138 matches
-
se schimbă și merge spre radicalizare? Citiți pe Internet ce se spune despre țigani de exemplu și poate veți înțelege. În țările vestice nu numai țiganii sunt vinovații, dar asta-i altă căciulă. Oare nu observați pe creste avalanșa care irupe din ce în ce mai des în lumea occidentală: respingerea multiculturalismului, exacerbarea valorilor naționale, enclavizarea și caricaturizarea politicilor liberale? Sunt semne că istoria începe să se repete așa cum a făcut-o de atâtea ori în cursul mileniilor. Dar mă cutremur uneori când mă gândesc
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
este cel fizic. Ulro este un spațiu-rădăcină din care vor izvorî spațiul fizic și timpul fizic. Ulro este un loc atemporal; aici există, tot în plan informal, toate amprentele destinelor individuale: karman hindus este situat la un nivel subspațial, de unde irupe că o necesitate de manifestare în spațiul fizic. În concepția hindusa, akasha este dimensiunea atemporala și aspațiala în care destinele împlinite și cele neîmplinite coexista simultan. Ulro este "Greșeală"208, "cea mai adîncă noapte"209, " Neant" (Vacuity)210, "Ținutul lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tirzah (Tirța) este amintită și de Solomon în Cîntarea Cîntărilor, 6, 4. 288 (VIII, 367) îi Crea un Spațiu cu o plăpînda lună-nchis: Spațiile rarefiate ale Lumilor inferioare devin reale numai prin intervenția apei, ca realitate a Spiritului, care irupe (prin milă divină) din conștiința spațiului. Stările-spațiile de vid sînt lacrimi-deschideri ale durerii divinității și creației ce a căzut și care a primit de la Dumnezeu conștiința faptului căderii, și prin această a primit înțelegerea faptului pocăinței, ca drum invers, ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
primul pas al unei formidabile revoluții epistemice: acceptarea unei contradicții de către raționalitatea științifică"868. Morin insistă asupra acestui fapt, anume că această contradicție nu este rezultatul unei erori de raționare, ci apare printr-un demers rațional-empiric cu caracter științific, adică irupe în plină raționalitate științifică. Concluzia sa cu privire la această apariție este una care vine în totală contradicție cu specificul gândirii clasice, anunțând paradigma complexității: "Ceea ce impune contradicția este o exigență rațională mai puternică decât cea care cere eliminarea ei"869. Într-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
model, Nichita Stănescu, alături de Blaga și Arghezi, guvernează universul său liric. Este o poezie modernistă în linia neoexpresionismului tradiționalist blagian, frământată de îndoieli și revolte argheziene, uneori încărcată de o tristețe bacoviană și mai ales de un puternic lirism, care irupe în maniera impetuoasă a lui Nichita Stănescu. Lirica, directă, de tipul confesiunii adresate unei persoane anume (poemele sunt datate și, majoritatea, poartă o dedicație), este dominată de două mari teme: scrisul și prietenia. De altfel, ele se întrepătrund, poeții, asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
pe care o transformă într-o ipostaziere terestră a Raiului: „Râd toporașii vineți ca ochiuri de izvoare./ E-o dimineață albastră și clară ca un clopot/ [...] Când alb răsare-n slavă Ierusalimu-n flori/ Și laudă de ramuri spre cerul cald irupe” - Întâmpinare; „Atâta cer a curs pe câmp azi noapte/ Că peste ramuri atârna în zori/ Argint din matca drumului de lapte/ Și stele izvorau pe câmp din flori” - Dimineață de primăvară. Scopul demersului poetic îl constituie perpetua căutare a unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
sau miturile personale. Mircea Eliade a fost primul care a susținut că poveștile sunt reinvestiri mitologice mai mult sau mai puțin mărturisite, fiind convins, încă din 1939, de existența unor "amintiri imemoriale", care zac în sufletul tuturor oamenilor și care irup necontrolabil și în opera scriitorilor, teoria jungiană a arhetipurilor și a memoriei colective consolidând ipoteza semnificațiilor trans-istorice ale unor comportamente umane. Influențat nu numai de eseul menționat, ci de întreaga activitate de cercetare a lui Eliade, I. P. Culianu își propune
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
Vladimir Ilici Katzowski intelectualului fără chipiu". Suspectul intelectual cu o vizibilă atitudine independentă e supus (hélas, ca și subsemnatul!) unor percheziții din partea "organelor" specializate, care pentru a nu-și pierde vremea își încep "scotocirile" pe la orele șase dimineața: "Atunci au irupt gîndacul Boțârlan + insectele Chirilă și Poncu în garsoniera mea, inițiind cotrobăitul sistematic al biografemelor, fotografiilor și sulurilor de hîrtie igienică, în căutare de senzațional sau de manuscrise dăunătoare Administrației Scornimicitoare; atunci va fi urmat interogatoriul încrucișat din Sărărie, în cadrul căruia
