744 matches
-
scînduri, chiar și copaci smulși cu totul din rădăcini au început să plutească prin aer pe deasupra noastră și să se adune grămadă în capătul bulevardului. Petrică în jerseul lui roșiatic nu-și mai vedea capul de treabă. Cu un ochi iscodea ce se întîmplă în spatele cordoanelor de ordine, cu celălalt urmărea cum mormanul crește, că abia de mai puteam fi zăriți în dosul lui. Și totuși ne mai lipsește ceva, a remarcat Monte Cristo la un moment dat. Pe față i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
șoferul, împingînd geamantanele, să poată închide oblonul, dar imediat sare ca ars, arătînd cu mîna: O dihanie în mașină, colo... Dintr-o singură mișcare, țăranul trage furca din coșul căruței, de sub fîn și se aține cu ea lîngă oblonul ridicat, iscodind cu privirea interiorul. Colo, între geamantan și coșul acela de nuiele arată șoferul. Un cîne de odaie, o fi ieșit din coș pufnește dezumflat bătrînul Neculai Vlădeanu, ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd înainte, cînd înapoi, cînd într-o parte și-n alta, oprindu-se numai atunci cînd e deja îmbătat și vrea să iasă în fața bufetului. Peste imaginea lui, suprapusă, înfățișarea lui Theodor Săteanu, amețit de whisky, plin de sine, puternic, iscodindu-l dacă s-a culcat cu tovarășa Camelia, îl răzbește pe Mihai, aducîndu-i în auz discuția telefonică de aseară, cu femeia căreia i-a spus să afle cum îl cheamă pe cel care a fost obraznic cu ea, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privi așa, maestre, un spate atît de feminin?! gîndește Lazăr. Te pomenești că nu-ți plac fetele în blugi, că, dacă-mi amintesc bine, erai tare galant cu studentele." În fustă arată Lazăr în urma fetei, mai mult pentru a-l iscodi pe profesor cred că-i fermecătoare. Păcat! surîde el. Eu îs însurat, mîine-poimîine, copil... Băiat!, c-o mănînc pe nevastă-mea rîde el. Am și pus ochii pe niște mașini teleghidate; mai trebuie să pun mîna și pe bani... Frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pretinde Biblia, sînt prea mici pentru urechile și gura unora, nu-ți trebuie atîția bani; o carte de valoare la așa preț nu găsești la noi în urbe, iar ca s-o ai pe madam Săteanu, despre care m-ai iscodit, nu merită; e goală de orice expresie, ca o statuie, unul zicea: "Ochii statuilor sînt goi", probabil că ăla nu văzuse "David"-ul lui Michelangelo. Ți-o spun sigur, c-am tot analizat-o pe Maria Săteanu. Poate că banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îți mai spune s-o lași. Vezi, biserica, în chestia asta, e mai tranșantă: crimă la orice vîrstă. Pe voi, doctorii, vă doare undeva; invocați legea. Dacă ar fi după mine, aș interzice avortul pentru orice vîrstă. Maria, surîde Mihai, iscodind-o cu privirea ai 39 de ani, ce-ai zice să pici și tu în păcat? Mă îndoiesc. Mai calcă-mi pragul o dată și discutăm după aceea. Îți jur! Că dacă n-oi putea să însămînțez nici eu pămîntul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
infirm În timp de război“, Își spuse Rowe, simțindu-se răscolit pînă-n adîncul ființei de primejdioasa lui milă. — Spuneai că ați luat informații despre mine, dar cine sînteți voi? Tăie și pentru sine o felie de cozonac, dar se simți iscodit de ochii individului, care-l privea ca un flămînd ce se uită cu jind prin vitrina unui restaurant la masa vreunui gurmand. De afară se auzi claxonul strident al unei ambulanțe, apoi zumzetul unui alt avion. Noaptea, cu alaiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Să-i sperii? Pe cine anume? — Doctorul era acolo, cu Poole, nu știu ce trebăluiau pe Întuneric... Vocea lui Stone se frînse - era Îngrozitor să auzi un om În toată firea suspinînd Înapoia unei uși Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi pună otravă În mîncare! — Otravă? — Trădare! Ascultă Barnes... — Nu sînt Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi obosit să dea atenție unei prăzi prea mari. Nu era un bun Înotător, dar nici distanța nu era mare, și ajungînd acolo nu se simți obosit cînd se agăță de marginea bărcii de rezervă, ci numai excitat. Așteptă, iscodind din apă, cu ochii obișnuiți