305 matches
-
prin experiența comunistă, ni se impune ca datorie morală analiza și înțelegerea acestei experiențe la dimensiunea de experiență mistică ce ne-a pus în ecuație relația cu Dumnezeu și ne-a demonstrat că, într-un mod criptic, dar constant, veșnicia irumpe în timpul istoric. Din punct de vedere creștin, singurul răspuns care îi poate fi dat comunismului este afirmarea a tot ceea ce el neagă: afirmarea libertății, a spiritualității, a existenței lui Dumnezeu și, prin această afirmare, intrarea în conflict direct cu comunismul
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
prin experiența comunistă, ni se impune ca datorie morală analiza și înțelegerea acestei experiențe la dimensiunea de experiență mistică ce ne-a pus în ecuație relația cu Dumnezeu și ne-a demonstrat că, într-un mod criptic, dar constant, veșnicia irumpe în timpul istoric. Din punct de vedere creștin, singurul răspuns care îi poate fi dat comunismului este afirmarea a tot ceea ce el neagă: afirmarea libertății, a spiritualității, a existenței lui Dumnezeu și, prin această afirmare, intrarea în conflict direct cu comunismul
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ŞI SECURITATEA, ÎN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/344375_a_345704]
-
prin experiența comunistă, ni se impune ca datorie morală analiza și înțelegerea acestei experiențe la dimensiunea de experiență mistică ce ne-a pus în ecuație relația cu Dumnezeu și ne-a demonstrat că, într-un mod criptic, dar constant, veșnicia irumpe în timpul istoric 43. Din punct de vedere creștin, singurul răspuns care îi poate fi dat comunismului este afirmarea a tot ceea ce el neagă: afirmarea libertății, a spiritualității, a existenței lui Dumnezeu și, prin această afirmare, intrarea în conflict direct cu
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA ?' CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/344381_a_345710]
-
iar pictura începe să împrumute elemente tehnice. Florin Popescu-Pentegos își imaginează prin arta sa lumi neaflate ale Universului, iar prin picturile sale părticele din ele sunt aduse la viață. Pentegos știe să le caute, dar mai ales știe cum. Fantasticul irumpe intempestiv într-o realitate previzibilă în esență și în detaliu, frizează o imaginație extraordiară, miza ficțională fiind cartografierea unor realității aflate doar în mintea sa (neoexistențialism pictural?), dar care generează o miză considerabilă de semnificații. Prima privire îndreptată spre lucrările
PENTEGOS de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348171_a_349500]
-
pașnic veghează Nașterea rodului din flori, Floarea- soarelui își deschide corola, Îndrăgostită de zâmbetul soarelui Ce tocmai răsare, Pământul și Cerul, în zare Mâna își dau, Trăind deopotrivă fiorul vieții. Din amorțire, S-a trezit și inima mea, Flacăra ei irumpe, Până la Cer ajunge, Speranțele- oglindește Dar dragostea se răzvrătește Și-n inimă, și-n Cer, asemenea... Așteptându-te, însingurată, Inima de dor tânjește Și-n taină te cheamă... Cât timp tu ești departe, De dor, Eu nu mă pot despărți
VINO LÂNGĂ MINE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361793_a_363122]
-
isihia, încremenirii tijă.” Ne întrebăm: Ce-l caracterizează pe poet? Aflăm răspunsul chiar de la autor, din partea a patra a poemului „Zamolxeion'', intitulată ARHEION: „Avida căutare-în deja găsire, sfântă/ silaba- OM durării, suprema-i pace -o cantă.” și... „Cât sinea, dăinuitul, irumpe să asume/ și'înfiorat așterne amprentă fără nume,/ pe-a binelui cărare, în destinal să fie/ doar OMUL stă mișcării, mișcând statornicie”. Se poate afirma că Petru Solonaru invită la o re-edenizare prin cuvânt, prin poezie? Da! Noțiunea de cetățean
POEZIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364854_a_366183]
-
că, pentru noi, corpul unei persoane este, în mod genuin, un obiect de artă, vrem să spunem că ni-l reprezentăm ca „frumos” și „atemporal”, aidoma unui tablou. Acesta este momentul propice, în contemplarea goliciunii, în care esteticul și eroticul irump în cotidian, în afara obligativității oricărei experiențe artistice propriu-zise. Astfel, reprezentația nudului corespunde celei mai artistice trăiri ale ființei, independent dacă scena se petrece în pat, între doi îndrăgostiți, sau, în atelier, între artist și modelul său. Mi se pare firească
REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366495_a_367824]
-
poezie dar eram atât de îndrăgostită că nu-mi găseam cuvintele: se ascunseseră adânc, în suflet. Și-apoi duceam darurile tale destul de grele pentru umerii mei tineri. Dar poezia întârzia să apară și într-o zi ai plecat. Atunci au irumpt și dorul mi-a ars sufletul alungând cuvintele ascunse din iubire, cu grijă. Dilemă Timpul trece greu când aștepți. De ce e furioasă tocmai acum Penelopa din mine? Întreaga-mi ființă se zbate într-o furtună teribilă de parca Ulise însuși s-
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
-ți scriu o poeziedar eram atât de îndrăgostităcă nu-mi găseam cuvintele:se ascunseseră adânc, în suflet.Și-apoi duceam darurile taledestul de grele pentru umerii mei tineri.Dar poezia întârzia să apărași într-o zi ai plecat.Atunci au irumpt și dorul mi-a ars sufletul alungând cuvintele ascunse din iubire, cu grijă.DilemăTimpul trece greu când aștepți.De ce e furioasă tocmai acum Penelopa din mine?Întreaga-mi ființă se zbate într-o furtună teribilăde parcă Ulise însuși s-ar
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
pilot și un medic au murit eroic, în condițiile în care, se știe, și-au asumat dificilă lor misiune în serviciul vieții semenilor. În comentariul meu (la articol) spuneam că germenele eroului e în mulți dintre noi, dar el va irumpe atunci cand va veni momentul. Pentru cei doi... a venit. Parcă anume spre a participa la mult prea bicisnicul nostru exercițiu. Timpul nostru, deci, măi naște eroi. Cel puțin doi au nume și prenume: pilotul ADRIAN IOVAN și doctoriță rezidență AURĂ
DA. TIMPUL NOSTRU TICĂLOŞIT ÎNCĂ MAI NAŞTE EROI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361595_a_362924]
-
apele toate/ Să ne mutăm în altă țară!// (Octavian Goga, Poezii/Publicistică. Editura Floarea Darurilor, București, 2002, p. 22) În arta populară se aprinde, ca în Icoană, sufletul Neamului cu toată bogăția sa sufletească și veșnică. Numai în arta lui irumpe din străfunduri milenare seninătatea sa de geniu. Folclorul este sufletul acestui Neam ales, care-i pulsează în inimă dreapta credință. Împreună, folclorul și credința străbună se răsfrâng integral în toată complexitatea trăirii Dorului și a Ortodoxiei. În fiecare stih, în
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
în zugrăvirea ochilor unei vechi icoane pe zidurile bisericilor rurale... Dar nu numai sufletul fiecărui meșter popular, luat în parte, își cântă adâncurile în frântura de artă pe care o migălește, ci umbre și luminișuri din sufletul unui neam întreg irump în misterul artei naționale, o colorează, îi suflă duh, o înviețuiesc, imprimându-i totodată, un specific etnic și altul spiritual. Să luăm, de pildă, sufletul oltenesc în arta populară. Veacurile l-au răsfrânt, lumină și vis, în scoarțe și chilimuri
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