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
diferențiere, îndeosebi față de suprarealism. Din același motiv, de aplicație a teoriei la practica ficțională, inadecvată rămâne și asimilarea prozei lui Țepeneag cu aceea a lui M. Eliade: "O obsesie ce revine mereu în întreaga operă este aceea a fantasticului, care irupe, ca la Mircea Eliade, în cronologia firească a realului." Afirmația, de la p. 54, va fi reluată, în termeni identici, și la p. 63. Avem a-i mulțumi, Bârna și eu, primii monografi ai lui Țepeneag, pentru reverența critică neechivocă din
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
și a ce este agățat pe el. Și din cauza ușilor. Cum așa, din cauza ușilor? aș vrea să știu. Sunt uși peste tot, spune mormântul meu. Acolo, în fața noastră, la dreapta, la stânga, peste tot. Buum! în fiecare moment ficțiunea amenință să irupă în viața adevărată și viceversa. Așa încât frontiera dintre cele două e vagă și tocmai asta face totul atât de dificil. Când facem dragoste mă întreb dacă nu cumva o ușă se deschide încet și că se regulează cu ideea pe
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
privind prin lunetă. Pușca mă îngrijorează mai puțin decât luneta. Dacă e lunetă, înseamnă că are alte intenții. Ar fi nevoie de părerea unui specialist. Da, totul o să ia o întorsătură urâtă, e programat. E de ajuns ca ficțiunea să irupă în locul nepotrivit sau în momentul nepotrivit, sau în amândouă, degetul real apăsând pe trăgaciul real, cu țeava reală îndreptată spre ficțiune și iată-l pe mormântul meu dând de bucluc. Real. Și eu o dată cu el, dacă din întâmplare în acel
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
carnivoră clipă și țîțele ei mă vedeau intrînd în teba străveche călare pe un elefant paradisiac cu spinarea stomahul și trompa de aur și țîțele ei mă îmbăiau și mă îmbătau și mă sfințeau și mă albeau cu laptele lor irupînd în văzduh la orele cele mai prielnice ale nopților și-ale zilelor și țîțele ei spuneau eu spuneau tu ziceau da ziceau nu se pupau pe obraji pe iriși pe pleoape ori se-ncolăceau ca șerpii nemuritori pe după nouri pe după
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
Turnul Eiffel, rațe, pui de găină, pomi, castele ș.a.m.d. Un cioban cîntînd din fluier în fața unor ipotetice oi evadează, prin titlul desenului, în zone mai elevate: Le berger et ses moutons! Dar iată că, în plin univers infantil, irupe istoria contemporană: una din imagini este intitulată Votarea Constituții șsicț M. S. Regele Carol II. Ne găsim la 27 februarie 1939, prima aniversare a noului act fundamental, care instituise dictatura regală. "De mic copil - spune G. B. Shaw - am fost
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
un fanatism mergînd pînă la orbire, în Ťidealul comunistť), își păstrează intact spiritul critic care vine, ca de obicei în cărțile sale, cu spuma umorului și a ironiei fine: "Remarcabilă, în scrisul lui Tudor Popescu, este productivitatea. Prolificul autor a irupt, cu ani în urmă, de parcă și-ar fi pregătit din vreme această explozie și de atunci, cum se zice în atletism, a păstrat un tempo susținut. Atît de susținut, încît a început să alerge cot la cot cu facilitatea, vădită
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
pe-aproape, o simte și Beiul, strigă și el vorbe arsâze, se scufundă în becirlâc, zlobir cum numai el știe să fie când meterezul stâ să cadă și zuzătul luptei e la culme." Și mult(e) aș mai cita... Burlescul irupt în lentoarea nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
farmec și nici de surprize. Le citez, deși aș prefera să vi le ofer fotocopiate, cu rotunjimile și ascuțișurile cernelurilor cu tot. Un Dinescu avant la date și avant le nom pare să fi scris, omniscient această microepopee a repetiției: "Irupe pata pe pereți. Servitorii stăpânii/prietenii preoții o șterg cu furie/iar în dosul petei apare un mic diavol într-un/as de treflă cu un lanț de aur pe burtă/Cu ajutorul trusturilor chimice se ucide diavolul/și în dosul
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
tipul: „Pe mine nea Leon m-a adus aici, el m-a făcut ziarist”... În fapt centrifuga vieții îl aruncase la „Tribuna” și se menținuse acolo grație disponibilităților de om-orchestră și spectacol derivînd dintr-o ireproșabilă vocație literară care a irupt în timp în cărțile sale de proză. Fie și numai savoarea titlurilor acestora spune mult despre scriitorul Mihai Vișoiu: Viață cu lupi, bani și moarte, Dragoste mare cît o cruce, Spovedania unui învingător, Mihai Leu în altarul durerii, Răstignirea țăranilor
Eroi în moarte civilă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3982_a_5307]
-
lor mai vii să fim. Divin plutea din vremuri crude, încât și-acum ies din privire armii de fluturi nevăzuți, făpturi de abur către fire. Totul e vuiet, clocot, vis, plutire, spaimă, tremur, beznă, duh însemnat de mușcătura cuiva suav irupt din gleznă!
