari,atotputernice și aparent de nerezolvat greutăți - cu alte cuvinte, în situațiile existențiale. Astfel, sarcina cercetătorului religiei (religionsforskare) este de a urmări transformarea limbajului originar al simbolurilor de-a lungul timpului
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
sa însăși, pur și simplu pentru că este aici și trebuie să fie aici, de unde rămînîndu-i obscur. Acesta este neantul originii sale. în fine, în prBzent omul se pierde în relațiile sale cu ceilalți oameni, se pierde în vanități. Neantul care irumpe în prezent este neantul a ceea ce se întîmplă constant. Cel mai adesea, omul fuge de neant, i se refuză datorită impresiei că acesta îi răpește totul, că îl privează de certitudinile sale cotidiene. Această fugă îl livrează vârtejurilor lumii fiindului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
drept fratele meu întru orbire, aproapele din noaptea fără depărtări. Asemeni unei pulsiuni care a așteptat căderea cortinei în timp ce pe scenă evolua impetos gestul filantropic față de orb, asemeni unei prezențe afective din subconștient ce își aștepta clipa izbucnirii, sentimentul resemnării irumpe necruțător în sufletul meu. Cu un pas rămas pe tărămurile dramei nevăzătorului și cu celălalt coborât în cotidian, sunt prins de acest teribil sentiment generat de gândul că orbul va rămâne orb și după darul meu și că dacă aș
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
după ce s-a așezat în incinta templului, orbul își întinde mâna implorator spre fluctuațiile omului cotidian. Despre templu s-a spus mereu, în evoluția conștiinței religioase a omului, că este casa zeului, tărâmul care punctează imanentul cu deplinătatea transcendenței ce irumpe în temporalitate precum o paranteză, o sincopă de absolut. Zeul generează și regenerează, el creează, deține capabilitățile distrugerii și ale vindecării precum și forța resurecției întru apocalipsă, energia eternă a sfârșitului deplin reînnoitor. Așadar templul ar fi, pentru conștiințele religioase, sălașul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
meu stingher, conștiința mea deșertificată, secătuită de luciditate practică, de curaj, răbdare și dragoste, este pătrunsă înlocuitor de o nouă vibrație afectivă: revoltarea. În miezul nenorocirii mele, captiv într-un labirint ce îmi ironizează prezența ca fapt individual, simt cum irumpe din teluricul interiorității mele interogarea-blasfemie de ce eu? Îmi pare că universul este profund deficitar, iar zeii sunt nedrepți în alegeri și judecăți. Fenomenalitatea subiectului meu cunoaște acum o tensiune de maximă adversitate, de repulsie crescândă dezornat-impulsivă ca și cum resurecția ce m-
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
al realității celor așezate și propuse pe o astfel de masă a oferirii, a expozeului întru detaliu. În demersul mărturisirii iubirii către persoana de care m-am îndrăgostit, eu suport operarea unei incizii în propria mea conștiință ce lasă să irumpă tensiunea afectiv-erotică dominantă, confirmând realitatea prezenței unei astfel de tensiuni la nivelul propriei interiorități. Astfel, confesiunea te iubesc deține și sensul cu adevărat te iubesc sau este adevărat că te iubesc. În această mărturisire rostită, eu dețin o funcție trivalentă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
energetice? Fascinați de o serie de evoluții spectaculoase, asociate mai ales cu revoluția tehnico-științifică contemporană, am uitat sau, oricum, am acordat mai puțină importanță unor factori "clasici", "naturali" ai evoluției planetei, printre care și populația. Neglijate și subestimate, elementele clasice irump în contemporaneitate cu o forță ieșită din comun. În ultimul timp, populația s-a impus în plan economic, politic și social nu numai prin complexitatea problemelor pe care le comportă, ci și prin declanșarea unor tendințe pe termen lung, care
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
câtorva poeme ce reflectă experiența tragică a războiului. Volumul Nepieritoarele efemeride, scris patru decenii mai târziu, marchează o altă etapă în aspirația de a conjura neființa. Descoperirea perenității „efemeridelor” consolează întrucâtva, dar ca fundal rămâne o vagă melancolie. Semnele neantului irump din când în când (Norii, Ușile de taină), menținând tensiunea. Nici motivul creației nu este abandonat, cântul - din fluier sau orfic - fiind și el o „nepieritoare efemeridă”, a cărei condiție e harul venit din cer. Prospețimea percepțiilor, interpretarea inedită dau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]