a lui Mircea Istrate (cu o Prefață de Cezarina Adamescu) în cheia prolificului poet care ne-a obișnuit cu poezie patriotică, admirabilă, putem conchide că autorul răzbună, cu încă o carte, perioada de tăcere în care a „dospit”, pentru a irumpe în câțiva ani cât alții într-o viață. Dacă citim în cheia profesorului care se întoarce acasă cu muntele CUNOAȘTERII în spate, îi simțim picătura de sudoare înghețată pe șira spinării, când privește „Trista realitate”. „Te-ai străinat, nepoate, de
MIRCEA DORIN ISTRATE- SATULE, BURIC DE LUME , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351348_a_352677]
-
POEME Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului cuvintele vor semăna dezastre trubadurii vor cânta poeme și în grădinile boeme va ninge cu petale de pe astre un dor de viață iarăși va irumpe zăvozii străzii mușcă fără lanț perceptorii lumii la bilanț, cartelele de trai le vând mai scumpe reptilele de felul lor avide și-au lipit pe față câte-o mască: au și ele dreptul să trăiască în congregații, sindicate sau partide
TRUBADURII VOR CÂNTA POEME de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350844_a_352173]
-
o dată pătrunse, „într-o lume misterioasă”, sufletele noastre „se împletesc fără să știm / își vorbesc prin empatie / în frecvență joasă” (Într-o lume misterioasă). Sunt clipe de grație care se cer împărtășite, pentru ca energiile din noi să se descătușeze, să irumpă în iubire spre ceilalți și doar așa vom putea alcătui un întreg: „și-n clipele ca niște nestemate / suntem întregul / despărțit pe jumătate” - (într-o lume missterioasă). Desigur e vorba aici de jumătatea de măr pe care o caută fiecare
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
să vină mai aproape/ lumea...". Volumul de poeme Post-ospicii e, mai degrabă, o radiografie parodică a existenței, în care poetul freamătă la temele grave, lovite de alienarea psihologică. Amestecul de reprezentări fantastice creează un tablou neobaroc al imaginației din care irumpe o iluminare secretă a speranței: "Bea cerbul, cerbul cu/ coarne poleite, cu mărgele la gât și la urechi cu podoabe, bea/ o gură din izvorul/ apei rațiunii, după cum scrie mare și o gură din izvorul apei/ non-rațiunii, decor pictat pe
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
poezie dar eram atât de îndrăgostită încât nu-mi găseam cuvintele: se ascunseseră adânc, în suflet. Și-apoi duceam darurile tale destul de grele pentru umerii mei tineri. Dar, poezia întârzia să apară și într-o zi ai plecat! Atunci au irumpt și dorul mi-a ars sufletul alungând cuvintele ascunse din iubire, cu grijă. LUMINI ȘI UMBRE Mă regăsesc la lumina lămpii într-o seară a greierilor. Eu și imginea mea două umbre ce dispar, născându-se... NEPREVĂZUTUL Erai atât de
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
În zori mă diminețesc de păcate Iar norii se-norează în mine întregi. În umezeala aceasta sunt ros de veac Ca un cântec încântecit prin lume, Sau ca aripile unui pescăruș ce se desfac Vălurind pe valuri sub clopote de spume. Irumpe soarele ca un triumf al vieții Și flutură peste mare și noi salutul Luminii prelungită pe dalele pieții Unde neliniștea-ndoielii pecetluiește sărutul. Muzele datoare De-ți curge sângele pe cărare Curg din tine și erori: Ai oriunde muzele datoare
NELINIŞTEA ÎNDOIELII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355826_a_357155]
-
interieure de l`intuition” că teoria bergsoniană “ignoră imperativul moral al lui Socrate”. A ne cunoaște spunea Bergson înseamnă a descifra în efervescența adâncurilor aritmiile și euritmiile elanului vital, a acorda puterile sufletului la tumultul răscolitor prin care viața cosmică irumpe irațional în om. El susține că elanul vital produce și indivizi de excepție- eroii, profeții, sfinții-ctitori ai unei ai unei “morale deschise”, care îndrumă oamenii către “societatea deschisă“, prin care se înțelege umanitatea. Sub imboldul lor înmugurește în om dorința