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
mai vrei tu! Eu accept gradul de disponibilitate, cantitatea de energie psihică transferabilă, la 18 ani, respectivului sentiment, propus, în virtutea eternei legi a speței, drept mobil esențial al vieții. Dar tot în el recunosc și ceva din forța necunoscută, ce irupe și în mugetul cerbului la vremea rutului. De aici și până la dragoste e o cale lungă! Eu văd în perspectivă, mă interesează dinamica, evoluția, construcția omului sub imperiul propriei voințe. Sigur, o dovadă de voință este și saltul în gol
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau luciri de cristale. Pădurea se legăna văzută prin sticlă aburită, încețoșată pe margini. Frenezia inefabilă și aproape iluzorie care învăluia totul, irupând în lumină, făcea dorința ei neastâmpărată și nerăbdarea ei dureroasă. O gaiță îi strigă ceva de pe-o creangă de stejar, dar ea nu-i dădu nici o atenție și nu-i răspunse, să nu piardă, să nu distrugă minunea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Cine în lume e mai cu minte decât el? Cei de față priviră unul la altul. Dar nici unul nu îndrăzni să zică cîrc! ori să spună ceea ce gândea, adică adevărul, pentru ca să nu-l ia lumea de prost; din contra, cu toții irupseră într-un glas, lăudîndu-l și aplaudîndu-l. - Ah, ce bot! zise o cucoană-n doi peri; mă răpește botul dumisale. Aș putea să-l ascult toată ziua. - Să mă ia dracu, zise foarte încet un om cu minte, dacă vita aia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
amintește... Ba taci că-i bine. Nu fi nerod. E bine, e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea îți suflă-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lor se dezlănțuie iadul. Obuzele percutează violent pereții, transformându-i în moloz. Țăndări, drugi metalici, cărămizi, schije zboară nebune. Urletele celor uciși sunt acoperite de zgomotul exploziilor. Clădirea se cutremură din temelii. Etajul este lovit în plin. Drept în fața lui, irupe un deget de foc. Vede cum Karel Hrozny și partizana dispar într-un rug uriaș. Unda de șoc a exploziei îl trântește la podea, dar se ridică și continuă să alerge prin holul incendiat. Plin de oroare privește o siluetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-i mântuiască de toate păcatele făcute și nefăcute încă, noapte de noapte plângea și era foarte speriată. Fuseseră preveniți, fetița provenea dintr-o familie cu părinți alcoolici și foarte violenți, toate temerile și agresiunile pe care le adunase aveau să irupă spre exterior prin frică, spaime, plânsete. Noapte de noapte, Liviu își ținuse fata în brațe, la rând cu Arm, o plimbase prin casă legănând-o și spunându-i povești, și asta îl legase enorm de copilă. Apoi descoperise cu uimire
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de arnici roșu se prelingea pe șanțul adânc al buzei de sus. Cum hemoragia nu se oprea și Titi făcuse o figură de teroare, Felix deschise ușa și ieși în sală. Atrasă de zgomot, Aglae veni și, informată de Felix, irupse zgomotoasă în odaie. - Iar ai hemoragie, drăguță, se văită ea, să-ți dau vată. Scotocind prin casă, veni cu un tampon mare de vată, pe care îl vîrî în nara lui Titi, punîndu-i în același timp o mână pe frunte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]