de-acum cu Întunericul, să apară o santinelă care, după cum presupunea, moțăia la prora, total străină de primejdie, sigură pe sine și pe faptul că vaporul era zdravăn ancorat În mijlocul unui pașnic golf solitar, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plăcută, și aproape instinctiv voia să-l îndepărteze pe Șerban Pangratty. Privind-o cum în ochi îi apărea acea lumină încrezătoare pe care o descoperea în ochii tuturor acelora cu care stătea de vorbă la adăpostul șoproanelor ori în mijlocul viilor, iscodindu-i despre cele ce se petreceau în casele puchinoase ale stăpînilor lor, își dădea seama că vizita lui la Vila Katerina era primul element dintr-un plan pe care încă nu-l știa, dar care se năștea atunci. Un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcut, devenea tot mai subțire și mai tremurător. Știa că la capăt se afla ceva care nu poate fi nici bănuit, nici aproximat, ceva despre care nu se poate afla nimic, nici măcar el, tartorul tartorilor, nu era în stare să iscodească, pentru că în întuneric nu poți decît să bîjbîi, așa cum deja și Serviciul începuse să facă. Toate rapoartele lui Bîlbîie nu erau decît niște bîjbîieli, s-ar fi putut prea bine să nimerească peste adevăr, dar tot atît de bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
faci? Aștept să învie minunea ochilor tăi. Ești nebună! Dumnezeule, tu ești nebună! Întoarcerea acasă a fost cel mai îngrozitor lucru care i se putea întâmpla. Altă dată plină de vervă obositoare, Luana afișa acum o tăcere bolnăvicioasă. Mama o iscodi cu insistență. Se ținu după ea prin toată casa, insistând să afle motivul stării de apatie. Luana se răstea, se plângea de dureri de burtă, voia să fie lăsată în pace și amenința că va pleca înapoi la Iași. Simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iau andouillette! Așa ceva nu mai mâncase Încă, știa Însă că e un mic cârnat rulat din mațe de porc, ceva grețos. A zâmbit, nu și-a scos pardesiul și a stat cu bărbia ridicată ca să Înfrunte privirea oricui ar fi iscodit-o. Când a sosit mâncarea, a constatat că era mai rău decât Își imaginase, avea În față un cârnat destul de lung, cu miros pătrunzător, acoperit de arsurile lăsate de grătar. A tăiat o bucată mare și a Încercat s-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se urcase în pat respirând greu, un timp stătuse cu ochii în tavan apoi se răsucise cu fața la perete și adormise. Carmina n-avea să afle niciodată dacă reușise sau nu să vadă ceva prin ochiul de geam, nici n-o iscodise, se simțise jignită de lipsa de încredere, de nesinceritatea sorei. Ținea în ea o taină o povară peste măsura puterilor ei, uneori, la masă sau în alte împrejurări, Carmina se uita în ochii Elenei, cu încordare, pătrundea în căpruiul irișilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
repetă și o scutură. Inutil să te încăpățânezi ești în mâinile mele. Deci l-ai fi adus aici? Nu, ne despărțisem în fața complexului. De ce acolo? Din cauza bătrânei de la etajul întâi. Care bătrână? Una care stă toată ziua la fereastră și iscodește. Popândarul. Ce anume? Cum ai spus? Nimic, o denumire, bătrâna de care spuneam. Dacă n-o vedeam la fereastră, pendulând cu capul încoace și încolo, nici nu-ți observam mașina. O strânse lângă el. O simți foarte subțire, dar crezu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vreun grup de pescari cântând la pescuit? Dar cum ai uitat să taci? îl întrebă Prunilă. N-am uitat îi răspunse el filosofic numai că eu păstrez tăcerea într-un loc separat. Și nu poți să taci cu zgomot? îl iscodi amicul său. Am separat și zgomotele! spuse Nilă. Voi trăiți tot timpul în iluzii crezând că-i realitate și invers. Eu știu când una încearcă să încalece pe cealaltă și mă trag de deget ca să fiu conștient unde sunt. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scînduri, chiar și copaci smulși cu totul din rădăcini au început să plutească prin aer pe deasupra noastră și să se adune grămadă în capătul bulevardului. Petrică în jerseul lui roșiatic nu-și mai vedea capul de treabă. Cu un ochi iscodea ce se întîmplă în spatele cordoanelor de ordine, cu celălalt urmărea cum mormanul crește, că abia de mai puteam fi zăriți în dosul lui. Și totuși ne mai lipsește ceva, a remarcat Monte Cristo la un moment dat. Pe față i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