MAŞINA DE FĂURIT ZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356808_a_358137]
-
E joi, și razele abundă. Râul cel trist își leapădă tulpanul Adapă-n noi speranța regăsirii, Trec zilele și se-mplinește anul - Urc, joia, treptele-mplinirii. Rotunde-s astăzi roadele frăției, Albastrul slovelor inundă zarea Și cerul cheamă trilul ciocârliei - Irumpe, joia, sărbătoarea. Aprinsă-i azi făclia deșteptării, Răzbate românescul din ziare, Turnat adânc în plumb, zidire Țării - Aștept o joie viitoare. Notă: Citesc frecvent (desigur, selectiv) de vreo 12-13 ani, “Literatura și Arta”, săptămânalul Uniunii Scriitorilor (acum, al scriitorilor) din
AŞTEPT O JOIE VIITOARE (ACROSTIH ANIVERSAR) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369475_a_370804]
-
are voință,Să nască din el un lujer nealb,Izvor de trăire-n dorință.Dorință de viață,dorința de-a fiNăscute din verdele scos la luminăDin albul zăpezii,ce într-o ziTopitu-sa ca sunetul într-o surdină.Verdele crud irumpe peste noiîn suflete și-n gând,în amintiriUn văl de bucurie se-mprăștie în ploiPe chipul tău și-al meu plin de iubiri. Se simte-n aer cânt de primăvară, În noi un verde crud de-odinioară....
FLORENTIN DUMITRACHE [Corola-blog/BlogPost/369671_a_371000]
-
flori pământene adăpate cu roua unui singur dor... Se revarsă peste noi picături de iubire dintr-o ploaie viitoare, ce-n izvor ține sămânța... Astfel dorurile cresc râuri, inundă o fântâna -izvor. Din vortexul iubirii. se nasc două fântâni care irump în cascade toate visele pierdute. Stropii ne ating iubirea ne rostogolim sudând materia: două râuri, două cascade, crescute în paralel de timp ce se vor întâlni în marele ocean al zborului doar, pentru a curge împreună... Referință Bibliografică: Oceanul zborului
OCEANUL ZBORULUI de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362684_a_364013]
-
înăbușindu-și cu greu zbenguiala juvenilă. Înconjurată de verdeață,femeia dormita în liniștea cartierului rezidențial. Florile curtate de gâzele păreau să fie în concert. Soarele devenise pur și simplu de nesuportat. Cu brațele dezgolite, un băiețel cu păr blond, cârlionțat, irumpse prin ușa de la intrare, strigând: - Prinde-mă! Prinde-mă! Tot privind înapoi se împiedică și căzu. Prin ușa întredeschisă, o voce plină de dojană se auzi ieșind alene, ca o tânguire, spre cel căzut: - Te-am rugat să fii cuminte
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
Zehan, în Zeani și va rămâne astfel pentru totdeauna, înmarmorat în columna muzicii universale! Odată cu debutul în „La Traviata” de Verdi, pe scena Teatrului Duse din Bologna, în rolul ce îi va fi efigie carierei sale muzicale, Violetta Valery, va irumpe ca din cer o lance a luminii ce va arbora pentru eternitate, un nume solar al muzicii: Virginia Zeani! Biografia Virginiei Zeani nu poate fi gândită decât analoagă unui sistem unitar al muzicii, unui cosmos al muzicii. E greu și
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
izvor creator, o energie inaccesibilă muritorilor de rând. Din acest proces al genezei, „se stârnește o furtună” (cea a creației și a simțămintelor din sufletul ei), pe care nimic nu o mai poate stăvili (Sufletul de sticlă, p. 8). Poezia irumpe, triumfă. Nu mai este doar acea trăire interioară, poeta dezvăluindu-se, sufletul ei aparținând tuturor, versul devenind o odă a bucuriei: „te bucurai și te scăldai în mirosul lor de flori tinere/ ca și cum te-ai fi scăldat în vinul de
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]