imaginea În care el atârna spânzurat de limbă de creanga mărului din fața casei mari a Ochenoaiei. Asta Înseamnă, reluă Victor zâmbind, să nu spui nimic din casă, cum trăim, ce mâncăm, ce vorbe ne spunem și câte altele o să te iscodească ele și când vorbesc eu trebuie să aștepți să termin! Îhî! Acu’ am Înțeles! Merg! Eu am crezut că-mi vor face ce-ai să-i faci mata lu mama-Maria dacă nu-mi dă de mâncare și n-are grijă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
eu cinstit pentru casă, că Virgil mi-e bun prieten și eu sunt om cu cherestea, dar de unde să mai iau atâția bani?... În săptămânile următoare, directorul școlii veni și el în câteva rânduri la Stelian acasă, pentru a-l iscodi în privința intențiilor cu vânzarea locuinței, promițând că ar fi fost dispus, la o adică, să-i mai achite ulterior o sumă asupra căreia ar fi putut cădea de acord vreo două-trei mii de lei, de exemplu. I-auzi! Cu zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și se săltă de pe scaun, ca să dea noroc cu cuscrul său. Deh, făcu el cu glas pios, sănătate pentru noi și pe cuscra Dumnezeu s-o odihnească-n pace!... Își goli paharul, apoi începu să-l întrebe și să-l iscodească dacă nu-i venea greu să țină de unul singur casa și gospodăria. Stelian avu sentimentul că Grigore Gospodin nu-i punea asemenea întrebări doar din simplă curiozitate și deveni mai precaut. Îți mulțumesc de întrebare, îi spuse el liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zici de asta ? Nu-i exclus. Nu, nu-i deloc exclus... Când s-a întâmplat povestea asta, în 1950, nu aveam decât nouă ani și tata nu putea spune nimic dintr-o asemenea istorie unui copil. Peste ani l-am iscodit de câteva ori mai ales când îl întâlneam pe Atanasie. N-am contenit să îl întreb : Cine erau femeia și fetița pe care nu le-a putut aduce Atanasie ?" Dar tatei, care era foarte discret, nu i-au scăpat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mâncarea, nu mai munceau. După o zi și jumătate de hurducături pe un drum cu greu de bănuit prin pădurea tot mai deasă am ajuns la Cingaly, localitatea în apropierea căruia se afla spitalul la care eram duse, așa cum aflasem iscodind cu insistență pe unul dintre militari. În sfârșit am ajuns la un grup de barăci noi, încercuite cu sârmă ghimpată care formau ceea ce scria pe o scândură la intrarea în incintă, cu litere strâmbe, de o culoare roșie ca sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mugurel ca un sparanghel de pădure cu care face pipi. Marina Pavlova mi-a spus că este normal, doar este băiat. Atunci am simțit ceva ca și in primavară in pădure când m-a săltat Vasili în brațe. O s-o iscodesc mai mult pe mama despre lucrurile astea ciudate pe care le simt... Iată însă și două foi lipite între ele pe care Dora le detașează cu mare atenție. Martie 1954 tot la Bolnița jenșcina Ieri am împlinit doisprezece ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
becuri care nu trimiteau lumină din tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule? mă întrebau vecinii. Eu, care nu pricepeam nici în ruptul capului ce-i cu trăsnaia aceea de fitness, despre care mă iscodeau ei, îi priveam cu aerul insului depozitar de mari mistere, nu ziceam ba sau da, îi ocoleam ca și cum n-aveam timp de palavre cu oricine și mă dădeam dus. Nea Onuț admira discreția mea, îmi strecura din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mele? Adi, ce plăcere să te revăd. Plăcerea e a mea, spuse, sărutându-mi galant mâna. Dar haideți și voi la dans, nu stați aici singurele. Să nu vă fure cineva. Ai suferi și mult în acest caz, nu? îl iscodi Emilie. Și pe la club mergeam de câte ori lectura nu-mi părea un remediu suficient pentru acea tristețe ce mă cuprindea când mă gândeam la Angi. Amélie aflase că m-am întors. Știu pentru că eu însămi o rugai pe Gabrielle să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]